Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) a introdus, la data de 17 aprilie 2026, acțiune în contencios administrativ la Curtea de Apel București, prin care solicită anularea parțială a Ordinului nr. 2300/1457/2025 privind aprobarea criteriilor medico-psihosociale utilizate pentru stabilirea încadrării în grad de handicap.

Acțiunea este înregistrată în Dosarul nr. 2290/2/2026, aflat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.

Potrivit CNDR, demersul urmărește eliminarea prevederilor care restrâng nejustificat accesul persoanelor cu dizabilități la măsurile de protecție socială și afectează exercitarea efectivă a unor drepturi fundamentale.

Obiectul acțiunii

CNDR solicită anularea prevederilor care au produs modificări semnificative în evaluarea și încadrarea persoanelor cu dizabilități, printre care:

• eliminarea gradului ușor de handicap pentru anumite categorii de afecțiuni;
• reducerea nivelului de protecție pentru unele afecțiuni psihice severe;
• eliminarea unor categorii de afecțiuni din criteriile de evaluare;
• introducerea unor condiții restrictive pentru acordarea dreptului la asistent personal;
• modificarea pragurilor de eligibilitate pentru persoane cu afecțiuni cronice.

Potrivit CNDR, aceste modificări au efecte directe asupra accesului persoanelor cu dizabilități la sprijin social, servicii și măsuri de compensare necesare participării în comunitate.

„Persoanele cu dizabilități nu solicită privilegii. Solicită respectarea drepturilor deja recunoscute și menținerea unui sistem de evaluare care să reflecte realitatea vieții de zi cu zi și impactul concret al dizabilității asupra participării sociale.

CNDR consideră că politicile publice trebuie să urmărească incluziunea și menținerea persoanelor în comunitate, nu reducerea accesului la sprijin prin modificări administrative care nu reflectă nevoile reale ale beneficiarilor”, a declarat Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România.

Principalele modificări contestate

Ordinul nr. 2300/1457/2025, intrat în vigoare în noiembrie 2025, a produs schimbări semnificative în viața a zeci de mii de români încadrați în grad de handicap. Nu pentru că starea lor de sănătate s-ar fi îmbunătățit și nici pentru că ar fi beneficiat de tratamente revoluționare, ci pentru că cineva, undeva, într-un birou, a decis că suferința lor nu mai contează suficient.

CNDR contestă eliminarea gradului ușor de handicap pentru 19 categorii de afecțiuni, printre care dizabilitatea intelectuală ușoară cu asocieri, hipoacuzia medie bilaterală, insuficiența cardiacă în stadii incipiente, arteriopatia obliterantă, boala von Willebrand, insuficiența respiratorie ușoară, hepatitele cronice stabilizate, diabetul zaharat echilibrat, afecțiunile hipofizare și tiroidiene, boala cronică de rinichi în stadii timpurii, amputațiile parțiale, distrofiile musculare progresive, miastenia gravis în formele ușoare, epilepsia cu crize rare și psoriazisul cronic localizat.

De asemenea, Consiliul contestă retrogradarea sistematică a persoanelor cu psihoze majore — schizofrenie, tulburare bipolară, depresie psihotică — care acum primesc cu un grad mai mic decât înainte, deși boala lor nu s-a schimbat cu nimic.

Consiliul contestă și eliminarea completă din criteriile de evaluare a tulburărilor de personalitate și a sindromului Klinefelter,  apreciind că aceste afecțiuni au fost excluse în mod nejustificat din sistemul de evaluare, iar persoanele care suferă de ele au devenit invizibile pentru sistemul de protecție socială.

Totodată, CNDR critică condițiile imposibile impuse pentru obținerea dreptului la asistent personal în cazul persoanelor cu demență și psihoze. Potrivit Consiliului, stabilirea unui prag MMSE de maximum 5 puncte pentru demențe înseamnă că persoana trebuie să se afle, practic, în stadiul terminal al bolii pentru a primi ajutor. Până atunci, familia se descurcă singură — sau nu se descurcă deloc.

O altă modificare contestată vizează persoanele cu diabet zaharat, pentru care ordinul prevede afectarea a minimum trei organe-țintă pentru îndeplinirea criteriilor de eligibilitate, în condițiile în care anterior era suficientă afectarea unuia sau a mai multor organe. În opinia CNDR, această modificare exclude de la protecție tocmai persoanele care ar putea beneficia cel mai mult de sprijin pentru a preveni agravarea bolii.

CNDR contestă, de asemenea, excluderea tulburărilor vestibulare periferice de la eligibilitatea pentru acordarea certificatului cu termen permanent, susținând că persoanele cu afecțiuni cronice și ireversibile sunt obligate să se prezinte periodic la reevaluări, deși starea lor de sănătate este ireversibilă.

Invocarea legislației naționale și internaționale

România a ratificat Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități în 2010. Această convenție, care are rang supralegislativ conform Constituției, obligă statul român să adopte modelul social al dizabilității și să consulte organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități în elaborarea oricărei legislații care le privește.

CNDR invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia diferențele de tratament aplicate persoanelor cu dizabilități trebuie să fie justificate în mod obiectiv și rezonabil. Este menționată cauza Glor contra Elveției, în care Curtea a subliniat existența unui consens european și universal privind necesitatea protejării persoanelor cu dizabilități împotriva tratamentului discriminatoriu. Totodată, în cauza Thlimmenos contra Greciei, Curtea a stabilit că discriminarea poate rezulta și din aplicarea aceluiași tratament unor situații semnificativ diferite.

În opinia CNDR, exact acest lucru face Ordinul nr. 2300/1457/2025: tratează în mod egal persoane cu nevoi diferite și elimină protecția tocmai pentru cei care au cea mai mare nevoie de ea.

,,Nu cerem privilegii. Cerem dreptate. Persoanele cu dizabilități din România nu cer nimic în plus. Cer doar să nu li se ia ceea ce au câștigat prin decenii de luptă: recunoașterea faptului că viața cu o dizabilitate este mai grea și că această realitate merită un minim de sprijin din partea comunității.

Certificatul de handicap nu este un beneficiu, ci recunoașterea faptului că unii dintre noi pornesc în viață cu un dezavantaj pe care nu l-au ales și pe care nu îl pot schimba.

Indemnizația de handicap nu este o pomană. Este un drept care compensează, parțial, costurile suplimentare pe care le implică viața cu o dizabilitate: medicamente, transport adaptat, echipamente speciale și alte cheltuieli necesare.

Asistentul personal nu este un lux. Este singura modalitate prin care multe persoane cu dizabilități grave pot trăi în comunitate, alături de familiile lor, în loc să fie instituționalizate în centre unde statul plătește de trei ori mai mult pentru îngrijirea lor”, a mai declarat Daniela Tontsch.

Reprezentare juridică și stadiul procesului

Consiliul Național al Dizabilității din România este reprezentat în acest demers juridic de avocatul Enciu.

Datele dosarului:

• Dosar nr. 2290/2/2026
• Curtea de Apel București — Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal
• Reclamant: Consiliul Național al Dizabilității din România
• Pârâți: Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale; Ministerul Sănătății
• Obiect: Anulare parțială act administrativ — Ordinul nr. 2300/1457/2025
• Stadiu: Fond

CNDR transmite că va continua demersurile juridice pentru apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități și solicită menținerea unui sistem de evaluare care să reflecte nevoile reale ale acestora.

,,Împreună suntem mai puternici. Împreună vom fi auziți.”

Articolul Consiliul Național al Dizabilității din România contestă în instanță Ordinul nr. 2300/1457/2025 privind criteriile de încadrare în grad de handicap apare prima dată în Jurnal Social.

Măsura reală a unei civilizații nu se vede în PIB sau în graficele de creștere economică, ci în modul în care își tratează cetățenii vulnerabili  – copiii, vârstnicii și bolnavii.

În România, acest etalon moral pare să fi devenit, din nou, o simplă frază de discurs. În locul empatiei și al responsabilității, decidenții au ales economia de hârtie și eficiența birocratică.

În toamna anului 2025, Guvernul a adoptat Ordinul nr. 2300/1457/2025, care stabilește noile criterii medico-psihosociale pentru încadrarea în grad de handicap. Oficial, scopul este  „alinierea la standardele internaționale” și „evaluarea funcțională a persoanei”.

În realitate, mii de oameni cu boli cronice sau dizabilități se tem că vor fi „vindecați” din pix  – adică radiați de pe listele de beneficiari prin simpla redefinire a handicapului.

În loc să aducă mai multă echitate, reforma riscă să devină o operațiune de cosmetizare statistică: numărul persoanelor cu dizabilități va scădea artificial, iar bugetul statului va „economisi” tocmai pe seama celor mai vulnerabili.

Mulți pacienți cronici – bolnavi oncologici, neurologici, psihiatrici sau locomotori – pot pierde sprijinul financiar și accesul la servicii sociale pentru că „nu îndeplinesc” noile criterii de severitate, deși starea lor medicală nu s-a schimbat.

Această măsură vine într-un context paradoxal. În timp ce cetățenii suportă unele dintre cele mai ridicate poveri fiscale din Uniunea Europeană, sistemul public de sănătate rămâne subfinanțat și disfuncțional.

Lipsesc medicamente esențiale – fie pentru că sunt „prea scumpe”, fie pentru că nu mai sunt rentabile. Serviciile de îngrijire paliativă și asistență socială sunt aproape inexistente, iar multe familii sunt lăsate să se descurce singure cu suferința, dizabilitatea și sărăcia.

În schimb, alocările pentru pensii speciale, subvențiile partidelor politice și salariile din administrația de vârf rămân intacte.

E o formă de cinism instituțional: statul își protejează privilegiile, dar „vindecă” bolnavii prin simpla modificare a unei anexe legislative.

La final de 2025, România are la fel de multe structuri bugetare în subordinea ministerelor pe câte avea la începutul anului – dacă nu și mai multe. Reforma s-a făcut doar în conferințe de presă.

În realitate, eficientizarea administrativă s-a blocat în propriile hârtii, iar oamenii obișnuiți plătesc prețul incompetenței celor care mimează schimbarea.

Nu poți vindeca o societate bolnavă de indiferență cu pixul unui birocrat.

Poți însă să-i redai demnitatea doar atunci când tratezi fiecare om – oricât de fragil – ca pe un cetățean cu drepturi, nu ca pe o cheltuială bugetară.

Problemele fundamentale ale Ordinului 2300/1457/2025

1. Ignorarea standardelor internaționale

Noul Ordin nu respectă Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății (ICF), elaborată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) – documentul fundamental care definește, la nivel global, modul modern de evaluare a dizabilității¹.

În loc să adopte modelul biopsihosocial, care analizează impactul bolii asupra vieții cotidiene, relațiilor sociale și participării comunitare, Ordinul menține o viziune strict medicală, concentrată exclusiv pe diagnostic și deficiență.

Această abordare ignoră funcționalitatea reală a persoanei și contravine principiilor Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010².

Această abordare nu doar că ignoră funcționalitatea reală a persoanei, ci este și economic ineficientă.

Modelul biopsihosocial, aplicat în majoritatea țărilor europene, este cel mai ceficient: sprijinul acordat persoanelor pentru a trăi independent reduce internările repetate, costurile medicale și necesitatea instituționalizării.

Prin excluderea acestui model, România riscă creșterea costurilor bugetare prin:

• acutizarea patologiilor cronice, cauzată de lipsa sprijinului adecvat;

• creșterea numărului de internări prelungite în spitale, în lipsa unui suport social;

• nevoia de instituționalizare, de zece ori mai costisitoare decât o pensie de invaliditate sau un asistent personal.

Așadar, măsura care pretinde că „economisește” fonduri riscă, în fapt, să genereze costuri mai mari și să agraveze suferința celor afectați.

 2. Încălcarea drepturilor omului

Ordinul nu creează un cadru normativ pentru deinstituționalizare și integrarea în comunitate a persoanelor cu dizabilități psihosociale sau intelectuale.

România continuă să ignore hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care au sancționat statul pentru condițiile degradante și lipsa alternativelor comunitare oferite persoanelor internate în centre rezidențiale³.

În locul reformei reale a serviciilor, s-a preferat o reducere administrativă a numărului de beneficiari, sub pretextul „eficienței”.

3. Abandonarea celor fără ajutor

Noile criterii riscă să lase mii de persoane care nu se pot îngriji singure fără dreptul la asistent personal  – un sprijin vital, fără de care viața independentă devine imposibilă.

Această decizie afectează nu doar persoanele cu dizabilități, ci și familiile lor, care devin singure responsabile de îngrijirea, tratamentul și supraviețuirea celor dragi, adesea fără resurse și fără sprijin instituțional.

Rezultatul previzibil este creșterea sărăciei, a marginalizării și a numărului de persoane instituționalizate – exact ceea ce România s-a angajat să combată prin strategiile europene și angajamentele asumate în fața Consiliului Europei.

Referinţe

1. World Health Organization. International Classification of Functioning, Disability and Health (ICF). Disponibil online: https://www.who.int/…/international-classification-of… World Health Organization+1

2. World Health Organization. Classifications and terminologies – ICF. Disponibil online: https://www.who.int/standards/classifications/icf World Health Organization+1

3. Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Monitorul Oficial nr. 792 din 26 noiembrie 2010. Legislatie Just+1

4. Supravegherea executării hotărârilor CEDO. Decizie privind România – reuniunea Comitetului Miniştrilor, 10-12 iunie 2025. JURIDICE.ro, 13 iunie 2025. juridice.ro

5. Studiu „Standarde de cost” – despre obligaţiile internaţionale privind persoanele cu dizabilităţi în România. Centrul de Resurse Juridice, 2024. CRJ

Semnatari:

Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune – APAA – Președinte Rozalina Lapadatu

Alianța Națională pentru Boli Rare România – ANBRaRo – Președinte Dorica Dan

Consiliului Național al Dizabilității din România – Președinte Daniela Tontsch

Asociația Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative – APAN – Președinte Eduard Pletea

Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România – COPAC – Președinte Radu Ganescu

Articolul Ne-au ,,vindecat” din pix! apare prima dată în Jurnal Social.

Miercuri, 10 septembrie 2025, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD) a organizat o consultare publică pe tema proiectului de modificare a criteriilor medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap, aflat în prezent în transparență decizională.

Au fost prezenți, fizic și online reprezentanți ai federațiilor și asociațiilor de profil, părinți și persoane cu dizabilități, care și-au exprimat nemulțumirea și îngrijorarea față de noile criterii.

La consultare a participat doamna Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR).

Exemple prezentate au arătat gravitatea situației:

• O mamă a povestit cum fiul ei, cu sindrom Down, încadrat acum în grad grav cu asistent personal, a fost surprins încercând să își taie un deget. După noile criterii, copilul ar urma să fie încadrat în grad accentuat, pierzând astfel dreptul la îngrijirea de care depinde viața lui.

• O altă mamă a relatat că trebuie să își țină sub cheie produsele de igienă, pentru că fiul ei, lăsat nesupravegheat, ar încerca să le consume ca pe alimente.

Doamna Daniela Tontsch, președinta CNDR, a subliniat că declasificarea unor afecțiuni grave și excluderea altora din criterii, fără servicii alternative de suport, supraveghere și îngrijire, va condamna mii de persoane cu dizabilități la izolare, abuz și marginalizare, expunându-le la pericole reale.

Ea a explicat că România nu are încă suficiente centre de zi, servicii de tip respiro, îngrijire la domiciliu sau suport specializat pentru familii, iar retragerea dreptului la asistent personal nu poate fi considerată o reformă.

„În aceste condiții, retragerea dreptului la asistent personal nu înseamnă reformă, ci abandon social. Solicităm ca proiectul de act normativ să reflecte realitatea de zi cu zi a persoanelor cu dizabilități și să fie construit în jurul nevoilor reale, nu al statisticilor reci”, a declarat Daniela Tontsch.

Doamna Alexandra Zară, președinta ANPDPD, a precizat în repetate rânduri:

– Proiectul de ordin NU prevede chemarea la reevaluare a persoanelor care dețin deja un certificat de încadrare în grad de handicap cu termen de valabilitate permanent.

– În prezent, evaluarea persoanelor cu certificat revizuibil se realizează potrivit acelorași prevederi, respectiv ale Ordinului nr. 762/1992/2007.

– În acest moment, proiectul de modificare a Ordinului nr. 762/1992/2007 privind aprobarea criteriilor medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap se află în procedură de transparență decizională și nu va fi retras la data stabilită, ceea ce înseamnă că perioada pentru transmiterea observațiilor și a propunerilor se prelungește. Acestea pot fi trimise prin e-mail la: dezbateri@mmuncii.gov.ro sau registratura@anpd.gov.ro.

ANPDPD va organiza în perioada următoare o serie amplă de consultări pe tipuri de afecțiuni.

La finalul dezbaterilor, toate observațiile și propunerile primite vor fi analizate, iar forma finală a proiectului de ordin va fi transmisă spre aprobare.Toate persoanele implicate până la acel moment în procesul de consultare vor fi informate cu privire la preluarea sau respingerea observațiilor și a propunerilor lor.

Începând de joi, ANPDPD a pus la dispoziția persoanelor cu dizabilități și a aparținătorilor un call center și o adresă de e-mail dedicate pentru preluarea întrebărilor și a solicitărilor de clarificare referitoare la Proiectul de Ordin privind aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap.

Puteți contacta reprezentanții ANPDPD telefonic la numărul 0314 338 090, tasta 0, de luni până vineri, între orele 14:00 – 17:00.

De asemenea, întrebările pot fi transmise și pe e-mail, la adresa: criterii.incadrare@anpd.gov.ro.

Articolul Consultare publică ANPDPD: Părinți și organizații își exprimă îngrijorarea față de noile criterii de încadrare în grad de handicap – reforma riscă să devină abandon social apare prima dată în Jurnal Social.