PNRR: Fonduri pentru România modernă și reformată!

Asociația Națională a Surzilor din România (ANSR) a făcut un pas semnificativ în procesul de transformare digitală a organizației odată cu debutul implementării proiectului „Digitalizarea ANSR: Soluții Incluzive Moderne pentru Beneficiarii cu deficiențe de auz”, finanțat prin PNRR/2024/C7/MIPE/I.9 – Digitalizarea Sectorului Organizațiilor Neguvernamentale. Obiectivul general al proiectului îl reprezintă dezvoltarea și implementarea unui set complex de soluții digitale personalizate pentru îmbunătățirea relației dintre personalul Asociației Naționale a Surzilor din România și beneficiarii cu deficiențe de auz deserviți la nivel național, contribuind astfel la integrarea optimă a acestora în societate și la facilitarea accesului la servicii și informații relevante.

„Am plecat de la necesitatea de a crea un sistem modern de gestionare a serviciilor pe care ANSR le acordă beneficiarilor noștri surzi, în special pentru a ușura munca personalului de specialitate care oferă zilnic aceste servicii. Bineînțeles, toți beneficiarii care intră în contact cu noi ca organizație vor avea conturi proprii pe platforma pe care o dezvoltăm și astfel vor avea acces la informații personale, la istoricul de servicii primite sau la alte anunțuri care îi interesează în mod direct. În 2025, avem posibilitatea și chiar datoria să evoluăm către o modalitate mai transparentă și mai eficientă de prezentare și gestionare a activității noastre și sunt convins că schimbările pozitive se vor vedea cât mai curând”, a declarat Daniel Lolici, Președintele ANSR.

Proiectul se desfășoară în perioada octombrie 2024 – ianuarie 2026 și va include crearea unui portal digital integrat al asociației, prin intermediul căruia persoanele cu deficiențe de auz vor beneficia de conturi individuale securizate, ce le vor permite accesul facil la informații personale, la istoricul serviciilor primite, precum și la notificări și anunțuri relevante transmise de ANSR. În același timp, personalul de specialitate și voluntarii implicați în furnizarea serviciilor vor avea, la rândul lor, conturi dedicate în cadrul platformei digitale, care le vor permite înregistrarea și gestionarea serviciilor acordate beneficiarilor, precum și generarea rapidă și eficientă a rapoartelor de activitate, contribuind astfel la optimizarea fluxurilor interne de lucru și la creșterea transparenței organizaționale.

Dincolo de dezvoltarea acestui sistem digital de tip CRM, proiectul presupune și achiziția de echipamente IT moderne, destinate utilizării de către personalul ANSR, precum și implementarea unui sistem de alertă vizuală de prezență, bazat pe senzori de mișcare, adaptat nevoilor specifice ale persoanelor cu deficiențe de auz. Totodată, în cadrul proiectului va fi organizat un curs de dezvoltare a competențelor digitale, adresat salariaților și voluntarilor ANSR, cu scopul de a asigura utilizarea eficientă și sustenabilă a noilor soluții tehnologice implementate.Proiectul include, de asemenea, dezvoltarea unor proceduri și funcționalități pentru realizarea de donații online, precum și pentru plata cotizației de membru direct pe site-ul asociației, facilitând astfel implicarea și susținerea activităților ANSR de către membrii comunității Surde și de către publicul larg.

Prin implementarea acestui proiect, Asociația Națională a Surzilor din România își consolidează rolul de organizație modernă, orientată către nevoile reale ale beneficiarilor săi, valorificând tehnologia digitală ca instrument esențial pentru creșterea accesibilității, eficienței și incluziunii sociale.

Valoarea totală a proiectului „Digitalizarea ANSR: Soluții Incluzive Moderne pentru Beneficiarii cu deficiențe de auz” este de 339.855,58 RON, iar implementarea acestuia urmărește atingerea unor obiective specifice clare, aliniate nevoilor reale ale comunității Surde și capacității instituționale a organizației, respectiv: digitalizarea proceselor manuale de înregistrare, monitorizare și raportare a serviciilor oferite de personalul ANSR beneficiarilor cu deficiențe de auz la nivel național; accesibilizarea serviciilor la distanță prin implementarea de soluții digitale adaptate; precum și îmbunătățirea gradului de accesibilitate tehnologică a sediului ANSR pentru angajați, voluntari și beneficiari cu deficiențe de auz.

Despre ANSR

Asociația Națională a Surzilor din România (ANSR) este o organizație neguvernamentală cu o istorie de 105 ani, dedicată promovării drepturilor și intereselor persoanelor cu deficiențe de auz. Înființată în 1919, ANSR este organizația reprezentativă la nivel național și internațional pentru persoanele cu deficiențe de auz, fiind membră a Federației Mondiale a Surzilor și a Uniunii Europene a Surzilor. Prin cele 37 de filiale, ANSR oferă anual peste 100.000 de servicii către aproximativ 5000 de beneficiari.

Organizația militează pentru incluziunea socială și egalizarea șanselor, susținând recunoașterea Limbii Semnelor Române și rolul interpretului LSR în societate. ANSR este implicată activ în consultările publice privind politicile sociale, organizând permanent acțiuni cultural-recreative și implementând proiecte majore de accesibilitate.

Pentru mai  multe informații accesați pagina de Facebook www.facebook.com/ansr și site-ul oficial www.ansr.ro

https://mfe.gov.ro/pnrr : PNRR. Finanțat de Uniunea Europeană – UrmătoareaGenerațieUE

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Articolul ANSR începe implementarea unui sistem digital integrat pentru beneficiari, prin PNRR apare prima dată în Jurnal Social.

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a declarat în data de 21 decembrie, la B1TV, că aproape jumătate dintre certificatele de handicap aflate în plată ar fi nejustificate sau false, situație care impune măsuri urgente, similare celor luate în vara acestui an în cazul concediilor medicale.

Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) își exprimă îngrijorarea profundă față de declarațiile publice ale ministrului Rogobete, potrivit cărora „aproape jumătate dintre certificatele de handicap ar fi false sau nejustificate”, în absența prezentării unor date oficiale, rapoarte publice sau metodologii clare care să susțină această afirmație.

Certificatele de handicap sunt emise și validate de instituții ale statului – medici și comisii de evaluare – în baza legislației în vigoare. Eventualele breșe legislative sau administrative nu pot fi transferate, prin discurs public, asupra persoanelor cu dizabilități, care au acționat cu bună-credință.

CNDR atrage atenția că dizabilitatea nu poate fi tratată prin analogie cu concediile medicale și nici redusă la o problemă de cost bugetar. O asemenea abordare riscă să genereze stigmatizare, discriminare și insecuritate socială pentru sute de mii de persoane. Dizabilitatea nu este temporară, nu este reversibilă prin decizie administrativă, nu reprezintă un „cost” care trebuie redus, ci o realitate umană care generează obligații de protecție din partea statului.

CNDR susține combaterea fermă a fraudei, acolo unde aceasta este dovedită, dar solicită transparență, responsabilitate instituțională și respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilități, în conformitate cu Legea nr. 448/2006 și Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități.

Drepturile persoanelor cu dizabilități nu sunt un privilegiu și nu pot fi puse sub semnul întrebării prin afirmații generale și nefundamentate.

Președinte CNDR
Daniela Tontsch

Articolul CNDR reacționează la declarațiile Ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete privind certificatele de handicap apare prima dată în Jurnal Social.

Dr. Mihai Lungu, în vârstă de 41 de ani, din Câmpulung, este exemplul clar al omului care a ales să meargă mai departe, indiferent de obstacole. El nu a permis ca dizabilitatea să-i definească viața. Este un om pentru care credința, cunoașterea și respectul pentru demnitatea umană au devenit sensul vieții.

La doar 14 ani, un accident – un plonjon în apă – i-a schimbat radical viața, însă nu i-a frânt spiritul. Deși utilizează un scaun rulant, dr. Mihai Lungu este astăzi un exemplu de perseverență, implicare și determinare, un om care și-a construit identitatea dincolo de limitări, prin educație, muncă și implicare civică.

Parcursul său academic este unul de excepție. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, cu media 10, continuând cu un masterat în Teologie Sistematică, tot cu media maximă. Ulterior, a obținut titlul de doctor în teologie cu calificativul Magna cum Laude, teza sa având ca temă incluziunea enoriașilor cu dizabilități în comunitățile Bisericii Ortodoxe Române. Acest demers a deschis un subiect puțin explorat în spațiul teologic românesc.

În paralel cu formarea teologică, dr. Mihai Lungu și-a dezvoltat constant pasiunea pentru domeniul IT. A urmat cursuri de specializare, iar de peste opt ani activează într-o companie din industria auto, demonstrând adaptabilitate și competență într-un domeniu tehnic complex. Această experiență profesională i-a consolidat convingerea că incluziunea nu este doar un concept teoretic, ci „un proces care are nevoie de soluții concrete, aplicabile și sustenabile”.

Implicarea sa civică se reflectă și în activitatea Asociației Calea spre Acces, pe care a fondat-o și o conduce. Organizația promovează viața independentă și accesibilitatea pentru toate persoanele cu dizabilități. În acest context, dr. Mihai Lungu este recunoscut ca un specialist în legislația dizabilității și un lider care cunoaște din interior provocările sistemului. După cum afirmă chiar el, „problemele persoanelor cu dizabilități sunt cunoscute la nivel teoretic, dar prea rar sunt înțelese din perspectiva celor care le trăiesc zi de zi”.

Recent, aceste preocupări au fost reunite într-un volum care a deschis o dezbatere necesară în spațiul public și bisericesc: „Incluziunea enoriașilor cu dizabilități fizice în cadrul comunităților Bisericii Ortodoxe Române. Analiză și propuneri”. Cartea a fost lansată la București, în Biserica Sfânta Ecaterina – Paraclis Universitar, în cadrul evenimentelor prilejuite de Adunarea Generală a Federației Filantropia a Bisericii Ortodoxe Române. Autorul subliniază importanța acestui context, explicând că „în public au fost numeroși reprezentanți ai sectorului social-filantropic al Bisericii, oameni care interacționează foarte des cu persoanele cu dizabilități”.

Volumul, rezultat al cercetării doctorale, abordează o temă actuală și necesară. Dr. Mihai Lungu atrage atenția că, deși România dispune de legislație și a semnat convenții internaționale privind drepturile persoanelor cu dizabilități, procesul de incluziune rămâne lent. În viziunea sa, „Biserica Ortodoxă Română a fost, este și va fi un reper moral pentru societate și ar trebui să-și îmbunătățească constant practicile față de enoriașii cu dizabilități fizice”.

Procesul de documentare a adus la lumină numeroase povești de viață. Unele dintre ele sunt profund emoționante, vorbind despre credință, suferință și speranță. „M-au impresionat poveștile de viață din interviuri”, mărturisește autorul, amintind că unii participanți au relatat inclusiv experiențe spirituale intense.

,,Unii intervievați au povestit interacțiunile pe care le-au avut chiar cu Dumnezeu și minuni care s-au petrecut în viața lor. De asemenea, alții au povestit interacțiunile cu preoții, episcopii și cu enoriașii despre problemele cu care s-au confruntat în comunitatea lor. Unii dintre ei au venit și cu soluții pe care le-au propus celor din comunitatea lor pentru a se simți mai bine integrați în comunitate.”

Un capitol important al cărții este dedicat diferenței dintre accesibilitate și incluziune. În urma unui studiu realizat într-un protopopiat, dr. Mihai Lungu a constatat că bisericile sunt doar parțial accesibile, iar unul dintre cele mai grave aspecte este lipsa toaletelor adaptate. „Cel mai negativ aspect al studiului a fost faptul că nici o biserică din eșantion nu avea o toaletă accesibilă enoriașilor cu dizabilități fizice”, subliniază acesta.

Dincolo de infrastructură, autorul insistă asupra dimensiunii umane a incluziunii: „Incluziunea înseamnă participare reală la viața comunității, nu doar prezența la slujbe. Ar trebui ca enoriașii din parohii, împreună cu preotul paroh și preoții slujitori, să fie mai empatici cu enoriașii cu dizabilități și să-i includă în toate activitățile pe care le desfășoară pentru a arăta că acea comunitate parohială este unită.”

Cu ocazia acestui studiu, el subliniază că a creat ,,o metodologie, pe baza normelor naționale și internaționale de accesibilitate, care poate fi folosită pe viitor și de alți cercetători pentru a evalua cât de accesibile fizic sunt bisericile pentru enoriașii cu dizabilități fizice.”

Concluziile analizei indică necesitatea unor măsuri clare și asumate. Printre cele mai importante propuneri se află elaborarea unei strategii multianuale pentru incluziunea enoriașilor cu dizabilități. „Cea mai importantă măsură ar fi elaborarea unei strategii multianuale, implementată de Patriarhia Română”, afirmă dr. Mihai Lungu, subliniind nevoia de coerență și continuitate.

Receptivitatea mediului bisericesc există, însă dificultățile persistă, mai ales din cauza prioritizării resurselor financiare. ,,La lansarea cărții a fost prezent Pr. Ciprian Ioniță, Consilier patriarhal coordonator la Sectorul social-filantropic din Administraţia Patriarhală şi Preşedintele Federației Filantropia și Pr. Laurențiu Lazăr, moderatorul evenimentului, unde s-au prezentat aspecte ale incluziunii enoriașilor cu dizabilități. Cei prezenți în sală au apreciat efortul meu de-a pune în dezbatere această temă și de a găsi soluții pentru ea. Din experiențele mele personale, clericii sunt deschiși la nevoile enoriașilor cu dizabilități, însă unele probleme precum accesul fizic în biserici sau în clădiri administrative ale Bisericii nu sunt rezolvate din cauza resurselor financiare care nu sunt prioritizate și pentru persoanele cu dizabilități”, mărturisește Mihai.

În acest sens, autorul face un apel direct: „Fondurile trebuie prioritizate și pentru persoanele cu dizabilități, pentru a rezolva problema accesibilității mediului fizic”.

În opinia sa, primele trei măsuri realizabile pe termen scurt ar fi: ,,elaborarea strategiei multianuale pentru incluziunea enoriașilor cu dizabilități fizice în comunitățile Bisericii Ortodoxe Române”; ,,organizarea unor conferințe/dezbateri publice pe teme privind incluziunea enoriașilor cu dizabilități în comunitate”, cu implicarea ONG-urilor, instituțiilor publice și liderilor bisericești, pentru a găsi soluții pentru problemele existente privind accesibilitatea, și alocarea unui buget pentru accesibilizarea bisericilor frecventate de pelerini.

Feedbackul primit după lansarea volumului a fost încurajator. Dr. Mihai Lungu spune că a simțit „o mulțumire sufletească”, realizând că demersul său a atins o problemă reală a comunității. Chiar dacă mulți cititori nu au parcurs încă volumul integral, reacțiile au confirmat nevoia unei astfel de dezbateri.

Din perspectiva sa, credința rămâne un factor de echilibru și mobilizare. El subliniază că adevărata credință nu depinde de un spațiu fizic și că se manifestă prin solidaritate, ajutor și respect față de aproapele. În acest sens, credința poate deveni un motor real al schimbării.

„Credința se poartă în suflet și nu ține de un loc anume. Chiar dacă unele biserici nu sunt accesibile enoriașilor cu dizabilități fizice sau de alt tip, credința se poate manifesta oriunde, prin diverse lucruri pe care oamenii le pot face celorlalți semeni. A avea credință în Dumnezeu înseamnă a ajuta aproapele și a-l iubi ca pe tine însuți, așa cum a spus Mântuitorul Iisus Hristos. Așadar, credința este un factor care poate mobiliza oamenii pentru a sprijini incluziunea enoriașilor cu dizabilități în comunitățile lor”, afirmă Mihai.

El le recomandă liderilor religioși să comunice direct cu persoanele cu dizabilități pentru a înțelege problemele cu care se confruntă, nu doar prin studii, statistici sau mass-media. ,,Problemele cu care se confruntă enoriașii cu dizabilități sunt cunoscute la nivel teoretic, însă practic interacțiunea cu aceste persoane este redusă, mai ales cu persoanele cu dizabilități grave care multe dintre ele sunt izolate în propriile locuințe. Liderii bisericești ar trebui să comunice cu aceste persoane să vadă cauzele care duc la izolarea lor”.

Totodată, îi îndeamnă să comunice cu organizațiile neguvernamentale care au ca scop promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități pentru a spori incluziunea acestor persoane.

Privind spre viitor, dr Mihai Lungu își dorește ca acest demers să nu rămână singular.

„Îmi doresc ca problematica incluziunii enoriașilor cu dizabilități să fie dezbătută și de alte persoane. În carte am propus mai multe soluții și mi-ar făcea plăcere să fie puse în practică. Dacă vor fi implementate, se vor rezolva multe dintre problemele cu care se confruntă enoriașii cu dizabilități fizice. Mă voi implica și pe viitor pentru punerea în practică a acestor soluții, prin demersuri susținute la factorii de decizie din cadrul Bisericii Ortodoxe Române și nu numai, inclusiv la instituțiile publice, care au foarte multe probleme de rezolvat în ceea ce privește incluziunea persoanelor cu dizabilități în societate”, mai spune dr. Mihai Lungu.

Articolul Incluziunea enoriașilor cu dizabilități, adusă în prim-plan: demersul dr. Mihai Lungu apare prima dată în Jurnal Social.

Sursa foto: EDF

Accesul egal la transport este un drept fundamental și o condiție esențială pentru participarea deplină a persoanelor cu dizabilități la viața socială, profesională și educațională. Cu toate acestea, realitatea arată cu totul diferit atunci când vine vorba despre transportul aerian în Uniunea Europeană.

Forumul European al Dizabilității (EDF) a lansat recent un nou raport privind drepturile omului, care evidențiază obstacolele majore cu care se confruntă persoanele cu dizabilități atunci când călătoresc cu avionul.

Cel de-al 9-lea Raport privind drepturile omului, publicat de EDF și intitulat „Drepturi întârziate: transportul aerian pentru pasagerii cu dizabilități”, are următoarele obiective:

• să explice barierele cu care se confruntă pasagerii cu dizabilități în călătoriile aeriene;
• să prezinte principalele obligații prevăzute de Regulamentul 1107/2006 și să evidențieze lacunele acestuia;
• să colecteze informații actualizate privind implementarea Regulamentului 1107/2006 de către companiile aeriene, aeroporturi și Autoritățile Naționale de Aplicare (NEB-uri) din UE;
• Să evidențieze bune practici care au contribuit la îmbunătățirea accesului la transportul aerian;
• să ofere recomandări factorilor de decizie din UE, statelor membre, companiilor aeriene și aeroporturilor pentru a îmbunătăți accesul pasagerilor cu dizabilități la transportul aerian.

Potrivit raportului, aproape 7 din 10 persoane cu dizabilități consideră că sunt discriminate atunci când zboară. Datele sunt alarmante: 67% dintre respondenți afirmă că transportul aerian nu este încă accesibil în mod egal, iar 97% dintre participanții la sondaj sunt persoane cu dizabilități.

Deși Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități – ratificată de UE și toate statele membre – garantează acest drept, iar Regulamentul european 1107/2006 ar trebui să asigure acces egal la transportul aerian, barierele persistă.

Raportul evidențiază restricțiile confuze cu care se confruntă pasagerii în timpul călătoriilor:

• restricții privind dimensiunea și greutatea scaunelor rulante, precum și limite referitoare la numărul utilizatorilor de scaune rulante acceptați într-un zbor. Chiar și în cazul aceluiași model de avion, regulile diferă de la o companie aeriană la alta. De exemplu, într-un Airbus 321 operat de SAS, un scaun rulant nu poate depăși 149 kg, în timp ce la Finnair limita este de 300 kg;
• unele companii aeriene nu oferă scaune rulante de cabină, care permit persoanelor utilizatoare de scaune rulante să ajungă la toaletă în timpul zborului. Lipsa acestora îi obligă pe unii pasageri să se târască până la toaletă. Luxair, Tarom și Vueling nu oferă această opțiune;
• în cazul câinilor de asistență, anumite companii aeriene nu acceptă schemele naționale de certificare și solicită documente internaționale imposibil de obținut în unele țări. Situația este întâlnită, în special, la Brussels Airlines, Ryanair și Aer Lingus.

Raportul scoate la iveală o aplicare neunitară și adesea deficitară a legislației europene. Formulările vagi ale legii permit interpretări diferite de la o companie aeriană la alta, transformând drepturile pasagerilor cu dizabilități într-o adevărată „loterie”. Există limite arbitrare privind numărul de pasageri cu dizabilități acceptați la bord și reguli neclare referitoare la echipamentele de asistență.

În unele cazuri, pasagerii sunt lăsați la sol, refuzați la îmbarcare sau ajung în situații umilitoare. Mai grav, raportul indică posibile încălcări ale legislației UE de către anumite companii aeriene: perceperea ilegală de taxe pentru asistență, solicitarea de certificate medicale, impunerea unor perioade de notificare mai lungi decât cele permise și refuzul transportului câinilor de asistență pe anumite rute.

Problemele nu se opresc aici. Supravegherea respectării drepturilor pasagerilor cu dizabilități este inegală la nivel european. Puține organisme naționale pot lua decizii obligatorii, amenzile diferă considerabil, iar cooperarea cu organizațiile persoanelor cu dizabilități este limitată. În plus, mulți pasageri se confruntă cu bariere digitale: site-uri inaccesibile, proceduri de rezervare complicate și costuri ridicate, insuficient reglementate.

„Libertatea de mișcare este încă un miraj pentru persoanele cu dizabilități”, a declarat Yannis Vardakastanis, președintele EDF, subliniind că este momentul ca guvernele și companiile aeriene să își asume responsabilitatea.

,,Sperăm ca acest raport privind drepturile omului să ofere dovezi care să contribuie la îmbunătățirea regulilor existente și, mai ales, să crească gradul de conștientizare cu privire la numeroasele bariere care continuă să ne împiedice să ne exercităm dreptul la libertatea de mișcare.

Lipsa unor sisteme de transport accesibile ne obligă să anunțăm din timp fiecare călătorie, să purtăm discuții îndelungate cu companiile de transport pentru a putea călători împreună cu echipamentele noastre de mobilitate și câinii de asistență, să planificăm cu atenție fiecare etapă a itinerariului și să suportăm costuri mai ridicate. Pentru majoritatea pasagerilor, finalizarea unei călătorii fără probleme este o certitudine. Pentru persoanele cu dizabilități, acest lucru poate fi, în sine, o excepție.

Sperăm ca această ediție a raportului privind drepturile omului să deschidă calea către o experiență de călătorie mai incluzivă și mai accesibilă. Așa cum spune motto-ul nostru: «Nimic despre noi fără noi».. Mișcarea pentru drepturile persoanelor cu dizabilități este pregătită să sprijine autoritățile publice, aeroporturile și companiile aeriene în acest proces”,  a adăugat Yannis Vardakastanis.

Raportul nu este doar o listă de probleme, ci și o foaie de parcurs clară. EDF solicită Uniunii Europene să consolideze legislația, să interzică explicit refuzul la îmbarcare pe criterii de dizabilitate, să asigure despăgubirea integrală pentru dispozitivele de asistență deteriorate și să garanteze dreptul de a călători fără aprobări sau notificări prealabile. De asemenea, se solicită recunoașterea reciprocă a câinilor de asistență și stabilirea unor standarde minime de accesibilitate pentru toate companiile aeriene.

Mesajul este clar: accesibilitatea nu este un privilegiu, ci un drept. Iar transportul aerian trebuie să devină sigur, demn și egal pentru toți.

Mai multe informații aici: https://www.edf-feph.org/publications/human-rights-report-air-travel/

Puteți consulta raportul (în limba română), în versiune ușor de citit, mai jos:

Articolul Cel de-al 9-lea Raport privind drepturile omului al Forumului European al Dizabilității: „Drepturi întârziate: transportul aerian pentru pasagerii cu dizabilități” apare prima dată în Jurnal Social.

Comisia pentru Drepturile Omului, Egalitate de Șanse, Culte și Minorități din Senatul României, în parteneriat cu Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD) și Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), a organizat miercuri, 10 decembrie 2025, la Senat, Conferința anuală a drepturilor omului, cu tema „Accesibilizarea – test real al respectului pentru drepturile omului”.

Potrivit unui comunicat al IRDO, evenimentul a marcat Ziua Internațională a Drepturilor Omului prin ințierea unui demers public de reflecție și acțiune asupra dreptului fundamental al persoanelor cu dizabilități la accesibilitate. Acest drept este unul dintre principiile esențiale ale Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și condiția necesară pentru ca aceste persoane să trăiască independent și să participe în mod efectiv și deplin la viața societății, în condiții de egalitate cu ceilalți.

Obiectivul Conferinței a fost atât sensibilizarea publicului larg cu privire la importanța accesibilității ca expresie concretă a egalității de șanse și a incluziunii sociale, cât și consolidarea unei culturi a respectului pentru demnitatea umană, printr-un dialog constructiv între reprezentanți ai instituțiilor statului, organizațiilor neguvernamentale și ai mediului academic.

,,Participanții au identificat o serie de bariere legislative și administrative care împiedică aplicarea efectivă a standardelor de accesibilitate, explorând posibile recomandări pentru îmbunătățirea cadrului normativ în domeniu. Momentele de reflecție, analiză și dezbatere din cadrul evenimentului au oferit oportunitatea consolidării cooperării interinstituționale, lansând totodată un semnal public pentru accelerarea măsurilor de accesibilizare reală în toate domeniile vieții sociale”, se arată în comunicat.

Conferința a fost moderată de Nicolae Voiculescu, prof. univ. dr .emerit, Universitatea „Titu Maiorescu”. În deschidere au luat cuvântul:

– Mircia Chelaru, senator, președinte al Comisiei pentru Drepturile Omului, egalitate de șanse, culte si minorități;

– Silviu Feodor, președinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, Camera Deputaților;

– Alexandra Ana-Maria Zară, președinte cu rang de secretar de stat, ANPDPD;

– Daniela Tontsch, președinte CNDR;

– dr. Adrian Bulgaru, director IRDO.

În intervenția sa, Daniela Tontsch, președinta CNDR, a subliniat deficitul major de accesibilitate existent în spațiul public din România, evidențiind lipsa unui acces real și efectiv la clădiri, instituții, infrastructură și servicii. Aceasta a atras atenția asupra necesității imediate de a se înființa servicii de transport adaptat la nivelul tuturor municipiilor, precum și asupra dificultăților semnificative întâmpinate de persoanele cu dizabilități în utilizarea serviciilor existente, insuficiente sau neconforme cu standardele internaționale.

La lucrările conferinței au contribuit: Emanuel-Gabriel Botnariu, președintele Consiliului de Monitorizare a Implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități; Helena-Omna Raicu, președinte al Agenției Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție; Mirela Negrutzi, consilier în cadrul Punctului de Contact pentru implementarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Direcția comunicare și cooperare internațională, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene; Cristina Părău și Veronica Manea, Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București; Stelian Raicu, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială; Daniel Pagu, psiholog, clinician principal și expert tehnic judiciar, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Sector 1; Georgeta Crișu, președinte și Andreea-Valentina Ognean, Asociația Națională pentru Copii și Adulți cu Autism din România (ANCAAR); Antonescu Ion Toma, președinte Asociația de Sprijin a Copiilor Handicapați Fizic-România; Mariana Drăghici, Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune; Constanța Oprea Teunissen, consul onorific al României în Olanda și președintele Fundației Speranța, Viorela Togan, psiholog; Silvia Stelea și Alexandru Stelea, Asociația Demnitate pentru toți; Andreea Băluță-Pascu, șef serviciu Agenția pentru Egalitate de Șanse între femei și bărbați; Aura Preda, conf. univ. dr.,  Facultatea de Științe Juridice și Științe Administrative, Universitatea ”Spiru Haret”, cerc. șt. III – Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”, Academia Română; Corina Bucur, Societatea Română de Victimologie; Aurora Popescu, Asociația Femeilor Creștine din România; Elena Năstase, voluntar, Consiliul Național al Dizabilității; Claudia Balint, consilier juridic Uniunea Democrată Tătară.

Articolul CONFERINȚA ANUALĂ A DREPTURILOR OMULUI: Accesibilizarea – test real al respectului pentru drepturile omului apare prima dată în Jurnal Social.

Joi, 27 noiembrie 2025, Parlamentul și-a adoptat prioritățile pentru strategia UE privind drepturile persoanelor cu dizabilități după 2024.

Raportul, adoptat cu 409 voturi pentru, 9 voturi împotrivă și 109 abțineri, solicită o strategie actualizată, ambițioasă și eficientă pentru perioada 2025-2030, care să includă măsuri concrete și instrumente juridice adecvate, potrivit unui comunicat al Parlamentului European.

Eurodeputații atrag atenția că persoanele cu dizabilități din UE se confruntă în continuare cu numeroase bariere în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, protecție socială, educație, servicii medicale, locuințe și servicii digitale.

Garanție pentru locuri de muncă și competențe, plus o definiție unică a „dizabilității”

Pentru a îmbunătăți situația persoanelor cu dizabilități pe piața muncii și pentru a crește rata de angajare, Parlamentul propune o garanție europeană pentru ocuparea forței de muncă și competențe, finanțată de UE, alături de măsuri care să faciliteze accesul la educație și formare.

Raportul solicită, de asemenea, Comisiei să introducă o definiție unitară a „dizabilității” la nivel european, astfel încât toți cetățenii cu dizabilități să beneficieze de drepturi egale. În plus, autoritățile publice și private care nu respectă normele UE privind accesibilitatea ar trebui să fie sancționate în mod clar.

Atenție sporită pentru femeile și fetele cu dizabilități

Raportul acordă o atenție deosebită situației femeilor și fetelor cu dizabilități, subliniind necesitatea de a combate discriminarea cu care se confruntă și de a îmbunătăți accesul acestora la servicii medicale, participare și protecție. Totodată, se solicită creșterea accesibilității în sport, transport, produse și tehnologiile digitale.

În final, eurodeputații salută platformele și legislația deja existente, precum AccessibleEU, Actul European privind Accesibilitatea și Directiva privind accesibilitatea web, dar insistă asupra consolidării și aplicării eficiente a acestora.

Raportoarea Rosa Estaràs Ferragut (PPE, Spania) a declarat: „Votul de astăzi marchează un moment decisiv pentru a ne asigura că persoanele cu dizabilități își pot exercita pe deplin drepturile în UE. Trebuie să transformăm intenția politică în acțiuni concrete în toate statele membre, garantând demnitate, accesibilitate și șanse egale pentru toți. Nimeni nu ar trebui lăsat în urmă în Europa. Este vorba despre oameni. Este vorba despre garantarea faptului că persoanele cu dizabilități pot trăi independent, pot accesa oportunități și pot participa pe deplin la viața societății. Astăzi este un moment decisiv pentru a transforma angajamentul nostru în schimbare reală.”

Strategia europeană actuală pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (2021–2030), adoptată în martie 2021, a introdus inițiative precum AccessibleEU, Cardul European pentru Dizabilitate și Platforma pentru Dizabilitate. Prin noul raport, Parlamentul propune extinderea și actualizarea acestor inițiative pentru a doua jumătate a deceniului.

Articolul Drepturile persoanelor cu dizabilități trebuie integrate în toate politicile UE, solicită Parlamentul European apare prima dată în Jurnal Social.

Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT), alături de Comisia pentru comunicații, tehnologia informației și inteligență artificială din Senatul României, a organizat în data de 3 decembrie 2025 evenimentul „România incluzivă 2025, accesibilitate digitală și incluziune reală”, dedicat Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități.

La eveniment au participat instituții publice, organizații neguvernamentale, specialiști, reprezentanți ai comunităților, precum și membri ai Parlamentului și ai Guvernului. Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului a fost reprezentat de Radu Miruță, ministru, și Andrei Miftode, subsecretar de stat, care a coordonat organizarea întâlnirii.

,,Discuțiile au vizat situațiile concrete întâmpinate de persoanele cu dizabilități în accesarea serviciilor publice și identificarea soluțiilor care pot reduce barierele existente. A fost prezentată o serie de priorități, rezultate din dialogul cu persoanele cu dizabilități, printre care accesibilitatea digitală a platformelor publice, introducerea și extinderea tehnologiilor asistive moderne, simplificarea procedurilor administrative și dezvoltarea unui mecanism permanent de colaborare între instituții și comunitate”, se arată într-un comunicat transmis de MEDAT.

În cadrul evenimentului a luat cuvântul dl ministru Radu Miruţă, care a subliniat necesitatea de a centraliza toate propunerile primite în cadrul discuției. Dumnealui și-a exprimat disponibilitatea de a analiza fiecare recomandare și de a încerca să sprijine implementarea soluțiilor fezabile.

Participanții au analizat modul în care standardele europene pot facilita accesul la servicii digitale și au discutat despre evoluția proiectelor pentru persoanele cu dizabilități.

Aplicația „Voci pentru Mâini: Interpretare Video la Distanță”, coordonată de către Bogdan Anicescu, a arătat cum instrumentele digitale pot sprijini comunicarea și integrarea persoanelor cu dizabilități, funcționalitățile sale putând fi extinse astfel încât aplicația să poată fi introdusă și utilizată în instituțiile publice.

,,Am avut prilejul de a prezenta aplicația Voci pentru Mâini:, care, deși nu oferă perfecțiune, sprijină societatea prin creșterea numărului de servicii de interpretare pe care le putem acorda beneficiarilor, pe baza apelurilor video care reduc timpii de deplasare și de așteptare. Am văzut un grup de oameni deschiși și interesați de a face mai mult, dar și bine, indiferent că vorbim de reprezentanți ai statului sau ai societății civile. Este foarte important că acum discutăm mult mai mult despre accesibilitatea digitală și cea a informației, dincolo de accesibilitatea mediului fizic – una care trebuia să existe oricum de decenii”, a declarat Bogdan Anicescu.

De asemenea, au fost prezentate și direcții de lucru pentru turismul accesibil, cu accent pe soluții digitale care pot crește accesul persoanelor cu nevoi speciale la serviciile din industria ospitalității.

Politicianul și moderatorul discuțiilor, Claudia Gasparini, a subliniat că dialogul din cadrul evenimentului a evidențiat interesul real al participanților pentru găsirea unor soluții aplicabile și pentru consolidarea unui cadru coerent de accesibilitate.

„A fost o discuție consistentă, structurată pe teme esențiale precum: digitalizare accesibilă – simplificarea interacțiunii cu instituțiile statului, eliminarea barierelor digitale, adaptarea platformelor oficiale pentru nevăzători, persoane cu deficiențe de auz sau mobilitate redusă; interesul crescut pentru extinderea funcționalităților și pentru introducerea aplicației Voci pentru Mâini în cât mai multe instituții publice; accesibilitate fizică și urbană – probleme concrete privind infrastructura, transportul public, semnalizarea tactilă, rampe, trotuare și acces în clădiri publice; integrarea profesională – dificultățile reale ale persoanelor cu dizabilități pe piața muncii și necesitatea unor programe adaptate; comunicare instituțională – nevoia de reacție rapidă și colaborare constantă între autorități și comunitate.

Un moment deosebit l-a reprezentat intervenția lui Nelu Mocanu, un nevăzător care lucrează activ, cot la cot cu specialiști și parlamentari, pentru modernizarea legislației și a procedurilor. Contribuția lui este dovada vie că schimbarea se construiește cu implicare reală și cunoaștere directă a problemelor din teren.

Am avut onoarea de a modera discuțiile și de a facilita dialogul între participanți, însă meritul aparține tuturor celor prezenți – oameni dedicați, cu experiență și dorință reală de schimbare. Mulțumim echipei Ministerului Economiei pentru deschidere, organizare și pentru efortul de a aduce la aceeași masă specialiști, ONG-uri, instituții și persoane cu dizabilități. Acesta este un pas important. Schimbarea cere timp, colaborare și perseverență”, a declarat Claudia Gasparini.

MEDAT precizează că va continua să colecteze și să analizeze propunerile venite din partea comunității, în vederea consolidării unui cadru administrativ și legislativ care susține serviciile publice accesibile tuturor cetățenilor și îmbunătățirea politicilor publice în domeniul incluziunii.

Articolul ,,România incluzivă 2025, accesibilitate digitală și incluziune reală” – eveniment dedicat Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) a deschis apelul de proiecte „Măsuri de formare continuă a personalului care lucrează cu și pentru persoanele cu dizabilități”.
Cu o alocare de peste 9 milioane de euro, apelul sprijină inițiative dedicate formării personalului din domeniul dizabilității și profesionalizării experților în accesibilitate.

Potrivit Ghidului solicitantului, datele actuale arată că specialiștii din serviciile sociale, management de caz și evaluare a dizabilității se confruntă cu lipsuri importante în pregătire, în special în ceea ce privește abordările moderne, centrate pe drepturile omului. Accesul la formare specifică a fost redus, iar nivelul de cunoaștere privind noile standarde și metodologii rămâne insuficient.

Prin acest apel, se urmărește consolidarea competențelor profesionale ale personalului, promovarea unei abordări centrate pe persoană și îmbunătățirea calității serviciilor oferite persoanelor cu dizabilități. Totodată, intervenția vine în sprijinul unei schimbări de perspectivă privind modul în care sunt furnizate serviciile, pentru ca persoanele cu dizabilități să beneficieze de sprijin adecvat și de o integrare mai bună în comunitate.

Obiectivul specific vizează:
 – facilitarea accesului egal la servicii de calitate, sustenabile și accesibile;
 – consolidarea sistemelor de protecție socială și sprijinirea grupurilor vulnerabile;
 – îmbunătățirea accesibilității mediului fizic, informațional și comunicațional;
 – creșterea eficienței și rezilienței serviciilor de sănătate și îngrijire pe termen lung.

Grupul țintă eligibil cuprinde profesioniștii care lucrează în serviciile destinate persoanelor cu dizabilități, inclusiv personal implicat în activități de sprijinire a incluziunii sociale.

Activități eligibile

1. Programe de formare continuă pentru personalul care lucrează cu și pentru persoanele cu dizabilități:
 – dezvoltarea cadrului de formare pentru planificarea și furnizarea sprijinului necesar unei vieți independente, prin abordare centrată pe persoană;
 – formarea și pregătirea formatorilor și managerilor de caz;
 – pilotarea pachetelor de formare în servicii sociale;
 – activități de mentorat, schimb de experiență și bune practici;
 – formare privind utilizarea metodologiilor moderne de evaluare a dizabilității și nevoilor adulților;
 – dezvoltarea rețelei de formatori și organizarea programelor de formare la nivel național;
 – crearea unei platforme online dedicate formării personalului;
 – elaborarea unui pachet legislativ privind managementul de caz și abordarea centrată pe persoană;
 – programe de formare cu implicarea directă a persoanelor cu dizabilități și a organizațiilor acestora („user-led training”).

2. Programe de profesionalizare a experților în accesibilitate:
 – elaborarea cadrului legislativ privind accesibilizarea mediului fizic, informațional și comunicațional;
 – dezvoltarea standardelor ocupaționale și a metodologiei de autorizare a evaluatorilor în accesibilitate;
 – realizarea Registrului Național al Evaluatorilor în Accesibilitate;
 – dezvoltarea unui compendiu de accesibilizare;
 – pilotarea programelor de formare dedicate experților în accesibilitate.

Solicitant eligibil: Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD).

 Depunerea proiectelor este deschisă până la 27 ianuarie 2026.

 Detalii complete la: https://mfe.gov.ro/…/masuri-de-formare-continua-a…/.

Articolul S-a lansat apelul privind măsurile de formare continuă a personalului care lucrează cu și pentru persoanele cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Fundația Cartea Călătoare a împlinit recent 29 de ani de la înființare. Dacă în primii ani fundația oferea acces nevăzătorilor români la informații, învățându-i să utilizeze un computer cu sinteză vocală și, mai ales, Internetul care abia se răspândea în România, astăzi, cu excepția celor mai bătrâni, orice nevăzător are un telefon mobil inteligent pe care îl utilizează pentru informare, comunicare, divertisment  și socializare.

,,În procesul educativ al elevilor cu deficiențe de vedere, computerul a devenit un instrument indispensabil și nu o excepție. Cu toate aceste progrese, sunt încă multe lucruri de făcut pentru îmbunătățirea accesului nevăzătorilor la informație, educație și cultură.

Fundația Cartea Călătoare s-a adaptat permanent progresului tehnologic pentru a oferi servicii de calitate: filme artistice accesibilizate prin platforma MovieReading, cursuri și partituri muzicale în Braille, cursuri și manuale din domeniul științelor exacte”, au transmis reprezentanții fundației.

În 2005, fundația a accesibilizat primul film artistic, Ray, despre viața vestitului cântăreț american Ray Charles. În prezent s-a depășit numărul de 75 de filme accesibilizate și difuzate prin postul TV Cinemaraton, de principalele festivaluri de film și de compania Netflix.

Printre proiectele de pionierat în domeniul asistenței persoanelor cu deficiențe de vedere, derulate de fundația Cartea Călătoare, se numără:

• Organizarea primelor cursuri din România adresate elevilor și profesorilor nevăzători privind utilizarea computerelor prevăzute cu tehnologii de acces. Peste 200 de persoane au urmat cursuri, dintre care unii au devenit la rândul lor instructori.
• Crearea primei biblioteci electronice cu cărți accesibilizate pentru deficienți de vedere.
• Publicarea lunară a primei reviste audio pe compact disc adresată nevăzătorilor din România.
• Accesibilizarea pentru nevăzători a filmelor artistice și a documentarelor.
• Crearea primei liste de discuții prin e-mail a nevăzătorilor din România.
• Introducerea în România a sistemului Daisy de accesibilizare a cărților pentru nevăzători.
• Încă din 1998, au fost conectate la Internet toate școlile și liceele speciale pentru deficienți de vedere din România.
• Dotarea tuturor liceelor pentru deficienți de vedere cu imprimante speciale pentru tipărirea materialelor didactice în scrierea Braille.
• Organizarea cursurilor de orientare cu ajutorul bastonului alb.
• Organizarea primului Festival de Film pentru Nevăzători.

„Deși utilizăm azi noile tehnologii introduse de inteligența artificială, la baza tuturor serviciilor noastre au stat colaboratorii și voluntarii care au crezut în misiunea și în motto-ul fundației: «Singura lumină pe care o poți dărui unui orb este cea a cunoașterii!»
Cu acest prilej, vrem să le mulțumim tuturor colaboratorilor care au susținut în această perioadă serviciile noastre și, în special, celor care au rămas alături de noi până azi: Ana Luisse Carcadia, Daniela Liciu, Laura Breană, Gabriela Tatu, Carmen Babalâc, Anișoara Rădulescu, Dana Teodorescu, Cătălin Chirilă, Remus Stănescu, Alexandra Păun Ștefan”, a declarat Marian Pădure, președintele fundației Cartea Călătoare.

Despre fundația Cartea Călătoare

Fundația Cartea Călătoare a fost înființată pe 26 noiembrie 1996. Misiunea ei este aceea de a facilita accesul nemijlocit la informație, educație și angajare pentru persoanele cu deficiențe de vedere din România. Serviciile oferite au ca scop dobândirea unei cât mai mari independențe pentru aceste persoane.

Articolul Fundația Cartea Călătoare – 29 de ani de sprijin pentru nevăzători apare prima dată în Jurnal Social.

Marți, 25 noiembrie 2025, a avut loc videoconferința cu tema „Promovarea și cultivarea respectului pentru persoanele cu dizabilități”, o întâlnire instructivă și motivantă care a adus în prim-plan atât provocările cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, cât și soluțiile necesare pentru o incluziune reală. Invitați speciali au fost dr. Adrian Bulgaru, director executiv al Institutului Român pentru Drepturile Omului (IRDO), și Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR).

În cadrul videoconferinței au fost abordate:

– necesitatea campaniilor de conștientizare privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

– normele juridice care susțin incluziunea;

– tipurile de dizabilități și nevoile specifice, de la bariere fizice și dificultăți economice până la stigmatizare, excluziune sau acces limitat la educație, muncă și servicii medicale

– provocările ce afectează mobilitatea, capacitatea de muncă, relaționarea și participarea activă în societate;

–  formele de discriminare și soluții pentru creșterea incluziunii sociale;

– necesitatea unor politici publice coerente și a unor măsuri reale de sprijin.

La întâlnire au participat 548 de elevi, din 22 de clase, de la: Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău, Colegiul Național „Ferdinand I” Bacău, Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău, Colegiul Național Catolic „Sf. Iosif” Bacău, Liceul Teoretic „Ion Borcea” Buhuși, Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” Onești, Colegiul Național „Grigore Moisil” Onești, Liceul Teoretic „Henri Coandă” Bacău, Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău.

Potrivit organizatorilor, cei 548 de elevi și 57 de cadre didactice participante au înțeles un mesaj fundamental: dizabilitatea nu definește omul; ceea ce îl definește sunt valorile, inteligența, caracterul și potențialul său. Faptul că uneori nu vedem și nu înțelegem nevoile persoanelor cu dizabilități este consecința unei îndelungate perioade în care societatea nu le-a oferit condițiile necesare pentru a fi prezente, vizibile și ascultate.

Prin exemple din experiența profesională și personală, Daniela Tontsch a subliniat importanța combaterii stereotipurilor și prejudecăților, precum și a dezvoltării unei culturi a empatiei, solidarității și sprijinului reciproc în comunitate.

„E important de subliniat interesul extraordinar al elevilor pentru această temă. Participarea lor numeroasă, energia cu care au interacționat și întrebările pe care le-au adresat arată nu doar curiozitate, ci și o preocupare reală pentru echitate și pentru modul în care fiecare dintre noi poate contribui la o societate incluzivă”, a declarat Daniela Tontsch, președinta CNDR.

Organizată de CRREC și American Corner, în parteneriat cu IRDO, această activitate s-a înscris în spiritul valorilor promovate de Statele Unite: egalitate, demnitate umană, incluziune și respect pentru drepturile fiecărei persoane – principii care se regăsesc și în misiunea Ambasadei SUA de a sprijini comunități mai echitabile, mai deschise și mai solidare.

Articolul Videoconferință despre respect și incluziune: elevii au înțeles că dizabilitatea nu definește omul apare prima dată în Jurnal Social.