Marți, 17 decembrie 2024, Contractul Colectiv de Muncă la nivelul sectorului de negociere Asistență Socială, valabil pentru perioada 2024–2026, a fost înregistrat la Direcția de Dialog Social din cadrul Ministerului Muncii. De la acest moment, prevederile contractului devin aplicabile tuturor unităților de asistență socială din România, potrivit anunțului făcut de Federația Națională Sindicală „PRO.ASIST”.

Conform federației, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a confirmat înregistrarea contractului, iar publicarea acestuia în Monitorul Oficial este așteptată în perioada următoare. Negocierile pentru încheierea acestui contract colectiv au început în luna iulie a acestui an și s-au desfășurat cu sprijinul și deschiderea reprezentanților Ministerului Muncii, precum și a altor parteneri de dialog social, fiind finalizate la sfârșitul lunii noiembrie 2024.

Federația Națională Sindicală „PRO.ASIST” a reprezentat partea sindicală în cadrul negocierilor, afirmându-se ca o voce importantă pentru angajații din sectorul asistenței sociale. Potrivit reprezentanților săi, noul contract colectiv de muncă constituie o bază solidă pentru viitoarele negocieri desfășurate la nivelul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, facilitând stabilirea unor drepturi minime pentru salariați.

,,Acest Contract Colectiv de Muncă reprezintă punctul de plecare pentru negocierile care vor avea loc în cadrul tuturor Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din subordinea Consiliilor Județene, a Direcțiilor de Asistență Socială și a tuturor Serviciilor Publice de Asistență Socială din subordinea autorităților publice locale, servicii publice cu sau fără cazare, fiind baza drepturilor minime care pot fi negociate în contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pentru salariații sistemului de asistență socială. Ne exprimăm încrederea că decidenții responsabili cu negocierea contractelor colective de muncă din instituțiile mai sus enumerate vor avea disponibilitatea să demareze negocierile pentru ca salariații sistemului de asistență socială să poată beneficia de toate prevederile acestui act”, a precizat Federația Națională Sindicală „PRO.ASIST” într-un comunicat.

La rândul său, Federația SANITAS, un alt partener de dialog prezent la negocieri, a subliniat importanța acestui moment: „Încheierea unui Contract Colectiv de Muncă la nivel de sector a fost unul dintre obiectivele noastre permanente. Este, de altfel, primul CCM negociat și finalizat în cei 35 de ani de democrație.”

Reprezentanții SANITAS au declarat că, deși contractul poate fi perfecționat, acesta este un document solid care garantează protecția și drepturile salariaților din asistență socială.

,,Echipa de negociere SANITAS, alături de reprezentanții celorlalți parteneri de dialog social semnatari, a redactat și negociat un Contract Colectiv de Muncă perfectibil, dar cu siguranță un contract foarte bun care garantează protejarea și acordarea unui cumul important de drepturi tuturor salariaților din asistență socială. Vom transmite documentul integral tuturor Direcțiilor de Asistență Socială Județene cu recomandarea de a face demersurile necesare aplicării prevederilor acestuia”, a transmis SANITAS.

Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România, a solicitat astăzi Federației SANITAS clarificări privind aplicarea Contractului Colectiv de Muncă pentru asistenții personali ai persoanelor cu dizabilități. Răspunsul oferit de SANITAS a fost afirmativ. Astfel, asistenții personali vor beneficia de prevederile acestui contract.

Puteți consulta acest contract aici:

Articolul A intrat în vigoare Contractul Colectiv de Muncă la nivel național în asistență socială apare prima dată în Jurnal Social.

La invitația Consiliului Economic și Social European (CESE), Sorin Ilie Țața, delegatul Consiliului Național al Dizabilității din România, a participat la o întâlnire cu șase membri ai grupului CESE FRRL, pentru o discuție de grup de o oră și jumătate, în sesiunea Dreptul la nediscriminare, care a avut loc marți, 12 iunie, la Reprezentanța CE în România din București.

Pe parcursul a două zile, membrii CESE prezenți au organizat sesiuni în care a fost abordată situația drepturilor fundamentale și a statului de drept din România cu organizațiile societății civile, inclusiv partenerii sociali și alte părți interesate. Delegația s-a întâlnit și cu reprezentanți ai autorităților române. 

Cei șase membri CESE din diverse țări și grupuri de interese au fost: Frank von Fürstenwerth, Jörg Freiherr (GRI, ); Diana Indjova (GRIII, ); Rafal Bogusław Jankowski (GRII, ); Christian Moos (GRIII, , Vicepreședinte al grupului FRRL); István Komoróczki (GRI, ); José Antonio Moreno Díaz (GRII, ).

Discuțiile s-au desfășurat sub regulile Chatham House, asigurând astfel o confidențialitate strictă în ceea ce privește identitatea și afilierea participanților. Întâlnirea a început cu o scurtă prezentare a delegației CESE și a metodologiei utilizate, urmată de o prezentare rapidă a organizațiilor participante.

Principalele subiecte de discuție au inclus evoluțiile recente în domeniul drepturilor fundamentale și statului de drept în România, în contextul raportului anterior al grupului FRRL (Fundamental Rights and Rule of Law – Drepturi Fundamentale și Statul de Drept) din 2018, și recomandări suplimentare privind acțiunile posibile ale UE în acest domeniu.

Delegatul CNDR a adus în atenţia membrilor CESE, printre altele, o serie de probleme noi, dar şi care persistă în România, cum ar fi:

– Discriminarea în ceea ce priveşte mărirea indemnizaţiei de handicap, mărire care a s-a făcut doar pentru persoanele încadrate în grad grav de handicap, şi pentru care Consiliul Economic și Social al României a dat aviz nefavorabil, iar Consiliul Național al Dizabilității a solicitat Guvernului majorarea idemnizației de handicap pentru persoanele încadrate în gradele grav, accentuat și mediu;

– Discriminarea în ceea ce priveşte Legea pensiilor;

– Sărăcia;

– Lipsa accessibilităţii atât a spaţiului construit, cât şi a mediului digital, care limitează persoanele cu dizabilităţi pe toate planurile;

– Lipsa subvenţionării tehnologiilor asistive şi a unui standard minim de calitate al acestora;

– Problema asistenţilor personali plătiţi doar pentru 8 ore pe zi, cinci zile pe săptămână, chiar dacă persoana cu dizabilităţi are nevoie de asistenţă permanentă;

– Lipsa serviciilor de suport.

Despre CESE

Comitetul Economic și Social European (CESE) este un organism consultativ al UE, format din reprezentanți ai organizațiilor de lucrători și angajatori și ai altor grupuri de interese. CESE emite avize pe teme legate de UE adresate Comisiei Europene, Consiliului UE și Parlamentului European, acționând astfel ca o punte între instituțiile decizionale ale UE și cetățenii europeni.

Ce face CESE?

Le oferă grupurilor de interese un cuvânt de spus la nivel oficial cu privire la propunerile legislative ale UE. Are trei sarcini principale:

• să se asigure că politica și legislația UE sunt adaptate la condițiile economice și sociale, prin căutarea unui consens care să servească binelui comun
• să promoveze o Uniune Europeană participativă, oferindu-le organizațiilor de lucrători și angajatori și altor grupuri de interese posibilitatea de a-și face vocea auzită și asigurând dialogul cu acestea
• să promoveze valorile integrării europene și cauza democrației participative și a organizațiilor societății civile.

CESE a înființat în 2018 un Grup pentru drepturile fundamentale și statul de drept (Grupul FRRL), care are sarcina de a oferi un forum pentru OSC-urile europene pentru a se întâlni și a discuta despre drepturile fundamentale, democrația și statul de drept. Grupul FRRL promovează respectul pentru valorile europene enumerate la articolul 2 TUE prin creșterea gradului de conștientizare și evaluarea stadiului actual al acestor valori în statele membre și permițând schimbul de bune practici.

În acest scop, Grupul FRRL găzduiește audieri, conferințe și efectuează vizite de țară cu scopul de a identifica tendințele din Europa privind drepturile fundamentale și statul de drept, în măsura în care acestea se dezvoltă în contexte naționale.

Între 2018 și începutul anului 2024, Grupul CESE FRRL a vizitat toate cele 27 de state membre ale UE, încheind un prim ciclu de vizite în țară.

Aceste vizite conduc la un scurt raport de țară, care este publicat împreună cu observațiile autorităților țării vizitate.

Rapoartele vizitelor anterioare în țări sunt disponibile pe această pagină, în timp ce trei rapoarte de „sinteză”, care sintetizează 21 de vizite în țări, au fost emise și sunt disponibile în partea de jos a acestei pagini. Raportul de sinteză cuprinzând vizitele efectuate în 2023 este în prezent în pregătire.

În 2024, Grupul CESE FRRL a început un nou ciclu de vizite în țară.

Articolul Dialog între CNDR și CESE asupra Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități în România apare prima dată în Jurnal Social.

În urma întâlnirii avute, în data de 29 noiembrie, cu Prim-ministrul României, domnul Marcel Ciolacu, și cu ministrul Muncii, doamna Simona Bucura-Oprescu și ținând cont de asigurările primite, Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) a decis, împreună cu organizațiile membre, amânarea protestului programat pentru data de 04 decembrie.

În cadrul discuțiilor la care, alături de Daniela Tontsch, președinta CNDR, au participat Claudia Bratan, director executiv al CNDR și Tudorel Tupilus, președintele Asociației Nevăzătorilor din România, premierul Marcel Ciolacu a promis că indemnizațiile persoanelor cu handicap vor fi majorate începând cu data de 01 ianuarie 2024, valoarea acestora urmând să fie stabilită în cursul lunii decembrie, inclusiv prin consultarea organizațiilor reprezentative ale persoanelor cu dizabilități.

De asemenea, în privința inechităților pe care le generează noua lege a pensiilor, premierul și-a asumat elaborarea unui pachet de măsuri cu caracter compensator, până la data de 01 septembrie 2024, când intră în vigoare noul act normativ, informează CNDR.

Totodată, oficialii prezenți la întâlnire au înțeles și au agreat necesitatea subvenționării tehnologiei asistive, a scutirii de TVA a echipamentelor importate în folosul persoanelor cu dizabilități și a accelerării procesului de accesibilizare a mediului fizic și informațional.

Premierul a insistat că indemnizația persoanelor cu dizabilități are o valoare inacceptabil de mică și că va urmări personal rezolvarea acestei probleme.

Nu în ultimul rând, au fost abordate problemele cu care se confruntă asistenții personali ai persoanelor cu dizabilități: calcularea salariilor fără să se țină cont de gradații, întârzierea plății salariilor.

Modalitatea de rezolvare a acestora va fi comunicată la următoarea întâlnire de lucru dintre reprezentanții Guvernului și reprezentanții CNDR.

,,Față de aspectele semnalate, în semn de încredere, protestul nu se anulează, ci se amână. Dacă termenii conveniți astăzi nu vor fi respectați, persoanele cu dizabilități nu vor mai accepta negocieri, ci vor ieși în stradă.

Consiliul Național al Dizabilității din România apelează la înțelegere și calm, cu convingerea că promisiunile făcute vor fi onorate. Din toată această acțiune, persoanele cu handicap din România nu pierd, ci câștigă, întrucât au dovedit că formează cu adevărat o comunitate determinată și că au capacitatea de a se mobiliza atunci când luptă pentru drepturile lor. De aceea, protestul care a fost planificat pentru 04 decembrie va putea fi organizat, la nevoie, cu mai multă putere, cu mai multă determinare”, transmite Daniela Tontsch.

Articolul În urma întâlnirii cu premierul și ministrul Muncii, protestul programat pentru luni, 4 decembrie, se amână apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: avocat ENCIU NICOLAE

În forma inițială, OUG nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, nu conținea prevederi relevante pentru categoria profesională de asistent personal al unei persoane cu handicap grav.

La 21 mai 2020, este adoptată OUG nr. 82/2020 pentru aprobarea acordării unui stimulent de risc pentru personalul centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, pe perioada stării de urgență, act care face referire la art. I alin. (1) la acordarea unui stimulent de risc în suma fixă de 1.150 lei brut pentru angajații centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru angajații centrelor rezidențiale destinate altor categorii vulnerabile, publice și private, care au fost izolați preventiv la locul de muncă pe perioada stării de urgență.

La 17 iunie 2020, este adoptată Legea nr. 82/2020 privind aprobarea OUG nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență; acest act normativ prevede completarea art. 7 cu trei noi alineate, dintre care alin. (5) are următorul cuprins: ,,Se aprobă acordarea unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună, pentru personalul din domeniul asistenței sociale și comunitare, indiferent de forma de organizare a furnizorului de servicii sociale, implicat direct în sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgență.

La 4 august 2020, este adoptată Legea nr. 166/2020 privind respingerea OUG nr. 82/2020 pentru aprobarea acordării unui stimulent de risc pentru personalul centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, pe perioada stării de urgență.

Însă, la momentul respingerii OUG nr. 82/2020, era deja în vigoare forma alin. 5  al art. 7 OUG nr. 43/2020 impusă prin Legea nr. 82/2020.

La 22 iunie 2021, este adoptată Legea nr. 166/2021 privind modificarea și completarea art. 7 din OUG nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, iar alin. 5 al art. 7 capătă următoarea formă:

,,(5) Se aprobă acordarea, o singură dată, a unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pentru angajații centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru angajații centrelor rezidențiale destinate altor categorii vulnerabile ….care au fost izolați preventiv la locul de muncă pe perioada stării de urgență.”

Ca urmare a modificării alin. 5 al art. 7 intervenite prin dispozițiile Legii nr. 82/17-iun 2020 privind aprobarea OUG nr. 43/2020, asistenții personali neprofesioniști personal aparțin categoriei personalului din domeniul asistenței sociale și comunitare, implicat direct în sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri vulnerabile – și, prin urmare, beneficiază, fără a se putea adăuga la textul legal în sensul impunerii altor condiții suplimentare restrictive, de stimulentul de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună.

Dreptul asistenților personali neprofesioniști s-a născut la data de 17 iunie 2020, iar modificarea OUG 43/2020 prin legea 166/2021 nu poate avea efect retroactiv, având în vedere principiul constituțional potrivit căruia legea civilă dispune numai pentru viitor.

Având în vedere că textul nu face distincție între tipul de serviciu prestat, condițiile de exercitare a activității și nu impune dovedirea îndeplinirii de condiții suplimentare în scopul acordării stimulentului, stabilirea pe cale interpretativă a unor condiții restrictive de acordare a beneficiului stimulentului contravine principiilor de interpretare a legii, reprezentând o adăugare la textul legal.

În consecință, opiniile autorităților publice locale referitoare la inexistența unor norme de aplicare, de necesitatea respectării disciplinei financiare, deși sunt pertinente, angajatorii fiind unități bugetare, nu sunt de natură să înlăture dreptul asistenților personali neprofesioniști recunoscut prin lege.

Apreciem că Legea nr. 166/2021 nu este aplicabilă, fiind aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data nașterii dreptului în discuție.

În acest sens, arătăm că dreptul la plata stimulentului de risc s-a născut la momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea lui, orice dispoziții legale intervenite ulterior fiind aplicabile situațiilor juridice născute sub imperiul acestora, legea civilă neputând retroactiva.

Așa cum am arătat, instanța sesizată cu o astfel de cerere este ținută să aplice dispozițiile legale în vigoare la data nașterii dreptului, respectiv data intrării în vigoare a Legii 82/2020 (17.06.2020), dispoziții ce prevedeau acordarea stimulentului de risc de 2500 de lei brut lunar pentru perioada stării de urgență, situația juridică fiind supusă legii în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 166/2021. Interpretarea contrară ar valida concluzia că modificarea dispozițiilor legale are semnificația stingerii retroactive a dreptului recunoscut legal asistentului personal neprofesionist.

Cu privire la prescripția dreptului de a cere în instanță acordarea acestui stimulent de risc, sunt aplicabile prevederile 2517 din Codul Civil privind termenele de prescripție, termen care considerăm că a început să curgă la data de 17.06.2020, data intrării în vigoare a Legii 82/2020.

De asemenea, prin formularea unei cereri către angajator pentru acordarea acestui stimulent de risc, angajatorul a fost pus în întârziere cu privire la plata acestui drept asimilat drepturilor de natură salarială, și astfel a avut loc întreruperea prescripției în condițiile art. 2537 Cod civil.

Totodată, la nivel național instanțele au reținut că, în condițiile în care dreptul la stimulentul de risc a fost reglementat ca un drept pur și simplu, și nu unul condiționat, activitatea prestată de asistentul personal neprofesionist pe perioada stării de urgență îl îndreptățește la plata stimulentului în forma prevăzută de Legea nr.82/2020, iar în cauză nu sunt întrunite ipotezele situației juridice în curs de constituire, astfel încât dispozițiile Legii nr. 166/2021 să fie aplicabile în considerarea principiului aplicării imediate a legii noi.

S-a mai reținut că dreptul la acordarea stimulentului de risc și obligația de plată corelativă s-au născut odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.82/2020, pentru o activitate prestată în anterioritate în perioada 16.03.2020 – 14.05.2020, prin urmare, obligația de plată nu constituie un efect viitor al unei situații juridice născute anterior modificării legislative, ci o situație juridică născută și încheiată sub imperiul legii vechi (facta praeterita).

Dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul civil, reglementând aplicarea legii în timp, dispun expres faptul că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii, după caz săvârșirii ori producerii lor, iar față de succesiunea în timp a acestor reglementări, dreptul asistentului personal neprofesionist la acordarea stimulentului de 2.500 lei brut, pe lună, pe perioada stării de urgență s-a născut la data intrării în vigoare a Legii nr. 82/2020 și exista la data sesizării instanței, noua restrângere a domeniului de aplicare și a cuantumului stimulentului acordat neputând avea efecte asupra drepturilor născute anterior, chiar dacă acestea nu erau recunoscute și achitate la data intervenirii ultimei modificări legislative.

În sensul acestei opinii, au fost identificate următoarele hotărâri judecătorești definitive:

• Decizia civilă nr. 1048 din 10 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. 2262/85/2021 al Curții de Alba Iulia – Secția I civilă;
• Decizia civilă nr.652/Ap din 14 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr.587/119/2021 al Curții de Apel Brașov – Secția civilă;
• Decizia nr.777 din 10 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr.731/87/2021 (Număr în format vechi 4999/2021) al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale;
• Decizia civilă nr.128/CM din 30 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. 4832/118/2021 al Curții de Apel Constanța – Secția I civilă;
• Decizia civilă nr.964 din 19 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. 1708/95/2021 al Curții de Apel Craiova – Secția litigii de muncă și asigurări sociale;
• Decizia civilă nr.1040 din 16 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. 2140/99/2021 al Curții de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări sociale;
• Decizia civilă nr.320 din 15 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. 1133/40/2021 al Curții de Apel Suceava – Secția I civilă;

Intenția emitentului Legii nr. 82/2020 de a introduce în corpul OUG nr. 43/2020 prevederi legale aplicabile unor situații juridice născute și epuizate anterior intrării sale în vigoare rezultă din modul de exprimare la timpul trecut atunci când face referire la starea de urgență, dar devine evidentă prin conținutul pct.5 al Articolului unic din Legea nr.82/2020 care introduce în corpul O.U.G. nr. 43/2020, la art. 8, următoarea mențiune: „stimulentul de risc în cuantum de 2.500 lei, prevăzut de prezenta ordonanță de urgență, se acordă pentru toată perioada stării de urgență, instituită prin decret potrivit art. 93 din Constituția României, republicată. „

Așa cum în mod constant s-a acceptat în doctrina și practica de specialitate, principiul neretroactivității legii civile nu este unul absolut, de la acest principiu existând și unele excepții în care actele normative pot produce efecte retroactive, în special dacă în corpul acestora se prevede în mod expres că ele se aplică pentru situații juridice trecute, cum este cazul normelor care își propun să-i recompenseze pe destinatari pentru privațiunile, interdicțiile sau limitările drepturilor, rezultate dintr-o situație juridică trecută.

Actul normativ care recunoștea acordarea stimulentului de risc în favoarea asistenților personali neprofesionist, indiferent de forma de organizare a furnizorului de servicii sociale, a intrat în vigoare după expirarea perioadei în care a fost decretată starea de urgență pe teritoriul României și reglementa asupra recunoașterii beneficiului asupra acestui stimulent în favoarea asistenților personali neprofesionisti care nu erau angajați ai unor centre rezidențiale, stimulent aferent perioadei în care a fost reglementată starea de urgență.

Este dincolo de evidență că toată succesiunea de reglementări privind acordarea stimulentului de risc a avut în vedere strict perioada stării de urgență din anul 2020, respectiv 15.03.2020 – 15.05.2020,  această fiind de altfel singura perioadă în care în România a fost instituită o astfel de stare, și toată această succesiune de reglementări a fost edictată cu scopul de a fi aplicată, ceea ce s-a și întâmplat. Chiar din modul de redactare a textului Legii 166/2021 este evident că se referă la aceeași situație din trecut și modifică modul de acordare a unui drept deja câștigat și intrat ca și drept de creanță în patrimoniul persoanelor îndreptățite, iar cu privire la asistenții personali neprofesioniști (care fac parte din categoria beneficiarilor acestui stimulent, conform formei art. 7 alin. (5) introdusă prin Legea 82/2020) îi exclude din sfera beneficiarilor, însă în mod nelegal și mai ales neconstituțional, aspect ce rezultă și din raportul comisiei juridice asupra Legii 166/2021.

În ceea ce privește modul de aplicare a deciziei nr. 26 din 14.11.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, opinăm că nu poate influența modul de soluționare a cauzelor având acest obiect în sensul respingerii în bloc a acțiunilor, textul deciziei fiind în sensul că dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 166/2021 privind modificarea și completarea art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, nu sunt aplicabile cererilor aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a Legii nr. 166/2021.

În opinia noastră, decizia nr. 26/2022 a ICCJ nu lămurește modul de aplicare a dispozițiilor art. 7 alin. (5) din OUG 43/2020, așa cum au fost modificate prin Legea 166/2021 pentru cauzele noi, ce nu erau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii 166/2021, și considerăm că aceste prevederi nu se aplică nici acestor situații, pentru aceleași considerente de retroactivitate generală, nespecifică, a acestor prevederi legale, spre deosebire de presupusa retroactivitate a Legii nr.82/2020, unde legea se aplică pentru o activitate prestată în anterioritate în perioada 16.03.2020 – 14.05.2020, prin urmare, obligația de plată nu constituie un efect viitor al unei situației juridice născute anterior modificării legislative, ci o situație juridică născută și încheiată sub imperiul legii vechi (facta praeterita).

Punctele 84-86 ale deciziei ICCJ fac o greșită interpretare a noțiunii de fapt juridic generator de efecte juridice în situația acțiunilor având ca obiect acordarea stimulentului de risc prevăzut de art. 7 alin. (5) din OUG 43/2020 și în contradicție cu jurispurdența CEDO, care se aplică prioritar.

Contrar a ceea ce ÎCCJ a reținut în considerentele deciziei, faptul juridic care determină stabilirea legii aplicabile pentru soluționarea raportului juridic litigios este prestarea muncii și nu formularea cererii de chemare în judecată, pentru că dacă am admite această interpretare am ajunge tot la aplicarea retroactivă a Legii 166/2021 pentru situațiile juridice născute și încheiate sub imperiul legii vechi (Legea 82/2020), dar pentru care persoanele îndreptățite nu s-au adresat instanțelor judecătorești până la data intrării în vigoare a Legii 166/2021, aspect inadmisibil în raport de jurisprudența CEDO, obligatorie pentru instanțele naționale și care se aplică prioritar față de legislația națională și chiar față de deciziile ICCJ.

84. Astfel, sub un prim aspect, trebuie constatat că prevederile art. 6 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Codul civil stabilesc regulile generale de aplicare în timp a legii civile:

    ,, (1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.

   (2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

   (5) Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.

   (6) Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.”

   85. Pornind de la aceste norme de aplicare a legii civile în timp, se poate constata că prestația din perioada stării de urgenta este o situație juridică epuizată (facta preaterita), însă refuzul acordării stimulentului de risc poate fi sancționat în justiție în temeiul normei în vigoare la data promovării cererii introductive în instanță, întrucât aceasta constituie cauza cererii de chemare în judecată (causa debendi), opțiunea reclamanților de a formula cererea în instanță, urmată de înregistrarea ei, fiind faptul juridic relevant pentru soluționarea conflictului de legi în timp.

   86. În contextul litigiilor care au generat practica judiciară neunitară, din perspectiva art. 6 alin. (2) din Codul civil, formularea cererii de chemare în judecată reprezintă unui fapt juridic lato sensu, iar această împrejurare servește la stabilirea legii aplicabile pentru soluționarea raportului juridic litigios (pronunțarea asupra cererii prin aplicarea normelor de drept material în vigoare la data înregistrării acțiunii); totodată, această constatare, unită cu observarea domeniului de aplicare a prevederilor art. 6 alin. (5) și (6) din Codul civil sau a cazurilor referitoare la aplicabilitatea legii noi, constituie premise importante în determinarea legii aplicabile pentru soluționarea litigiilor în care modificarea cauzei juridice a cererii de chemare în judecată a intervenit, prin voința legiuitorului, moment care se situează în cursul unui proces inițiat în perioada de activitate a legii vechi.

Prin urmare, dispozițiile legii noi, în speță ale Legii nr. 166/2021, ar putea fi aplicate numai în măsura în care s-ar aprecia că situația juridica dedusă judecății era în curs de constituire la momentul apariției noului act normativ, în cazul în care aceasta fusese finalizată sub imperiul legii vechi, ea constituind facta praeterita, îi este aplicabilă legea în vigoare la data producerii faptei respective. Or, după cum s-a arătat mai sus, în forma inițială, dispozițiile art. 7 alin. 5 din OUG nr. 43/2020, prevedeau în mod clar și necondiționat acordarea stimulentului de risc personalului din domeniul asistenței sociale și comunitare implicat direct în sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgență, concluzia care se impune fiind aceea ca, odată cu intrarea in vigoare a acestor dispoziții, categoria de personal, avută în vedere de legiuitor și care prestase activitatea pe perioada stării de urgență, era îndreptățită la acordarea stimulentului de risc în cuantumul prevăzut, de 2500 lei/lună.

Legea este extrem de clară în acest sens, în sensul că se acordă stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut pe lună, pentru personalul din domeniul asistenței sociale și comunitare, implicat direct în sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgență. Cu alte cuvinte, prestarea muncii a fost finalizată, pe perioada stării de urgență, iar pentru recompensarea efortului depus de categoria de personal menționată se impune acordarea unui stimulent, formularea legii fiind se aprobă acordarea unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună, fără nicio altă condiționalitate.

Față de caracterul clar și neechivoc al termenilor folosiți de legiuitor, referirea la bugetele din care urma sa fie asigurată, prin transfer, plata respectivelor sume nu poate avea semnificația condiționării acordării respectivului beneficiu de asigurarea fondurilor necesare plății, demersurile ce se impuneau în acest scop neprezentând așadar relevanță sub aspectul nașterii dreptului în discuție. Deci nu se impune nicio altă condiționalitate de nașterea dreptului la stimulentul legal acordat, atâta timp cât el este aprobat prin chiar actul normativ care îi reglementează existența. În consecință, câtă vreme dreptul asistenților personali la plata stimulentului de risc s-a născut la momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea lui, erau aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data nașterii dreptului, orice dispoziții legale intervenite ulterior fiind aplicabile situațiilor juridice născute sub imperiul acestora, modificarea legislativă invocată de intimată neputând fi de natură a retroactiva.

 Prin urmare, pentru asistenții personali neprofesioniști, acordarea stimulentului de risc este o facta praeterita, adică o situație juridică realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, sub aspectul acordării unui stimulent de risc într-o anumită formă, iar modificarea normei juridice pentru speța pendinte prezintă interes numai pentru clarificarea fondurilor bănești din care se suportă.

Pe de altă parte, din perspectiva aplicării jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, este de menționat că această instanță este preocupată de riscurile asociate cu utilizarea unei legi retroactive care are efectul de a influența soarta juridică a unui litigiu în care statul sau o subunitate a sa este parte, în special atunci când efectul este de a face ca procesul să nu poată fi câștigat de partea adversă. Or, jurisprudența CEDO nu interzice de principiu puterii legiuitoare să reglementeze chiar și în materie civilă prin noi dispoziții cu întindere retroactivă drepturi care să decurgă din legile în vigoare.

Cu toate acestea, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se opune ingerinței legiuitorului în administrarea justiției pentru a influența rezultatul juridic al unei proceduri pendinte, în care autoritățile publice sunt părți, cu excepția justificării unor „motive imperioase de interes general”, putând fi citate în acest sens cu titlu exemplificativ următoarele hotărâri ale CEDO: N.& Provincial Building Society, Leeds Permanent Building Society și Yorkshire Building Society vs. Regatul Unit, Zielinski și Prodal și Gonzalez și alții vs. Franța, Scardino vs. Italia. In jurisprudența CEDO au fost sancționate fapta statului care a adoptat o lege pentru a orienta în favoarea sa rezultatul iminent al procedurii – Zielinski și Prodal și Gonzalez și alții vs. Franța, sau adoptarea unei legi într-un stadiu critic al procedurii pentru reglementa în realitate fondul unui litigiu și a conduce la inutilitatea continuării demersului judiciar – Papageorgiou vs. G., sau decizia instanței superioare care se baza chiar și în subsidiar pe o lege adoptată în cursul procedurii de natură a influența rezultatul litigiului – Anagnastopoulos și alții vs.

S-a mai constatat încălcare și în recursul statului la o lege retroactivă cu efecte asupra soluției judiciare care trebuia dată unui proces în curs în care statul era parte, fără a se demonstra că un asemenea demers ar răspunde unor „motive imperioase de interes general”. CEDO a subliniat printre altele că motivațiile financiare nu puteau permite legiuitorului să se substituie instanțelor pentru a soluționa un litigiu, de exemplu speța Azienda Agricola Silverfunghi S.a.s. și alții vs. Italia. Or, această jurisprudență se extinde și asupra litigiilor în care statul nu este parte, dar denaturează în mod nejustificat procesul, in calitatea sa de legiuitor, cazul Ducret vs. Franța.

De remarcat este că adoptarea Legii nr. 166/2021 nu poate fi inclusă nici în cazul de excepție a justificării unor motive imperioase de interes general. Astfel, nici în cuprinsul legii, nici măcar în expunerea de motive care stă la baza adoptării sale, măsura reducerii cuantumului stimulentului de risc si a modificării categoriei destinatarilor nu este justificată de vreun argument de interes public, cu excepția neclarității normei anterioare, care după cum s-a expus anterior putea fi lămurită pe cale de interpretare pretoriană, de vreme ce legiuitorul poate adopta normele interpretative doar pentru viitor.

În consecință, dreptul asistenților personali neprofesioniști la plata stimulentului de risc s-a născut în momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea lui, orice dispoziții legale intervenite ulterior sau decizii interpretative ale ICCJ fiind aplicabile situațiilor juridice născute sub imperiul acestora, legea civilă neputând retroactiva.

De asemenea, menționăm ca și jurisprudență sentința civilă nr. 1434 din 24.11.2022 a Tribunalului Mureș, în care instanța a admis cererea de acordare a stimulentului de risc covid, arătând că în cauza dedusă judecății, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 166/2021, invocate de către pârâtă, deoarece acestea au intrat în vigoare doar ulterior perioadei în litigiu, începând cu data de 26.06.2021, deci nu pot fi aplicate retroactiv de către instanță, contrar dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție.

Cu alte cuvinte, prestarea muncii de către reclamanții din cauza invocată în perioada în litigiu a pandemiei reprezintă o „facta praeterita”, adică fapte constitutive de situații juridice, realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi (Legea nr. 166/2021), împreună şi cu efectele produse de acea situație juridică înainte de acest moment.

Or, în privința acestora, poate fi aplicată numai legea veche, adică legea în vigoare la data producerii faptei respective ori efectelor ei, deoarece, dacă s-ar aplica o lege ulterioară ar însemna să i se atribuie efect retroactiv. În consecință: o lege ulterioară nu poate să aducă atingere constituirii, modificării sau stingerii situațiilor juridice anterioare, indiferent dacă legea nouă ar suprima un mod de formare, modificare sau stingere ori ar schimba condițiile necesare. De asemenea, dacă legea creează o situație juridică nouă, ea nu poate să prevadă că noua situație juridică s-a născut din fapte anterioare intrării sale în vigoare sau, după caz, organul de jurisdicție nu poate decide că situația juridică reglementată doar de legea nouă s-a născut din fapte întâmplate în întregime înainte de intrarea ei în vigoare.

Articolul Opinie cu privire la inaplicabilitatea Legii 166/2021 în ceea ce privește cauzele în care se solicită acordarea retroactivă a stimulentului de risc în cuantum de 5000 lei, prevăzut de OUG 43/2020, în forma modificată de Legea 82/2020 apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: Elena Năstase

Foto by Peter Klaus Tontsch

Acest articol are ca temă EROII DE LȂNGĂ NOI: părinții, bunicii, partenerii de viață, frații, prietenii care devin ancora noastră pe marea agitată a vieții!

Iubirea lor milostivă devine vindecătoare și dătătoare de speranță. Jertfa lor de sine ne face mai puternici!

Ei sunt oglinda cu puteri miraculoase ȋn care te vezi normal! Cu ei alături imposibilul devine posibil!

Ideea de a scrie despre acest subiect mi­-a venit ȋntr-o duminică, cȃnd eram la biserică și ascultam predica, ȋn timpul Sfintei Liturghii.

Era Duminica a 6-a după Rusalii, duminică ȋn care s-a citit Evanghelia după Sfȃntul Apostol și Evanghelist Marcu, “Vindecarea slăbănogului din Capernaum.” Capernaum, ȋn traducere: Cetatea mȃngȃierii.

„În vremea aceea, intrând iarăși Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Și îndată s-au adunat așa de mulți, încât nu mai era loc nici înaintea ușii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Și au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulțimii să se apropie de El, au desfăcut acoperișul casei unde era Iisus și, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale! Și erau acolo unii dintre cărturari, care ședeau și cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbește Acesta astfel? El hulește. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Și îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că așa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetați acestea în inimile voastre? Ce este mai ușor, a zice slăbănogului: Iertate îți sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă? Dar ca să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ție: Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta! Și s-a ridicat îndată și, luându-și patul, a ieșit înaintea tuturor, încât erau toți uimiți.”

Scopul predicii ȋn Biserica ortodoxa este explicarea pe ȋnțelesul tuturor semnificația duhovnicească a textului biblic, extrăgȃnd din el o ȋnvățătură, o morală. Preoții pot fi cetăți de lumină, și atunci cȃnd sunt binecuvȃntați cu harul vorbirii, predicile lor dobȃndesc valori nebănuite, descoperindu-ne Evanghelia ca un izvor veșnic de ȋndumnezeire. Prin Cuvȃntul evangheliei, ne apropiem de Hristos. 

De asemenea, predicile ȋți revelează, de-a lungul timpului, noi ȋnțelesuri și, uneori, ȋți oferă răspunsuri la trăirile personale din momentele respective, chiar dacă sunt pasaje din scriptură repetate la aceeași dată din an.

Aceasta este puterea iubirii care te pune la picioarele lui Hristos!

Doresc să vă vorbesc despre dragostea prietenilor care l-au purtat pe slăbănog, dragoste care l-a așezat la picioarele lui Hristos, ȋnlesnind astfel vindecarea.

Cȃți dintre noi, cei cu dizabilități, suntem binecuvȃntați cu astfel de oameni pentru care iubirea este ridicată la rang de virtute?

Oamenii aceștia, fie că sunt părinți, bunici, parteneri de viață, frați sau prieteni, sunt Eroii noștri!

Ei sunt cei care ne poartă pe brațele lor, ei sunt aripile noastre, aripi de ȋngeri pe Pămȃnt! Datorită lor, dizabilitatea noastră este mai ușor de purtat! 

Mulți dintre ei au renunțat la viața lor personală, punȃnd pe primul loc nevoile noastre, nevoi greu de satisfăcut ȋntr-o societate plină de prejudecăți și ȋntr-un sistem inechitabil. 

Cu toate greutățile de care se lovesc, ei reușesc să poarte și să cȃstige războaie ȋn numele nostru, ca niște adevărați eroi care se sacrifică pentru binele aproapelui. Pentru ei nimic nu este greu, și atunci când se simt copleșiți de neputința noastră, ȋși pun gȃndurile și sufletul ȋn mȃinile lui Dumnezeu și, astfel, găsesc forța și motivația pentru a merge mai departe. 

Așa lucrează Dumnezeu, prin oameni spre binele oamenilor! Pune ȋn inimile lor un ocean infinit de iubire, răbdare, credință și speranță! 

Ei sunt eroii noștri! Cu ei alături suntem ȋnvingători! Ei ne ajută să trăim o normalitate necesară oricărei persoane aflate ȋntr-o neputință fizică și emotională. Devin extensia corpului nostru. Prin ei reușim să ne trăim propriul vis, care devine și visul lor. 

Atunci cȃnd neputința, furia și răzvrătirea pun stăpȃnire pe trăirile noastre, există ei, Eroii de lȃngă noi, părinți, bunici, parteneri de viață, prieteni, care ne oferă sprijin necondiționat, cei care ne ridică atunci cȃnd viață ne doboară la pămȃnt, cei care ne conferă sentimentul de independență! 

Viața independentă pentru unii dintre noi nu poate fi concretizată prin autonomie, din cauza dizabilității fizice, dar poate fi trăită sub o altă formă, sub forma unei metafore scrisă și desenată de cei mai frumoși scriitori și pictori din viața noastră! 

Legătura dintre o mamă și copilul ei transcede timpul și spațiul, dincolo de puterea imaginației! Există o sinergie determinată de iubire reciprocă, de vibrație sufletească la un nivel ȋnalt și de dăruire dusă pȃnă la sacrificiul suprem!

Fericit este copilul a cărui mamă Ȋl pune pe Dumnezeu ȋn inima lui!

Mulți dintre noi și-au creat propriul univers, dar și mai multora dintre noi ni s-a impus un univers care nu ne reprezintă, dar pe care suntem nevoiți să ȋl acceptăm ca fiind o normalitate.

Normalitatea are sensuri diferite pentru fiecare om. Desigur, există niște tipare create de societate la care se raportează marea majoritate. Singurul tipar universal valabil este legea lui Dumnezeu, ea este scrisă ȋn inimile tuturor oamenilor, unii simt, alții nu. 

„ȊN LUME NECAZURI VEȚI AVEA, DAR ȊNDRĂZNIȚI, EU AM BIRUIT LUMEA!” – (Ioan 16,33)

Rămȃnem prizonieri ȋn labirintul propriei noastre minți.

Adevărata putere este aceea cȃnd ȋți accepți fricile și vulnerabilitatea. Sinceritatea este forma cea mai ȋndrăzneață a curajului.

Deci, să fim sinceri, ȋn primul rȃnd cu noi ȋnșine și, mai apoi, cu cei din jurul nostru.

 Unii dintre noi dezvoltăm un puternic complex de inferioritate, care duce la autoizolare și, astfel, devenim prizonierii propriilor neputințe! Stă ȋn puterea noastră să nu trăim ȋn singurătate, ci să ȋnfruntăm prejudecățile, cutumele, să trecem dincolo de zidurile nepăsării, desființȃnd mentalități primitive și redundante!

Ne lăsăm pe noi ȋnșine, dar și familia pradă unui proces de stigmatizare. Identitatea noastră va fi asociată cu ceea ce este ȋn inima noastră. Putem fi modele de credință, perseverență și răbdare.
Viața nu este ceea ce ți se ȋntȃmplă, ci felul cum alegi să trăiești! Alege să trăiești ȋn credință!

Sfȃntul Luca al Crimeei:

„Dacă nu ești bolnav, dacă nu suferi, nu este pentru că ești foarte norocos, ci pentru că Dumnezeu te cheamă să participi la suferință altora! Trebuie să fii ochi pentru orbi, urechi pentru surzi, picioare, pentru cei slabi. Trebuie să fii ajutorul oamenilor!”

 Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Articolul Eroii de lȃngă persoanele cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Foto din arhiva pesonală

Președintele Sindicatului Asistenților Personali ai Persoanelor cu Dizabilități Argeș, doamna Mariana Zarvă, mama unui tânăr în vârstă de 23 de ani suferind de Sindrom Down cu tentă autistică și retard mental sever, pe care îl îngrijește singură după ce soțul său a murit în urmă cu zece ani, ne oferă o lecție despre sacrificiu și dedicare totală, precum și despre lupta cu „sistemul” care, în loc de sprijin real, oferă deziluzii în ambalaj reformator. 

,,Când l-am născut pe Alexandru, la spital mi-au spus să-l las acolo pentru că va fi o legumă, care, dacă va supraviețui, îmi va face viața un coșmar. Am ales să lupt pentru el, dar n-a catadicsit absolut niciun angajat din așa numitul sistem de ocrotire să-mi spună ce am de făcut. Norocul meu a fost o vecină care, fiind contabilă la o grădiniță specială pentru copii cu dizabilități, patru ani mai târziu, întâlnindu-mă cu Alex, m-a întrebat dacă i-am facut încadrarea în grad de handicap despre care habar nu aveam. Băiatul avea atunci patru ani. Un an mai târziu, am obținut decizia. Apoi, am cerut ajutor la DGASPC, în dorința de a încerca o recuperare, fie chiar și numai parțială, o minimă îmbunătățire a stării lui mentale. Mi-au răspuns că nu au cum să mă ajute. Am replicat, întrebând de ce mai au atunci angajați medici și psihologi. Treaba asta cu psihoterapia este doar o poveste, la fel ca multe alte servicii care sunt oferite doar teoretic. Psihoterapia ar trebui făcută cu psihologi experimentați, câte patru ore zilnic, și apoi continuată acasă pe baza unor indicații date părintelui, ca să poată consolida și nu distruge efectele pozitive ale acesteia. Management de caz, hai să fim serioși! Atunci am înțeles că evoluția baiatului meu depinde exclusiv de mine, de eforturile și de sacrificiile pe care sunt gata să le fac pentru el. După ce am văzut că pe cognitiv, scris, citit, nu sunt șanse de progres, am încercat să descopăr ce ar face cu plăcere, fiind astfel stimulat să persevereze. Pentru a-l putea ajuta și mai eficient, în urmă cu zece ani, am urmat și un curs (costisitor, cel puțin pentru mine) de intervenție în autism. A fost util, însă doar parțial, pentru că, deși diagnosticul este același, modul de manifestare și reacțiile diferă de la un copil la altul. Din fericire, Alexandru are mobilitate deplină și capacitate de autoservire, însă problemele de ordin psihic sunt imprevizibile și pot deveni dificil de gestionat”, și-a început șirul mărturisirilor despre cum a început să lupte pentru fiul său mama lui Alex.

,,Depinde foarte mult de părinte cum evoluează copilul său cu dizabilitate”

Și a luptat cu folos pentru că, după cum a continuat să ne povestească: ,,Pe când era elev la Centrul de învățământ incluziv (noua denumire a școlilor speciale n.a.) la care a mers până în clasa a X-a, l-am dus la un curs de dans. La început, la repetiții, ceilalți dansatori se duceau în dreapta, el în stânga, ei în spate, el în față, dar ceea ce conta era că-i citeam fericirea în privire. Era evident că-i place, așa că am început să repetăm împreună acasă, ore în șir, și, încet, încet, nu a mai fost în contra-timp cu ceilalți. După o vreme, l-au acceptat în trupa de dans a Colegiului Național Dinicu Golescu, de la noi din Câmpulung, și așa au început succesele. A contat enorm faptul că a dansat cu copii fără dizabilități care l-au acceptat neașteptat de bine. Cu ei a luat premii la concursuri de dans vreme de cinci ani. Și la dans popular, și la dans modern, și la dans contemporan. Veți considera că exagerez ca mamă, dar să știți că am simțit de multe ori mândria că și fiul meu ridică publicul în picioare în ropote de aplauze. A participat și la concursul Miss și mister Down la Cluj, și la Mister Perseverență în cadrul Festivalului Flori de speranță. De curând, a fost concurent la Mister Special organizat la Liceul Ecologic din Pitești, și au câștigat el și o fetiță, ambii cu Down. Depinde foarte mult de părinte cum evoluează copilul său cu dizabilitate, și dacă părintele nu se lasă învins, copleșit de dificultăți, este imposibil să nu apară și rezultate care să răsplătească eforturile. Ca să înțelegeți cât de profund este rolul pe care-l joacă dansul în viața lui Alex, am să vă spun că a fost singurul leac pentru o depresie severă cu care s-a chinuit un an după ce și-a pierdut singurul prieten. Era un băiat dezinstituționalizat, dat afară dintr-un centru de plasament desființat în urmă cu 5-6 ani, pe care l-am luat sub aripa mea. L-am ajutat, în locul autorităților care doar l-au dezinstituționalizat, să obțină pensie de invaliditate și grad de handicap. Nu locuia cu noi, care suntem chiriași, dar era zilnic împreună cu Alex, de dimineață și până seara. Uneori, le mai dădeam câțiva lei, și băieții mergeau împreună la o pizza, aveam deplină încredere în el, avea enorm de mult bun simț. Era un tânăr pe care mama lui îl abandonase în copilărie. Legătura dintre ei devenise extrem de puternică, așa că, în urmă cu un an, când bietul de el a pierit la doar 27 de ani din cauza unei boli de ficat, Alex a fost dărâmat și a intrat într-o depresie cumplită. I-au dat tratament și, de la zero pastile, ajunsese să înghită câte cinci pe zi, nemaifiind bun de nimic. Nu mai putea nici să stea în picioare. Eram disperată, așa că am recurs la dans, știind cât de mult înseamnă pentru el, și am început să scot treptat tratamentul medicamentos. Cu ajutorul doamnei președinte de la Asociația Down Plus, extrem de dedicată acestor copii, astă-vară l-am dus pe Alex la un festival de folclor, în stațiunea Jupiter. Când s-a văzut din nou pe scenă cu sala în picioare, aplaudând, a zâmbit iarăși și, după un an de suferință, s-a reechilibrat. Dansul l-a ajutat, medicamentele nu. Nu pot însă să nu mă întreb ce s-ar fi întâmplat cu Alex dacă – Doamne ferește! – m-ar fi pierdut pe mine…”

Foto din arhiva personală

Asocieri de părinți ca alternativă disperată la dezinstituționalizare

Ajunși în acest punct al discuției, inevitabil am abordat și subiectul dezinstituționalizării, pe care mai nou se pune un accent neobișnuit și care, mai ales în cazul persoanelor cu dizabilități mentale, accentuate și severe, incapabile de un trai independent și de integrare în comunitate, poate genera drame. Am întrebat-o pe doamna Zarvă cum își imaginează viitorul lui Alex, iar răspunsul pe care l-a oferit rezonează perfect cu cele ale celorlalți părinți confruntați cu situații similare cu care am avut ocazia să discutăm: „Cât îi sunt alături și el e bine, dar cum va fi după dispariția mea este doar o necunoscută dătătoare de frisoane. Alex mai are trei surori, dar fiecare este la casa ei, cu copilul și rostul ei, cu destinul ei. Nu sunt lângă noi, ci la sute de kilometri, și ne vedem atunci când avem ocazia. Firește, că sper să nu-l abandoneze după ce nu voi mai fi, pentru că nici pe Alex nu-l favorizează renunțarea la protecția prin instituționalizare, dimpotrivă având în vedere că nici el nu poate trăi independent. Totuși, el are șansa de a nu fi singurul copil al familiei așa cum sunt mulți alții cu dizabilități severe care fără altenativa unui centru, lipsiți de familii, vor ajunge pe străzi. Pe de altă parte, însă nu-i pot spune niciuneia dintre surorile lui Alex, ca după ce voi muri să-l ia și să-l îngrijească, sacrificându-și și ea viața la fel ca mine. Nu pot ca părinte să pun pe umerii lor o asemenea povară, știind cât de greu este. Și dacă eu nu pot să le spun fetelor mele că, după ce eu le-am îngrijit, acum este rândul lor să-și îngrijească fratele, cum ar putea avea dreptul să facă asta statul, tocmai cel care ar trebui să ofere sprijin în astfel de situații dramatice?! Vă mărturisesc faptul că evit să mă gândesc la acel moment, pentru că este deprimant. Dacă mie mi se face rău și mă duce ambulanța la spital – Doamne ferește! –, nici măcar un centru respiro nu există. Și nu doar aici în Câmpulung, nici la Pitești. Am înteles că banii din PNRR pentru centre respiro s-au dus, mai ales în București și în orașele mari din Ardeal. Eu văd o singură soluție la contracararea efectelor dezinstituționalizării. Ar trebui să se asocieze câte trei-patru  familii cu copii cu probleme, cât încă părinții sunt în viață, să cumpere case (sau dacă își permit, să le construiască) și să locuiască împreună pentru a se ajuta. Eventual să- și angajeze una, două persoane mai tinere care să rămână legate afectiv de beneficiari și peste timp să continue… Asta ar putea fi o soluție la dezinstituționalizare, dar este accesibilă doar celor care mai au familii. Din păcate, nu am o locuință care să fie proprietatea mea, locuiesc cu chirie, iar din banii de asistent personal și amărâta aia de indemnizație de handicap nu aș putea să contribui la un asemenea proiect al unui grup de părinți. Încerc să nu mă mai gândesc, dar știu că trebuie să găsesc o soluție și pentru viitorul lui Alex, iar asta, în loc să fie tot mai ușor, este tot mai greu”.     

O misiune pentru care renunți la o existență normală

Următoarea întrebare pe care i-am adresat-o doamnei Zarvă a vizat dificultățile de ordin material cu care se confruntă, în eforturile de a-i asigura lui Alex îngrijirile necesare și un trai decent.

,,Toate activitățile astea, și nu doar dansul, ci mai nou și înotul, care au un evident efect pozitiv asupra lui Alexandru, presupun deplasări costisitoare. Doar pentru noi și nivelul veniturilor noastre. Oricâte renunțări aș bifa în dreptul meu, este greu să ne descurcăm din salariul de asistent personal, la care se adaugă mult prea modesta lui indemnizație de persoană cu handicap, în condițiile în care trebuie să achit și chiria, și întreținerea, să cumpăr alimente și ce mai este strict necesar pentru a subzista. Este foarte greu! Și nu doar mie îmi este atât de greu, ci tuturor celor 70 de asistenți personali pe care-i reprezint. De altfel, disperarea, dar și dezamăgirea acestora, provocată de modul în care ne-au abandonat și ne ignoră autoritățile, mai ales instituțiile cu rol în asigurarea asistenței sociale atât de necesare persoanelor cu dizabilități, sunt definitorii pentru starea de spirit generală a părinților și aparținătorilor care și-au asumat misiunea extrem, extrem de dificilă, de asistent personal al unei persoane cu handicap. Este o misiune de sacrificiu pentru care renunți la o existență normală și te dedici în totalitate, non-stop, cuiva pe care îl iubești într-atât, încât să accepți să faci asta. Toți mi-au spus, sub o formă sau alta, că sunt torturați și de incertitudinea amenințătoare a viitorului copiilor lor și, în mult mai puține cazuri, a fraților sau a surorilor lor. Toți se întreabă ce se va întâmpla cu cei cărora li s-au dedicat, după ce ei nu vor mai fi, în condițiile desființării centrelor rezidențiale, până acum unica soluție, cel puțin pentru persoanele cu handicap mental accentuat și sever. Din păcate, sunt atât de dezamăgiți și neîncrezători în bunele intenții ale autorităților, încât consideră că nu ar avea niciun sens să iasă în stradă și să-și facă auzite vocile. Prin urmare, decid alții pentru ei, alții cu vieți normale care pretind că știu ce este mai bine. Am acceptat să fiu lider de sindicat, pentru că mă revoltă acele autorități care tratează asistenții persoanelor cu dizabilități ca pe niște milogi și nu accept mentalitatea de învins!”, a fost răspunsul, nu doar al mamei lui Alex, ci și al liderului sindical al asistenților personali din județul Argeș.

,,Dialoguri și cu noi, părinții chinuiți, urmate de fapte care să ne ajute cu adevărat”

Fotografie realizată de Peter Klaus Tontsch, în cadrul întâlnirii de lucru de la Pitești organizată de CNDR

Ca și în precedentele discuții cu oameni dedicați celor dragi confruntați cu suferințe invalidante, am întrebat-o pe doamna Zarvă cum ar caracteriza condiția persoanelor cu dizabilități din România la momentul actual.

,,Dezastruoasă, lipsită de orice perspectivă pozitivă pentru viitor. Sunt sătulă de strategii pe hârtie care au în vedere măsuri fără nicio legătură cu necesitățile reale și specifice, inclusiv handicapurilor mentale accentuate și severe, care par să fie ignorate sau abordate nerealist. Ca lider sindical și părinte direct afectat, vreau dialoguri și cu noi, părinții chinuiți, a căror experiență este cea mai edificatoare, nu doar cu interlocutori bine aleși pentru a fi de acord cu absolut orice, urmate de măsuri și fapte care să ne ajute cu adevărat să ne ducem până la capăt, mai ușor, dificila misiune, în loc de experimente și inițiative care ne fac și mai grele viața și sarcina de ingrijitori a unor persoane dependente”, a fost răspunsul tranșant al doamnei Mariana Zarvă.

Fotografie realizată de Peter Klaus Tontsch, în cadrul întâlnirii de lucru de la Pitești

Și pe distinsa noastră interlocutoare am avut ocazia să o abordăm la o întâlnire de lucru a staff-ului Consiliului Național al Dizabilității din România cu reprezentanții persoanelor cu dizabilități din județul Argeș, desfășurată la Pitești.  

Vizualizează albumul foto integral aici

Consiliul Național al Dizabilității din România desfășoară proiectul „Criza din Ucraina: Soluții incluzive și recuperare pentru persoanele cu dizabilități, partea a II a”, cu asistență financiară din partea ONG-ului Christian Blind Mission (CBM) și a European Disability Forum (EDF) (Forumului European al Dizabilității).

,,Acest document a fost realizat cu asistența financiară a partenerului finanțator CBM și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității). Opiniile exprimate aici sunt cele ale Consiliului Național al Dizabilității din România și, prin urmare, nu pot fi considerate în niciun fel ca reflectând opinia oficială a partenerului de finanțare și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității).”

Articolul Mariana Zarvă, lider de sindicat: Mă revoltă acele autorități care tratează asistenții personali ai persoanelor cu dizabilități ca pe niște milogi! apare prima dată în Jurnal Social.

România a demarat duminică dimineață, odată cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, campania de imunizare împotriva COVID-19 cu vaccinul furnizat de companiile Pfizer și BioNTech, primul și singurul care a primit autorizație de punere pe piață (APP) condiționată în Uniunea Europeană.

Vaccinul are denumirea comercială Comirnaty (concentrat pentru dispersie injectabilă), fiind un vaccin de tip ARNm COVID-19 (cu nucleozide modificate). Comirnaty este indicat pentru imunizare activă pentru prevenirea COVID-19 cauzat de virusul SARS-CoV-2, la persoane cu vârsta de 16 ani și peste.

Vaccinul Pfizer/BioNTech se administrează intramuscular după diluare, sub forma unei scheme cu 2 doze (a câte 0,3 ml), la o distanță de cel puțin 21 zile una de alta.

Populația prioritizată pentru vaccinarea împotriva COVID-19 este:

Etapa I – lucrătorii din domeniul sănătății și social – sistem public și privat:

• Personalul din spitale și unități ambulatorii (personalul medico-sanitar, personalul auxiliar, personal administrativ, securitate și pază și alte categorii);
• Personalul din sistemul de medicină de urgență: ambulanță, SMURD, IGSU, IJSU, camere de gardă, CPU, UPU;
• Personalul din medicina primară – din rețeaua de medicină de familie, medicină școlară și asistență medicală comunitară;
•  Personalul din laboratoare, farmacii și alți lucrători din domeniul sănătății;
• Personalul din serviciile stomatologice;
• Medici rezidenți, elevi și studenți cu profil medical;
• Paramedici și alți voluntari care își desfășoară activitatea în unități sanitare;
• Personalul de îngrijire care își desfășoară activitatea în centrele rezidențiale și medico-sociale;
• Personalul care acordă îngrijiri medicale și sociale la domiciliu;
• Personalul din serviciile de sănătate publică (Institutul Național de Sănătate Publică, Direcțiile de Sănătate Publică);
• Personalul din unitățile sanitare ale ministerelor cu rețea sanitară proprie;
• Personalul din centrele de dializă și transfuzii;
• Personalul implicat în derularea campaniilor de vaccinare.

Etapa a II-a

Populația cu grad ridicat de risc:

• Adulți cu vârsta peste 65 de ani;
• Persoanele aflate în evidență cu boli cronice, indiferent de vârstă, în funcție de indicațiile vaccinurilor utilizate.

Lucrători care desfășoară activități în domenii-cheie, esențiale:

• Personalul din instituţiile statului, din sectoarele economice cu activităţi în domeniul alimentar, în transporturi.

Etapa a III-a (populația generală)

• Populația adultă;
• Populația pediatrică, în funcție de evoluția epidemiologică și de caracteristicile vaccinurilor aprobate pentru utilizarea la persoanele cu vârsta sub 18 ani.

Peste 2000 de persoane s-au vaccinat împotriva Covid-19 în primele două zile de la debutul campaniei de vaccinare din România.

Potrivit Comitetului naţional de coordonare a activităţilor privind vaccinarea împotriva Covid-19 (CNCAV), o singură reacție adversă de tip alergic a fost înregistrată luni.

Mai multe informații găsiți pe siteul oficial al Guvernului României: https://vaccinare-covid.gov.ro/

Articolul În cazul în care doresc, asistenții personali ai persoanelor cu dizabilități pot fi vaccinați în Etapa I de vaccinare apare prima dată în Jurnal Social.

În data de 2 februarie, 2019, SINDICATUL LIBER al ASISTENȚILOR PERSONALI ai PERSOANELOR cu HANDICAP BUCUREȘTI, având ca membri și asistenți personali din Ploiești, a deschis un litigiu de muncă pentru asistenții personali din cadrul Administrației Serviciilor Sociale Comunitare Ploiești. Acesti litigiu a avut ca obiect acordarea sporului de 15% privind condițiile de muncă vătămătoare și periculozitate, conform HG 153/2018 – regulamentul de acordare a sporurilor și a locurilor de muncă, sporuri prevăzute de Legea 153/2017- legea salarizării din sistemul bugetar, aferent anului 2018 si 2019.

Instanța de fond a Tribunalului București a dat câștig de cauză cererii formulate de către SINDICAT și a dispus ca Administrația Serviciilor Sociale Comunitare Ploiești să plătească asistenților personali, care au fost parte în acest dosar, sporul de 15%, condiții de muncă vătămătoare și periculozitate aferent anilor 2018 și 2019, până la data soluționării cauzei, respectiv 30.09.2019.

,,Dacă în termen de zece de la data comunicării nu se face apel de către partea adversă, sentința rămâne definitivă, urmând să fie legalizată și pusă în executare. În cazul în care pârâtul nu pune pune în executare sentința, reclamantul se poate adresa, printr-o plângere penală, Parchetului pentru refuzul executării unei sentințe date de Tribunal.

Sindicatul Liber al Asistenților Personali ai Persoanelor cu Handicap București a mai câștigat și litigiul cu Primăria Comunei Frătești Giurgiu. Sentința este parțial în favoarea asistenților, din cauză că s-au acordat aceste drepturi doar până la data de 1 iulie 2017. Sindicatul a făcut apel la Curtea de Apel București pentru obținerea tuturor drepturilor salariale până la data soluționării dosarului.

În luna iunie, 2019, Sindicatul Liber al Asistenților Personali ai Persoanelor cu Handicap București a deschis pentru asistenții personali din București un litigiu, tot pentru sporul de 15%, cu sectoarele 3, 4, 5, 6 și Primăria Glina jud Ilfov’’, a declarat Victoria Hagianu, președinta Sindicatului Liber al Asistenților Personali ai Persoanelor cu Handicap București, pentru Jurnal Social.

Doamna Victoria Hagianu, președinta Sindicatului Liber al Asistenților Personali ai Persoanelor cu Handicap București, poate fi contactată la numărul de telefon: 0723 245 358.

Articolul Asistenții personali, ajutați de Sindicat să obțină în instanță drepturile prevăzute de lege apare prima dată în Jurnal Social.