Reprezentanții Federației Consiliul Național al Dizabilității din România (FCNDR), respectiv Asociația Distroficilor Muscular din România, Asociația Pentru Copii și Adulți cu Autism, Asociația Nevăzătorilor din România și Asociația Națională a Surzilor din România, au participat la o întâlnire cu Primul-ministru, reprezentanți ai Ministerului Muncii, ai Casei Naționale de Pensii și ai Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, la sediul Guvernului, astăzi, 30.08.2024. Întâlnirea a avut loc după diminuarea semnificativă a pensiilor persoanelor care au îndeplinit stagiul contributiv de cotizare în condiții de handicap.

Pensiile recalculate ale pensionarilor cu handicap, pensionați la limită de vârstă, sunt mai mici cu procente între 50% și 80%, situație profund nedreaptă și discriminatorie creată de Legea nr. 360 din 29 noiembrie 2023 privind sistemul public de pensii. Prin modificările aduse, drepturile câștigate anterior, prin care se recunoștea un stagiu de cotizare contributiv redus pentru persoanele cu dizabilități, sunt efectiv anulate. Eforturile și contribuțiile sociale ale acestor persoane au fost în zadar.

Există 10 tipuri de handicap conform legislației românești: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare. Colegii noștri cu aceste handicapuri au muncit și au realizat stagiul contributiv de cotizare prevăzut de lege. Toți pensionarii cu handicap care au beneficiat de un stagiu redus de cotizare sunt în această situație.

„Domnul Ciolacu a propus elaborarea unui act normativ care va include un mecanism de compensare a veniturilor pentru persoanele afectate de pensiile diminuate, beneficii care să stimuleze angajarea și menținerea persoanelor cu dizabilități în activitate, și  formarea unui grup de lucru compus din reprezentanți  ai Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, ai Casei Naționale de Pensii  Publice și Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, precum și ai organizațiilor persoanelor cu dizabilități, cu scopul de a elabora o lege distinctă care va include un mecanism de compensare a veniturilor persoanelor cu dizabilități aflate în pensie, ținând cont de condițiile speciale în care acestea și-au desfășurat activitatea.

Propunerile noastre au fost: transformarea pensiei în plată în puncte, exclusiv pentru pensiile diminuate după recalculare, după modelul Art. 154 (2) și modificarea Art. 88, alin 2 și 3 prin atribuirea de 1.5 puncte pentru fiecare an lucrat în condiții de handicap grav, respectiv 1 punct pentru handicap accentuat.

Din punctul meu de vedere,  reducerea pensiilor persoanelor cu dizabilități pentru a oferi o soluție compensatorie ulterioară este problematică din punct de vedere legal, etic și social. Aceasta încălcă drepturile dobândite, descurajează participarea pe piața muncii și generează instabilitate socială. O astfel de măsură intensifică problemele existente și pune în pericol securitatea și bunăstarea persoanelor cu dizabilități.

Pensia este un drept dobândit prin contribuții anterioare la sistemul de asigurări sociale. Modificarea retroactivă a condițiilor care afectează negativ aceste drepturi este neconstituțională, deoarece încalcă principiul securității juridice.

Reducerea pensiilor persoanelor care au îndeplinit stagiul de cotizare contributiv, prevăzut de lege este o formă de discriminare, ceea ce contravine atât legislației naționale, cât și normelor internaționale, inclusiv Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, la care România este parte. Sunt încălcate următoarele articole: Articolul 27 – Dreptul la muncă și ocupare, Articolul 28 – Nivelul de trai adecvat și protecția socială, Articolul 5 – Egalitatea și nediscriminarea, Articolul 4 – Obligațiile generale, Articolul 19 – Viața independentă și integrarea în comunitate.

Persoanele cu dizabilități se numără printre cele mai vulnerabile categorii ale populației. Reducerea pensiilor acestora agravează și mai mult situația lor socială și economică, afectându-le capacitatea de a duce o viață decentă. Dacă pensia unei persoane care a muncit în condiții de handicap este redusă până la un nivel similar cu cel al indemnizației sociale, motivația de a munci și a contribui la societate scade dramatic. În acest caz, persoanele cu dizabilități sunt descurajate să participe la piața muncii, ceea ce contrazice obiectivele de integrare socială și de promovare a egalității de șanse.

 Munca în condiții de handicap implică un angajament extraordinar și eforturi mult mai mari decât cele ale unei persoane fără dizabilități. Aceste eforturi ar trebui să fie recunoscute și respectate, iar beneficiile legale, cum ar fi stagiul de cotizare redus, sunt esențiale pentru a compensa provocările suplimentare cu care se confruntă aceste persoane.

Persoanele cu dizabilități se confruntă adesea cu dificultăți în accesarea locului de muncă, din cauza lipsei de infrastructură accesibilă. Acestea trebuie să depășească obstacole legate de transport, accesibilitatea clădirilor și adaptarea locului de muncă la nevoile lor specifice.

În cadrul întâlnirii, reprezentanții Ministerului Muncii și domnul Ciolacu au afirmat că nu permite Comisia Europeană modificarea Legii 360 din 29 noiembrie 2023 privind sistemul public de pensii. Prin urmare, dialogul nostru trebuie să se orienteze către Comisia Europeană. Suntem obligați să ne asigurăm că a fost înțeleasă, de către reprezentanții Comisiei, diferența dintre pensia de invaliditate și pensia la limită de vârstă, că se cunoaște numărul pensionarilor  cu handicap ale căror pensii au fost diminuate după recalculare, pentru că astăzi ne-a spus domnul Ciolacu că sunt 19000, și dacă Comisia agreează încălcarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități.

În același timp, continuăm organizarea protestului din data de 16 septembrie, care se va desfășura în fața Guvernului”, a declarat Daniela Tontsch, președinta Federației Consiliul Național al Dizabilității din România.

Articolul Criză în sistemul de pensii: Persoanele cu dizabilități confruntate cu reducerea pensiilor apare prima dată în Jurnal Social.

Reprezentanții Forumului European pentru persoanele cu dizabilități (EDF) au avut o întrevedere cu Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisiei Europene. Delegația EDF a fost condusă de Yannis Vardakastanis, președintele Forumului european pentru persoanele cu handicap, și a prezentat 4 solicitări cheie ale mișcării persoanelor cu dizabilități:

• O legislație europeană care să garanteze persoanelor cu dizabilități posibilitatea de a vota și de a dispune de mijloacele accesibile pentru a face acest lucru.

• O strategie ambițioasă europeană 2020-2030 pentru persoanele cu handicap, care implică persoanele cu dizabilități în toate fazele sale și cu un buget considerabil alocat. Strategia ar trebui urmată de toate instituțiile, organismele și agențiile UE.

• Următorul buget al UE, după 2020, trebuie să respecte pe deplin prevederile Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap.

• O Europă accesibilă: punerea în aplicare a legislației existente privind accesibilitatea, care să se asigure că toate noile inițiative ale UE iau în considerare accesibilitatea persoanelor cu handicap și garantează accesul la toate instrumentele și infrastructura web.

,,Reprezentăm peste 80 de milioane de persoane cu dizabilități care trăiesc în Europa, mai mult de 15% din populație. Este esențial ca UE să se concentreze asupra acțiunilor care ne schimbă viața. Anii de austeritate au sporit barierele cu care se confruntă persoanele cu handicap în toate domeniile vieții. Am văzut că UE și fiecare stat membru a ratificat Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap, însă aceasta nu se traduce printr-o îmbunătățire a calității vieții – oamenii nu au acces la acele drepturi, iar acest lucru alimentează agenda populistă în Europa. Liderii UE ar trebui să adopte o poziție solidă pentru a asigura investiții sociale reale, inovare, inițiative orientate spre viitor, elaborarea de legi și politici pentru a depăși acest decalaj și pentru a garanta că drepturile nu rămân ceva abstract, ci fac o diferență reală în viața oamenilor”, a declarat Yannis Vardakastanis, președintele EDF.

Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisiei Europene, a afirmat:
,,Uniunea Europeană, fondată pe principiile egalității și incluziunii, este acolo pentru a servi bunăstarea tuturor oamenilor. S-au înregistrat progrese, dar trebuie depuse mai multe eforturi pentru a se asigura că persoanelor cu dizabilități le sunt garantate oportunitățile și condițiile de a trăi în demnitate, de a-și continua aspirațiile și de a participa la lumea care se schimbă rapid. Provocările socio-economice cu care se confruntă persoanele cu handicap, cum ar fi șomajul și riscul sărăciei sau excluziunii sociale, sunt încă prea mari, iar diferențele față de persoanele fără dizabilități sunt inacceptabile. Uniunea Europeană și statele sale membre trebuie să continue să depună eforturi pentru a soluționa aceste provocări și pentru a-și îndeplini promisiunea de « a nu lăsa pe nimeni în urmă».”

Articolul Prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, sprijină mișcarea persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Persoanele cu dizabilități se află într-o situație deosebit de vulnerabilă, care implică încălcarea multora dintre drepturile lor fundamentale, inclusiv accesul la justiție, recunoscut în articolul 13 al Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (2006). Această situație este agravată de o situație economică adesea nefavorabilă și de lipsa de accesibilitate a sistemului judiciar. În plus, accesul la justiție constituie ,,poarta de acces” spre multe alte drepturi, motiv pentru care este esențial să se identifice și să se elimine barierele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități.

În acest sens, se va desfășura seminarul ,,Bariere în calea accesului la justiție al persoanelor cu dizabilități” la Madrid, în data de 11 aprilie. Acest eveniment, organizat de Universidad Carlos III de Madrid (UC3M) alături de partenerii Just4All Fundación ONCE, Asociația Furnizorilor de Servicii pentru Persoane cu Dizabilități (EASPD), Thomson Reuters Aranzadi și EDF, va aduce în prim-plan 40 de participanți dintr-o serie de sectoare care se bazează pe lucrările acestui proiect și pe inițiative anterioare ce au încercat să abordeze inaccesibilitatea sistemică a sistemelor de justiție în cadrul Uniunii Europene.

Lipsa traducerilor accesibile, a interpretării, a barierelor de mediu față de mobilitate…, acestea sunt câteva dintre subiectele care vor fi discutate de grupul de lucru și al căror conținut va fi disponibil începând cu ianuarie 2020 pe site-ul proiectului, just4all.eu.

Articolul Bariere în calea accesului la justiție al persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Senatorul John Dolan, directorul executiv al Federaţiei pentru persoanele cu handicap din Irlanda, a trimis către forurile internaționale o scrisoare legată de nemulțumirea neratificării Convenției ONU de către Irlanda.

„Este greu de înţeles de ce guvernul nostru nu a ratificat Convenţia privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD), la aproximativ 10 de ani după ce această convenţie de referinţă a fost adoptată de către Organizaţia Naţiunilor Unite?

În perioada cât am fost în Seanad Éireann (Senatul Irlandez) şi anterior, în calitate de avocat m-am ocupat de problemele legate de handicap, încercând în mod regulat să trezesc interesul Parlamentului să ia măsurile necesare în vederea ratificării, însă fără nici un rezultat.

Sper sincer că acest lucru nu este un alt indiciu al clasei noastre politice care face promisiuni deşarte comunităţii persoanelor cu handicap, în timp ce-i ignoră problemele importante.

Cei 600.000 de membri ai comunităţii persoanelor cu handicap din Irlanda îşi vor aminti ziua de 13 decembrie 2006, când Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat o convenţie de referinţă privind persoanele cu handicap, primul tratat ce apără drepturile omului, din secolul XXI.
Secretarul general al ONU, Kofi Annan, a declarat că acest lucru a reprezentat ,,zorii unei noi ere”, pentru aproximativ 650 de milioane de oameni din lumea întreagă care trăiesc cu o formă de handicap.

El a cerut tuturor celor 192 de state membre, inclusiv Irlandei, să ratifice rapid convenţia, care prevede dreptul la educaţie, sănătate, muncă şi o serie de alte măsuri de protecţie pentru persoanele cu handicap.

Unul dintre aspectele majore ale acestei convenţii este faptul că statele care o ratifică, ar trebui să ia apoi legi şi alte măsuri pentru a îmbunătăţi drepturile persoanelor cu handicap şi, de asemenea, să elimine legislaţia, obiceiurile şi practicile care discriminează persoanele cu handicap.

Pe 30 martie 2007, Ministrul Justiţiei, Michael McDowell a semnat această convenţie, în numele guvernului, descriind-o ca „un plan pentru o îmbunătăţire semnificativă“ în viaţa persoanelor cu handicap. El a continuat să spună că Irlanda ar trebui să o ratifice „cât mai curând posibil“.
Deşi Irlanda a fost una dintre primele ţări care au semnat UNCRPD – semnarea convenţiei a fost posibilă din prima zi – ea este acum singura ţară din UE care nu a reuşit să o ratifice, după ce Olanda şi Finlanda au ratificat-o în 2016.

O ruşine naţională

Acest eşec în ceea ce priveşte ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) este o ruşine naţională de lungă durată şi destul de inexplicabilă.

Încă din iunie 2008, Comisia irlandeză pentru drepturile omului a declarat Comisiei ONU pentru drepturile omului că a fost preocupată de faptul că Irlanda nu a ratificat convenţia.

În ianuarie 2011, în urma criticilor aduse de deputatul partidului Fine Gael, Mairéad McGuinness, că „întârzierea în continuare a ratificării Convenţiei ar aduce de fapt ruşine Irlandei,“ un purtător de cuvânt al guvernului a declarat că „intenţia guvernului este aceea de a ratifica convenţia cât mai repede posibil “.

În octombrie 2011, ministrul justiţiei Alan Shatter, a promis să ratifice Convenţia la o audiere ONU pentru drepturile omului de la Geneva.

În octombrie 2015, miniştrii Frances Fitzgerald şi Aodhan Ó Ríordáin au publicat o Foaie de parcurs pentru ratificarea convenţiei în Irlanda, care a subliniat modificările legislative necesare, împreună cu termenul estimat de realizare.

În luna mai 2016, noul Program pentru Guvernul enunţa: „Irlanda a semnat Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap în 2007 şi o foaie de parcurs pentru ratificare a fost publicată în noiembrie 2015. Elaborarea legislaţiei pentru a aborda o serie de bariere legislative privind ratificarea este în curs de desfăşurare în vederea înscrierii ei înainte de adunarea Oireachtas-ului (legislativul Irlandei), până la sfârşitul anului 2016.

Comitetului relevant Oireachtas şi părţilor interesate relevante li se va cere să supravegheze punerea sa în aplicare.“
În mai 2016, secretarul de stat însărcinat cu problemele persoanelor cu handicap, Finian McGrath, a declarat că Guvernul şi Ministrul Justiţiei au promis că convenţia va fi ratificată „în termen de şase luni“. Dl McGrath a spus că a avut „un angajament de la Frances Fitzgerald şi din partea Guvernului că aceasta va fi ratificată în termen de şase luni“.

În mai 2016, mai mult de 40 de state au încurajat Irlanda în vederea ratificării convenţiei, printre care Noua Zeelandă, care a subliniat că Irlanda a semnat-o încă din martie 2007.

Oferirea scuzelor

În august 2016, dl McGrath a declarat că statul va ratifica convenţia îndelung amânată până la sfârşitul anului, că mai multe întârzieri în ceea ce priveşte includerea acesteia în lege nu au putut fi justificate. Cu toate acestea, el a recunoscut că până în decembrie, obiectivul privind termenul de realizare nu ar putea fi îndeplinit invocând „blocajele din cadrul procesului legislativ“.

În decembrie 2016, Dáil (Adunarea Irlandei) a auzit că Irlanda este singurul stat membru al UE care încă nu a ratificat convenţia. Independentul TD (Techta Dáil) Thomas Pringle a susţinut că Ministerul Justiţiei şi al Egalităţii şi Ministerul Sănătăţii s-au acuzat reciproc pentru acest eşec.
Taoiseach Enda Kenny a apărat abordarea Guvernului şi a declarat că „alte ţări au ratificat convenţia înainte de a fi introdusă legislaţia sectorială care ar permite evaluării competenţei să fie evidentă“.

În timp ce mă ocup cu litania de scuze, care v-a fost prezentată de diverşi politicieni din martie 2017, mă simt jenat precum şi furios. Este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru un grup de cetăţeni în calitate de legislatori?

La începutul acestui an, serviciul de transport irlandez a considerat acceptabil faptul de a retrage un serviciu de autobuz accesibil scaunelor cu rotile pe ruta Clonmel-Dublin. În octombrie anul trecut, Guvernul a avut 1 miliard € disponibil pentru a cheltui din buget, dar persoanele cu dizabilităţi au fost în mare parte ignorate în cursa lor de strângere de voturi care să le asigure o parte din câştiguri.

Bugetul pe 2018 este acum planificat. În timp ce procesul legislativ (UNCRPD) în mod regretabil va necesita timp, nu există niciun motiv să nu se acorde prioritate persoanelor cu handicap în cel de-al treilea buget al acestei administraţii. Un pachet de măsuri practice ar restabili încrederea comunităţii persoanelor cu handicap şi ar relansa necesara şi bine-meritata scoatere a lor din excluziunea socială şi din sărăcie.

Cum e posibil ca ratificarea unei convenţii ONU inovatoare, care a avut susţinerea absolută a guvernului de la începuturile sale, să nu fie ratificată aproximativ 10 ani mai târziu? Acest lucru este greu de înţeles. Am fost martorii unui alt exemplu clasic al culturii clasei politice care s-a îngrămădit în a face promisiune după promisiune? Comunitatea persoanelor cu dizabilităţi s-a săturat de promisiuni, ajungând la limită. Avem nevoie ca politicienii noştri să înlocuiască obiceiul şi practica de a face promisiuni cu faptul de a trece la acţiune.”

Traducere: Lavinia Elena Niculicea

Sursa…

Articolul A trecut un deceniu şi Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap încă nu a fost ratificată de Irlanda apare prima dată în Jurnal Social.