Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) atrage atenția asupra unor deficiențe majore privind accesibilitatea rețelei de metrou din București, în urma unui control realizat de Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București la Metrorex.

Mai multe persoane cu dizabilități au suferit incidente cauzate de diferența dintre peron și vagon, unele dintre acestea soldându-se cu accidente și avarierea echipamentelor de mobilitate. Un exemplu concret este cazul colegului nostru, Dr. Mihai Lungu, președintele Asociației Calea Spre Acces, care a fost implicat într-un astfel de incident, în urma căruia scaunul său rulant a suferit avarii tehnice semnificative.

Din păcate, în ciuda acestor situații repetate, problema persistă de-a lungul timpului, fără soluții sistemice eficiente.

Controlul a fost declanșat ca urmare a unei sesizări formulate de Asociația Calea spre Acces, membru observator al CNDR, privind nerespectarea prevederilor art. 64 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Constatări oficiale

În urma verificărilor, Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București a confirmat existența unor probleme legate de accesul persoanelor cu dizabilități la transportul subteran. Diferența de nivel și spațiul dintre peron și vagoanele de metrou, variabile de la o stație la alta, constituie un obstacol real pentru utilizatorii de scaune rulante și implică riscuri de accidentare.

Deși normele tehnice (inclusiv instrucțiunile de exploatare și standardele aprobate de Ministerul Transporturilor) prevăd o distanță maximă de 8 cm între peron și tren, situațiile din teren indică neconformități și lipsa unor soluții funcționale pentru acces neîngrădit.

Ca urmare, a fost dispusă o măsură obligatorie de asigurare a accesului persoanelor cu dizabilități în stațiile de metrou, cu termen strict de implementare și monitorizare.

În data de 28 aprilie 2026, reprezentanții CNDR – Daniela Tontsch și Dr. Mihai Lungu – au participat la o audiență la conducerea Metrorex, în prezența domnilor: Nedelcu Vasile – Director Administrare și Întreținere Infrastructură și Instalații,  Zaharescu Mihai  – Director Operațiuni Material Rulant și Transport Călători și Denis Gabriel Panait – Director Strategie, Dezvoltare, Pregătire și Urmărire Proiecte Investiții.

În cadrul discuțiilor, Metrorex a informat că a emis un Ordin de Serviciu pentru acordarea de asistență persoanelor cu mobilitate redusă și că se află în proces de realizare a unor rampe de îmbarcare destinate reducerii diferenței dintre peron și tren.

CNDR consideră că aceste măsuri nu pot fi validate fără testare practică, în condiții reale de utilizare.

În acest sens, CNDR solicită: organizarea unei sesiuni de testare cu participarea directă a persoanelor utilizatoare de scaune rulante; desfășurarea testării la începutul lunii mai 2026; verificarea mai multor stații de pe toate magistralele funcționale (M1–M5); aprobarea filmării testelor, pentru documentare și fundamentarea unor soluții tehnice eficiente.

„Accesibilitatea nu se validează pe hârtie. Dacă o persoană în scaun rulant nu poate urca în siguranță într-un tren de metrou, atunci sistemul nu este funcțional, indiferent de câte ordine interne există”, a declarat Daniela Tontsch, președinta CNDR.

CNDR subliniază că implicarea directă a beneficiarilor este esențială pentru dezvoltarea unor soluții sigure, aplicabile și conforme cu legislația în vigoare.

Articolul Progrese în accesibilizarea metroului: inițiative concrete pentru siguranța persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Asociația Națională a Surzilor din România (ANSR) a organizat marți, 28 aprilie 2026, la sediul Microsoft România din București, conferința de închidere a proiectului „Digitalizarea ANSR: Soluții Incluzive Moderne pentru Beneficiarii cu Deficiențe de Auz”, finanțat prin PNRR/2024/C7/MIPE/I.9 – Digitalizarea Sectorului Organizațiilor Neguvernamentale. Evenimentul a marcat finalizarea implementării unui proiect orientat spre modernizarea relației dintre ANSR, beneficiarii cu deficiențe de auz și partenerii organizației, prin dezvoltarea unor soluții digitale accesibile, eficiente și sustenabile.

Potrivit unui comunicat al asociației, conferința a fost prilejul prezentării rezultatelor finale ale proiectului, fiind evidențiate principalele soluții digitale dezvoltate, noile achiziții realizate, precum și funcționalitățile platformei și ale portalului ANSR. Acestea au fost concepute pentru a aduce mai aproape persoanele surde și hipoacuzice, personalul de specialitate al organizației și partenerii din mediul public și privat. Totodată, au fost subliniate beneficiile viitoare ale proiectului în ceea ce privește accesul la informații, eficientizarea serviciilor, consolidarea comunicării și integrarea unor soluții moderne de accesibilitate web. Evenimentul a reunit reprezentanți ai diferitelor autorități și instituții publice, precum și invitați din mediul privat.

Proiectul a avut ca obiectiv dezvoltarea și implementarea unui set complex de soluții digitale personalizate pentru îmbunătățirea relației dintre personalul Asociației Naționale a Surzilor din România și beneficiarii cu deficiențe de auz deserviți la nivel național, contribuind astfel la integrarea optimă a acestora în societate și la facilitarea accesului la servicii și informații relevante. Printre principalele componente dezvoltate în perioada de implementare se numără: platforma digitală integrată ANSR, conturile individuale securizate pentru beneficiari, accesul la istoricul serviciilor și la notificări relevante, instrumentele de înregistrare și gestionare a serviciilor acordate, facilitățile pentru evidența plății cotizațiilor anuale și pentru donații online, noi dotări hardware, dar și activități de instruire pentru utilizarea noilor soluții digitale.

Valoarea totală a proiectului este de 339.855,57 RON.

„La ANSR ne-am propus mereu să evoluăm pentru a fi mai aproape de beneficiarii noștri, într-o lume tot mai digitală și mai tehnologizată. Pentru comunitatea noastră, noile tehnologii înseamnă independență prin acces mai rapid la informații. Am văzut deja, de-a lungul anilor, cât de mult ne-a schimbat viața dezvoltarea comunicării și interpretării video la distanță, iar prin acest proiect facem un nou pas important înainte. Ne dorim ca această platformă să ne aducă mult mai aproape de oamenii pentru care luptăm și lucrăm în fiecare”, a declarat Daniel Lolici, președintele Asociației Naționale a Surzilor din România.

Impactul viitor al proiectului vizează atât creșterea accesibilității și transparenței în relația cu beneficiarii, cât și consolidarea capacității instituționale a ANSR. Prin utilizarea noilor instrumente digitale, organizația își propune să îmbunătățească raportarea și monitorizarea serviciilor, să faciliteze accesul la informație, să susțină o comunicare mai rapidă și mai coerentă și să creeze premisele unei relații mai bine structurate între comunitatea surdă, organizație și partenerii săi.

Despre ANSR

Asociația Națională a Surzilor din România (ANSR) este o organizație neguvernamentală cu o istorie de 106 ani, dedicată promovării drepturilor și intereselor persoanelor cu deficiențe de auz. Înființată în 1919, ANSR este organizația reprezentativă la nivel național și internațional pentru persoanele cu deficiențe de auz, fiind membră a Federației Mondiale a Surzilor și a Uniunii Europene a Surzilor. Prin cele 37 de filiale, ANSR oferă anual peste 100.000 de servicii pentru aproximativ 5000 de beneficiari.

Organizația militează pentru incluziunea socială și egalizarea șanselor, susținând recunoașterea Limbii Semnelor Române și rolul interpretului LSR în societate. ANSR este implicată activ în consultările publice privind politicile sociale, organizând constant acțiuni cultural-recreative și implementând proiecte majore de accesibilitate.

Pentru mai multe informații, accesați pagina de Facebook www.facebook.com/ansr

 și site-ul oficial www.ansr.ro

Articolul Digitalizare cu impact pentru Comunitatea Surdă: ANSR a prezentat rezultatele finale ale unui proiect de conectare și transparență apare prima dată în Jurnal Social.

Camera Deputaților a adoptat miercuri, 8 aprilie 2026, în calitate de for decizional, un proiect de lege care prevede acordarea gratuită de servicii de consiliere psihologică pentru părinții și tutorii legali ai copiilor diagnosticați cu tulburări din spectrul autist sau cu sindrom Down.

Potrivit proiectului legislativ, aceste servicii vor fi decontate integral din fondurile asigurărilor sociale de sănătate, oferind astfel un sprijin real familiilor care se confruntă cu provocări emoționale și sociale semnificative.

Actul normativ modifică și completează Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, introducând măsuri clare de sprijin psihologic pentru aparținători. Noile reglementări includ serviciile de consiliere psihologică pentru părinții copiilor cu sindrom Down sau cu tulburări din spectrul autist în lista programelor naționale de sănătate curative destinate tratamentului bolilor cu impact major asupra sănătății publice.

Inițiatorii proiectului subliniază că, în România, conform datelor Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, un număr semnificativ de copii sunt diagnosticați cu diverse forme de dizabilitate, preponderent cu sindrom Down sau cu tulburări din spectrul autist. Această situație presupune o sarcină psiho-emoțională considerabilă pentru familii, părinții și tutorii fiind adesea expuși riscului de anxietate, depresie, epuizare emoțională sau sindrom de burnout parental.

În lipsa unui sprijin psihologic adecvat, acești factori pot afecta calitatea vieții și capacitatea familiilor de a îngriji eficient copilul. Prin urmare, inițiatorii consideră că intervenția statului prin măsuri concrete este esențială, în acord cu principiile solidarității și echității sociale care guvernează sistemul public de sănătate.

Proiectul de lege prevede că serviciile de consiliere psihologică pot fi furnizate atât în ambulatoriu, cât și în unități sanitare de specialitate, inclusiv în cadrul serviciilor de îngrijiri paliative și al serviciilor conexe actului medical, asigurând astfel flexibilitate în implementare și accesibilitate sporită pentru beneficiari.

Deputata Raluca Turcan, susținătoare a inițiativei legislative, a declarat că proiectul este rezultatul unui dialog direct cu familii și specialiști, evidențiind importanța sprijinului psihologic pentru echilibrul întregii familii:

,,Proiectul de lege pe care l-am inițiat, adoptat azi în Camera decizională, prin care părinții și tutorii copiilor diagnosticați cu tulburări din spectrul autist sau sindrom Down vor beneficia gratuit de consiliere psihologică, nu s-a născut într-un birou. Este rezultatul dezbaterilor și al discuțiilor pe care le-am avut la Sibiu cu părinți care duc zilnic o luptă nevăzută și cu specialiști care știu cât de mult contează sprijinul real. Am ascultat, am înțeles și am construit împreună. Pentru părinții care, dincolo de diagnostic, duc în fiecare zi grija, oboseala, frica, singurătatea. Iar un părinte echilibrat înseamnă un copil mai bine sprijinit”, a afirmat Raluca Turcan.

Adoptarea acestei legi sprijină o abordare integrată a îngrijirii copiilor cu nevoi speciale, beneficiile extinzându-se nu doar asupra acestora, ci și asupra familiilor, care joacă un rol esențial în dezvoltarea și progresul lor.

Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 95/2006 va putea fi aplicat după promulgarea prin decret prezidențial și publicarea în Monitorul Oficial.

Articolul Camera Deputaților a adoptat proiectul prin care părinții copiilor cu autism sau cu sindrom Down beneficiază de consiliere psihologică gratuită apare prima dată în Jurnal Social.

În fiecare an, la 2 aprilie, este marcată Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului (World Autism Awareness Day), cu scopul de a evidenția nevoia de a contribui la îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu autism, astfel încât acestea să poată duce o viață cât mai independentă și bine integrată în societate.

De când Adunarea Generală a Națiunilor Unite a desemnat această dată drept Ziua Mondială de Conștientizare a Autismului, în 2007, Organizația Națiunilor Unite promovează respectarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor autiste, încurajând participarea lor egală în societate. Progresele înregistrate de-a lungul anilor au fost susținute în mare parte de eforturile constante ale comunităților și organizațiilor care au adus în prim-plan experiențele reale ale persoanelor autiste.

Rezoluția Adunării Generale din 2007 (A/RES/62/139) a subliniat necesitatea creșterii gradului de conștientizare publică. Astăzi, însă, mișcarea globală depășește această etapă și promovează activ acceptarea, aprecierea și incluziunea, recunoscând contribuțiile valoroase ale persoanelor autiste în comunități.

Ediția din acest an, desfășurată sub tema „Autism și umanitate – fiecare viață are valoare”, reafirmă demnitatea și rolul esențial al persoanelor autiste în societate. Evenimentul reprezintă un apel la acțiune pentru combaterea stereotipurilor și pentru recunoașterea valorii fiecărei persoane, într-un context în care dezinformarea persistă.

Potrivit ONU, societățile care îmbrățișează neurodiversitatea devin mai creative, mai reziliente și mai inovatoare, punând bazele unor comunități mai echitabile, incluzive și sustenabile.

Discuțiile din acest an explorează rolul neurodiversității în elaborarea politicilor care promovează sănătatea și bunăstarea, educația de calitate, egalitatea de gen, oportunitățile economice, reducerea inegalităților, comunitățile durabile și instituțiile puternice.

Secretarul general al ONU, António Guterres, subliniază că persoanele autiste trebuie să aibă posibilitatea de a-și modela propriile vieți și de a contribui activ la societate, evidențiind importanța accesului la educație incluzivă, locuri de muncă echitabile și servicii medicale adaptate.

Evenimentul WAAD 2026 este organizat de Institutul de Neurodiversitate (ION), cu sprijinul Departamentului de Comunicare Globală al ONU. ION este o organizație global asociată ONU, fondată și condusă de persoane neurodivergente, care promovează schimbarea sistemică în domenii precum educația, ocuparea forței de muncă, sănătatea, justiția și societatea. Cu sediul central în Elveția și activă în peste 100 de țări, ION reunește peste 40.000 de membri – profesioniști, susținători și instituții din întreaga lume, potrivit site-ului https://www.un.org/.

În România, Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului este marcată prin evenimente organizate în mai multe orașe, iar clădiri simbol sunt iluminate în albastru, în cadrul mișcării internaționale „Light It Blue”.

Statisticile rămân îngrijorătoare: peste 40.000 de persoane sunt diagnosticate cu tulburare de spectru autist, doar un procent foarte mic dintre adulți au un loc de muncă, iar accesul la educație și servicii rămâne limitat.

Reprezentanții ANCAAR Iași (Asociaţia Naţională pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România) atrag atenția că această zi ar trebui să fie mai mult decât un simbol și subliniază faptul că, în realitate, mulți adulți cu autism se confruntă cu lipsa serviciilor de sprijin, intervențiile venind în principal din partea ONG-urilor create de părinți.

„2 aprilie este o zi în care, la nivel global, vorbim despre persoanele cu autism. Dar, dincolo de simboluri și culori, este o zi în care ar trebui să ne oprim și să ne întrebăm: cât de mult înțelegem, cu adevărat, și cât de mult facem pentru incluziune? În România, pentru mulți adulți cu autism, realitatea este una dureroasă: serviciile aproape că nu există, iar sprijinul vine, în cele mai multe cazuri, doar din partea ONG-urilor înființate de părinți – organizații care luptă, zi de zi, să suplinească un sistem insuficient dezvoltat. În acest context, conștientizarea nu este doar un concept. Este un prim pas esențial spre schimbare”, au transmis aceștia.

Totodată, ANCAAR Iași invită publicul la Expoziția EDU-AUT, organizată la Institutul Francez Iași, pe 2 aprilie, în intervalul orar 17:00 – 18:00, unde lucrările realizate de tineri și adulți cu autism reflectă potențialul și autenticitatea acestora. Reprezentanții asociației subliniază că astfel de inițiative contribuie la apropierea reală dintre comunitate și persoanele autiste, oferindu-le vizibilitate și șanse reale de integrare.

,,Prin această expoziție ne dorim nu doar să prezentăm creații artistice, ci să deschidem ochii comunității: acești tineri au abilități, au dorința de a fi parte din societate și au nevoie de șansa de a fi văzuți și integrați. Incluziunea începe cu întâlniri reale”, au adăugat aceștia.

La rândul lor, reprezentanții FEDRA (Federația pentru Drepturi și Resurse pentru Persoanele cu Tulburări în Spectrul Autist) evidențiază că această zi trebuie să fie despre solidaritate și implicare constantă, nu doar despre mesaje simbolice, subliniind rolul esențial al părinților și al organizațiilor în susținerea drepturilor persoanelor cu autism.

„Pe 2 aprilie […] România devine o inimă mare, albastră, care bate pentru copiii și tinerii cu autism. […] În spatele fiecărui gest, fiecărui moment, fiecărei lumini aprinse stau mame și tați care nu au încetat nicio clipă să creadă, să apere, să ceară, să construiască și să dărâme bariere.

Nu doar conștientizare, ci iubire transformată în acțiune. Nu doar mesaje, ci vieți trăite cu demnitate, cu efort, cu speranță. Nu doar o zi albastră, ci o promisiune că vom merge mai departe, împreună. […] Părinții copiilor și tinerilor cu autism nu cer privilegii. Ei cer înțelegere, respect, șanse reale. Cer o lume în care copiii lor să fie primiți, văzuți și acceptați așa cum sunt”, au transmis reprezentanții federației.

Potrivit acestora, vocea părinților trebuie să fie mai puternică și mai prezentă în spațiul public, iar sprijinul pentru persoanele cu autism ar trebui să fie constant, nu limitat la o singură zi.

„De ei trebuie să fim alături nu doar azi, ci tot anul. Mereu”, au mai transmis reprezentanții FEDRA.

Ziua de 2 aprilie transmite, astfel, un mesaj clar: incluziunea reală începe dincolo de simboluri – prin implicare, empatie și acțiuni concrete, zi de zi.

Articolul 2 aprilie – mai mult decât conștientizare: apel la incluziune reală pentru persoanele cu autism apare prima dată în Jurnal Social.

Sursa foto: AccessibleEU

AccessibleEU a lansat cea de-a doua ediție, revizuită, a cursului online dedicat transportului public accesibil în Europa.

Intitulat „O introducere în transportul public accesibil în Europa – reguli și drepturi”, cursul oferă răspunsuri la întrebări esențiale precum: De ce este mobilitatea importantă? Care este rolul transportului public în societate? De ce trebuie să integrăm accesibilitatea în toate etapele planificării și operării serviciilor de transport?

Programul abordează drepturile persoanelor cu dizabilități în toate modurile de transport public: trenuri (cale ferată convențională, metrou și tramvai), autobuze și autocare, taxiuri, precum și transport maritim și aerian.

Concret, participanții vor putea să:

• învețe despre principiile designului incluziv aplicate sistemelor de transport public;
• cunoască legislația europeană relevantă, exemplele de bune practici, practicile deficitare, precum și lacunele și provocările existente;
• înțeleagă rolul esențial al transportului pentru milioane de cetățeni europeni;
• aprofundeze importanța mediului pietonal în facilitarea accesului și utilizării transportului public;
• afle ce presupune crearea unor clădiri de transport accesibile și fără bariere (stații, aeroporturi);
• înțeleagă modul în care tehnologia poate influența pozitiv sau negativ capacitatea persoanelor cu dizabilități de a călători.

Cursul reflectă, de asemenea, cele mai recente evoluții legislative și de politici publice, oferind nformații actualizate, aliniate standardelor europene privind accesibilitatea.

Structura cursului

Acest curs introductiv este alcătuit din 9 module:

1. De ce este importantă mobilitatea
2. Trenuri (cale ferată convențională)
3. Transport feroviar ușor și tramvaie
4. Autobuze și autocare / transport pe distanțe lungi
5. Taxiuri
6. Transport aerian
7. Transport maritim
8. Mediul pietonal și infrastructura de transport
9. Tehnologie
   

Cursul este de tip self-paced (parcurgere în ritm propriu) și este conceput în format MOOC. Participarea este gratuită. Programul face parte din eforturile continue AccessibleEU de consolidare a expertizei, promovare a bunelor practici și dezvoltare a accesibilității în statele membre.

Detalii despre curs:

• Public țintă: persoane interesate de domeniul transportului accesibil – manageri de stații și aeroporturi, angajați din sectorul transporturilor, utilizatori finali, furnizori de servicii conexe etc.
• Perioada de desfășurare: 16 martie – 31 octombrie 2026
• Format: online
• Tip eveniment: training
• Limba: engleză

Înscrierile sunt deja deschise pe platforma AccessibleEU Online Campus https://accessibleeucentre.criteria-campus.com

Mai multe informații: https://accessible-eu-centre.ec.europa.eu/…/accessiblee…

Articolul AccessibleEU lansează ediția revizuită a cursului online despre transportul public accesibil în Europa apare prima dată în Jurnal Social.

La sfarșitul lunii ianuarie va avea loc spectacolul „Dincolo de tacere”, o premieră națională de teatru incluziv, concepută încă de la început ca o experiență unică și accesibilă. Producția, prima punere în scenă a unui text semnat de Jack Thorne, recent câştigător al premiului Golden Globe pentru miniseria ,,Adolescence”, este accesibilă deopotrivă persoanelor surde şi auzitoare.

„Dincolo de tăcere” este scrisă special pentru a fi jucată de persoane cu dizabilități. Cinci reprezentații, în regia lui Laurențiu Rusescu, vor avea loc pe 29, 30 și 31 ianuarie, în Sala Mare ARCUB, din București.

Piesa are la baza textul „The Solid Life of Sugar Water” și urmărește povestea unui cuplu surd aflat într-un moment de cumpănă majoră, după pierderea copilului lor. Izolați nu doar de lume, ci și unul de celălalt, cei doi încearcă să se regăsească prin gest, atingere și prezență fizică, rememorând momentele care i-au adus împreună.

„Dincolo de tăcere” creează un teatru fără bariere, în care nu sunt folosite soluţii clasice de accesibilizare pentru persoanele surde (interpret mimico-gestual separat sau subtitrare). Producția foloseşte doar frecvenţe joase, care pot fi atât auzite, cât şi simţite ca vibraţii în corp, transformând sunetul în mişcare, presiune şi emoţie, nu doar în informaţie auditivă.

Astfel, proiectul sonor semnat de artistul Călin Ţopa propune publicului experienţe dincolo de ascultarea convenţională: poveştile sunt trăite unitar şi intens, iar spectatorii simt calm, tensiune, apropiere sau expansiune, fără întreruperi.

,,Ne-am dorit să creăm o experienţă în care publicul surd şi cel auzitor să simtă emoţia în egală măsură, menţinându-şi atenţia doar pe scenă. Alegerea piesei lui Jack Thorne a venit firesc: am fost profund impresionat de forţa şi sinceritatea textului. Este un spectacol prin care ne propunem nu doar să continuăm proiectele de accesibilizare a publicului cu dizabilităţi la teatru, aşa cum am făcut pentru spectacolul Nicio pastilă magică, ci şi să experimentăm noi moduri de comunicare şi impactul unor astfel de spectacole asupra percepţiei spectatorului”, declară regizorul Laurenţiu Rusescu.

Actorii surzi Diana Timari şi Eduard Iacovache, pentru care limba maternă este limba semnelor române (LSR), interpretează cele două personaje, fiind susţinuţi scenic de vocile actorilor Ana Vînău şi Adelin Tudorache.

Spectacolul propune o experienţă inedită și contribuie activ la promovarea incluziunii persoanelor cu deficienţe de auz în teatru, atât ca artişti, prin implicarea directă a actorilor surzi în procesul de creaţie şi încurajarea persoanelor cu dizabilităţi să urmeze o carieră în artele spectacolului, cât şi ca public, prin aducerea pe scenă a unor poveşti reprezentative pentru această comunitate, transmit organizatorii.

,,Toată viaţa am visat să fiu actriţă. Mă fascinează să trăiesc emoţiile şi să transmit din inimă. Multe uşi mi s-au închis doar pentru că sunt surdă, dar nu am cedat. Mereu am crezut cu tărie că fiecare persoană surdă are o legătură naturală cu actoria, pentru că folosim zilnic mimica facială, expresivitatea şi emoţia pentru a comunica”, a declarat actriţa Diana Timari.

Dincolo de tăcere” este o inițiativă de conștientizare, care arată că lumea surzilor nu este despre limitări sau izolare, ci despre o cultură vie și distinctă. Limba semnelor devine astfel un limbaj plin de expresivitate și frumusețe, la fel de bogat și valoros ca orice limbă vorbită.

După fiecare reprezentaţie, vor avea loc seminare susţinute de un vorbitor nativ de LSR, din partea ANSR, concepute pentru a evidenţia potenţialul artistic şi expresiv al limbii semnelor şi pentru a încuraja dialogul cu publicul.

Durata spectacolului este de 1 oră și 20 de minute, fără pauză, și este recomandat persoanelor cu vârsta de peste 16 ani.

Persoanele cu deficiențe de auz beneficiază de o ofertă specială: la achiziționarea unui bilet plătit, primesc un bilet gratuit.

Bilete disponibile aici:  https://www.iabilet.ro/cauta/?q=dincolo+de+tacere

Date și ore:

• 29 ianuarie – ora 19:00
• 30 ianuarie – orele 16:00 și 19:00
• 31 ianuarie – orele 16:00 și 19:00

Locație: ARCUB – Sala Mare

Echipa artistică

• Traducere & Regie: Laurențiu Rusescu
• Scenografie: Mălina Ionescu
• Muzică: Călin Țopa
• Distribuție: Diana Timari, Eduard Iacovache, Ana Vînău, Adelin Tudorache
• Grafică: Bogdan Piperiu

Program cultural cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. 

Spectacolul este un proiect al Asociației ARTPLEX, în parteneriat cu Primăria Capitalei, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, și ANSR.

Sponsor: Salrom

Recomandat de: TVR, TVR Cultural

Articolul „Dincolo de tăcere”, premieră națională de teatru incluziv la ARCUB apare prima dată în Jurnal Social.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) reafirmă importanța implicării copiilor cu dizabilități în organizarea și amenajarea spațiilor de joacă, subliniind că acestea nu trebuie să fie doar sigure, ci și incluzive și accesibile tuturor copiilor.

În acest context, ANPC a elaborat un Ghid practic pentru spaţiile de joacă şi parcurile de distracţii, un document clar care stabileşte cerinţe minime de siguranţă, exploatare şi responsabilitate pentru administratori.

Ghidul practic pentru inspecția și întreținerea locurilor, echipamentelor și spațiilor de joacă deschise pentru copiii cu sau fără dizabilități are ca scop promovarea, protecția și garantarea accesului egal la joacă, indiferent de existența sau tipul dizabilității. Documentul este elaborat în conformitate cu principiile consacrate în Convenția ONU privind drepturile copilului și cu legislația națională în vigoare.

În România, se constată în continuare o lipsă semnificativă a locurilor de joacă adaptate și incluzive pentru copiii cu dizabilități. Această realitate generează o serie de provocări majore care contravin principiilor Convenției ONU și limitează exercitarea deplină a drepturilor acestor copii.

Potrivit ghidului, spațiile de joacă din România rămân, în mare parte, neadaptate nevoilor copiilor cu dizabilități, în ciuda investițiilor realizate în accesibilizarea clădirilor publice. Situația poate fi atribuită unui cumul de factori, printre care lipsa unei finanțări adecvate, prioritizarea incorectă a proiectelor de infrastructură și un nivel redus de conștientizare la nivel comunitar.

,,Pentru copiii cu dizabilități, dreptul la recreere reprezintă o oportunitate esențială de dezvoltare a abilităților motorii, sociale și emoționale, într-un mediu sigur și sprijinitor. Cu toate acestea, în multe părți ale țării, spațiile de joacă nu sunt proiectate având în vedere accesibilitatea și inclusiunea.

Adaptarea acestor spații poate aduce și beneficii economice localităților. Familiile care au copii cu dizabilități pot căuta activ locuri de recreere adaptate, stimulând astfel turismul local și generând venituri suplimentare pentru comunități. Totodată, oferirea unor spații de joacă adaptate transmite un mesaj clar că toți copiii sunt egali și au dreptul la aceleași oportunități, contribuind la combaterea stigmatizării și la consolidarea sentimentului de apartenență în comunitate”, se arată în ghid.

ANPC subliniază că adevărata siguranță nu se rezumă doar la respectarea standardelor tehnice, ci presupune respect față de fiecare copil, empatie față de cei vulnerabili și implicarea activă a comunităților în sprijinul copiilor.

„Locurile de joacă nu trebuie să fie capcane! La început de an, primăriile, consiliile județene și unitățile administrativ-teritoriale au timp să acționeze. Până la vară, copiii ar trebui să beneficieze de spații de joacă sigure, moderne și conforme cu standardele europene. Un loc de joacă înseamnă bucurie, nu risc. Siguranța copiilor trebuie să fie o prioritate, nu o opțiune”, a declarat Paul Anghel, directorul general al ANPC.

Ghidul nu înlocuiește standardele EN 1176 și EN 1177, ci le completează cu informații practice privind inspecția și întreținerea periodică a echipamentelor. Printre recomandările principale se numără:

• utilizarea echipamentelor certificate conform SR EN 1176, fără muchii ascuțite sau piese ruginite;
• amenajarea suprafețelor de impact sigure (cauciuc, nisip, tartan), în locul betonului;
• efectuarea verificărilor și a mentenanței periodice, nu doar la momentul inaugurării;
• separarea zonelor în funcția de categoriile de vârstă;
• instalarea gardurilor de protecție, a accesului controlat și asigurarea unei bune vizibilități pentru părinți.

De asemenea, ghidul recomandă:

• amplasarea panourilor informative cu reguli de utilizare și date de contact pentru sesizări, inclusiv în alfabet Braille;
• verificarea tuturor componentelor echipamentelor (șuruburi, suduri, subansamble, microfisuri, elemente din lemn deteriorate, componente HDPE sparte sau fisurate etc.);
• verificarea și punerea în siguranță a stâlpilor de iluminat, a cablurilor electrice și a prizelor de pământ, prin buletine PRAM;
• toaletarea copacilor pentru prevenirea accidentelor cauzate de crengi căzute;
• întocmirea registrelor de exploatare și a evidenței intervențiilor realizate de personal calificat;
• asigurarea serviciilor de inspecție periodică (RSVTI);
• realizarea serviciilor de întreținere, revizie și reparație de către persoane juridice autorizate ISCIR;
• dotarea spațiilor de joacă cu echipamente dedicate copiilor cu nevoi speciale (autism, deficiențe de vedere, dizabilități locomotorii etc.);
• verificarea și, dacă este cazul, înlocuirea echipamentelor din grădinițe și creșe care nu corespund categoriei de vârstă;
• igienizarea/dezinfectarea echipamentelor din cadrul spațiilor de joacă, grădinițe și creșe;
• asigurarea căilor de acces fără obstacole pentru persoanele care utilizează scaune rulante;
• montarea plăcuțelor de identificare conform prevederilor HG 435/2010.

Prin aplicarea recomandărilor din acest ghid, ANPC consolidează dreptul fiecărui copil de a fi văzut, ascultat și inclus, transformând spațiile de joacă în locuri de siguranță, egalitate și apartenență.

Pentru mai multe informații, ghidul poate fi consultat pe site-ul ANPC: https://anpc.ro/…/Ghid-practic-pentru-spatiile-de-joaca…

Articolul Locurile de joacă nu trebuie să fie capcane: ANPC a lansat Ghidul practic al spațiilor de joacă deschise pentru copiii cu sau fără dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Producția spectacolului Nicio pastilă magică / No Magic Pill face parte din primul proiect autohton de teatru dedicat persoanelor cu dizabilități motorii – „Prețul Vieții”, având drept partener principal Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR). Inițiativa promovează diversitatea, accesibilitatea și reprezentarea autentică în artele spectacolului, deschizând drumul către un teatru mai inclusiv și mai profund uman.

Avanpremiera a avut loc pe 1 iulie, de la ora 18:30, la Sala Media a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București.

Reprezentații sold out și un impact puternic asupra publicului

Primele două reprezentații ale spectacolului Nicio pastilă magică / No Magic Pill, în regia lui Laurențiu Rusescu, au avut loc pe 1 și 2 iulie, fiind urmate de alte patru spectacole sold out, desfășurate tot la Teatrul Național București (Sala Media), pe 3, 8, 9 și 10 iulie.

Este primul spectacol din România care aduce împreună pe scenă actori profesioniști și actori amatori cu dizabilități motorii, într-o poveste profundă despre demnitate, limite, emoție și viață trăită autentic.

O distribuție mixtă, cu povești reale și emoție autentică

Spectacolul este regizat de Laurențiu Rusescu și îi are în distribuție pe actorii profesioniști Mihaela Velicu și Florin Aioane, alături de Alex Tache, Ariana Mihaela Dumitru, Paul Lucian Teodorescu, Arian Cristian Notrețu și Alexandru Calițoiu – actori amatori care și-au adus pe scenă propriile trăiri, înrădăcinate într-o realitate adesea ignorată.

Inspirat dintr-o poveste reală, Nicio pastilă magică / No Magic Pill aduce în fața publicului istoria emoționantă a unor oameni cu dizabilități motorii care luptă cu curaj pentru a-și păstra demnitatea și independența. Deși abordează teme profunde, spectacolul surprinde prin dinamism, traversând rapid stări contrastante: de la tristețe sfâșietoare, la un umor cald și autentic.

Prezența autorului: un moment simbolic pentru scena românească

Avanpremiera din 1 iulie l-a avut în sală și pe Christian O’Reilly, autorul textului care stă la baza spectacolului, prezent în România alături de familia sa, special pentru acest eveniment.

La finalul reprezentației, acesta s-a alăturat echipei artistice și a transmis publicului:

„Nu mi-am imaginat niciodată că acest text va fi montat în afara Irlandei. Este tot ce am visat pentru el: să treacă de granițele țării pentru care a fost scris și să devină o portavoce în lupta pentru drepturile persoanelor cu dizabilități de pretutindeni. Deși nu înțeleg limba română, am simțit fiecare replică și fiecare emoție. Sunt profund impresionat și recunoscător.”

Un casting atipic – cinci tineri care schimbă percepții

Montată pentru prima dată în afara Irlandei, producția este o inițiativă teatrală unică, fiind primul spectacol din România interpretat de actori cu dizabilități motorii. Proiectul a fost întâmpinat cu un entuziasm real, atât de comunitatea persoanelor cu dizabilități, cât și de lumea teatrului.

Castingul s-a desfășurat pe parcursul mai multor săptămâni și s-a încheiat la finalul lunii mai.

„Procesul de casting a fost pe măsura acestui proiect atipic – complex, profund și plin de responsabilitate. A fost dificil nu doar din cauza caracterului inedit al spectacolului, ci și pentru că fiecare alegere a trebuit să fie corectă, atât artistic, cât și uman.

Pentru actorii amatori, criteriile au mers dincolo de abilități tehnice. Am căutat în primul rând dorința sinceră de a urca pe scenă, disponibilitatea de a ieși din zona de confort, curajul de a fi în centrul atenției și o predispoziție autentică spre exprimarea emoțiilor. Cunosc poveștile tuturor celor care au venit la audiții și sunt profund impresionat de decizia lor de a se implica într-un proiect care presupune un efort fizic și emoțional considerabil, comparabil cu munca unui actor profesionist.”, a declarat regizorul Laurențiu Rusescu.

Cei cinci actori amatori, care au contribuit la diversitatea și inovația din artele teatrale, inspirând și încurajând persoanele cu dizabilități să urmeze o carieră în artele spectacolului, au vârste cuprinse între 15 și 27 de ani și provin din medii și domenii variate.

Alex Tache, distribuit în rolul principal, lucrează în domeniul IT și este implicat activ în numeroase inițiative civice; Ariana Mihaela Dumitru este elevă a Liceului Teoretic „Constantin Brâncoveanu” și participantă constantă în proiecte de teatru și muzică; Paul Lucian Teodorescu este absolvent al Facultății de Istorie și interesat de culisele meseriei de actor; Arian Cristian Notrețu este înotător și triathlonist paralimpic multipremiat, student al Universității Naționale de Educație Fizică și Sport București și antrenor de înot la OV Sports Otopeni, un exemplu de perseverență după o accidentare gravă suferită în copilărie; Alexandru Calițoiu, dependent de scaunul rulant din copilărie, ca urmare a unui accident rutier, impresionează prin optimism și forță interioară.

Echipa artistică și contribuțiile creative

Distribuția este completată de Mihaela Velicu (Teatrul de Stat Constanța – Seaside Stories, Trilogia Belgrădeană, A douăsprezecea noapte) și Florin Aioane (o prezență constantă pe scenele de teatru independent, nominalizat de UNITER pentru debut), cu participarea specială a Biancăi Babașa și Emil Hoștină.

Muzica este compusă de Călin Țopa, câștigător al premiului UNITER pentru cea mai bună muzică originală și sound design, iar scenografia aparține Andreei Koch.

Declarațiile celor implicați

Alex Tache, cel care îi dă viață lui Martin, personajul principal al spectacolului, a declarat după premieră: „Acesta a reprezentat pentru mine punctul culminant al întregii povești. Deși am intrat în spectacol cu emoții, bucuria faptului că a fost primit foarte bine de spectatori nu se poate măsura în cuvinte. Îmi doresc ca și restul reprezentațiilor sa decurgă la fel și să fie primite cu bucurie de cei care vor să afle această poveste minunată!”

Mihaela Velicu a completat: „Am simțit din partea publicului foarte multă căldură la premieră. La următoarele reprezentații îmi doresc să se înțeleagă, la un nivel profund, printr-un exercițiu de empatie, importanța integrării acestei comunități – persoanele cu dizabilități – și să le mulțumim că ne învață, pe altă cale, ce înseamnă curajul, lupta și libertatea adevărată.”

Laurențiu Rusescu, inițiatorul proiectului „Prețul Vieții”, a mai adăugat: „În cazul actorilor profesioniști, procesul a fost mai simplu, dar nu mai puțin riguros. Am căutat versatilitate, empatie și, mai presus de toate, capacitatea de a lucra cu generozitate și bucurie într-un context delicat. Mihaela și Florin nu doar că au îndeplinit aceste criterii, dar le-au și depășit cu mult. Talentul și energia lor aduc echilibru și lumină spectacolului, oferind exact acel contrapunct emoțional de care are nevoie.”

Mai mult decât teatru – dialog, empatie și conștientizare

Pe 10 iulie, spectacolul a fost transmis live, gratuit, pe platforma Picior de Play, de către Asociația de Teatru Digital. La finalul reprezentațiilor, publicul a participat la sesiuni de dialog moderate de Daniela Tontsch, președinta CNDR, partenerul principal al proiectului.

Aceasta a afirmat că fiecare reprezentație a fost o experiență emoționantă, care a depășit granițele actului artistic:

«Spectacolul „Nicio pastilă magică” a ajuns la inimile a sute de oameni în doar trei reprezentații. Cei care au intrat în sală au ieșit transformați. Cei de pe scenă – actori profesioniști și actori amatori cu dizabilități fizice – nu au cerut aplauze, ci le-au câștigat prin autenticitate, emoție și forță interioară».

Ea a subliniat că spectacolul nu este doar o piesă de teatru, ci o revendicare publică a demnității. Reacțiile publicului au fost copleșitoare.

«Fiecare seară a fost mai mult decât un act artistic. A fost o revendicare publică a demnității. A fost dovada că dizabilitatea nu limitează creativitatea, expresia sau profesionalismul – dimpotrivă, le amplifică. Prima reprezentație – cu autorul piesei, Christian O’Reilly, prezent în sală – a fost un moment istoric. A doua – sold out – a adus recunoaștere și aplauze în picioare. A treia – cu un public divers și implicat – a încheiat un prim capitol dintr-o poveste care abia începe.

După fiecare spectacol, oamenii au rămas – nu doar fizic în sală, ci prezenți cu sufletul, dornici să întrebe, să înțeleagă, să se implice. Dialogul post-reprezentație, cu invitați speciali, a deschis drumuri spre conștientizare și acțiune. Acest spectacol nu este doar teatru. Este viață. Este adevăr rostit pe scenă de oameni care, zi de zi, înfruntă bariere invizibile și construiesc poduri. Mulțumim celor care au fost alături de noi. Urmează mai mult. Pentru că vocea noastră merită să fie auzită», a declarat Daniela Tontsch.

O oglindă a emoției brute

Una dintre cele mai emoționante reacții a venit din partea Andreei Marinescu, cercetător în domeniul chimiei farmaceutice și pasionată de teatru. Ea a descris forța emoțională a spectacolului astfel:

«Am vizionat spectacolul ,,Nici o pastilă magică”, primul cu actori amatori cu dizabilități. Wow! Am fost atât de impresionată de autenticitatea cu care acești copii – toți tineri sub 35 de ani – au reușit să transmită o parte din problematica nu doar socială, ci și cea emoțională cu care ei se confruntă în viața de zi cu zi, așa cum este reliefată în piesa scrisă de dramaturgul  irlandez Christhian O’ Reilly. Deși s-a dorit o adaptare la situațiile tipice din  societatea românească, s-a concluzionat, după sesiunea Q&A de la final, că piesa originală atinge deja toate punctele critice.

Ceea ce a fost tulburător însă și vreau să remarc este modul cum acești tineri și-au dus la îndeplinire misiunea de artiști. Autenticitate – acesta este cuvântul. Amatori care să exprime atât de plastic și elocvent așa emoții grele, rar. Asta da putere de vulnerabilizare. Știm că nu este ușor să exprimi public tot adâncul tău emoțional, cu trăiri intense, frustrări, dureri, îndoieli, decizii grele. Acești artiști au făcut-o! Asta da putere!

Și, în al treilea rând, dar nu ultimul, sesiunea Q&A mi-a arătat cât de frumos se poate gestiona o încărcătură atât de grea. Neetichetarea, adevărata ajutorare, adevărata iubire creștină, acestea le-am văzut după spectacol în acești superbi OAMENI. Mă uit în societatea noastră diversă și mă înfior când văd cât de departe suntem ca societate de valorile morale pe care comunitatea aceasta le are. Noi suntem cei cu handicap emoțional. Ar trebui să învățăm de la acești oameni maturi emoțional și să le fim recunoscători pentru lecția de viață oferită cu blândețe și smerenie. Asta este cea mai valoroasă impresie cu care m-am îmbogățit.»

„Să facem fiecare, în bucățica noastră, tot ce putem mai bine pentru întregul din care facem parte”, este motto-ul cu care Andreea a plecat din sală.

Un proiect care continuă

Succesul spectacolelor a dus la includerea producției în repertoriul Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti. Reprezentațiile din 13 și 14 decembrie, la Sala Atelier, au marcat Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, cu o distribuție extinsă, alături de Marius Manole și Raluca Aprodu.

,,Fără să visez vreodată la acest moment, am ajuns să joc un spectacolul din repertoriul TNB, alături de Marius Manole și Raluca Aprodu, la care vă așteptăm în fiecare lună anul viitor. Totul a pornit de la dorința de a contribui la conștientizarea vieții persoanelor cu dizabilități”, a declarat Alex Tache.

Despre proiect

„Prețul Vieții”este un proiect cultural al ZODIAC FILM SRL, co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN).

Sponsor: HIDROELECTRICA

Parteneri: Asociația ARTPLEX, Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), Comitetul Național Paralimpic

Recomandat de: TVR

Partener media principal: ROCK FM

Parteneri media: Radio România Cultural, Adevărul de Weekend, Zile și Nopți, Observator Cultural, Haute Culture, Revista BIZ, AGERPRES, IQAds, LiterNet, Teatrul Azi, HAPP.ro, AndreeaVerde.com, MunteanuRecomandă, Jurnal Social.

Partener de monitorizare: mediaTRUST

Urmăriți proiectul și pe Facebook | Instagram

Pentru mai multe informații: asociatiaartplex@gmail.com

Articolul „Nicio pastilă magică / No Magic Pill” – primul spectacol din România cu actori cu dizabilități motorii, un manifest scenic pentru demnitate și incluziune apare prima dată în Jurnal Social.

Dr. Mihai Lungu, în vârstă de 41 de ani, din Câmpulung, este exemplul clar al omului care a ales să meargă mai departe, indiferent de obstacole. El nu a permis ca dizabilitatea să-i definească viața. Este un om pentru care credința, cunoașterea și respectul pentru demnitatea umană au devenit sensul vieții.

La doar 14 ani, un accident – un plonjon în apă – i-a schimbat radical viața, însă nu i-a frânt spiritul. Deși utilizează un scaun rulant, dr. Mihai Lungu este astăzi un exemplu de perseverență, implicare și determinare, un om care și-a construit identitatea dincolo de limitări, prin educație, muncă și implicare civică.

Parcursul său academic este unul de excepție. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, cu media 10, continuând cu un masterat în Teologie Sistematică, tot cu media maximă. Ulterior, a obținut titlul de doctor în teologie cu calificativul Magna cum Laude, teza sa având ca temă incluziunea enoriașilor cu dizabilități în comunitățile Bisericii Ortodoxe Române. Acest demers a deschis un subiect puțin explorat în spațiul teologic românesc.

În paralel cu formarea teologică, dr. Mihai Lungu și-a dezvoltat constant pasiunea pentru domeniul IT. A urmat cursuri de specializare, iar de peste opt ani activează într-o companie din industria auto, demonstrând adaptabilitate și competență într-un domeniu tehnic complex. Această experiență profesională i-a consolidat convingerea că incluziunea nu este doar un concept teoretic, ci „un proces care are nevoie de soluții concrete, aplicabile și sustenabile”.

Implicarea sa civică se reflectă și în activitatea Asociației Calea spre Acces, pe care a fondat-o și o conduce. Organizația promovează viața independentă și accesibilitatea pentru toate persoanele cu dizabilități. În acest context, dr. Mihai Lungu este recunoscut ca un specialist în legislația dizabilității și un lider care cunoaște din interior provocările sistemului. După cum afirmă chiar el, „problemele persoanelor cu dizabilități sunt cunoscute la nivel teoretic, dar prea rar sunt înțelese din perspectiva celor care le trăiesc zi de zi”.

Recent, aceste preocupări au fost reunite într-un volum care a deschis o dezbatere necesară în spațiul public și bisericesc: „Incluziunea enoriașilor cu dizabilități fizice în cadrul comunităților Bisericii Ortodoxe Române. Analiză și propuneri”. Cartea a fost lansată la București, în Biserica Sfânta Ecaterina – Paraclis Universitar, în cadrul evenimentelor prilejuite de Adunarea Generală a Federației Filantropia a Bisericii Ortodoxe Române. Autorul subliniază importanța acestui context, explicând că „în public au fost numeroși reprezentanți ai sectorului social-filantropic al Bisericii, oameni care interacționează foarte des cu persoanele cu dizabilități”.

Volumul, rezultat al cercetării doctorale, abordează o temă actuală și necesară. Dr. Mihai Lungu atrage atenția că, deși România dispune de legislație și a semnat convenții internaționale privind drepturile persoanelor cu dizabilități, procesul de incluziune rămâne lent. În viziunea sa, „Biserica Ortodoxă Română a fost, este și va fi un reper moral pentru societate și ar trebui să-și îmbunătățească constant practicile față de enoriașii cu dizabilități fizice”.

Procesul de documentare a adus la lumină numeroase povești de viață. Unele dintre ele sunt profund emoționante, vorbind despre credință, suferință și speranță. „M-au impresionat poveștile de viață din interviuri”, mărturisește autorul, amintind că unii participanți au relatat inclusiv experiențe spirituale intense.

,,Unii intervievați au povestit interacțiunile pe care le-au avut chiar cu Dumnezeu și minuni care s-au petrecut în viața lor. De asemenea, alții au povestit interacțiunile cu preoții, episcopii și cu enoriașii despre problemele cu care s-au confruntat în comunitatea lor. Unii dintre ei au venit și cu soluții pe care le-au propus celor din comunitatea lor pentru a se simți mai bine integrați în comunitate.”

Un capitol important al cărții este dedicat diferenței dintre accesibilitate și incluziune. În urma unui studiu realizat într-un protopopiat, dr. Mihai Lungu a constatat că bisericile sunt doar parțial accesibile, iar unul dintre cele mai grave aspecte este lipsa toaletelor adaptate. „Cel mai negativ aspect al studiului a fost faptul că nici o biserică din eșantion nu avea o toaletă accesibilă enoriașilor cu dizabilități fizice”, subliniază acesta.

Dincolo de infrastructură, autorul insistă asupra dimensiunii umane a incluziunii: „Incluziunea înseamnă participare reală la viața comunității, nu doar prezența la slujbe. Ar trebui ca enoriașii din parohii, împreună cu preotul paroh și preoții slujitori, să fie mai empatici cu enoriașii cu dizabilități și să-i includă în toate activitățile pe care le desfășoară pentru a arăta că acea comunitate parohială este unită.”

Cu ocazia acestui studiu, el subliniază că a creat ,,o metodologie, pe baza normelor naționale și internaționale de accesibilitate, care poate fi folosită pe viitor și de alți cercetători pentru a evalua cât de accesibile fizic sunt bisericile pentru enoriașii cu dizabilități fizice.”

Concluziile analizei indică necesitatea unor măsuri clare și asumate. Printre cele mai importante propuneri se află elaborarea unei strategii multianuale pentru incluziunea enoriașilor cu dizabilități. „Cea mai importantă măsură ar fi elaborarea unei strategii multianuale, implementată de Patriarhia Română”, afirmă dr. Mihai Lungu, subliniind nevoia de coerență și continuitate.

Receptivitatea mediului bisericesc există, însă dificultățile persistă, mai ales din cauza prioritizării resurselor financiare. ,,La lansarea cărții a fost prezent Pr. Ciprian Ioniță, Consilier patriarhal coordonator la Sectorul social-filantropic din Administraţia Patriarhală şi Preşedintele Federației Filantropia și Pr. Laurențiu Lazăr, moderatorul evenimentului, unde s-au prezentat aspecte ale incluziunii enoriașilor cu dizabilități. Cei prezenți în sală au apreciat efortul meu de-a pune în dezbatere această temă și de a găsi soluții pentru ea. Din experiențele mele personale, clericii sunt deschiși la nevoile enoriașilor cu dizabilități, însă unele probleme precum accesul fizic în biserici sau în clădiri administrative ale Bisericii nu sunt rezolvate din cauza resurselor financiare care nu sunt prioritizate și pentru persoanele cu dizabilități”, mărturisește Mihai.

În acest sens, autorul face un apel direct: „Fondurile trebuie prioritizate și pentru persoanele cu dizabilități, pentru a rezolva problema accesibilității mediului fizic”.

În opinia sa, primele trei măsuri realizabile pe termen scurt ar fi: ,,elaborarea strategiei multianuale pentru incluziunea enoriașilor cu dizabilități fizice în comunitățile Bisericii Ortodoxe Române”; ,,organizarea unor conferințe/dezbateri publice pe teme privind incluziunea enoriașilor cu dizabilități în comunitate”, cu implicarea ONG-urilor, instituțiilor publice și liderilor bisericești, pentru a găsi soluții pentru problemele existente privind accesibilitatea, și alocarea unui buget pentru accesibilizarea bisericilor frecventate de pelerini.

Feedbackul primit după lansarea volumului a fost încurajator. Dr. Mihai Lungu spune că a simțit „o mulțumire sufletească”, realizând că demersul său a atins o problemă reală a comunității. Chiar dacă mulți cititori nu au parcurs încă volumul integral, reacțiile au confirmat nevoia unei astfel de dezbateri.

Din perspectiva sa, credința rămâne un factor de echilibru și mobilizare. El subliniază că adevărata credință nu depinde de un spațiu fizic și că se manifestă prin solidaritate, ajutor și respect față de aproapele. În acest sens, credința poate deveni un motor real al schimbării.

„Credința se poartă în suflet și nu ține de un loc anume. Chiar dacă unele biserici nu sunt accesibile enoriașilor cu dizabilități fizice sau de alt tip, credința se poate manifesta oriunde, prin diverse lucruri pe care oamenii le pot face celorlalți semeni. A avea credință în Dumnezeu înseamnă a ajuta aproapele și a-l iubi ca pe tine însuți, așa cum a spus Mântuitorul Iisus Hristos. Așadar, credința este un factor care poate mobiliza oamenii pentru a sprijini incluziunea enoriașilor cu dizabilități în comunitățile lor”, afirmă Mihai.

El le recomandă liderilor religioși să comunice direct cu persoanele cu dizabilități pentru a înțelege problemele cu care se confruntă, nu doar prin studii, statistici sau mass-media. ,,Problemele cu care se confruntă enoriașii cu dizabilități sunt cunoscute la nivel teoretic, însă practic interacțiunea cu aceste persoane este redusă, mai ales cu persoanele cu dizabilități grave care multe dintre ele sunt izolate în propriile locuințe. Liderii bisericești ar trebui să comunice cu aceste persoane să vadă cauzele care duc la izolarea lor”.

Totodată, îi îndeamnă să comunice cu organizațiile neguvernamentale care au ca scop promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități pentru a spori incluziunea acestor persoane.

Privind spre viitor, dr Mihai Lungu își dorește ca acest demers să nu rămână singular.

„Îmi doresc ca problematica incluziunii enoriașilor cu dizabilități să fie dezbătută și de alte persoane. În carte am propus mai multe soluții și mi-ar făcea plăcere să fie puse în practică. Dacă vor fi implementate, se vor rezolva multe dintre problemele cu care se confruntă enoriașii cu dizabilități fizice. Mă voi implica și pe viitor pentru punerea în practică a acestor soluții, prin demersuri susținute la factorii de decizie din cadrul Bisericii Ortodoxe Române și nu numai, inclusiv la instituțiile publice, care au foarte multe probleme de rezolvat în ceea ce privește incluziunea persoanelor cu dizabilități în societate”, mai spune dr. Mihai Lungu.

Articolul Incluziunea enoriașilor cu dizabilități, adusă în prim-plan: demersul dr. Mihai Lungu apare prima dată în Jurnal Social.

Sursa foto: EDF

Accesul egal la transport este un drept fundamental și o condiție esențială pentru participarea deplină a persoanelor cu dizabilități la viața socială, profesională și educațională. Cu toate acestea, realitatea arată cu totul diferit atunci când vine vorba despre transportul aerian în Uniunea Europeană.

Forumul European al Dizabilității (EDF) a lansat recent un nou raport privind drepturile omului, care evidențiază obstacolele majore cu care se confruntă persoanele cu dizabilități atunci când călătoresc cu avionul.

Cel de-al 9-lea Raport privind drepturile omului, publicat de EDF și intitulat „Drepturi întârziate: transportul aerian pentru pasagerii cu dizabilități”, are următoarele obiective:

• să explice barierele cu care se confruntă pasagerii cu dizabilități în călătoriile aeriene;
• să prezinte principalele obligații prevăzute de Regulamentul 1107/2006 și să evidențieze lacunele acestuia;
• să colecteze informații actualizate privind implementarea Regulamentului 1107/2006 de către companiile aeriene, aeroporturi și Autoritățile Naționale de Aplicare (NEB-uri) din UE;
• Să evidențieze bune practici care au contribuit la îmbunătățirea accesului la transportul aerian;
• să ofere recomandări factorilor de decizie din UE, statelor membre, companiilor aeriene și aeroporturilor pentru a îmbunătăți accesul pasagerilor cu dizabilități la transportul aerian.

Potrivit raportului, aproape 7 din 10 persoane cu dizabilități consideră că sunt discriminate atunci când zboară. Datele sunt alarmante: 67% dintre respondenți afirmă că transportul aerian nu este încă accesibil în mod egal, iar 97% dintre participanții la sondaj sunt persoane cu dizabilități.

Deși Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități – ratificată de UE și toate statele membre – garantează acest drept, iar Regulamentul european 1107/2006 ar trebui să asigure acces egal la transportul aerian, barierele persistă.

Raportul evidențiază restricțiile confuze cu care se confruntă pasagerii în timpul călătoriilor:

• restricții privind dimensiunea și greutatea scaunelor rulante, precum și limite referitoare la numărul utilizatorilor de scaune rulante acceptați într-un zbor. Chiar și în cazul aceluiași model de avion, regulile diferă de la o companie aeriană la alta. De exemplu, într-un Airbus 321 operat de SAS, un scaun rulant nu poate depăși 149 kg, în timp ce la Finnair limita este de 300 kg;
• unele companii aeriene nu oferă scaune rulante de cabină, care permit persoanelor utilizatoare de scaune rulante să ajungă la toaletă în timpul zborului. Lipsa acestora îi obligă pe unii pasageri să se târască până la toaletă. Luxair, Tarom și Vueling nu oferă această opțiune;
• în cazul câinilor de asistență, anumite companii aeriene nu acceptă schemele naționale de certificare și solicită documente internaționale imposibil de obținut în unele țări. Situația este întâlnită, în special, la Brussels Airlines, Ryanair și Aer Lingus.

Raportul scoate la iveală o aplicare neunitară și adesea deficitară a legislației europene. Formulările vagi ale legii permit interpretări diferite de la o companie aeriană la alta, transformând drepturile pasagerilor cu dizabilități într-o adevărată „loterie”. Există limite arbitrare privind numărul de pasageri cu dizabilități acceptați la bord și reguli neclare referitoare la echipamentele de asistență.

În unele cazuri, pasagerii sunt lăsați la sol, refuzați la îmbarcare sau ajung în situații umilitoare. Mai grav, raportul indică posibile încălcări ale legislației UE de către anumite companii aeriene: perceperea ilegală de taxe pentru asistență, solicitarea de certificate medicale, impunerea unor perioade de notificare mai lungi decât cele permise și refuzul transportului câinilor de asistență pe anumite rute.

Problemele nu se opresc aici. Supravegherea respectării drepturilor pasagerilor cu dizabilități este inegală la nivel european. Puține organisme naționale pot lua decizii obligatorii, amenzile diferă considerabil, iar cooperarea cu organizațiile persoanelor cu dizabilități este limitată. În plus, mulți pasageri se confruntă cu bariere digitale: site-uri inaccesibile, proceduri de rezervare complicate și costuri ridicate, insuficient reglementate.

„Libertatea de mișcare este încă un miraj pentru persoanele cu dizabilități”, a declarat Yannis Vardakastanis, președintele EDF, subliniind că este momentul ca guvernele și companiile aeriene să își asume responsabilitatea.

,,Sperăm ca acest raport privind drepturile omului să ofere dovezi care să contribuie la îmbunătățirea regulilor existente și, mai ales, să crească gradul de conștientizare cu privire la numeroasele bariere care continuă să ne împiedice să ne exercităm dreptul la libertatea de mișcare.

Lipsa unor sisteme de transport accesibile ne obligă să anunțăm din timp fiecare călătorie, să purtăm discuții îndelungate cu companiile de transport pentru a putea călători împreună cu echipamentele noastre de mobilitate și câinii de asistență, să planificăm cu atenție fiecare etapă a itinerariului și să suportăm costuri mai ridicate. Pentru majoritatea pasagerilor, finalizarea unei călătorii fără probleme este o certitudine. Pentru persoanele cu dizabilități, acest lucru poate fi, în sine, o excepție.

Sperăm ca această ediție a raportului privind drepturile omului să deschidă calea către o experiență de călătorie mai incluzivă și mai accesibilă. Așa cum spune motto-ul nostru: «Nimic despre noi fără noi».. Mișcarea pentru drepturile persoanelor cu dizabilități este pregătită să sprijine autoritățile publice, aeroporturile și companiile aeriene în acest proces”,  a adăugat Yannis Vardakastanis.

Raportul nu este doar o listă de probleme, ci și o foaie de parcurs clară. EDF solicită Uniunii Europene să consolideze legislația, să interzică explicit refuzul la îmbarcare pe criterii de dizabilitate, să asigure despăgubirea integrală pentru dispozitivele de asistență deteriorate și să garanteze dreptul de a călători fără aprobări sau notificări prealabile. De asemenea, se solicită recunoașterea reciprocă a câinilor de asistență și stabilirea unor standarde minime de accesibilitate pentru toate companiile aeriene.

Mesajul este clar: accesibilitatea nu este un privilegiu, ci un drept. Iar transportul aerian trebuie să devină sigur, demn și egal pentru toți.

Mai multe informații aici: https://www.edf-feph.org/publications/human-rights-report-air-travel/

Puteți consulta raportul (în limba română), în versiune ușor de citit, mai jos:

Articolul Cel de-al 9-lea Raport privind drepturile omului al Forumului European al Dizabilității: „Drepturi întârziate: transportul aerian pentru pasagerii cu dizabilități” apare prima dată în Jurnal Social.