În fiecare an, la 21 septembrie, este marcată Ziua mondială pentru combaterea bolii Alzheimer, cu scopul de  a creşte gradul de conştientizare asupra acestei maladii şi pentru a înlătura stigmatul care persistă în jurul acesteia şi a tuturor tipurilor de demenţă, potrivit Alzheimer’s Disease International (ADI).

Pe parcursul lunii septembrie, Alzheimer’s Disease International (Federaţia internaţională a asociaţiilor de Alzheimer şi demenţă din întreaga lume), transmite un apel mondial, nu doar pentru organizaţiile mari, asociaţii, grupuri constituite pentru a lupta cu această boală, de a organiza acţiuni, ci pornind de la nivel individual în ce priveşte implicarea.

Având în vedere estimările potrivit cărora numărul persoanelor care trăiesc cu demență aproape se va tripla până în 2050, nu a fost niciodată mai important să recunoaștem factorii de risc asociați cu demența și să luăm măsuri proactive pentru reducerea riscului. Ca atare, tema din acest an, ,,Niciodată nu este prea devreme, niciodată prea târziu”, se concentrează pe identificarea factorilor de risc și pe reducerea riscului, cu scopul de a sublinia rolul esențial al acestora în întârzierea și, eventual, în prevenirea apariției demenței. Acest lucru include, de asemenea, strategii de reducere continuă a riscurilor pentru cei care au fost deja diagnosticați, informează Alzheimer’s Disease International.

Raportul mondial Alzheimer 2019 realizat de Alzheimer’s Disease International subliniază faptul că mulţi oameni încă mai consideră, în mod eronat, că demenţa face parte din îmbătrânirea normală a organismului uman, evidenţiind astfel, importanţa campaniilor de conştientizare, precum ,,luna mondială Alzheimer” (luna septembrie a fiecărui an). O mai mare conştientizare şi o înţelegere a bolii este importantă pentru a contesta miturile și percepțiile greşite care înconjoară această afecţiune. 

Demența este un termen ,,umbrelă” pentru o serie de simptome cauzate de tulburări care afectează creierul și care au un impact asupra memoriei, gândirii, comportamentului și emoțiilor. Cea mai frecventă este boala Alzheimer, care afectează 50-60% dintre persoanele cu demență.  Alzheimer este o boală neurodegenerativă progresivă care afectează integritatea sistemului nervos central și perturbă funcțiile cognitive.

Alte tipuri de demență includ demența vasculară, demența cu corpi Lewy și demența fronto-temporală. De asemenea, demența poate afecta uneori și persoanele cu vârsta sub 65 de ani. Aceasta este cunoscută sub numele de demență cu debut tânăr.

Conform specialiștilor, factorii de risc pentru demență includ: vârsta, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, obezitatea, fumatul, consumul de alcool, inactivitatea fizică, izolarea socială, depresia.

Simptomele specifice pe care le experimentează o persoană care trăiește cu demență depind de părțile creierului care sunt afectate și/sau de boala specifică care cauzează demența. Simptomele pot include: pierderea memoriei, dificultăți de limbaj și de comunicare, confuzie și dezorientare, dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice, schimbări de comportament și de personalitate etc.

Un nou caz de demenţă apare undeva în lume la fiecare trei secunde, la nivel mondial existând peste 50 de milioane de oameni afectaţi de această boală. Deși fiecare persoană va experimenta demența în felul său, în cele din urmă, cei afectați nu vor mai putea îngriji singuri și vor avea nevoie de ajutor în toate aspectele vieții de zi cu zi. Demența este principala cauză de dizabilitate și dependență în rândul persoanelor în vârstă.

În anul 2022, în România, au fost raportate de către medicii de familie, 7.920 de cazuri noi de îmbolnăvire cu Alzheimer, potrivit Institutului Național de Sănătate Publică (INSP).

În prezent, nu există un tratament curativ, însă există optiuni de tratament si strategii de gestionare care pot ajuta la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții persoanelor afectate.

Alzheimer’s Disease International (ADI), fondată în 1984, cuprinde în prezent 105 de asociaţii axate pe bolile de demenţă şi Alzheimer. Are statut consultativ din 2012 pe lângă Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Misiunea ADI este de a îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor afectate de această maladie şi a familiilor acestora.

Articolul 21 septembrie – Ziua mondială pentru combaterea bolii Alzheimer apare prima dată în Jurnal Social.

Este de remarcat că unele dintre prevederile cu caracter echivoc ale noii legi aprobate de Guvern pot afecta, nu numai persoanele cu dizabilitate mentală congenitală, ci și pe mamele, tații, bunicii oricăruia dintre noi care, din cauza îmbătrânirii, se confruntă cu probleme de memorie, gândire, comportament și, din păcate, mulți dintre ei, cu afecțiuni psiho-sociale severe precum Boala Alzheimer.

În motivarea Deciziei nr. 601 /2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, Curtea Constituțională a României a invocat că prevederile acestuia nu sunt însoțite de suficiente garanții care să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, că diferitelor grade de dizabilitate intelectuală și psihosocială trebuie să le fie atașate grade corespunzătoare de ocrotire în funcție de rezultatele unor revizuiri periodice.

În acest context, noua „Lege privind unele masuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale” aprobată, în data de 10 decembrie, de către Guvern, introduce o serie de prevederi noi care generează ambiguități și semne de întrebare serioase în legătură cu necesarele corecții care au motivat Decizia nr. 601/2020 a Curții Constituționale a României.

Astfel, analizând Capitolul 1 – „Asistența pentru încheierea actelor juridice” (în legătură cu care se cuvine remarcat că este un capitol nou introdus, inexistent în versiunea anterioară a proiectului prezentei legi, supusă dezbaterii publice) se nasc (cele) mai multe întrebări:

În urma lecturării prevederilor art. 1 – alin (1) este greu de înțeles cum o persoană suferind de dizabilitate mentală severă sau accentuată, fără discernamânt, fără autocontrol, fără orientare temporo-spațială, „care are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa”, se va putea deplasa la un birou notarial. Cum va putea această persoană să se adreseze unui notar dacă nu conștientizează propria nevoie de asistență, nevoia de „administrare a patrimoniului propriu” și cu atât mai puțin pe aceea de „exercitare a drepturilor și libertăților sale civile”?! Dacă respectiva persoană nu are discernământ, cum ar putea să conștientizeze posesia unui patrimoniu, nevoia de administrare a acestuia? Aprecierea lipsei de realism a acestei propuneri de prevedere (plecând de la prezumția de bune intenții care o motivează) ar fi făcută fără ezitare de către absolut oricare medic psihiatru sau psiholog. Ne întrebăm: în comisia de redactare a prezentei legi destinată cu precădere dizabilității mentale au fost cooptați și specialiști în acest domeniu, respectiv psihologi și medici psihiatri? CCR consideră că sunt necesare mai multe garanții privind respectarea drepturilor persoanei cu dizabilități mentale, extrem de vulnerabilă mai ales în plan juridic prin natura acestui tip de handicap. În cazul art. 1 – alin 1, care sunt garanțiile că persoana cu dizabilitate intelectuala severă nu va fi „dusă” la un notar pentru a fi „asistată” în administrarea patrimoniului său?!!! Oferă această prevedere mai multă garanție și este mai protectivă decât neconstituționalul articol 164 în baza căruia valoarea juridică a „semnăturii” unei astfel de persoane aflate în imposibilitatea conștientizării nevoilor și consecințelor faptelor sale era anulabilă?

Apoi, în conținutul aceluiași articol se statuează că „Asistentul este autorizat să acționeze ca intermediar între majorul care beneficiază de asistență și terțele persoane, fiind prezumat că acționează cu consimțământul majorului”.

Cum ar putea „prezumarea”, adică presupunerea că majorul fără discernamânt și-a dat acordul în mod conștient, să constituie unul dintre elementele de garanție a respectării drepturilor fundamentale ale persoanei cu dizabilități” așa cum recomandă CCR în motivarea Deciziei nr. 601 /2020?! Cum ar putea să existe „consimțământul„ „majorul(ui) care, din cauza unei dizabilități intelectuale sau psihosociale, are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa” altfel decât „prezumat”, prin urmare incert, mai ales în cazul persoanei cu dizabilitate intelectuală severă?

La alin (2) întrebarea care se impune este: „Deciziile luate inclusiv de către majorul fără discernământ”?! La art. 2 – (1) legiutorul spune că „Asistentul trebuie să acționeze cu prudență, diligență, onestitate și loialitate în vederea realizării optime a intereselor majorului”. Cuvântul „trebuie” este încă un element de prevenire a abuzurilor asupra persoanei ocrotite? Ce nu aflăm din acest proiect de lege este tocmai ce riscă asistentul dacă nu „acționează cu prudență, diligență, onestitate și loialitate”.

La art. 3 – alin. (3) nedumerirea pe care acesta o generează este: actele juridice „le încheie singur”, majorul fără discernământ, fără să înțeleagă ce face, de ce face, dar „sfătuit” de către asistent care „nu încheie și nu încuviințează”?

La art. 4, alin (3) ar fi de făcut comentariul: cu condiția ca asistentul să nu profite de lipsa de discernământ a celui pe care îl asistă solicitându-i contravalori exagerate ale cheltuielilor aferente asistării.

La art. 5 – alin (3) lămurirea necesară este: cum ar putea „majorul care, din cauza unei dizabilități intelectuale sau psihosociale, are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa” să „facă plângere la instanța de tutelă” tocmai împotriva asistentului de al cărui ajutor depinde? Paradoxal, cu sprijinul acestuia? Sau contând pe rude ori vecini? Dacă nu mai are rude în viață interesate de soarta sa și dacă vecinii nu se amestecă în viețile altora, cine să-l ajute să facă plângere împotriva asistentului la instanța de tutelă?

Dacă orașe mari din România nu au înființate instanțe de tutelă, evident că nici localitățile mai mici nu au. Drept urmare, de exemplu cererile de punere sub interdicție, până la declararea neconstituționalității acestei măsuri, au fost de competența instanțelor de tutelă și erau înregistrate și soluționate la rând cu celelalte cauze civile. În consecință, de exemplu o pronunțare pentru punere sub interdicție dura între un an și doi ani. Așa că „soluționarea de urgență” prevazută la alin. (4) este pur teoretică.

La art. 6, alin (1) paragraf b) întrebarea este: cum va putea persoana cu dizabilitate intelectuală severă să formuleze cererea și să se adreseze notarului ca să scape de asistentul rău-intenționat? Cum poate conștientiza, lipsită fiind de discernamânt, că asistentul profită abuzând de încrederea ei? Cum ar putea să îndeplinească această salvatoare formalitate birocratică, a formulării și depunerii unei cereri la notar, chiar și dacă are „doar” un retard mental sever? Să fie oare și aceasta una dintre garanțiile suplimentare pentru respectarea drepturilor persoanei cu handicap mental?

Analizând Capitolul II- „Modificarea și completarea Codului civil și a Codului de procedură civilă” se constată necesitatea câtorva clarificări, după cum urmează:

La art. 41, (alin. 1) privind capacitatea de exercițiu restrânsă se introduce ca noutate măsura punerii sub consiliere judiciară. Este de remarcat ca în niciun articol și în niciun paragraf din prezenta „Lege privind unele măsuri de ocrotire a persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale” nu se precizează cine realizează/exercită, unde și cum, consilierea judiciară a persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă. Pentru comparație, în cazul măsurii tutelei speciale, există în textul prezentei legi reglementările necesare pentru exercitarea acestei măsuri de ocrotire.

La art. 106, alineatul (2) cu privire la ocrotirea majorului prin instituirea măsurii consilierii judiciare sau a tutelei speciale ori a curatelei a fost adăugată și formularea „sau a unei alte măsuri prevăzute de lege”. În lipsa precizării cărei alte măsuri prevăzute de lege, se creează o ambiguitate care poate genera ulterior „portițe” de interpretare și consecințe nedorite pentru persoana ocrotită.

Articolul 168, aliniatul (3) a suscitat cele mai multe exprimări ale îngrijorării reprezentanților organizațiilor care reprezintă persoane cu dizabilități intelectuale și ale unor părinți care s-au adresat în mod direct Consiliului Național al Dizabilității din România după ce au citit proiectul legii. Sumarizând nedumeririle exprimate sunt necesare clarificări despre cum vor fi ocrotite persoanele cu dizabilitate mentală „permanentă și totală” după expirarea acelui maxim de 10 ani?! Conform art. 164, alin (4): „O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăților sale mintale este totală și este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei.” După 10 ani cum va mai fi reprezentată și ocrotită „în mod continuu”? După cei 10 ani, măsura tutelei speciale se va ridica și, drept consecință, respectiva persoană fără discernământ va fi considerată ca având capacitate deplină de exercițiu. Unde mai este garanția că drepturile fundamentale ale persoanei fără discernământ vor fi respectate după expirarea perioadei de maximum 10 ani?

De ce nu s-a ținut cont de recomandarea din motivarea CCR privind reevaluarea periodică a remanenței dizabilității incurabile în vederea prelungirii, cu motivație bine întemeiată, a tutelei speciale din cinci, în cinci ani? De dorit ar fi ca în acest caz atât persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale, cât și părinții (sau rudele) acestora să nu mai fie nevoiți să treacă de fiecare dată prin toate procedurile medico- birocratice umilitoare și traumatizante. Astfel, acolo unde se impune, măsura ocrotirii ar fi adaptată caracterului ireversibil al dizabilității, iar persoana nu ar fi privată de ocrotire după expirarea limitei de 10 ani.

În ceea ce privește art. 174, aliniatele (3) și (4) permit ca „ocrotitul” să fie îngrijit într-un serviciu social sau o altă instituție, iar tutorele (deci și cel numit) poate „administra” locuința acestuia având dreptul să o închirieze, dar nu și obligația ca veniturile realizate astfel să le folosească pentru cel „ocrotit”. Aceste reglementări ar putea motiva interesul pentru ca îngrijirea „ocrotitului” să nu se facă la locuința acestuia, ci într-o instituție.

Precizăm că în urma emiterii de către CCR a Deciziei 601/2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 164 din Codul Civil, privind punerea sub interdicție a persoanelor cu dizabilități intelectuale, Guvernul României ar fi trebuit să completeze respectivul vid legislativ în termen de 45 de zile. Acest termen a fost depășit și, din acest motiv, un mare număr de persoane adulte cu dizabilități mentale grave sunt lipsite de reprezentare legală și în consecință și de unele drepturi conferite de Legea nr. 448/2006.

Când proiectul prezentei legi a fost supus dezbaterii publice, unii dintre părinții adulților cu dizabilități intelectuale și psihosociale grave au transmis pe canale oficiale, în termen legal, și la Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, și la Ministerul Justiției, propunerea de legiferare a dreptului de a-și reprezenta legal descendenții adulți cu dizabilități psihosociale grave și vârste mentale de minori, ca alternativă de departe preferabilă măsurii instituirii tutelei speciale. Din păcate, însă, știut fiind că dezbaterea publică și transparența decizională sunt proceduri obligatorii, dar pur formale, și această propunere, extrem de importantă pentru a le ușura chinul parinților și descendenților adulți cu dizabilitate mentală și pentru a le facilita accesul la drepturile legale condiționate de reprezentare, a fost ignorată de către Comitetul care a redactat proiectul de lege ferenda.

„Cu regret mă întreb care sunt acele garanții suplimentare în raport cu vechile prevederi declarate neconstituționale pe care le introduce legea nou aprobată de Guvern? Sunt ele mai multe? Mai bune? Sau din cauza unor omisiuni, ambiguități, exagerări în tendința de modernizare a legislației pentru persoanele cu dizabilitate mentală, noua lege introduce mai multe vulnerabilități decât garanții comparativ cu prevederile din Codul Civil declarate neconstituționale?”, Daniela TONTSCH, președinte al Consiliului Național al Dizabilității din România.

http://andpdca.gov.ro/w/lege-privind-unele-masuri-de-ocrotire-pentru-persoanele-cu-dizabilitati-intelectuale-si-psihosociale/?fbclid=IwAR0IjlgLa8KEhmp5UQfciVV5gubQdDyBI0Jzzm0Imdik7BTBJxAheXyMLUQ

Articolul CNDR consideră că noua lege destinată persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale le poate expune abuzurilor de natură juridică apare prima dată în Jurnal Social.

Îmi place să scriu, dar mai ales să împărtășesc. Scrisul e acea parte din mine, care spune: Iubește ceea ce faci și fă-l să respire prin bucuria de a dărui. Îmi plac provocările… de a fi mai bun, de a învăța, de a inspira. Competiția ,,Privește-mă prin ochii mei” – concurs pentru jurnaliști și bloggeri – a apărut ca o oportunitatea de a sparge rutina și de a-mi cunoaște potențialul prin ochii celorlalți. Fiind vorba despre o competiție care abordează un domeniu de importanță majoră – sănătatea – și care se adresează pacienților ce luptă pentru viață, mi-am zis: Merită! Ce alt motiv mai convingător pot avea pentru a mă înscrie? Îmi doresc să particip la această competiție pentru a conștientiza opinia publică cu privire la provocările bolilor și schimbările ce se impun pentru creșterea calității vieții. Este nevoie de viziune, de implicare, de inovație! Dacă pot aduce un plus la toate minusurile sistemului de sănătate, simt că am câștigat. Doar împreună putem schimba ceva…

Alzheimer – boala care atacă din umbră și fură memoria

Există un hoț care atacă din umbră și fură memoria. O boală, așa zisă a uitării, care, în ultimul timp, încearcă să detroneze cancerul și să devină ,,boala secolului”. Este vorba despre Alzheimer, o maladie cruntă care se traduce prin suferință, neputință, stigmatizare, izolare, depersonalizare.

Imaginați-vă cum ar fi să nu puteți să vă mai recunoașteți partenerul de viață, copilul, să nu vă mai amintiți nici măcar cum vă cheamă. Din păcate, milioane de persoane trăiesc această realitate înspăimântătoare. Alzheimerul este o boală degenerativă progresivă a creierului, care apare, mai ales, la persoanele în vârstă, caracterizându-se prin tulburări de memorie, tulburări de raționament, dificultăți de percepție, de limbaj și de recunoaștere.

Probabilitatea de a avea Alzheimer crește semnificativ după vârsta de 70 de ani. Totuși, boala nu reprezintă o parte normală a procesului de îmbătrânire.

În ultimii ani, a avut loc o creștere dramatică a incidenței acestei afecțiuni. În 2015, la nivel mondial, erau diagnosticate cu Alzheimer peste 46 de milioane de persoane, iar numărul lor se estimează că va ajunge la 115,4 milioane, până în anul 2050. Anual, în lume, apar 7,7 milioane de cazuri noi, unul la fiecare patru secunde. În Europa, numărul persoanelor care suferă de demenţă este estimat la 9,9 milioane, adică 28% din totalul la nivel mondial.

În România, sunt peste 500.000 de pacienți care suferă de această maladie devastatoare. Dincolo de statistici, există oameni cu sentimente și nevoi, care speră într-un sistem de sănătate mai bun. Oare la capătul acestui tunel întunecos există o rază de speranță? Ce arată studiile dedicate acestui domeniu, cum putem împreună să ne mobilizăm pentru a găsi soluții în vederea reducerii riscului dezvoltării acestei boli, sunt întrebări la care încercăm să găsim răspunsuri.

Oamenii au visat mereu la o ,,fântână a tinereții”, din care ,,să bea” și să poată păcăli îmbătrânirea și moartea. E un vis vechi, de când lumea, pe care ei nu l-au abandonat nici în zilele noastre.

Medicina anti-îmbătrânire (anti-aging) a făcut salturi uriașe în ultimul timp. Oamenii de știință se află cu un pas mai aproape de descoperirea elixirului vieții – un medicament care să inverseze procesul de îmbătrânire. Este oare posibil să inversăm timpul biologic şi să redevenim tineri cu 10, 20 sau chiar mai mult? Este oare posibil să ne extindem durata de viață și, în același timp, să trăim tineri și mereu sănătoși? Pare un scenariu de film SF. Totuși, sunt tot mai multe studii în acest domeniu, iar rezultatele par să fie remarcabile.

Cercetări recente arată că boala Alzheimer ar putea fi diagnosticată, în viitorul apropiat, cu mult înainte de debut, şi asta datorită proteinei Tau.

O mare descoperire lua cu asalt lumea medicală miercuri, 5 iulie 2017. Oamenii de știința de la Medical Research Council Laboratory of Molecular Biology din Marea Britanie reușeau pentru prima dată să descopere structura atomică a proteinelor anormale care declanșează maladia Alzheimer și alte afecțiuni neurodegenerative, potrivit publicației Science Alert.

În noul studiu, cercetătorii au extras filamente produse de proteine tau din creierul unui pacient decedat care a fost diagnosticat cu Alzheimer, folosind tehnica numită criomicroscopie electronică. (cryo-EM). Aceștia consideră că înțelegerea structurii filamentelor este esențială pentru dezvoltarea de noi medicamente care să împiedice formarea lor și astfel să contribuie la combaterea maladiei Alzheimer și a demenței.

Afecțiunea Alzheimer, una dintre cele mai răspândite boli neurodegenerative, se caracterizează prin pierderea progresivă a ţesutului creierului din cauza acumulării a două tipuri de proteine – proteinele tau care formează filamente în interiorul celulelor nervoase și beta-amiloidele care formează filamente în afara neuronilor.

În creierele sănătoase, proteinele tau ajută celulele cerebrale să funcționeze, însă atunci când proteinele devin defecte, acestea formează aglomerări dezordonate în interiorul celulelor, despre care se crede că împiedică comunicarea dintre celule, conducând, în cele din urmă, la neurodegenerarea și la reducerea capacității cognitive, observată în afecțiuni, precum boala Alzheimer.

Echipa de cercetători, al cărui studiu a fost publicat în revista Nature, a declarat că descoperirile lor oferă noi posibilități de a studia o serie de alte boli în care acumularea de filamente de proteine anormale joaca un rol cheie, inclusiv boala Parkinsons, boala neuronului motor și bolile prionice și deschid o nouă eră a modelării medicamentelor.

,,Cunoaşterea părţilor din proteinele tau care sunt importante în procesul de formare a filamentelor este relevantă pentru dezvoltarea unor medicamente“, a spus Sjors Scheres, unul dintre coordonatorii studiului.

,,Acestea fiind spuse, ar putea dura mult mai mulți ani (poate chiar zeci de ani) pentru ca noi tratamente să iasă, în cele din urmă, pe piață – dar cel puțin acum suntem cu un pas mare mai aproape de dorința de mult așteptată, care până acum părea imposibilă. Este ca și cum ai trage în întuneric – poți totuși să lovesti ceva, dar este mult mai probabil să nimerești dacă știi ce este structura. Suntem încântați – această descoperire deschide într-adevăr o nouă eră în acest domeniu „, explică Sjors Scheres.

Un alt studiu, coordonat de Michael Fossel, profesor de medicină clinică la Universitatea de Stat Michigan, revoluționează medicina anti-îmbătrânire. De peste 30 de ani, cercetătorul Michael Fossel și colegii lui lucrează asiduu pentru a descoperi medicamentul minune, care ar putea inversa procesul de îmbătrânire și ar conduce la schimbarea destinului uman.

,,Suntem la un pas de a face un salt imens înainte şi vom deveni capabili să inversăm procesul de îmbătrânire într-un mod evident şi izbitor. Suntem pe cale de a vindeca şi nu doar de a preveni, maladiile legate de îmbătrânire dar mai mult, putem reseta procesul de îmbătrânire ca atare”, a declarat Michael Fossel, în cadrul emisiunii ,,Știință și cunoaștere”.

În toate celule noastre se gasesc telomerii, care pot fi comparați cu bucățile de plastic care protejează capetele șireturilor de la destrămare. Telomerii – descoperirea secolului XXI, premiată cu Premiul Nobel pentru medicină – au rolul de a proteja cromozomii. Lungimea acestor telomeri este direct proporțională cu tinerețea biologică și starea noastră de sănătate. Odată cu trecerea timpului, telomerii se scurtează tot mai mult, crescând riscul apariției bolilor asociate cu îmbătrânirea.

Bolile specifice vârstei înaintate, cum ar fi Alzheimer, sunt în cele din urmă cauzate de îmbătrânirea celulelor. În cazul bolii Alzheimer, celulele microgliale – un tip de celule imunitare ce se găsesc în creier și în sistemul nervos central – îmbătrânesc în timp și declanșează o cascadă de patologii. Aceste celule susțin neuronii din punct de vedere metabolic. Deoarece celulele microgliale se divid pe parcursul timpului, telomerii lor se scurtează și produc schimbări în expresia genelor. Astfel, microglia devine din ce în ce mai disfuncțională, fiind incapabilă să se mai ocupe de proteinele beta-amiloide, proteinele tau și alte molecule care necesită curățire. Rezultatul nu este numai acumularea de plăci amiloide și creșterea proteinelor tau, ci o pierdere treptată a neuronilor. Boala Alzheimer devine o tragedie personală și o enigmă clinică, până în acest moment.

Oamenii de știință au descoperit că există o enzimă numită telomeraza, care poate lungi telomerii. Din păcate, această enzimă se află numai în unele celule.

Începând cu anul 1996, dr. Michael Fossel a fost un promotor al terapiei telomerazei ca un potenţial tratament al bolilor legate de înaintarea în vârstă. Acesta consideră că, odată cu apariția terapiei cu telomerază, se poate reinițializa expresia microglială a genelor, permițându-le să elimine proteinele care definesc patologia și să inverseze boala înainte ca aceasta să avanseze. Niciodată înainte nu a existat vreun tratament care să prevină, cu atât mai mult să inverseze boala Alzheimer.

În studiile pe animale, s-a demonstrat eficacitatea acestei terapii revoluționare. Testele umane vor implica o injecție a genei telomerazei, care va funcționa temporar, apoi va deveni inactivă. Totuși, înainte de a deveni inactivă, aceasta va lungi telomerii în cadrul celulelor microgliale și va ,,reseta” expresia genelor. Se anticipează că tratamentul inițial va necesita 2-3 injecții pe o perioadă de câteva săptămâni. Michael Fossel se asteaptă ca tehnica să oprească și să inverseze procesul de îmbătrânire.

,,Am primit sprijinul deplin al unei mari companii globale de investiții farmaceutice. Studiile FDA la om… În următoarele câteva luni, vom finaliza contractele pentru FDA și pentru producerea terapiei noastre cu telomerază, TEL-01. Momentul nostru depinde de capacitatea noastră de a produce TEL-01 în cantitate și calitate suficiente pentru a satisface nevoile pacienților noștri în studiile viitoare. Avem un pacient în creștere, peste 100 de voluntari pentru FDA. Intenționăm să ne asigurăm că terapia cu telomerază este eficientă, sigură și credibilă.

Prin urmare, cercetarea terapiei cu telomerază va fi aplicată anul acesta pentru prima dată în lume pe pacienții cu Alzheimer.

Terapia propusă de doctorul Michael Fossel se adresează următoarelor boli: Alzheimer, Parkinson, cele legate de vârstă (pierderea masei musculare), tulburări vizuale, ateroscleroză, boli coronariene, accident vascular cerebral, osteoporoză, diabet zaharat de tip II, cancer, insuficienţă medulară, HIV etc

Până la introducerea pe piață a acestei terapii revoluționare, este important ca bolnavul cu Alzheimer să aibă acces la medicație, la îngrijire şi tehnici de reabilitare, care i-ar putea îmbunătăți calitatea vieții. Demenţa trebuie recunoscută ca o prioritate pe plan naţional în politicile de sănătate publică şi a celor sociale.

Rezultatele studiilor, făcute pe grupuri extinse de oameni şi pe perioade lungi de timp, au arătat în mod clar că Alzheimerul poate fi prevenit. De exemplu, anumite schimbări în dietă ar putea contribui la prevenirea maladiei.

Cercetări recente au deschis un nou orizont în ceea ce privește înțelegerea beneficiilor acizilor grași Omega 3 aduse sănătății creierului, spulberând convingerea medicală pe termen lung conform căreia micșorarea creierului și moartea celulelor nervoase sunt progresive și ireversibile.

Aproximativ 60% din materia cenușie a creierului este compusă din grăsimi, așadar nu este de mirare că acizii grași Omega 3 sunt strâns legați de starea de sănătate a acestui organ vital. Țesutul cerebral abundă în acizi grași Omega 3. Aproximativ 8% din greutatea creierului este alcătuită din acizi grași omega-3 – blocul de construcție pentru aproximativ 100 miliarde de neuroni. Prin urmare, Omega 3 este esențială pentru structura normală și funcționarea optimă a creierului.

Acizii grași Omega 3 au capacitatea de a opri declinul cerebral și patologia asociată înaintării în vârstă. Un nivel scăzut de Omega 3 duce la îmbătrânirea prematură a creierului, la o funcționare deficitară, crescând riscul de a dezvolta boli neurologice, boli degenerative ale sistemului nervos central, cum ar fi demență, Alzheimer și schizofrenie.

Omega 3 sunt considerați acizi grași esențiali deoarece organismal uman nu îi poate produce în mod natural și atunci trebuie asimilați din alimentație, fie prin suplimente, fie prin alimentele care le conțin. Principalele surse de acizi grași Omega 3 sunt: peștele (hering, somon, macrou, ton, sardine, anșoa), uleiul de pește, fructele de mare, uleiurile vegetale: de in, de soia, de canola.

Pielea electronică – un dispozitiv inovator pentru monitorizarea semnelor vitale

Suntem martorii unei reale revoluții a medicinei, prin tehnologie. Medicina viitorului se conturează tot mai clar, chiar sub ochii noștri, prin apariția unor tehnologii uluitoare. În prezent, există o mulțime de dispozitive care sunt proiectate să spună tot felul de lucruri despre corpurile dvs., dar puține sunt acelea pe care le-ați dori lipite de corpul dvs. pentru foarte mult timp.

Poate că, având în minte acest lucru, cercetătorii în inginerie de la Universitatea din Tokyo, în colaborare cu Dai Nippon Printing, au inventat un ecran ultra-subțire care se lipește de piele și și afișează semnele vitale (de exemplu, pulsul), în timp real. Dispozitivul, denumit ,,piele electronică”, este foarte elastic și se poate întinde cu până la 45% din lungimea sa inițială. Este mult mai rezistent la uzură și la întindere decât ecranele anterioare care pot fi purtate.

Noul dispozitiv este format din multe micro-LED-uri 16×24, fixate pe o foiță subțire de cauciuc. Cercetătorii japonezi susțin că acest tip de afișaj poate rezista o săptămână pe pielea pacientului, fără să provoace inflamații.

,,Pielea noastră electronică prezintă o grafică simplă cu mișcare. Pentru că este fabricată din materiale subțiri și moi, poate fi deformată liber”, a declarat profesorul Takao Someya, conducătorul proiectului.

S-ar putea să fiți tentat să utilizați ecranul pentru a vă verifica notificările, însă a fost conceput ca o alternativă la actualele dispozitive medicale folosite pentru monitorizarea semnelor vitale.

Pielea electronică este conectată la o electrocardiogramă care afișează, în timp real, informații despre bătăile inimii persoanei monitorizate. Cu ajutorul unei conexiuni wireless, semnele vitale ale pacientului pot fi trimise apoi către un cloud sau către un dispozitiv medical, ca medicul curant să le poată interpreta.

Un astfel de dispozitiv i-ar putea ajuta pe cei infirmi sau pe cei în vârstă pentru a le monitoriza starea de sănătate. Ei pot fi verificați rapid, în timp real, fără să mai fie nevoie de alte dispozitive. Având în vedere ritmul rapid de îmbătrânire al populației din Japonia, un astfel de sistem ar putea îmbunătăți calitatea vieții pacienților și a familiilor acestora.

,,Actuala societate în curs de îmbătrânire necesită gadgeturi ușor de utilizat pentru monitorizarea semnelor vitale ale pacientului la domiciliu, pentru a reduce povara asupra pacienților și a membrilor familiilor care oferă îngrijire medicală. Sistemul nostru ar putea servi drept una dintre soluțiile mult așteptate pentru a îndeplini această necesitate, ceea ce va duce în cele din urmă la îmbunătățirea calității vieții pentru mulți”, a adăugat profesorul Takao Someya.

Noul dispozitiv nu este cu mult mai avansat decât tehnologiile existente, însă interconectivitatea și natura lui unitară îl fac extrem de ușor de folosit. Pacienții care au nevoie de monitorizarea constantă a semnelor vitale ar putea utiliza tehnologia pentru a se asigura că informațiile sunt trimise direct de la dispozitiv la medicul lor, dar într-un mod care este neinvaziv, convenabil și fiabil.

Ecranul, care are doar 1 mm grosime, are încorporate un senzor compus dintr-un electrod și un modul de comunicare wireless. Aplicat direct pe mână, afișajul trimite și notificări, astfel încât pacientul să nu uite să-și ia la timp medicamentele. De asemenea, acesta face posibilă comunicarea la distanță cu medicul sau rudele.
Deși acest ecran, dezvoltat într-un studiu anterior, a fost capabil să măsoare temperatura, presiunea și mioelectricitatea (proprietățile electrice ale mușchilor), el a înregistrat cu succes o electrocardiogramă pentru prima dată în ultimul studiu.

Compania Dai Nippon Printing, care a colaborat la acest proiect, speră ca pielea electronică să poată fi lansată pe piață în decurs de trei ani, dar acest dispozitiv inovator are nevoie mai întâi de câteva îmbunătățiri în ceea ce privește viabilitatea structurii sale. Cercetătorii japonezi realizează studii ample pentru a vedea dacă această tehnologie poate fi produsă pe scară largă.

Articolul Pentru concursul jurnalistic ,,Privește-mă prin ochii mei!”: Alzheimer – boala care atacă din umbră și fură memoria apare prima dată în Jurnal Social.

Articolul Terapia cu telomerază va fi aplicată anul acesta pentru prima dată în lume pe pacienții cu Alzheimer apare prima dată în Jurnal Social.