Irina Văcărean, președinta și fondatoarea Asociației Club Sportiv „Mereu Împreună pentru Oameni”, și-a anunțat public dorința de a participa la alegerile care vor avea loc în data de 29 mai 2021, pentru funcția de Președinte al Comitetului Național Paralimpic.

,,Candidez pentru funcția de președinte al Comitetului Paralimpic Român, la alegerile care vor avea loc pe 29 mai. Îmi doresc foarte mult să dezvolt sportul paralimpic românesc prin atragere de noi talente și deschiderea către noi sporturi. Consider că toate persoanele cu dizabilități din România au dreptul la mișcare și o viață sănătoasă. Proiectul meu de management prevede atragerea de fonduri europene și promovarea imaginii României în străinătate, inclusiv prin intermediul performerilor cu dizabilități”, a declarat Irina Văcărean.

De peste 10 ani, Irina Văcărean conduce una dintre cele mai performante companii de import și distribuție de aparatură medicală de înaltă performanță, remarcându-se, la nivel național, prin implementarea cu succes a numeroase proiecte. Poziția de antreprenoare în domeniul medical a adus-o în lumea persoanelor cu nevoi speciale, care au nevoie de ajutor. Astfel, a pus bazele Asociației Club Sportiv „Mereu Împreună pentru Oameni” , pe care a fondat-o în urmă cu șase ani și pe care a gândit-o ca un mod de a oferi susținere persoanelor cu dizabilități motorii, pentru a se integra mai ușor și pentru a rămâne activi prin sport și socializare.

În acest scop, a organizat, ani la rând, Competiția Națională de Biliard în scaun rulant, care a adus față în față jucători profesioniști și amatori de biliard, cu dizabilități locomotorii. Competiția Națională de Biliard în Scaun Rulant a fost extrem de bine receptată de sponsori și de mass-media care, în cei patru ani de existență, a scris sute de articole pe această temă.  

,,Experiența pe care am acumulat-o ca Președintă a Asociației, timpul pe care l-am petrecut în preajma persoanelor cu dizabilități și înțelegerea nevoilor pe care le au, precum și capacitățile manageriale pe care le-am demonstrat în cei 15 ani în care am condus afaceri de succes, mă recomandă pentru a-mi depune candidatura la funcția de Președinte al Comitetului Paralimpic Român”, punctează Irina Văcărean.

În prelungirea acestui demers de responsabilitate socială, Irina Văcărean a inițiat, în anul 2017, împreună cu Facultatea de Arhitectură, un alt proiect de suflet, și anume realizarea unui complex sportiv modern, gândit la standarde europene, complet accesorizat pentru persoanele cu dizabilități.

,,Îmi propun ca pe perioada mandatului meu, acest complex sportiv să se materializeze pentru a oferi persoanelor cu dizabilități șansa de a practica sportul la standarde de performanță care să îi ajute să aibă acces la competiții internaționale. Mă simt legată de această comunitate de oameni extraordinari și vreau să îi ajut să își atingă potențialul prin sport, performanță și socializare de calitate, să își dezvolte abilitățile, multe nedescoperite încă. Susținerea voastră mă poate ajuta să îndeplinesc idealul nostru de a le oferi o viață demnă, activă și împlinită”, precizează Irina Văcărean.

Irina Văcărean este inițiatoarea proiectelor speciale ,,Trepte spre normalitate”, ,,Dar din suflet pentru normalitate”, ,,Targuri pentru Crăciun”, ,,Primăvara iubirii”, care au avut ca scop final creșterea vizibilității și încrederii persoanelor cu dizabilități. 

De asemenea, Irina Văcărean ește președinta Asociației Obștești Europa, din Republica Moldova (2015-2020), care are ca scop să promoveze conștientizarea valorilor și principiilor europene și să faciliteze și să asigure accesul la practica și legislația comunitară a tuturor persoanelor fizice și juridice din Republica Moldova. Aceasta a desfășurat activități pentru diseminarea celor mai bune practici de funcționare instituțională după modelul european, conștientizarea drepturilor fundamentale recunoscute prin tratatele și acordurile internaționale, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități. 

În calitate de candidat la funcția de Președinte al Comitetului Paralimpic Român, Irina Văcărean propune Strategia de dezvoltare 2021-2025, care stabilește prioritățile și direcțiile Comitetului pentru următorii patru ani. Prin aceasta, se urmărește identificarea potențialului care are ca scop identificarea potențialului uman de dezvoltare sportivă printre persoanele cu dizabilități, ramurile sportive pentru care poate exista o nouă abordare și planificarea coerentă a tuturor acțiunilor Comitetului Paralimpic Român, pe termen scurt, mediu și lung, astfel încât acesta să devină o organizație relevantă la nivel național și internațional, lucru care să ducă la creșterea încrederii și puterii tuturor membrilor săi.

Strategia poate fi dusă la bun sfârșit prin stabilirea, implementarea și evaluarea a șapte obiective majore pentru dezvoltarea sportului pentru persoanele cu dizabilități și a Comitetului Paralimpic Român incluzând: creșterea unei noi generații de sportivi, mărirea numărului de sportivi, dezvoltarea sportului de performanță, creșterea bazei materiale, creșterea vizibilității pe plan national și internațional a Comitetului Paralimpic Român și a cluburilor membre, dezvoltarea relațiilor cu autoritățile și dezvoltarea relațiilor internaționale.

Comitetul Paralimpic Român este o persoană de drept privat, înființată în 1990 ca Federația Română a Sportului pentru Persoanele cu Handicap și care, din anul 2009, a primit actuala denumire prin Legea 34/2009 cu privire la modificarea și completarea Legii Educației Fizice și Sportului nr. 69/2000 și este singurul organism de specialitate cu mandat de reprezentare la nivel internațional pentru sportivii cu handicap. El are ca scop promovarea sportului printre persoanele cu handicap și dezvoltarea de strategii pentru atragere către sportul de performanță a membrilor săi.

Articolul Irina Văcărean, președinta și fondatoarea Asociației Club Sportiv „Mereu Împreună pentru Oameni”, candidează pentru funcția de Președinte al Comitetului Național Paralimpic apare prima dată în Jurnal Social.

Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) l-a propus pe domnul Gheorghe Virgil Lazăr pentru postul de președinte al Consiliului de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

Gheorghe Virgil Lazăr, în vârstă de 54 de ani, activează în domeniul organizațiilor neguvernamentale ale persoanelor cu dizabilități de peste 15 ani. În toată această perioadă s-a implicat activ în promovarea și apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități. Este absolvent al Facultății de Drept, specializarea Drept, fiind șef de promoție al unei grupe compuse din 64 de absolvenți, toți ceilalți fiind persoane fără dizabilități. Timp de 20 de ani, Gheorghe Virgil Lazăr a lucrat ca asistent medical la Spitalul Județean Brașov.

Gheorghe Virgil Lazăr povestește că dizabilitatea i-a apărut în fragedă copilărie, după vârsta de 6 luni, în urma unui tratament la care a fost prescrisă o doza prea mare de antibiotic. Viața sa conștientă a început practic după pierderea a peste 90% din vedere. Astfel, el nu a reușit să facă diferența între vederea considerată normală și restul de vedere care i-a rămas.

,,Pentru mine aceasta a reprezentat la acea vreme normalitatea, am început să conștientizez faptul că nu văd ca alți copii în momentul interacțiunii cu aceștia la joacă, la gradiniță și la școală. Eșecuri au fost mai multe, am încercat și eu ca orice copil să joc fotbal ori să merg pe bicicletă, activități care nu prea mi-au reușit. În ceea ce privește realizarile, cea mai importantă a fost că până în clasa a VIII-a am fost premiant într-o clasă din învățământul obișnuit, aceasta compensând într-un fel eșecurile despre care aminteam”, mărturisește Gheorghe Virgil Lazăr.

Dizabilitatea l-a ambiționat și i-a dat forța să transforme provocările în oportunități de a se implica și de a lupta pentru drepturile persoanelor cu handicap.

În anul 2005, Gheorghe Virgil Lazăr a fost ales în funcția de președinte al Asociației Nevăzătorilor din România – Filiala Brașov, iar din anul 2010 acesta deține și funcția de vicepreședinte la nivel național al organizației, fiind responsabil cu domeniul Resurse umane, incluziune și accesibilitate. Pe parcursul întregii sale activități profesionale, el a avut ocazia să valorifice cu succes calitățile manageriale de decizie și actiune.

,,Din anul 2005 am condus și coordonat activitatea Filialei Brasov a A.N.R. încercând să înființez noi servicii pentru persoanele cu dizabilități vizuale, în completarea celor oferite de organizație în mod tradițional. Astfel, constatând o nevoie existentă la nivelul comunității nevăzătorilor din județul Brasov, am reușit realizarea unui parteneriat public-privat, care s-a concretizat, prin înființarea primului Centru din România pentru readaptarea funcțională a deficienților de vedere tardivi, în anul 2009”, a precizat el.

Gheorghe Virgil Lazăr spune că a reușit, în anul 2010, înfiintarea unei unități protejate cu 100% angajați persoane cu dizabilități, oferind cinci locuri de muncă. În această perioadă a consiliat și îndrumat un număr însemnat de persoane, în vederea obținerii drepturilor prevăzute în legislația generală și cea specială privind persoanele cu dizabilități, inclusiv prin inițierea unor acțiuni în justiție atunci când au fost epuizate căile administrative.

,,M-am implicat direct în demersurile de apărare a dreptului de liberă practică a maseurilor nevăzători, inițiate de către Asociația Nevăzătorilor din România, acest drept fiind pus în pericol de un standard discriminatoriu, așa cum a constatat Consiliul Național pentru combaterea discriminării. Pledoariile mele în fața Instanței, în calitate de vicepreședinte al ANR, atât la Curtea de Apel București, cât și la Înalta Curte de Casație și Justiție, au dus la soluționarea favorabilă a demersurilor organizației, în sensul păstrării dreptului de liberă practică pentru maseurii nevăzători”, a afirmat Gheorghe Virgil Lazăr.

Întrebat ce crede despre activitatea și realizările Consiliului de Monitorizare, el a răspuns: ,,Nu am auzit despre realizările acestuia nici în mass-media, nici la întâlnirile cu organizațiile care activează în domeniul social la care particip în mod regulat. Am încercat să obțin informații de pe site-ul instituței, dar, din păcate, materialele publicate acolo sunt insuficiente, iar 90% dintre acestea sunt în formate inaccesibile pentru persoanele cu dizabilități vizuale”.

Ca persoană care a cunoscut dizabilitatea, mai întâi din viață, și mult mai târziu din manuale, care oricât de bine documentate și elaborate ar fi, nu se pot compara cu experiențele din viața reală, Gheorghe Virgil Lazăr pune un accent deosebit pe importanța acordată muncii sale și pe scopul declarat de a obține rezultate palpabile în procesul de îmbunătățire al nivelului de viață al persoanelor cu dizabilități, dar mai ales pentru garantarea, nu doar protejarea drepturilor acestor persoane, astfel ca ele să se bucure pe deplin de toate libertățile și drepturile fundamentale ale omului și să-și asume obligații în condiții de egalitate cu toți cetățenii.

,,În cazul in care Senatul Romaniei îmi va acorda încrederea și va hotarî numirea mea în funcția de președinte al Consiliului de monitorizare a implementarii Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, aș trece cât mai urgent posibil la măsuri concrete de punere în practică a prevederilor Convenției, nu numai în institutiile supuse monitorizării, ci și prin intermediul punctelor de contact din cadrul ministerelor prevăzute în legea 8/2016”, adaugă Gheorghe Virgil Lazăr.

Gheorghe Virgil Lazăr consideră că garantarea respectării drepturilor fundamentale și specifice, precum și îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități, aflate în instituțiile supuse monitorizării prevăzute în Legea nr. 8/2016, dar nu numai, poate fi realizată, ținându-se cont de următoarele priorități: creșterea numărului vizitelor în instituțiile supuse monitorizării, atât al celor programate, cât și al celor inopinate; colaborarea mai bună cu organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități și organizațiile care desfășoară programe de apărare a drepturilor persoanelor cu dizabilități, facilitând implicarea acestora în procesul de monitorizare; colaborarea cu autoritățile centrale și locale care au în subordine instituții supuse monitorizării în vederea identificării de soluții privind dezinstituționalizarea persoanelor cu dizabilități, în cazurile în care situația acestora o permite; intensificarea colaborării cu punctele de contact înființate prin lege, pentru o mai bună coordonare a activității Consiliului, în vederea implementarii pe deplin a convenției; transparentizarea activității Consiliului, inclusiv prin accesibilizarea site-ului instituției, așa cum prevede Legea 448/2006 și Ordinul normativ 189/2013, dar și printr-o mai bună comunicare cu mass-media și societatea civilă.

,,Printr-o mai bună colaborare cu punctele de contact se pot obține rezultate concrete și pe alte planuri, de exemplu, accelerarea procesului de accesibilizare a mediului fizic, informațional și comunicațional, așa cum este prevăzut în convenție, dar și în Legea 448/2016 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, întrucât, deși au trecut 15 ani de la intrarea în vigoare a respectivului act normativ, stadiul accesibilizării în țara noastră este încă la un nivel foarte scăzut”, punctează Gheorghe Virgil Lazăr.

Articolul Gheorghe Virgil Lazăr: Nu am auzit despre realizările Consiliului de monitorizare, nici în mass-media, nici la întâlnirile cu organizațiile care activează în domeniul social apare prima dată în Jurnal Social.

Ciprian Bălan este un tânăr ambițios și luptător, în vârstă de 33 de ani, care printr-o voință de fier și prin perseverență a depășit obstacolele pe care viața i le-a scos în cale. Faptul că are un handicap grav nu îl împiedică să se implice în dezvoltarea comunității și să lupte pentru drepturile persoanelor cu dizabilități.

Ciprian Bălan suferă de tetrapareză spastică, însă boala nu l-a înfrânt, ci dimpotrivă, l-a ambiționat. El candidează din partea USR PLUS la funcția de consilier local al comunei Nicorești, județul Galați.

Ciprian susține că motivul pentru care s-a implicat în politică a venit din dorința de a schimba mentalități și de a fi util semenilor săi.  El este de părere că lipsa accesibilității și discriminarea sunt probleme majore, care pot fi soluționate prin implicare și bunăvoință.

,,Am hotărât să intru în politică, deoarece societatea ne discriminează și ne ignoră. Vreau să arăt societății că și eu pot face politică și pot fi util celor din jur”, spune  Ciprian.

Întrebat dacă dizabilitatea este o piedică, el răspunde:,,Nu consider că dizabilitatea este o piedică în dezvoltarea comunităţii , ci dimpotrivă, cred că o persoana cu handicap este mai abilă în dezvoltarea comunităţii, dar nu este văzută și nu este băgată în seamă. Adesea, nevoile persoanele cu dizabilități din România sunt ignorate.

Din punctul lui de vedere, situația persoanelor cu dizabilități este dificilă din cauza mentalității oamenilor și a lipsei de acces la mediul înconjurător.

,,Eu cred că situaţia persoanelor cu dizabilităţi din România este foarte grea, pentru că nu există condiții potrivite ca acestea să se poată deplasa. De exemplu, lipsa rampelor la o farmacie, la un magazin, dar ce sa mai vorbim de autobuze? Iar bordurile sunt făcute la 20-30 de cm, nu poate nici însoțitorul să coboare o astfel de bordură, că este prea înaltă. Într-un cuvânt: dezastru!”, adaugă Ciprian.

Ciprian susține că este un om corect, respectuos și gospodar, care a reușit să-și facă o gospodarie cu bani din pensia sa, iar acum își dorește să facă o schimbare și în satul natal.

,,Vreau să fac o schimbare în comunitate și în societate. Vreau să schimb mentalitatea oamenilor și să arăt că și noi, persoanele cu dizabilități, avem un loc în comunitate. Sunt multe schimbări de făcut!„, subliniază el.

În ceea ce privește proiectele sociale, Ciprian mărturisește că va ține cont de persoanele cu dizabilități, de vârstnici și de cele cu venituri mici, pentru ca acestea să poată avea acces la sănătate, în spațiile publice și la o participare activă în cadrul comunității.

,,Am proiecte frumoase de realizat în comună, cum a fi un autobuz  sau un taxi cu rampă, servicii sociale gratuite pentru persoane cu dizabilităţi și pentru bătrâni, ajutorarea familiilor cu mulți copii. Ele se pot realiza, dar trebuie să fie în funcții, oameni care să cunoască nevoile locuitorilor din Nicorești”, mai spune Ciprian.

Articolul Ciprian Bălan: Vreau să schimb mentalitatea oamenilor și să arăt că și noi, persoanele cu dizabilități, avem un loc în comunitate apare prima dată în Jurnal Social.

Julia Győrfi, în vârstă de 53 de ani, din Târgu-Mureș, este un om activ și hotărât, care prin ambiție și muncă asiduă a reușit să schimbe problemele în ocazii de a se implica și de a contribui la dezvoltarea comunității. Faptul că are un handicap, nu o împiedică să lupte pentru drepturile persoanelor cu dizabilități. Este fostă membră în Comisia pentru administrație publică locală, protecție socială, juridică, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor și a libertăților cetățenești, probleme de minorități și culte.

Julia Győrfi a urmat cursurile Liceului Bolyai Farkas, la seral, apoi și-a continuat studiile la liceul Gheorghe Șincai, unde și-a luat diploma de bacalaureat. În 1996, ea a co-fondat mișcarea ecumenică internațională de evanghelizare „Fraternitas”, în cadrul căreia, pe lîngă rolul de membru, a ocupat și funcția de coordonator internațional. Mottoul mișcării este: „Bolnavul să fie apostolul bolnavului, pentru a fi credibil”, iar scopul îl reprezintă integrarea persoanelor cu dizabilități și boli cronice în familie, societate, biserică, pentru a putea ieși din izolare și trăi o viața independentă.

Julia candidează din partea Partidul Oamenilor Liberi (POL) la funcția de consilier local al orașului Târgu-Mureș. Este la cel de-al doilea mandat de consilier. La alegerile locale din 2016, ea a primit invitația de a participa  pe lista de candidați la Consiliul Local din partea POL. La numai șase luni de la înființare, POL a primit 10 % din voturi, iar Julia, împreună cu încă doi colegi, a intrat în Consiliul Local din Târgu-Mureș, unde a activat aproximativ 2 ani. Apoi, în urma unei înțelegeri făcute înainte de alegeri, printr-o rocadă și-a predat locul următorului coleg de pe listă, pentru a acumula și el experiență și a fi cunoscut de către alegători.

,,În calitate de consilier local, am dorit să activez și în cadrul comisiei de specialitate: Comisia pentru administrație publică locală, protecție socială, juridică, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor și a libertăților cetățenești, probleme de minorități și culte. În cadrul acestei Comisii am dorit să promovez cu responsabilitate problematica dizabilității, drepturile omului și egalitatea de șanse. Tot timpul facem politică, ,,politică civică”, dacă ne pasă de ceea ce este în jurul nostru, dacă vrem o țară ca afară. Cred cu tărie că trebuie să avem un loc, acolo unde se iau hotărâri cu privire la viața și problematica noastră, pentru a avea un cuvânt de spus”, spune Julia.

După mai multe încercări nereușite de a se angaja, Julia și-a dat seama că, în cazul în care vrea să trăiască o viață normală și independentă, va trebui serios să-și ia viața în propriile mâini. Lucru greu de realizat, dar nu imposibil. Printre job-urile avute se numără: muncitor necalificat, casieră, marochiner, apoi registratoare într-un cabinet medical. Este pensionată din 2013, având un handicap locomotor grav. Julia a ocupat funcția de vicepreședinte al Asociației HIFA-RO (Hilfe Für Alle = Ajutor pentru Toți), din care fac parte atât persoanele adulte cu dizabilităţi, cât şi bolnavii cronici, copiii şi tinerii proveniţi din medii defavorizate.

Din punctul ei de vedere, dizabilitatea este doar un impediment între relaționarea și conlucrarea împreună a tuturor structurilor care fac parte din comunitate.

,,În dezvoltarea comunității trebuie să existe mult mai mult respect față de toți membrii comunității și recunoașterea valorii fiecăruia. Egalitatea de șanse și eliminarea discriminărilor au o importanță majoră. Suntem pe drumul către realizarea acestori deziderate, dar încă pe un drum lung, unde avem și de învățat multe lucruri”, mărturisește ea.

Julia consideră că persoanele cu dizabilități din Târgu-Mureș se confruntă cu tot felul de obstacole care le limitează mobilitatea, neavând acces în spațiile publice. Astfel, dreptul persoanelor cu dizabilități la o viața independentă este încălcat sau ignorat.

,,Este esențial ca noi, persoanele cu dizabilități, să avem acces la educație, cultură, îngrijire medicală, locuri de muncă. Autoritățile locale sunt guvernate de legislație în acest domeniu, legislație care le obligă să acopere toate aceste lipsuri și necesități utilizând fonduri din bugetele locale, pentru a putea promova proiecte și măsuri bine definite, pentru a obține standarde mai ridicate ale nivelului de trai, creșterea procentului de angajabilitate în rândul persoanelor cu dizabilități, care să contribuie atât la progresul economic și social al persoanelor cu dizabilități, cât și al altor persoane aparținând grupurilor vulnerabile”, adaugă ea.

Julia spune că a primit invitația de a participa pe lista de candidați, pe un loc eligibil, însă din păcate, din cauza stării de sănătate, nu a putut accepta. Deoarece este un om serios, responsabil și de bună credință, va fi alături de colegii din partid și îi va susține cu tot ceea ce poate.

,,Mi-ar fi plăcut mult să fac această muncă într-o țară mult mai funcțională și organizată din punct de vedere administrativ. Însă, în momentul de față, starea mea de sănătate nu ar rezista la acest efort, fiiind încă în tratament. Este o muncă cu mult efort fizic și psihic pentru o persoană cu dizabilități,  astfel că ar trebui să-mi fie pus la dispoziție un asistent personal (în perioada mandatului), care să îmi vină în ajutor pentru îndeplinirea tuturor obligațiunilor”, afirmă Julia.

Totuși, Julia consideră că are o responsabilitate față de POL, să fie un bun jucător de echipă, așa că își va continua munca la fel ca și până acum și va depune proiecte, cum ar fi: accesibilizarea școlilor pentru a oferi șanse la studii, accesibilizarea instituțiilor și a spațiului public din oraș, pentru îmbunătățirea vieții persoanelor cu dizabilități, dezvoltarea Serviciului Social etc. 

Articolul Julia Győrfi: În dezvoltarea comunității trebuie să existe mult mai mult respect față de toți membrii comunității și recunoașterea valorii fiecăruia apare prima dată în Jurnal Social.

Lenuța Belioae, în vârstă de 54 de ani, este un om hotărât și activ, care prin muncă și perseverență a reușit să depășească toate obstacolele pe care viața i le-a scos în cale. Dizabilitatea nu a reprezentat un obstacol în calea reușitei, ci, dimpotrivă, a motivat-o să răzbească.  Ea absolvit Colegiul ,,Ștefan cel Mare”, după care s-a angajat. Apoi, a absolvit postliceala de contabilitate și facultatea. A muncit în privat și în asigurări. 

Lenuța Belioae candidează din partea Partidului Ecologist la funcția de consilier local al municipiului Suceava. Situația dificilă a persoanelor cu handicap, pe care o cunoaște atât din proprie experiență, dar și pentru că  a lucrat cu copii cu dizabilități, a determinat-o să se implice  mai mult în viața comunității și să lupte pentru drepturile celor ca ea.

,,Motivul determinant de a mă implica în politică a venit din dorința de a schimba mentalități, de a doborî bariere, de ceea ce eu și colegii mei cu dizabilitate am întâmpinat pe parcursul vieții. Am avut experiența unică de a lucra cu copii cu dizabilități într-un centru de zi, iar apoi într-unul rezidențial, unde am putut înțelege mai mult problemele cu care se confruntă oamenii cu dizabilități, cât și părinții și familiile acestora. Din 2019 sunt pensionară.  Pot spune că, după 34 de ani de muncă, nu e ușor. E greu pentru multă lume să înțeleagă prin ce trec oamenii cu nevoi speciale. Din acest motiv, doresc să mă implic și să militez  pentru drepturile persoanelor cu dizabilități”, spune Lenuța.

Lenuța mărturisește că s-a născut cu lipsa cubitusului la ambele antebrațe, însă asta nu a împiedicat-o să muncească. Ea nu și-a plâns de milă când a fost discriminată și nu a căutat scuze când lucrurile nu au ieșit cum trebuie. De profesie economist, a activat mulți ani în privat, însă din cauza schimbărilor economice, a fost nevoită să facă o reconversie profesională.

,,Multe lucruri m-au afectat de a lungul anilor, în societatea noastră, chiar de dinainte de 1989, cand am fost marginalizată, adusă la comisii pentru a putea fi integrată în școli normale, cu ceilalți elevi, iar cadrele inspectoratelor școlare de atunci ne propuneau școlile speciale. Am ajuns să cunosc o astfel de școală, pe care am vizitat-o în anii 1973, la Craiova, însă eu, împreună cu părinții, am urmat învățământul normal, alături de colegii mei, unde m-am călit, format ca om, cu spirit civic, educațional, moral pentru societate”, povestește ea.

Lenuța consideră că situația persoanelor cu dizabilități este grea din cauza mentalității oamenilor, însă aceasta poate fi îmbunătățită prin spirit civic și implicare.

,,Dacă ne dorim cu toții o schimbare, mai ales noi, cei binecuvântați de Dumnezeu, o vom face! Nu întâmplator venim în Univers, ci pentru a ne cunoaște menirea. Atunci când oamenii cu dizabilități își propun, se implică și decid să între în politică, cu siguranță o vor face pentru a schimba mentalitatea societății, însă toate acestea sunt posibile dacă vom fi înțeleși! Sunt mamă și bunică, așă că îmi doresc o schimbare pentru copiii noștri, deoarece ei sunt viitorul acestui popor”, adaugă ea.

În cazul în care va fi aleasă consilier local, ea dorește să implementeze o serie de proiecte, care consideră că ar fi utile, precum: integrarea pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități, construirea de locuințe accesibile pentru persoanele cu handicap grav, din fonduri locale și distribuirea biletelor de călătorie prin parteneriate cu furnizori locali etc.

,,Primul proiect, pe care-l doresc să-l implementez și care e prioritar, îl reprezintă integrarea în muncă a persoanelor cu dizabilități, prin înființarea de unități protejate. Dizabilitatea poate fi o mare abilitate! Propun înființarea și operationalizarea unui comitet de analiză a persoanelor cu dizabilitate, care sa fie format din reprezentanții tuturor categoriilor de handicap, având un rol foarte important de monitorizare și accesabilitate în mediul public și cel al instituțiilor.

De asemenea, propun construirea de locuințe pentru persoanele cu handicap, care n-au resursele necesare, locuințe care să fie construite din fonduri locale, bugete și să fie accesibile pentru oamenii aflați în dificultate, cu nevoi speciale. Aceștia ar trebui să fie în atenția primăriilor, consiliilor locale, prin implementarea de proiecte, licitații, contracte cu beneficiari constructori, pentru astfel de locuințe, unde sa poată locui decent și aceste categori de persoane, tinând cont că nu au resursele necesare.

Un alt punct sensibil este distribuirea biletelor de călătorie, care ar trebui să se facă prin parteneriate cu furnizori locali, naționali, ca acestea să fie trimise la adresa de domiciliu, așa cum sunt trimise și pensionarilor CNPAS. Astfel,  acest serviciu e mai sigur, mai elegant și de bun augur, deoarece s-ar mai aduna buget din cuantumul acestor salarii la indemnizațiile persoanelor cu dizabilități, care cumpără medicamentație, utilități și servicii”, explică Lenuța.

Articolul Lenuța Belioae: Îmi doresc o schimbare pentru copiii noștri, deoarece ei sunt viitorul acestui popor apare prima dată în Jurnal Social.

Valentin-Ovidiu Milian, de 35 de ani, din Bihor, este un tânăr curajos și luptător care demonstrează că orice provocare poate fi învinsă, prin credință și voință, și că viața merită trăită indiferent de circumstanțe. Faptul că este într-un scaun rulant nu l-a împiedicat să-și urmeze visurile. El este student în anul doi la universitatea Aurel Vlaicu din Arad, specializare psihopedagogie specială, lider de tineret de 12 ani la biserica,, Betel ” Hidisel de Dobresti și model în scaun rulant Atipic Beauty.

Ovidiu a ales să candideze din partea PNL la funcția de consilier local al comunei Dobrești, pentru a schimba mentalități și pentru a fi util semenilor din comunitatea în care trăiește.

,,Am ales să mă implic în politică din dorința de-a fi de folos semenilor din comunitatea din care fac parte și de-a milita pentru drepturile persoanelor cu dizabilități”, spune el.

Ovidiu povestește că, în anul 2010, a fost depistat cu distrofie musculară progresivă, forma centurilor, iar, în urma analizelor, verdictul medicilor a fost unul dur: mai avea doar doi ani de trăit. De atunci au trecut 10 ani… Prin credință și dorință de viață, el a sfidat previziunile medicale. Deși este într-un scaun rulant, Ovidiu reușește să fie o sursă de energie pozitivă și să-i inspire pe cei din jur.

,,Consider că Dumnezeu mi-a prelungit firul vieții cu un scop precis, de a fi de folos, în mod special, oamenilor speciali care trec prin aceleași suferințe. Motto-ul vieți mele este Psalmul 118:17: ,,Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului”, mărturisește Ovidiu.

Dizabilitatea nu a reprezentat pentru el un impediment în calea dezvoltării sale și a comunității, ci, din contră, a folosit acest handicap pentru a-și promova abilităţile.

,,Nu cred că dizabilitatea e o piedică, ci, dimpotrivă, consider că aceasta este un factor motivațional pentru dezvoltarea comunității”, afirmă Ovidiu.

Din dorința de a pune dizabilitatea într-o altă lumină în ochii oamenilor și de a arăta că şi aceste persoane pot mai mult decât prima impresie lasă să se vadă, Ovidiu a participat la prezentările de modă Atipic Beauty, defilând pe podium în scaun rulant. El demonstrează că ,,frumusetea e în noi, nu în aparențe”.

Situația persoanelor cu handicap l-a determinat să înființeze o asociație pentru persoane cu dizabilități (această fiind în proces de finalizare).

,,Situația persoanelor cu dizabilități, la această oră, în România, este destul de dificilă, din cauza accesului limitat în instituțiile publice, accesului limitat în mijloace de transport în comun, și, nu în ultimul rând, din cauza accesului destul de limitat în instituțiile de învățământ. Acțiunile de conștientizare privind importanța identificării și eliminării barierelor, pe care le întâmpină persoanele cu dizabiități în exercitarea drepturilor lor, sunt extrem de reduse”, a adăugat el.

Ovidiu susține că schimbarea societății trebuie să înceapă cu schimbarea mentalității față de persoanele cu dizabilități.

,,În primul rând, schimbarea mentalității și a atitudinii în raport cu persoanele cu handicap, îndeplinirea obiectivelor stabilite împreună cu echipa, în vederea dezvoltării și modernizării comunei, implicarea activă în rezolvarea problemelor care apar la nivel de comunitate, precum și promovarea și dezvoltarea turismului la nivel de comună”, subliniază Ovidiu.

În ceea ce privește proiectele pentru persoanele cu dizabilități, Ovidiu menționează câteva măsuri, cum ar fi: accesibilizarea comunei, organizarea de conferințe motivaționale și educaționale specifice persoanelor cu dizabilități, atât la nivel local, cât și la nivel județean, precum și conștientizarea și sensibilizarea opiniei publice pentru susținerea creșterii calității vieții persoanelor cu dizabilități.

,,Voi avea în vedere, în mod special, ajutarea categoriilor vulnerabile (persoanele cu dizabilități, batrâni, săraci) și, nu în ultimul rând, atragerea de fonduri europene”,  mai spune Ovidiu.

Articolul Valentin-Ovidiu Milian: Consider că dizabilitatea este un factor motivațional pentru dezvoltarea comunității apare prima dată în Jurnal Social.

Camelia Costea este o tânără hotărâtă, din județul Tulcea, care în urma unui accident a rămas imobilizată într-un scaun rulant. Dizabilitatea nu a reușit să-i ,,răpească” speranța, pofta de viață și dorința de a-i ajuta pe ceilalți. Ea este o activistă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și pentru comunitate. De ani de zile studiază legile și consiliază individual consătenii care nu-și cunosc drepturile.

Camelia Costea, în vârstă de 47 de ani, este candidat PNL la funcția de consilier local al comunei Mahmudia. Ea a dorit să se implice în politică pentru a lupta pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și pentru face lucruri frumoase pentru bunăstarea comunității.

,,Doresc să mă implic în anumite proiecte care țin de bunăstarea comunității , dar și pentru a susține drepturile persoanelor cu dizabilități”, spune Camelia.

Camelia povestește că avea doar 23 de ani când un accident i-a dat lumea și viața peste cap, provocându-i un traumatism medular. Deoarece nu este omul care să renunțe ușor la luptă, a făcut tot posibilul să ducă o viață normală și să lupte pentru cei ca ea.

 Viaţa în scaunul rulant nu este nici pe departe uşoară. Tânăra a trebuit să se confrunte cu multe obstacole, însă nu s-a lăsat înfrântă de ele.

,,Obstacolele cu care se confruntă o persoană cu dizabilități sunt multe. Aș putea enumera câteva: lipsa accesibilității care împiedică accesul persoanelor cu dizabilități într-o instituție publică, nepăsarea autorităților care ar trebui să sprijine persoanele cu dizabilități, neaplicarea Legii 448/2006 prin interpretarea unor articole în defavoarea persoanei cu handicap, calitatea scăzută a vieții”, mărturisește Camelia.

Camelia Costea consideră că situația persoanelor cu dizabilități ar putea fi mult îmbunătățită, prin schimbarea mentalității oamenilor și prin incluziune socială.

,,În România nu există o protecție socială reală, persoanele cu dizabilități din România sunt o categorie de persoane marginalizate, legislația nu se aplică, iar drepturile sunt frecvent încălcate, de cele mai multe ori chiar de către autoritățile, care, de fapt, trebuie să protejeze aceste persoane. Dacă autoritățile nu se implică, comunitatea va avea în continuare această mentalitate deficitară”, explică ea.

Din punctul ei de vedere, dizabilitatea nu este un impediment pentru a participa și a se implica în dezvoltarea comunității. În cazul în care va fi aleasă consilier local, aceasta se va implica într-o serie de proiecte, cum ar fi crearea unui mediu accesibil, fără bariere arhitecturale, pentru a putea permite persoanelor cu dizabilități să participe activ la viața economică, socială şi culturală a comunităţii.

,,Mă voi  implica în anumite proiecte, atât pentru dezvoltarea comunității în care locuiesc, cât și pentru susținerea drepturilor persoanelor cu dizabilități, a incluziunii sociale a acestora, prin acesibilizarea infrastructurii, prin accesul la informații și cultură, fără bariere arhitecturale și de mentalitate care fac dificilă participarea persoanelor cu dizabilități la o viață activă”,  a adăugat Camelia.

Fără doar și poate, viața Cameliei s-a schimbat mult după accident, însă ea este un om activ și luptător, care dorește să ajute cât mai multe persoane cu dizabilități să-și cunoască drepturile și să lupte pentru ele.

,,Viata este o luptă continuă, iar dizabilitatea nu este un impediment în a o continua!”, mai spune Camelia.

Articolul Camelia Costea: Viața este o luptă continuă, iar dizabilitatea nu este un impediment în a o continua apare prima dată în Jurnal Social.

Nicolae-Alexandru Simionescu sau Nicky, cum îi place să i se spună, este un tânăr ambițios și hotărât, în vârstă de 24 de ani, din Polovragi, Gorj, absolvent al Facultății de Drept și Administrație Publică a Universității Constantin Brâncuși. El suferă de tetrapareză spastică, însă acest lucru nu îl împiedică nici pe departe să-și realizeze visurile. Părinții lui, ambii profesori, i-au asigurat, cu mari sacrificii, accesul la o educație adecvată.

Imobilizat într-un scaun rulant, Nicolae-Alexandru Simionescu candidează din partea Partidului Național Liberal, la funcția de consilier județean, filiala Gorj. Dorința de ajuta oamenii, de a aduce un plus de valoare vieții cotidiene din județul Gorj și de a aduce un plus în privința calității vieții cetățenilor gorjeni, l-a determinat să se implice în politică.

,,Există o vreme în viaţa fiecărui om când îşi doreşte să facă ceva pentru comunitatea din care face parte. Să îi facă pe toţi cei din jur mai fericiţi, să pună o parte din sine însuşi în slujba semenilor săi. Momentul în care acel el realizează că trebuie să facă toate aceste lucruri, marchează devenirea sa ca om”, spune el.

Nicky mărturișește că, atunci când i s-a propus să candideze pentru funcţia de consilier județean, primul impuls pe care l-a avut a fost să mediteze bine la această propunere, care implică o responsabilitate foarte mare.

,,Ceea ce a primat în alegerea pe care am făcut-o, de a candida, a fost faptul că această candidatură îmi oferă posibilitatea pe care mi-am dorit-o mereu de a face toate acele lucruri de care comunitatea noastră, a locuitorilor județului Gorj are nevoie”, afirmă Nicky.

Întrebat dacă handicapul este o piedică, dacă acest lucru îi scade șansele pentru a fi ales, el răspunde: ,,Dizabilitatea nu reprezintă un impediment în dezvoltarea comunității, deoarece oamenii cu dizabilități primesc de la Dumnezeu niște calități care suplinesc dizabilitatea și care pot ajuta în dezvoltarea societății. Toata viața am luptat ca să schimb mentalitatea societății în privința persoanelor cu dizabilități, dar este posibil ca unele persoane să nu mă voteze, fiindcă am această dizabilitate”.

Nicky consideră că persoanele cu dizabilități nu pot să mai trăiască în această situație, în care sunt stigmatizate de societate, abandonate de stat și nevoite să supraviețuiască din niște venituri insuficiente. Din punctul lui de vedere, schimbarea situației dificile a persoanelor cu dizabilități trebuie să înceapă de la mentalitatea societății.

,,Schimbarea situației grele a persoanelor cu dizabilități din România este un proces foarte anevoios. El trebuie pornit de la mentalitatea societății în care trăim. Fiecare om sănătos trebuie să înțeleagă că în orice secundă poate ajunge să dobândească o dizabilitate. Apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități ține de drepturile fundamentale ale omului și de maturizarea democratică a societății noastre”, adaugă Nicky.

Tânărul politician susține că persoanele cu dizabilități se confruntă cu nenumărate bariere în țara noastră, precum lipsa de accesibilizare a mediului exterior, lipsa accesului la o educație adecvată și un loc de muncă și este nevoie de mai multă implicare în viața comunității.

,,Cred că, atât societatea în ansamblul său, cât și persoanele cu dizabilități trebuie să înțeleagă că este nevoie de persoane cu dizabilități în politică, pentru a arăta că suntem cu adevărat o democrație bazată pe valori europene”, mai spune Nicky.

În cazul în care va fi ales pentru funcția de consilier județean, Nicky Simionescu precizează că are multe proiecte pe care dorește să le implementeze.

 ,,În condițiile în care județul va fi condus de partidul pe care îl reprezint, am o multitudine de proiecte pe care vreau să le implementez și pentru care sunt convins că voi avea toată susținerea colegilor mei, care au demonstrat că apreciază și respectă persoanele cu dizabilitățiti, oferindu-mi șansa să candidez. Sunt mândru și bucuros de faptul că domnul deputat Dan Vilceanu, președintele PNL Gorj are încredere în mine. De asemenea, consider că alegerea lui Iulian Popescu, ca președinte al C.J Gorj, reprezintă o garanție că persoanele cu dizabilități din Gorj vor avea parte de respect”, a concluzionat el.

Articolul Nicolae-Alexandru Simionescu: Am primit de la Dumnezeu niște calități care suplinesc dizabilitatea și care pot ajuta în dezvoltarea societății apare prima dată în Jurnal Social.

Sorin Alexandru Pară, în vârstă de 35 de ani, este genul de om care vrea să schimbe lumea, pentru care nu există conceptul ,,Nu pot”. Povestea lui este demnă de un film, poveste care inspiră și emoționează deopotrivă. El este antreprenor, activist civic – militant pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și sportiv de performanță.

Sorin Alexandru Pară a ales să candideze din partea Alianței USR PLUS la funcția de consilier local al orașului Săcele, pentru a schimba mentalitatea la nivelul societății și pentru a adapta municipiul la nevoile persoanelor cu dizabilități.

„Îmi doresc să contribui la schimbarea mentalităților privitoare la cei defavorizați, într-un fel sau altul de soartă, la creșterea calității vieții tuturor locuitorilor orașului Săcele. Aș vrea să aduc, din poziția de consilier local, un PLUS de echilibru, egalitate și echitate în viața orașului nostru”, spune Sorin.

Sorin povestește că, în anul 2014, viața lui s-a schimbat brusc. În urmă cu șase ani, era un tânăr care avea propria afacere, însă un accident l-a țintuit în scaunul rulant pentru tot restul vieții. S-a întâmplat într-o dimineață în timp ce mergea la serviciu. Era la volan, s-a angajat într-o depășire, iar șoferul, a cărei mașină o depășea Sorin, a intrat în fața lui și s-a oprit. Sorin l-a evitat, a pierdut controlul mașinii care a plonjat într-un râu. În timpul căderii, Sorin a fost aruncat prin parbriz aproximativ nouă metri. A rămas paralizat și a învațat să se adapteze la noua viață, cea dintr-un scaun rulant. Ca persoană cu handicap a întâmpinat foarte multe obstacole, însă dizabilitatea nu l-a împiedicat să-și urmeze visurile, să lucreze și să-i ajute pe alții, contribuind la dezvoltarea comunității.

,,Sunt antreprenor și am două firme, una de construcții și una care se ocupă cu fabricarea unui dispozitiv medical care ajută persoanele cu dizabilități să stea în picioare – ,,verticalizator” se numește –, firmă care a fost deschisă în Camera de Comerț și Industrie Brașov, unde am câștigat o finațare de 40.000 de euro nerambursabili, fiind singurul care fabrică acest dispozitiv din țară”, mărturisește Sorin.

Din punctul lui de vedere, dizabilitatea nu este o piedică în a fi ales consilier local și a contribui la dezvoltarea comunității.

,,Nu consider dizabilitatea un impediment. Dacă există oameni în societate informați despre ce înseamnă dizabilitatea și cum pot fi prevenite efectele ei, precum și dacă există acces pietonal și informațional, totul este normal, pentru că se poate trăi și așa”, explică Sorin.

Sorin consideră că atât construcțiile, cât și infrastructura pietonală din municipii, orașe, comune și sate sunt prost concepute, anapoda, deoarece persoanele cu dizabilități nu au acces la ele. Din acest motiv, cei cu handicap trebuie să se implice în politică.

Sorin Alexandru Pară este component al echipei naționale de handbal în scaun rulant și reprezintă România la cel mai înalt nivel. În plus, el își dedică timpul acțiunii de voluntariat din cadrul Asociației Distroficilor Muscular din România (fiind membru ADMR).

În anul 2017, a participat la Campania de întrajutorare ,,Moș Crăciun în Pași Rotunzi”, cu scopul de a oferi bucurie copiilor bolnavi, copiilor din familii dezavantajate, având rolul unui Moș Crăciun atipic, în scaun rulant.

În prezent, Sorin colaborează cu Biroul European de Reprezentare, o societate specializată în domeniul acordării despăgubirilor în cazul deceselor sau vătămărilor corporale, survenite în urma accidentelor rutiere. De asemenea, lucrează la un proiect, în care persoanele cu dizabilități să poată avea acces pe piața muncii.

În ciuda dizabilității, duce o viață normală, având alături o fată deosebită care îl sprijină foarte mult. Speră ca pe viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-și întemeieze o familie.

În ceea ce privește proiectele sociale, Sorin Alexandru Pară mărturisește că va ține cont de persoanele defavorizate, pentru ca acestea să poată avea acces la sănătate, la educație și la o participare activă în cadrul comunității.

,,Programul meu politic se axează pe transformarea administrației locale într-un model de bune practici pentru asigurarea accesului nemijlocit și neîngrădit al persoanelor cu dizabilități și al altor categorii defavorizate la educație, sănătate, la participare activă în viața comunității. Pentru aceasta voi contribui activ la promovarea politicilor publice, strategiilor și programelor locale care vor asigura creșterea calității vieții tuturor concetățenilor mei. Nimic pentru noi, fără NOI”, subliniază tânărul politician.

Articolul Sorin Alexandru Pară: Aș vrea să aduc un PLUS de echilibru, egalitate și echitate în viața orașului nostru apare prima dată în Jurnal Social.

Ambiție. Curaj. Putere de a lupta. Determinare. Perseverență. Echilibru. Pasiune. Sfidare a destinului. Toate acestea calități se împletesc armonios într-o tânără cu o minte sclipitoare, pe nume Laura Stifter, a cărei viață te inspiră și te învață că orice provocare poate fi cucerită.

Deși este o persoană nevăzătoare, Laura Stifter  a ales să candideze din partea Demos pentru Consiliul General al Municipiului București, precum și pentru Consiliul local al Sectorului 1.

Laura  Stifter, în vârstă de 28 de ani, absolventă a Facultăților de Teologie și Filosofie din București și doctorand la Facultatea de Filosofie a Universității din București, este o tânără ambițioasă care nu consideră lipsa vederii un impediment în a-și urma visurile. Anul trecut a predat Religie la Colegiul Mihai Viteazul, iar în prezent predă Cultură civică la două școli generale (practic, conținuturi de educație politică pentru adolescenți). 

Chiar dacă tânăra vede foarte puțin cu un singur ochi (fiind nevăzătoare din naștere), această particularitate fizică o motivează și mai puternic să asume angajamentul civic în slujba unei cauze în care crede mult: dreptul persoanelor cu dizabilități la o viață liberă, independentă și împlinită în societate, implicând, desigur, și dreptul la educație incluzivă, la participare deplină în viața socială și profesională, precum și posibilitatea unui mod de viață activ în plan civic și politic.

,,Ca persoană cu dizabilități care am depășit (și am ajutat pe alții să depășească) diverse prejudecăți și discriminări, mi-am dat seama că putem să răzbim mai ușor doar dacă vom avea în funcții publice oameni ca noi, cu dizabilități, oameni care ne înțeleg și au trecut și ei prin ceea ce trecem noi. De la acest gând, m-am hotărât să încerc eu să intru în politică (deși știu că este foarte greu), așa că m-am înscris, acum un an și jumătate, în Partidul Democrației și Solidarității – Demos, un partid foarte nou, încă mic, dar cu oameni onești și care susțin în mod prioritar drepturile persoanelor cu dizabilități”, spune Laura.

Laura Stifter mărturisește că a fost aleasă membră a Consiliului Executiv Național (CEx) în Demos de aproximativ o lună și coordonează în continuare grupul de lucru Drepturi și libertăți, în cadrul partidului.  

Tânăra politiciană a ales să candideze din partea Demos cu scopul de a construi împreună un București social și incluziv, un oraș sigur și accesibil pentru toți. Ea lucreză mult, inclusiv cu elevi nevăzători din școli speciale pe care-i meditează, în regim de voluntariat, pentru Bacalaureat, încurajându-i totodată în privința incluziunii școlare și profesionale. 

,,Am ales să fac politică pentru a susține cauza persoanelor cu dizabilități, precum și o serie de deziderate în domeniul educațional: o educație centrată pe elev, bazată pe formarea de competențe și aptitudini, o educație care să formeze gândirea liberă și critică, spiritul colaborativ și rafinamentul etic al tinerilor”, explică Laura.

Colegii din Demos spun despre Laura că aceasta ,,are toate calitățile necesare unui om politic: are în minte întotdeauna binele tuturor, muncește necontenit, nu lasă pe nimeni în urmă.” În plus, rezultatele profesionale o recomandă pentru funcția la care aspiră.

Laura a urmat Colegiul Național ,,Gheorghe Lazăr” din București, absolvind ca șefă de promoție și cu numeroase performanțe școlare, inclusiv la olimpiade naționale, iar socializarea cu ceilalți elevi a fost excelentă pe tot parcursul anilor de liceu.

Luna trecută, Laura a dat definitivatul și titularizarea, luând la ambele note foarte bune, iar pe 20 august va afla unde va fi repartizată.

Și în plan civic, Laura a avut câteva inițiative lăudabile. Recent, ea a lansat o petiție online, pentru care a strâns peste 18000 semnături, în care cerea ministerului Sănătății  ,,ca pacienții de Covid-19 asimptoamtici sau cu simptomatologie ușoară să nu mai fie internați obligatoriu, ci să aibă opțiunea autoizolării la domiciliu  sau în orice alt loc în care au acces și spațiul necesar în vederea izolării”. Laura a făcut acest lucru, în perioada stării de urgență, când mass-media era plină de cazuri ale asimptoamticilor ținuți cu săptămânile forțat în spital.

De asemenea, tânăra a ținut cateheze online pentru o parohie românească din Austria și a lansat un apel public pentru accesibilizarea transportului și a instituțiilor publice, mai ales acum, în contextul pandemiei.

,,Consider acum că cea mai bună modalitate de a determina luarea unor mai bune decizii pentru noi este curajul de a lua noi înșine acele decizii, asumând funcții publice sau, cel puțin, exercitându-ne dreptul la vot și cerându-ne drepturile, cu fermitate și asertivitate, de câte ori contextul o impune. Pentru a ne apropia de idealurile noastre, căci n-avem voie să le abandonăm, este esențial să fim, pe scena lumii, nu doar spectatori ori suporteri, ci în primul rând actori, asumând drepturi și responsabilități depline, egale cu ale tuturor celorlalți semeni ai noștri”, mai spune Laura.

În ceea ce privește proiectele de viitor, Laura Stifter menționează câteva măsuri care consideră că ar fi utile în progresul social și profesional al persoanelor cu dizabilități: promovarea educației incluzive în detrimentul celei segregate, dezinstituționalizarea și incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, măsuri de accesibilizare a infrastructurii, asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități la tehnologiile asistive necesare, organizarea unor cursuri/ traininguri pentru medici, de comunicare cu pacienții cu dizabilități și crearea de către stat, a unui „fond al dizabilității”, format din taxele suplimentare pe care companiile sunt obligate să le plătească în urma neangajării persoanelor cu dizabilități.

,,Ca profesoară cu experiență în predarea unor discipline foarte diferite și în școli diverse, voi susține proiecte viabile în domeniul educațional, consultându-mă în mod sistematic cu reprezentanții elevilor, părinților și cadrelor didactice, precum și cu specialiștii în științele educației. Voi susține drepturile fundamentale ale cetățenilor cu dizabilități, așa cum am reușit și până acum în plan civic. Voi face demersuri pentru susținerea victimelor violenței domestice, precum și pentru sprijinirea copiilor în situații de risc (orfani, din familii sărace)”, a punctat Laura.

Singurul obstacol în privința candidaturii tinerei politiciene îl reprezintă strângerea a câteva mii de semnături de susținere de la cetățeni, pentru a avea dreptul să candideze la alegeri. Ea face un apel la cetățenii bucureșteni să-i ofere semnăturile de susținere, online, până pe data de 18 august (asta nu înseamnă încă vot, ci doar că cetățenii sunt de acord ca Demos să candideze, să apară pe buletinele de vot la viitoarele alegeri).

Laura Stifter consideră că statutul de cetățean nu este un „hobby”, ci o „meserie”, presupunând asumarea de angajamente civico-politice și participare sistematică la viața comunității.

 ,,Consider că o persoană înzestrată cu anumite aptitudini are nu doar dreptul, ci și datoria de a-și folosi și cultiva aptitudinile în folosul propriu și al comunității, a se vedea, în acest sens, parabola biblică a înmulțirii talanților. Ne putem dezvolta noi înșine și putem participa împreună la construirea unei societăți mai bune doar asumând curajul de a fi creativi, de a ne „înmulți talanții”, aptitudinile, talentele primite în dar din partea Divinității. Astfel, îmi spuneam, de vreme ce Dumnezeu mi-a dăruit aptitudini legate de comunicare în public, de argumentare și gândire critică, de vreme ce El m-a înzestrat cu o doză mare de curaj, inclusiv intrarea în politică în condițiile statutului meu profesional ca teolog și cadru didactic, implică asumarea unor riscuri, atunci înseamnă că TREBUIE să mă implic, punând acești „talanți” în slujba semenilor”, a declarat Laura pentru Jurnal Social.

Puteți să-i oferiți Laurei Stifter semnătura de susținere necesară în vederea depunerii candidaturii ei pentru alegerile locale din București, la linkul de mai jos:

https://semnaturi.asociatia-g2.ro/locale-2020/demos/?fbclid=IwAR1RZGP4grkktvvL__jktePYBrZGUuv6LiUk0ajIPW7Pjf4euhHlASdbGM0

Articolul Laura Stifter: Putem să răzbim mai ușor doar dacă vom avea în funcții publice oameni ca noi, cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.