Vineri, 13 decembrie, la București, debutează Campionatul Național de Baschet în Fotoliu Rulant 2024-2025, cu patru echipe din țară la start, anunță Federația Română de Baschet (FRB).

Primul tur al Campionatului Național de Baschet în Fotoliu Rulant va avea loc între 13 și 15 decembrie 2024, la Arena de Baschet din București. Evenimentul reunește patru dintre cele mai bune echipe din țară: CS Comunitar Sibiu, ACS Academia Phoenix Galați, AJ Ilfov Motivation și ACS Ralph Brașov.

Sprijiniți de antrenori și de public, sportivii în scaun rulant se vor întrece, timp de trei zile, pentru a-și demonstra abilitățile în ceea ce privește baschetul.

Conform FRB, fiecare echipă va disputa câte trei meciuri în cadrul acestui prim tur. Partidele se vor desfășura astfel:

13 decembrie 2024

• 12:00: AJ Ilfov Motivation vs. ACS Academia Phoenix Galați
• 16:00: CS Comunitar Sibiu vs. AJ Ilfov Motivation

14 decembrie 2024

• 10:00: CS Comunitar Sibiu vs. ACS Academia Phoenix Galați
• 12:00: AJ Ilfov Motivation vs. ACS Ralph Brașov
• 14:00: ACS Ralph Brașov vs. ACS Academia Phoenix Galați

15 decembrie 2024

• 13:00: CS Comunitar Sibiu vs. ACS Ralph Brașov

Toate meciurile vor putea fi urmărite în direct pe canalul de YouTube FRB TV.

Campionatul Național de Baschet în Fotoliu Rulant 2024-2025 include patru tururi, fiecare desfășurându-se în trei etape, organizate în diferite orașe din România:

• Decembrie 2024 – București
• Februarie 2025 – Cluj-Napoca
• Martie 2025 – Brașov
• Mai 2025 – Turneul FINAL FOUR, la Sibiu

Evenimentul este organizat de Federația Românǎ de Baschet și beneficiază de sprijinul sponsorului Alcam International, parte a grupului Green Future. Campionatul are ca obiectiv promovarea incluziunii sociale prin sport și oferirea unei platforme de competiție pentru sportivii cu dizabilități.

Ce este baschetul în fotoliu rulant?

Baschetul în fotoliu rulant este o variantă adaptată a baschetului tradițional, dedicată persoanelor cu dizabilități fizice, în special celor cu mobilitate limitată în partea inferioară a corpului. Este una dintre cele mai populare discipline sportive pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, având 82 de federaţii afiliate şi aproximativ 100.000 de practicanţi, de la nivel amator până la profesionist.

Baschetul în fotoliu rulant se bazează pe regulile baschetului clasic, însă cu unele adaptări pentru a permite utilizarea fotoliului rulant în timpul jocului și pentru a armoniza diferitele niveluri de dizabilitate ale jucătorilor, conform baschet.ro.

Dimensiunea terenului, înălțimea coșului, durata meciului sunt aceleași cu cele din baschetul clasic.

Baschetul în fotoliu rulant dezvoltă abilitățile fizice sle sportivilor, îmbunătățind coordonarea, echilibrul și forța. De asemenea, creează legături între sportivi și promovează spiritul de echipă, evidențiind talentul și determinarea sportivilor.

La nivel global, baschetul în fotoliu rulant este coordonat de Federația Internațională de Baschet în Fotoliu Rulant (IWBF), care organizează competiții majore, cum ar fi Campionatele Mondiale și turneele paralimpice.

Articolul Campionatul Național de Baschet în Fotoliu Rulant 2024-2025: Trei zile de spectacol și competiție intensă apare prima dată în Jurnal Social.

Ionel Sandu are 26 de ani și este din satul Vărăști, județul Călărași. Este un om ambițios și perseverent, pentru care nu există conceptul ,,Nu se poate”. El a fost arbitru de fotbal la AJF Călărași, însă, în urma unui accident, a rămas imobilizat într-un scaun rulant. Faptul că este într-un scaun rulant nu l-a împiedicat să facă performanță în sport. De curând, Ionel a câștigat locul I la Competiția Națională de Biliard în Scaun Rulant, cel mai mare eveniment sportiv indoor din România pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.

Ionel povestește că, în urmă cu opt ani, viața i s-a schimbat brusc. Modul de a se deplasa avea să fie altul în urma accidentului. A trebuit să folosească un scaun rulant pentru a-și îndeplini activitățile zilnice, fiind nevoit să se adapteze la o nouă viață.

El spune că printre barierele cu care se confruntă ca persoană cu dizabilități se numără lipsa accesibilității și a infrastructurii, însă, cu voință și determinare, precum și cu susținerea celorlalți, poate depăși aceste provocări. ,,În mare parte, mă confrunt cu lipsa accesului în instituții. Merg însoțit și sunt ajutat unde nu pot eu singur. Sunt ambițios și ce îmi propun, reușesc.”

Cu ajutorul biliardului, Ionel a reușit să treacă peste încercări, transformându-și dizabilitatea într-o abilitate, abilitatea de a face lucruri care să-i inspire pe ceilalți.

Ioan spune că a început să joace biliard ocazional, în urmă cu cinci ani, prietenii fiind cei care l-au încurajat să continue să practice acest sport. ,,Jucam biliard rar când puteam să merg. Am jucat cu prietenii prin 2019, pe perioada iernii, după care nu am mai jucat până am început să mă pregătesc, cu două săptămâni înainte de concurs. Pasiunea pentru biliard am căpătat-o când jucam cu prietenii pe echipe și trebuia să câștigăm să rămânem la masă. Prietenii mei mă încurajează să joc biliard, să câștig orice concurs la care merg”, mărturisește Ionel.

El adaugă că biliardul e un joc al minții care implică mai întâi întocmirea unui plan, și anume cum să lovești bilele, iar apoi să pui în practică ceea ce ai în minte.

Dorința de a socializa și de a-și depăși limitele l-au determinat să se înscrie la cea de-a opta ediție a Competiției Naționale de Biliard în Scaun Rulant. După doar doi ani de la prima participare, Ionel a câștigat locul I, de remarcat fiind ambiția și dorința sa de a reuși.

,,Mi-am dorit să încerc, să prind un loc și am reușit în al doilea an să obțin locul l. În primul an, m-am calificat în primii 16. Sunt onorat că am participat, dar mai ales că am obținut locul 1. Sunt mândru de mine. Organizatorii au fos prietenoși, mi-a plăcut, de abia aștept să particip și anul viitor”, afirmă Ionel.

El crede că ceea a făcut diferența a fost faptul că s-a antrenat, menționând că ,,au contat cele două săptămâni de antrenamente: o oră pe zi sau la două zile”.

În plus, Ionel a fost ales recent printre cei cinci sportivi care vor beneficia de antrenamente în jocul de biliard, antrenamente care l-ar putea duce la Malmo Open în Suedia, la cel mai mare eveniment sportiv paralimpic.

 ,,Credeam cam 50% că pot fi printre cei cinci pentru antrenament, dar acum că am fost selectat sunt foarte bucuros. Sper sa fiu eu cel ales pentru Malmo, dar și ceilalți patru concurenți au potențial, deci nu se știe, dar la sfârșitul antrenamentelor cel mai bun să reprezinte România. Am încredere în mine. Voi fi serios pe toată durata antrenamentelor și îmi doresc să mă perfecționez. Le doresc adversarilor mult noroc, să muncească, iar la sfârșit cel mai bun dintre noi să meargă la concurs și să facă o treabă bună!”, declară Ionel.

În timpul liber, Ionel spune că îi place să meargă la meciuri de fotbal și să iasă afară cu iubita și prietenii.

În ceea ce privește proiectele sale de viitor, el menționează că își dorește să se antreneze și să mergă la concursuri internaționale de biliard.

Ionel le transmite persoanelor cu dizabilități ,,să aibă încredere în ei, să iasă din casă și să facă tot ce își doresc, pentru că timpul trece”.

Competiţia de Biliard în Scaun Rulant (CBSR), ediţia cu numărul 8, a fost organizată de Asociația Lions Club Sportiv ,,Mereu Împreună pentru Oameni”, o organizație nonguvernamentală, care din 2015 se dedică incluziunii prin sport, a persoanelor cu dizabilități, oferind ghidaj și sprijin pentru integrarea socio-comunitară, în mod echitabil și egal.

Cel mai mare eveniment sportiv indoor din România, adresat persoanelor cu dizabilități locomotorii, a avut-o în calitate de arbitru pe Sonia Simionov, campioană națională la billiard, invitat special fiind suedezul Henrik Larsson, multiplu campion internațional și european la biliard în scaun rulant.

Articolul Ionel Sandu: Sunt ambițios și ce îmi propun, reușesc apare prima dată în Jurnal Social.

Există oameni înzestrați cu o voință nemaipomenită și cu o determinare ieșită din comun, care devin o sursă de inspirație pentru ceilalți. Există oameni care arată că pot să miște munți, figurativ vorbind, chiar dacă nu-și pot mișca bine corpul, printr-o ambiție de fier și o credință de neclintit. Un astfel de om este Alex Szollo, din Timișoara, un învingător, care nu a lăsat handicapul să-l definească și care demonstrează în fiecare zi că ,,viața bate filmul” și chiar merită trăită.

Alex Szollo, în vârstă de 30 de ani, s-a nascut cu paralizie cerebrală, însă această dizabilitate nu i-a ucis aripile în zbor și nici dorința de a face o diferență în viață. În ciuda condiției sale, care îi face aproape imposibilă mobilitatea, a reușit să cucerească cele mai îndepărtate orizonturi, devenind conștient de puterile mentale și sufletești cu care este înzestrat și încercând să și le șlefuiască cu migală și curaj.

Cu o minte strălucitoare și un spirit invincibil, a reușit să fie cel mai bun student al Facultății de Litere, scrie recenzii de cărți, face traduceri internaționale și publică cărți. El arată că omul se poate ridica deasupra tuturor obstacolelor vieții, prin optimism și voință, iar ,,zidurile” există doar în minte.

,,Foarte multă lume îmi spune, tu ai reușit, tu ești un învingător, tu ți-ai depășit condiția. Nu. După mine, singurul om din istoria umanității care și-a depășit condiția a fost Hristos și rămâne. Am fost învățat mereu că cei mulți nu vor adapta niciodată mediul la nevoile celor puțini și trebuie să lupt, să răzbesc și să fiu foarte, foarte hotărât să obțin ceea ce vreau, în același timp fiind cât mai discret și cât mai …nu știu exact cum să zic, cât mai aproape de decența umană, fără să ridic pumnul în aer să spun eu sunt, eu vreau, eu am drepturi, eu trebuie să fiu respectat”, spune Alex Szollo.

Alex a absolvit Universitatea de Vest din Timișoara și a urmat cursurile Universității din Toronto, Canada. Hotărârea și atitudinea lui pozitivă de care dă dovadă i-a inspirat atât pe colegi, cât și pe profesori.

Alex consideră că adevăratul handicap ţine de ignoranţă și că fiecare hotărăşte singur cât este sau nu de handicapat. Este conștient că este diferit și acceptă acest lucru, încercând prin exemplul său să schimbe mentalități și vieți.

,,Vocea voastră contează, faceți-vi-o auzită, fiți demni, fiți conștienți că sunteți diferiți și îmbrățișați cu toată forța lucrul ăsta. Pentru că există două moduri de a te raporta la ideea de a fi diferit, să te cramponezi de ea, să spui că mie nu-mi iese cutare lucru în viață pentru că sunt diferit și mi se pun piedici sau poți să spui da, uite, sunt diferit fizic vizibil, și pot să fac o diferență mare în viața cuiva și uite, voi începe chiar de azi”, a povestit Alex Zsollo.

Alex consideră că a reușit să-și împlinească visurile, deoarece a avut lângă el oameni care nu i-au tăiat aripile, care au văzut mai mult în el decât niște limite și i-au,, hrănit” crezul de a reuși. El a putut să treacă prin toate furcile caudine ale vieții, fiind sprijinit de părinții săi, oameni deschiși și dedicați, care l-au ajutat să înțeleagă că singurele bariere sunt, de fapt, cele pe care și le ridică omul cu propriile mâini.

Tânărul își dorește ca prin atitudinea lui să-i inspire și să-i ajute pe cei din jur să-și urmeze visurile.

,,Viața-i frumoasă. Căutați minunea din fiecare clipă și continuați-vă aventura cunoașterii în fiecare zi…”,  a mai spus Alex Szollo.

Articolul Povestea lui Alex Szollo, tânărul care demonstrează în fiecare zi că ,,viața bate filmul” și chiar merită trăită apare prima dată în Jurnal Social.

Perseverență. Voință. Luptă. Curaj. Forță. Echilibru. Pasiune. Talent. Aceste atribute se împletesc frumos într-o mână de om. Averie Mitchell este o fetiță specială și uimitoare care nu s-a lăsat infrântă de provocările vieții. Ea a devenit o sursă de inspirație pentru milioane de persoane din lumea întreagă. Videoclipul în care ea face acrobații într-o sală de gimnastică, cu un picior protetic, smulge lacrimi și zâmbete de admirație.

Averie Mitchell, în vârstă de 11 ani, din Oklahoma, iubește gimnastica, animalele, Natura. În acest sens, ea nu se deosebește prea mult de ceilalți copii din orășelul ei natal. Diferența apare atunci când te uiți la piciorul ei drept, care seamănă mai mult cu o mașinărie, decât cu mușchii și oasele unui om, rezultatul unei amputări a piciorului, mai jos de genunchi, la doi ani. În prezent, poartă o proteză de înaltă tehnologie, care îi conferă confort și o determină să fie încrezătoare. Ea chiar găsește puterea de a glumi pe seama piciorului ei artificial.

Averie s-a născut cu pseudartroză, o afecțiune care face ca substanța osoasă (calusul osos) să nu se formeze sau să se formeze defectuos ceea ce creează o pseudoarticulaţie. Adesea, picioarele copiilor născuți cu o astfel de boală sunt curbate, se rup ușor și nu funcționează așa cum ar trebui.

În urmă cu nouă ani, părinții au fost puși în fața unei decizii dificile: amputarea piciorului fiicei lor. Alegerea s-a dovedit a fi una corectă. Cu toate că operația a reușit, Kim, mama lui Avery, se întreba oare ce ar putea să facă un copil de 2 ani pentru a se bucura de o viață normală. Ea a găsit răspunsul doi ani mai târziu într-o sală de gimnastică, unde Averie a reușit să facă săriturile și rotațiile cu ușurință, deși avea un picior proteic. Parcă, gimnastica era făcută pentru ea și ea pentru gimnastică. Din acel moment, Averie s-a dedicat acestei activități, cu multă pasiune și devotament.

Probabil că nu ar fi putut alege o modalitate mai dificilă de a-și petrece timpul liber. Gimnastica necesită aptitudini fizice, disciplină, echilibru, atenție pentru detalii, simetrie și pregătire intensă.

Ea se antrenează de trei ore pe zi, patru zile pe săptămână. În iunie, Averie a participat la Campionatul Național de Gimnastică AAU, alături de competitoare sănătoase, câștigând locul trei la bârnă și terminând pe locul 10 la individual compus.

Averie concurează la paralele, bârnă și sol. Cel mai mult îi plac acrobațiile pe bârnă, cu toate că acest aparat este cel mai dificil. Imaginați-vă că faceți o săritură pe o bârnă de câțiva centimentri, fără să vă simțiți un picior!

,,Am fost atât de emoționată când am participat la Campionatele Naționale… Acum obiectivul meu este să merg la olimpiade. Cel mai greu lucru cu privire la gimnastica cu o proteză este faptul că îmi lipsește articulația gleznei, însă am puterea de a depăși asta. Am învățat să mă descurc”, a povestit Averie pentru revista PEOPLE. „

Averie nu este singură în marșul ei prin viață. Îi are alături pe părinți, pe cele două surori, pe prieteni și coechipieri. Faptul că Averie pășește prin toate provocările vieții, cu un zâmbet pe față și o atitudine pozitivă este, probabil, cea mai mare realizare pentru părinții ei.

,,Averie găsește întotdeauna o soluție, niciodată nu caută calea cea mai ușoară și nu se așteaptă la tratament preferențial din partea celorlalți. Ea muncește din greu, uneori cu umor, uneori cu lacrimi, dar întotdeauna cu determinare”, a declarat antrenoarea ei, Amanda Siniga.

Averie continuă să motiveze și să se autodepășească într-un sport plin de provocări, dar care-i conferă multe satisfacții.

,,Nu mă ajut doar pe mine însămi, eu îi ajut și pe alții să-și depășească temerile”. De exemplu, pot să fac un exercițiu, iar celorlalte fete le e teamă să îl facă. Antrenorul meu o să spună: «O fată cu un singur picior poate să îl facă, îl poți face și tu. Ai două picioare! »”, a declarat Averie.

Ceea ce ne învaţă această fetiță curajoasă este că nu există limite reale, acestea ni le punem noi înşine. Nimic nu este imposibil atunci când crezi în tine și iubești ceea ce faci. Ea reușește să treacă prin labirinturile vieții cu acrobații și salturi, cu entuziasm și încredere.

Articolul Povestea plină de inspirație a unei fetițe care face acrobații într-o sală de gimnastică, într-un picior. apare prima dată în Jurnal Social.