Marius Viorel Girada, în vârstă de 45 de ani, din Dorohoi, județul Botoșani, este un exemplu de curaj și determinare. Deși se află într-un scaun rulant din cauza unei erori medicale care i-a afectat iremediabil sănătatea, Marius refuză să lase dizabilitatea să-l definească. Cu perseverență, voință și determinare, demonstrează că orice obstacol poate fi depășit. Autor a trei cărți, Marius a reușit să le scrie folosind vârful nasului, nu un pix sau tastatura, așa cum ne-am imagina. Este o persoană ambițioasă și luptătoare, mereu dornică să ajute oamenii și să inspire prin povestea sa.

Marius mărturisește că dizabilitatea sa este de la naștere, din cauza neglijenței personalului medical. Din nefericire, pe lângă faptul că nu poate merge, Marius se confruntă și cu alte dificultăți asociate stării sale. Cu toate acestea, continuă să lupte pentru o viață mai bună.

,,Suferința mea a survenit în urma sufocării la naștere din cauza neglijenței personalului medical. Din păcate, pe lângă faptul că nu pot merge, această boală aduce şi alte suferințe, cum ar fi spasme musculare, mișcări involuntare care pot duce la stricarea obiectelor sau lovirea unor persoane, dificultăți de hrănire şi hidratare şi multe alte”, spune el.

Accesul la educație: un drum plin de obstacole

Obținerea unei educații corespunzătoare a fost pentru Marius o luptă dificilă, descrisă în detaliu în cea de-a treia sa carte ,,Dorința de a face cât mai mult”. A fost nevoie de mult efort și perseverență pentru a depăși barierele, însă aceste experiențe l-au format și l-au determinat să caute mereu soluții.

Marius afirmă că și-a dorit întotdeauna să acumuleze cunoștințe, iar în 2010 a început să exploreze învățământul online, reușind ulterior să urmeze studii la domiciliu. După ce a finalizat clasele I-IV la o școală specială, a întâmpinat dificultăți din cauza vârstei la evaluarea pentru continuarea studiilor, dar a perseverat. În cele din urmă, a reușit să se înscrie în clasa a V-a în februarie 2013, împlinindu-și visul de a demonstra că persoanele cu dizabilități pot depăși obstacolele.

,,Am luat legătura cu reprezentanţii Comisiei, iar aceaştia m-au asigurat că o să găsească o soluţie pentru ca să pot continua studiile. Pentru unul ca mine, cursurile şcolii au început în luna februarie 2013. Eram atât de fericit să fiu elev în clasa a V-a! Astfel, mi-am împlinit visul cel mai fierbinte: de a dovedi că şi persoanele cu dizabilităţi au puterea de a-şi depăşi destinul. Cu ajutorul Lui Dumnezeu, am terminat și clasa a V-a. Au fost cateva luni dificile, dar în același timp frumoase. Dificile, în sensul că am înțeles mai greu ecuațiile, dar acum îmi plac. Când mi-a fost adusă diploma, am fost surprins să văd că am luat premiul întâi”, mărturisește Marius.

Marius și-a continuat studiile cu hotărâre, reușind să finalizeze opt clase.

Viața cu dizabilități în România: între lipsuri și speranță

Realitatea persoanelor cu dizabilități locomotorii în România rămâne una complicată. Lipsa accesibilității reprezintă o problemă majoră, în ciuda faptului că legislația în vigoare (Legea 448/2006) ar trebui să asigure drepturile fundamentale ale persoanelor cu dizabilități. Găsirea unui spațiu adecvat, cu facilități moderne și adaptate, rămâne o prioritate pentru el.

„De trei ani, am primit o garsonieră la parter, cu cinci trepte și fără nicio adaptare necesară nevoilor mele. Mi-au dat garsoniera pe motiv că nu sunt căsătorit, deși Legea 448/2006, art. 20, alin. (2), lit. a) prevede: Persoanele cu handicap grav beneficiază de următoarele drepturi: acordarea unei camere de locuit, suplimentar faţă de normele minimale de locuit prevăzute de lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuinţele care aparţin domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale ale acestuia.

Totodată, art. 20, alin. (3) prevede că beneficiază de prevederile alin. (2) și familia sau reprezentantul legal pe perioada în care are în îngrijire un copil ori un adult cu handicap grav. În schimb, m-au scutit de plata chiriei prevăzută în același articol de lege, litera b. Deci, ce treabă are căsătoria cu acest drept?

A doua problemă cu care mă confrunt este găsirea unui loc adecvat nevoilor mele, adică să am camera mea cu baie, să o pot dota cum doresc. Dacă n-am calculator cu internet, degeaba gândesc ceva frumos, că n-am cum să pun în practică. De curând am aflat că sunt fonduri de la stat pentru decontarea cheltuitelor într-un cămin, dar acesta trebuie să fie acreditat pentru servicii sociale. Deja am început să caut un astfel de loc, deoarece problemele apar pe neașteptate şi îmi provoacă multă îngrijorare”, explică Marius.

Scrisul – o provocare creativă

Pentru Marius, scrisul nu este un refugiu, ci o provocare. Prin cărțile sale, explorează frumusețea creației și învăță să devină din ce în ce mai atent la detalii. Până acum, a publicat trei cărți și a colaborat la alte proiecte literare. Scrisul este modul său de a-și exprima ideile și de a-și lăsa amprenta asupra lumii.

Implicarea socială: un exemplu de solidaritate

Marius colaborează activ cu Asociația „Freamăt de Speranță” din Câmpulung Moldovenesc, unde, împreună cu echipa de acolo, caută soluții pentru a construi proiecte care să aducă beneficii comunității. De asemenea, prin activitatea sa online, distribuie informații care pot ajuta alți oameni să-și rezolve problemele. ,,Multe sunt simpli distribuiri, pentru că am convingerea că, prin acest fapt, acel om își poate găsi alinarea sau chiar rezolvarea problemei respective. Și asta mă face fericit!”

Motivația: credința și dorința de a construi

Potrivit afirmațiilor lui Marius, credința în Dumnezeu este principală sa sursă de putere. Prin aceasta, găsește motivația să lupte, să construiască și să continue, indiferent de obstacole. ,,Puterea o iau din credința în Mântuitorul Hristos, care îmi dă putere să lupt. Aşa cum am spus şi la întrebarea cu scrisul, ceva mă împinge să lupt, să construiesc. Uneori primesc multe aprecieri, dar acestea nu mă prea încântă, atât timp cât nu mă ajută nimeni să realizez ceva concret”, adaugă el.

Dorințe și proiecte de viitor

Deși până acum nu a reușit să-și împlinească visurile – o familie, o casă la curte sau un ONG care să sprijine persoanele aflate în situații similare – Marius nu renunță. În prezent, își dorește să finalizeze proiectele în care este implicat, inclusiv o carte despre șah.

,,Am dat o lucrare cu 100 de partide de şah unei doamne de la Federația Română de Şah pentru tipărirea unei cărți şi aştept să văd ce reușește să facă”, menționează acesta.

Marius afirmă că nevoia sa cea mai mare în acest moment este găsirea unui cămin adecvat, care să-i ofere condițiile necesare pentru a-și duce la îndeplinire planurile.

Un mesaj de speranță

Povestea lui Marius Girada este o lecție de curaj, determinare și credință. Este un exemplu că, în ciuda tuturor greutăților, speranța și dorința de a face bine nu dispar. „Dacă mă puteți ajuta să-mi împlinesc dorințele, contactați-mă!”, transmite Marius tuturor celor care vor să-l sprijine.

Marius ne arată că adevăratele limite sunt cele pe care ni le impunem singuri și că, atunci când îți dorești cu adevărat, poți transforma chiar și cele mai dificile încercări în oportunități.

Cei care doresc să-l contacteze pe Marius pentru a-l susține sau pentru a afla mai multe despre povestea sa de viață, o pot face pe blogul său: vreausalupt.wordpress.com sau pe contul său de Facebook: facebook.com/girada.marius.viorel.

Marius este deschis să colaboreze, să împărtășească experiențe și să primească sprijin pentru proiectele sale.

Articolul Povestea unei lupte continue: Marius Viorel Girada, un exemplu de curaj și determinare apare prima dată în Jurnal Social.

Nicolae Simionescu sau Nicky, cum îi place să i se spună, este un băiat în scaun rulant din Polovragi, Gorj, student în ultimul an la Facultatea de Drept. Tânărul suferă de tetrapareză spastică, dar acest lucru nu îl împiedică nici pe departe să-și realizeze visurile. El este genul de om care dorește să schimbe lumea. Părinții lui, ambii profesori, i-au asigurat, cu mari sacrificii, accesul la o educație adecvată. Nu se lasă descurajat de problemele sale locomotorii și de sistemul din România care nu îi oferă șansa unei vieți normale. Din dorința de a face ceva pentru sine și pentru semenii săi, aflați într-o situație similiară, el s-a implicat în politică. Înarmat în această luptă inechitabilă cu voință, curaj și optimism, e determinat să învingă. Am stat de vorbă cu Nicky, pentru a-i cunoaște povestea, una despre ambiție și perseverență.

Lavinia E Niculicea: Cu ce provocări te-ai confruntat pentru a putea avea acces la o educație adecvată?

Nicky Simionescu: Pentru a avea acces la o educație adecvată m-am confruntat cu multe bariere impuse de societate. Primul și cel mai important obstacol a fost lipsa accesibilizării mijloacelor de transport în comun. Acest fapt m-a determinat să fac naveta cu mașina personală, ceea ce a implicat costuri uriașe.

Lavinia E. Niculicea: De ce ai ales Facultatea de Drept?

Nicky Simionescu: Am ales facultatea de drept, deoarece am avut șansa învățamântului la
distanță care nu implică naveta zilnică și fiindcă îmi place noțiunea de dreptate.

Lavinia E. Niculicea: Cine te-a susținut pentru a putea să-ți realizezi visurile?

Nicky Simionescu: Pentru a putea să-mi realizez visurile am fost susținut 100% de familia mea din punct de vedere financiar și moral.

Lavinia E. Niculicea: Ce hobby-uri ai?

Nicky Simionescu: Îmi place să stau în fața laptopului, să navighez pe internet, deoarece cu ajutorul său comunic cu lumea exterioară, și astfel timpul trece mai ușor.

Lavinia E. Niculicea: Ce te-a motivat să mergi înainte?

Nicky Simionescu: Mama mea a murit înainte să intru eu la liceu. Se poate spune că am mers înainte din inerție. Acel moment a fost și încă este cel mai greu din viața mea. Se întâmplă și acum să am momente în care spun că viața este grea sau nedreaptă. Pot spune că merg înainte pentru familia mea. Trebuie să încerc sa le ofer ceva la schimb, după ce ei au dus această luptă grea cu birocrația și lipsa de înțelegere a societății față de persoanele cu dizabilități.

Lavinia E. Niculicea: Ce te-a determinat să intri în politică?

Nicky Simionescu: Intrarea mea în politică a fost determinată de gândul că persoanele cu dizabilități nu pot să mai trăiască în această situație în care sunt, stigmatizate de societate, abandonate de stat și nevoite să supraviețuiască din niște venituri insuficiente. Persoanelor cu dizabilități, în Romania, li se refuză dreptul la o viață demnă. Simt o mare vină și greutate sufletească pentru moartea mamei mele și pentru starea de sănătate a tatălui și a surorii mele. Oricât am vrea să negăm, îngrijirea unei persoane cu dizabilitati duce la ,,costuri” uriașe din toate punctele de vedere: fizic, psihic, sufletește, financiar, etc.

Lavinia E. Niculicea: Cu ce bariere se confruntă o persoană cu dizabilități în România?

Nicky Simionescu: O persoană cu dizabilități se confruntă cu nenumărate bariere în țara noastră. De cele mai multe ori, ești nevoit să îți petreci o mare parte din timp în locuință, din cauza lipsei de accesibilizare a mediului exterior. Nu ni se oferă șansa de a munci. De asemenea, nu ni se asigură accesul la o educație adecvată. Au șansa de a dobândi o educație de calitate doar cei care sunt susținuți de membrii familiei care fac eforturi supraomenești, așa cum a fost cazul meu.

Lavinia E. Niculicea: Cum ai schimba situația grea a persoanelor cu dizabilități?

Nicky Simionescu: Schimbarea situației grele a persoanelor cu dizabilități din România este un proces foarte greu. El trebuie pornit de la mentalitatea societății în care trăim. Fiecare om sănătos trebuie să înțeleagă că în orice secundă poate ajunge să dobândească o dizabilitate. Apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități ține de drepturile fundamentale ale omului și de maturizarea democratică a societății noastre.

Lavinia E. Niculicea: Ce îți dorești să faci pe viitor?

Nicky Simionescu: Pe viitor, aș vrea să dobândesc calitatea de reprezentant al persoanelor cu dizabilitati în Parlamentul acestei țări. Este o misiune grea. Cred că, atât societatea în ansamblul său, cât și persoanele cu dizabilitati trebuie să înțeleagă că este nevoie de persoane cu dizabilități în politică, pentru a arăta că suntem cu adevărat o democrație bazată pe valori europene.

Articolul Povestea plină de inspirație a lui Nicky, tânărul care dorește să schimbe lumea, deși se află într-un scaun rulant apare prima dată în Jurnal Social.