Luni, 17 octombrie, 2022, Consiliul Național al Dizabilității din România, în parteneriat cu Asociaţia Ability Hub, a desfăşurat, în cadrul Ability Club, o dezbatere despre problemele presante ale persoanelor cu dizabilităţi.

Evenimentul a avut loc în stațiunea Băile Olănești, județul Vâlcea, și a reunit reprezentanți ai asociațiilor și ai organizațiilor locale din domeniul dizabilității: Asociația de Sprijin a Copiilor Handicapați Fizic (ASCHFR) – Filiala Vâlcea, Asociația Nevăzătorilor din România – Filiala Vâlcea-Olt, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă (CSEI) – Băbeni, Fundația ,,Soul to soul” Vâlcea, Societatea Națională Independentă a Handicapaților din România (SNIHR) – filiala Vâlcea, Asociația Ștefan Andrei și Asociația Națională a Surzilor din România (ANSR) – Filiala Vâlcea.

În cadrul  dezbaterii, la care au participat 70 de persoane, au fost abordate problemele importante cu care se confruntă persoanele cu dizabilității, precum lipsa accesului la asistență și îngrijire, la mediul construit, la mijloace de transport, la tehnologii asistive și alte servicii sociale, indemnizațiile de handicap mult prea mici și au fost identificate soluțiile pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale acestor persoane.

Domnul Dumitra Zamfira, președintele SNIHR – filiala Vâlcea, a subliniat câteva dintre nevoile esențiale ale persoanelor cu dizabilități, cum ar fi transformarea drepturilor care survin din biletele de călătorie în bani, decontarea integrală a costurilor serviciilor pentru utilizatorii de scaunele rulante de către stat, antrenarea tinerilor cu dizabilități în activități utile și majorarea cuantumului indemnizațiilor persoanelor cu handicap.

,,O primă problemă ar fi transformarea drepturilor care survin din biletele de călătorie și roviniete în bani. Pentru gradul I cu însoțitor ar fi 100 de lei pe lună, iar pentru gradul II ar fi 50 de lei. Astfel, s-ar face economie cu tipărirea, iar o persoană sau două ar fi disponibile în direcțiile generale de asistență socială județene care se ocupă de aceste nevoi. Cea de-a doua problemă ar fi accesul mai ușor la mijloacele de locomoție, ca de pildă scaunele rulante, îndeosebi la cele la care trebuie făcute îmbunătățiri. Adică, statul să suporte integral costul acestor ajustări, nu persoanele cu dizabilități. Cea de-a treia problemă ar fi educația în familie, și anume părinții să direcționeze copiii către fundații, asociații, care să-i determine să socializeze, ca aceștia să evadeze din lumea virtuală și să facă activități care să-i ajute să treacă mai ușor peste suferință și să le fie utile în viitor.

De asemenea, ar fi mărirea cuantumul indemnizației de însoțitor, pentru că sumele actuale nu pot ajuta cu nimic persoanele cu dizabilități. Dacă atunci când s-a pus în aplicare Legea 448/2006, modul de calcul al indemnizației pentru persoana cu dizabilitate accentuată era jumătate din salariul minim pe economie, în prezent indemnizația a rămas cam jos de tot în comparație cu jumătatea salariului pe economie.

Totodată, persoanele decidente din partea guvernului, din partea unitățiilor departamentale județene trebuie să ia în calcul înființarea unor servicii sociale mobile care să ajute persoanele cu dizabilități în mod real, adică să se facă tratamente la domiciliu, să vină cineva care să-i acorde asistență persoanei cu dizabilități”, a precizat domnul Dumitru Zamfira.

La rândul său, doamna Sanda Diculescu, președinta ASCHFR și a filialei Vâlcea, a vorbit despre câteva probleme la nivel de organizație națională, care se pliază perfect pe nevoile membrilor filialei Vâlcea și ale tuturor.

,,O problemă ar fi legată de încadrarea în grad de handicap. Se vor schimba un pic criteriile de încadrare. Atunci când mamele persoanelor cu handicap se duc la comisie cu acel dosar, trebuie să fie atente la ce medic și psiholog merg, să obțină acele acte necesare. Este foarte important ce scrie medicul specialist în acele documente. Trebuie să fim obiectivi cu privire la ceea ce pot să facă copiii noștri. Dacă ei fac totul cu ajutorul nostru, și nu singuri, asta e realitatea. Este important să știm că acele criterii sunt definitorii pentru fiecare tip de handicap.

Eu am susținut ca principală problemă mărirea indemnizației de handicap pentru adultul cu handicap. Suma de 526 lei este mult prea mică. Am fost acum două săptămâni la o întâlnire cu ANPDPD, și din câte am înțeles domnul ministru Budăi face eforturi pentru mărirea acestei indemnizații, însă nu știm nimic concret. De asemenea, o altă problemă este acel spor de 15% pentru condiții grele în cazul asistentului personal, care este prevăzut în lege și care nu se acordă din cauza procedurii greoaie, a pașilor pe care angajatorul trebuie să-i parcurgă, și anume trebuie contactat DGASP-ul, măsurați niște parametrii care identifică condițiile grele etc. Noi avem foarte multe plângeri legate de acest lucru”, a declarat doamna Sanda Diculescu.

Doamna Lucia Dinică, fondatoarea Fundației ,,Soul to Soul”, a subliniat nevoia înființării unor centre sociale pentru persoanele cu dizabilități, lucru posibil prin implicarea tuturor ONG-urilor.

,,Aș vrea să punctez câteva lucruri, și anume să ne gândim că adulții noștri de astăzi, care mai ieri erau copiii cu handicap, ajung la o vârstă înaintată, iar handicapul lor nu se schimbă, așa că întrebarea mea și a fiecărui părinte este: Ce vor face acești adulți cu dizabilități pe viitor? Ideea fiului meu, Bogdan, pe care eu o continui și îmi doresc din suflet să se materializeze, este înființarea unor centre sociale pentru adulții cu dizabilități, ai căror părinți au decedat și au nevoie de sprijin, centre de tip familial, unde ei să se simtă ca acasă. Eu cred că imposibilul poate fi transformat în posibil, să ne unim forțele, pentru ca un astfel de centru să fie deschis în fiecare județ sau localitate. Noi avem acest centru de tip respiro, dar nu este suficient, pentru că nu sunt condițiile necesare”, a spus doamna Lucia Dinică.

Doamna Maria Vlăsceanu, reprezentanta părinților de la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă din Băbeni, a punctat faptul că, în România, să fii părinte de copil cu dizabilități presupune implicare și prezență permanentă, precum și confruntarea cu multiple nevoi, pe toate ariile existențiale.

,,Astfel, ne confruntăm în permanență cu lipsa resurselor financiare, generată  de nevoi, precum nevoia de medicamente și dispozitive specifice și nedecontate sau decontate parțial de catre CNAS, nevoia de asistență și supraveghere permanentă, nevoia de transport către unitățile sanitare și bazele de tratament, către unitățile școlare sau în alte părți etc.

În ceea ce privește transportul, statul asigură decontarea unui anumit număr de bilete sau combustibil, în funcție de gradul de handicap al beneficiarului. Există însă și situația copiilor cu grad de handicap și cu cerințe educaționale speciale, orientați către unități școlare de învățământ special, nevoiți să facă naveta zilnic către alte localități decât cea de domiciliu, majoritatea acestor copii fiind încadrați în grad grav, cu asistent personal sau cu însoțitor. În această situație mă regăsesc și eu cu fetița mea, obligate fiind să facem naveta zilnic din localitatea de domiciliu către școala specială din Rm.Vâlcea. Fetița mea a depășit deja vârsta de 10 ani, la care mai beneficia de 50% reducere la costul biletului de călătorie, deci amândouă plătim căte 24 de lei dus-întors, deci 48 de lei zilnic, în medie 1000 de lei pe lună.

O altă mare durere și problemă a noastră este reprezentată de marginalizare, de lipsa de incluziune, atitudinea societății față de situația copiilor nostri fiind, de cele mai multe ori, una de respingere, de lipsă de empatie și de înțelegere. Ne confruntăm fățiș cu segregarea în școli și grădinițe, prin excluderea sau neimplicarea copiilor noștri în activitățile școlare sau extrașcolare, nefiind doriți în colectivul clasei sau grupei din care fac parte.

În ceea ce privește învățământul special sau special integrat, acesta se confruntă la ora actuală cu un mare deficit de profesori itineranți și de sprijin la nivel național. Este foarte mare nevoie, de asemenea, de cadre specializate și de programe de instruire și formare pentru cadrele didactice din învățămantul de masă.

În cazul nostru, la Vâlcea, încă se raportează un mare deficit de norme școlare pentru învățământul special și special integrat, și constatăm, în același timp, și necesitatea unui număr mai mare de unități școlare de învățământ incluziv, deoarece, la nivel de județ, există un singur Centru Școlar de Educație Incluzivă, CSEI Băbeni, cu patru unități școlare aflate în subordine, la Băbeni,  Rm.Vâlcea, Fârtățești și Drăgășani, ceea ce nu acoperă nici pe departe numărul mare de copii cu CES și grad de handicap, aproape 1500, raportat de către IȘJ Vâlcea pentru anul școlar 2022-2023.

Tot la capitolul învățământ, este nevoie de o revizuire radicală a curriculei școlare pentru copiii cu CES si dizabilități, și adaptarea acesteia la nivelul de intelect al beneficiarilor, prin programe specifice fiecărei categorii, cu  obiective clar stabilite pe grupe, în funcție de gradul și aria de afectare ale fiecăruia”, a declarat doamna Maria Vlăsceanu.

,,Vorbim, de asemenea, despre nevoia de socializare și de terapie, atât pentru copii, cât și pentru părinți. După cum se știe, copiii cu dizabilități au nevoie de terapii specifice, recomandate de către specialiști și stabilite prin planul de interventie personalizat al fiecăruia, terapii care sunt parțial, într-o mică parte, asigurate și decontate de către stat. Aici intervine marea durere, și de cele mai multe ori, neputința noastră, a părinților, când alergăm cu disperare peste tot pe unde auzim despre specialiști ori centre de recuperare, în cautarea unor miracole uneori, sau pentru găsirea de soluții pentru diagnosticul copiilor noștri. Observăm în ultimul timp o explozie a cazurilor de autism, o creștere progresivă a cazurilor de boli rare cu diagnostic necunoscut în rândul copiilor mici, ceea ce necesită o atenție deosebită și o implicare amplă și extrem de costisitoare din partea părinților, în ceea ce privește mecanismul de stabilire a  diagnosticului și apoi a tratamentului. Toate astea depășesc cu mult resursele financiare și de orice fel ale familiei, uneori se ajunge chiar la separarea părinților, fiind, astfel, o majoritate de părinți singuri cu copii cu dizabilități, părinți copleșiți de griji și responsabilități, cu nevoi la fel de speciale ca ale copiilor noștri.

În scurt timp, copiii noștri vor deveni adulți, iar scopul nostru de acum este ca ei să devina adulți pe cât se poate de funcționali. De aceea, este mare nevoie ca ACUM să ne stabilim corect obiectivele, iar instituțiile abilitate ale statului să vină în sprijinul nostru, prin alocarea resurselor necesare.

Vorbind despre nevoia de socializare, aducem în discuție nevoia înființării de centre respiro, de centre sociale de zi, de programe de activități pe diverse domenii, cu scop incluziv, care este stringentă peste tot și, mai ales, în județul Vâlcea. Ne dorim să avem, pentru început, cel puțin în Rm.Vâlcea, două astfel de centre, pentru copii și pentru adulți, cu posibilitate de înființare, apoi și în celelalte orașe și localități rurale ale județului.

Așa cum am mai spus, cuvântul magic este INCLUZIUNE, și este tot ceea ne dorim pentru copiii noștri. Printr-o atitudine pozitivă, setată pe găsirea de soluții și pe implicare, ne manifestăm dorința de apartenență și participare la viața socială, lucrând fiecare, în mod constructiv, pentru misiunea care ne-a fost dată”, a adăugat doamna Maria Vlăsceanu.

Vizioneză albumul foto integral aici

Consiliul Național al Dizabilității din România desfășoară proiectul „Criza din Ucraina: Soluții incluzive și recuperare pentru persoanele cu dizabilități, partea a II a”, cu asistență financiară din partea ONG-ului Christian Blind Mission (CBM) și a European Disability Forum (EDF) (Forumului European al Dizabilității).

,,Acest document a fost realizat cu asistența financiară a partenerului finanțator CBM și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității). Opiniile exprimate aici sunt cele ale Consiliului Național al Dizabilității din România și, prin urmare, nu pot fi considerate în niciun fel ca reflectând opinia oficială a partenerului de finanțare și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității).”

Articolul Dezbatere despre problemele presante ale persoanelor cu dizabilităţi, desfășurată în cadrul Ability Club, la Vâlcea apare prima dată în Jurnal Social.

Joi, 29 septembrie, 2022, Consiliul Național al Dizabilității din România, în parteneriat cu Asociaţia Ability Hub, a organizat, în cadrul Ability Club, în format hibrid, o dezbatere despre problemele importante ale persoanelor cu dizabilităţi, în contextul socio-economic actual.

La eveniment au participat două zeci și unu de persoane cu dizabilităţi și însoțitorii lor, din Bucureşti şi din mai multe judeţe. În online au participat patru persoane cu dizabilităţi ucrainene, care au solicitat protecţie temporară în România. Persoanele ucrainene au făcut cunoştinţă cu membrii Ability Club, au aflat despre realizările şi problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi din România şi, la rândul lor, au povestit cum era viaţa lor înainte de conflictul din Ucraina şi cum este în România.

În cadrul dezbaterii, au fost abordate problemele presante cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, precum indemnizațiile de handicap mult prea mici, lipsa accesului la asistență și îngrijire, la dispozitive asistive și materiale igienico-sanitare și lipsa accesului pe piața muncii.

Doamna Mariana Nicolae, din București, este asistentul maternal al unui tânăr de 23 de ani, Edi, cu handicap psihic, ce a fost abandonat la vârsta de un an. Aceasta spune că Edi a terminat Liceul Tehnologic Special, fiind în căutarea unui loc de muncă. Deoarece sistemul de protecție socială este deficitar în România, au solicitat sprijin ONG-urilor pentru integrare pe piața muncii.

,,Am apelat la Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, unde ni s-a spus că fiind o persoană cu dizabilități nu i se poate găsi un loc de muncă și, astfel, nu poate fi primit nici în programul de șomaj, pentru că ei primesc numai persoane cărora le pot asigura un loc de muncă”, a punctat aceasta.

Doamna Mariana Nicolae a mai subliniat și alte nevoi, cum ar fi lipsa accesului la tratament medicamentos, la asistență personală și veniturile insuficiente pentru traiul de zi cu zi.

Yousef Ayyash, în vârstă de 22 de ani, este un tânăr cu o dizabilitate locomotorie, student în anul III la Psihologie, în cadrul SNSPA. În prezent, este voluntar în cadrul Ability Hub. El spune că își dorește să aducă o schimbare în ceea ce privește statutul persoanelor cu dizabilități, iar pentru a schimba mentalitatea și viața acestor persoane este nevoie de implicare și de eforturi atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv.

Laurențiu Pârvulescu, în vârstă de 37 de ani, are tetrapareză spastică, fiind dependent de scaunul rulant. El a absolvit cursurile Grupului Școlar ,,Doamna Stanca”, specializarea Matematică-Informatică, iar în prezent lucrează în domeniul IT, doar patru ore. Acesta afirmă că își dorește să-și găsească încă un loc de muncă în acest domeniu, tot cu jumătate de normă.

Sașa, persoană cu dizabilități din Ucraina, a punctat problemele cu care se confruntă în prezent, fiind recunoscător pentru primirea călduroasă de care a avut parte aici.

,,Sunt Sașa, am 32 de ani și din cauza luptelor și a războiului a trebuit să ies din țara mea. Sunt persoană cu dizabilități de gradul II și în momentul de față nu lucrez, dar vă sunt recunoscător dvs. și țării dvs. pentru că m-ați primit foarte bine. Mulțumesc! (…) Din ceea ce știu, văd și înțeleg, aici orice întrebare își găsește răspunsul, de aceea rămân cu speranța că, în orice frământare, îmi sunteți alături și căutați cea mai bună cale de soluționare”, a declarat Sașa.

Otto Kis, preşedintele Asociaţiei ,,Speranţă fără limită”, a vorbit despre situația unor refugiaţi ucraineni, subliniind nevoile stringente ale acestora.

,,Ne bucurăm că putem participa la această discuție interesantă. Eu sunt președintele Asociației ,,Speranțe fără limite”, și obiectivul nostru principal este să venim alături de persoanele cu dizabilități, să-i ajutăm atât în nevoile fizice, cât și în nevoile emoționale, psihice, spirituale. În ultima perioadă, îi avem și pe prietenii noștri cu dizabilități, din Ucraina, pe care vrem să îi ajutăm.

Lângă mine este prietenul meu, Slava, care s-a refugiat, împreună cu familia, din Herson în Odessa. A durat cam o lună și ceva ca să ia pașaportul biometric și documentele pentru a veni cu copiii lor cu dizabilități, dintre care unul al lor și doi copii adoptați. Sunt deja de trei săptămâni la noi și încă nu am reușit să obținem documentele, adică acel permis de ședere temporară pentru băieții adoptați, de care ei au grijă. Fiindcă este război în Ucraina și au trebuit să stea mai mult de o lună ca să poată să vină încoace, ei au obținut, conform legislației ucrainene, toate documentele care le-au permis să ajungă în România. La oficiul de imigrări am fost de 5-6 ori cu documentele să le prezentăm… Ultima dată, copiii au trebuit să stea în mașină cam cinci ore, în căldură, nemâncați. A fost o situație foarte neplăcută. Probabil au suspectat vreo ilegalitate (trafic de persoane). Au trecut două-trei săptămâni și nu s-a întâmplat nimic. Din punctul de vedere al asigurărilor de sănătate, copiii sunt neacoperiți”, a explicat Otto.

În continuare, Otto a precizat că nu este ușor să acopere cheltuielile de zi cu zi ale asociației pe care o conduce, nevoile membrilor fiind multiple.

,,În momentul de față, avem patru persoane accidentate (trei fracturi de gleznă și una de șold), în cadrul centrului de refugiați. Au nevoie de consultații medicale, care presupune niște costuri. Acel suport pe care-l primește centrul unde stau refugiații din partea statului nu acoperă aceste nevoi, așa că încercăm să găsim soluții, parteneri care să vină în sprijinul acoperirii acestor nevoi”, a adăugat Otto.

La rândul său, Slava, tatăl celor trei copii cu dizabilități, a evidențiat problemele pe care le întâmpină în România, ca refugiat, solicitând ajutorul autorităților competente în soluționarea lor.

,,Mă bucur foarte mult să vă cunosc. Așa cum ați auzit, noi locuiam în Herson, însă nu am mai putut rămâne acolo, așa că ne-am mutat în Odessa. Pentru că era război, am luat unele acte, pe altele am vrut să le facem, dar nu am reușit. Astfel, în Odessa, am putut să completăm ce nu aveam. Organizația noastră de binefacere se numește Promise, al cărei scop este să ajute persoanele peste 18 ani să aibă o viață cât de cât decentă. Deoarece, în Ucraina, cei care rămân în internat după vârsta de 18 ani au condiții foarte precare, eu și soția mea am luat decizia să ajutăm cât mai mulți dintre acești copii. Acum cu noi sunt cei trei copii: Kostea, băiatul nostru de 12 ani, care are paralizie cerebrală, Slava Ivanov, de 27 de ani, care este în scaun rulant și nu poate umbla, având retard mental și Sașa Babenko, care are gradul II de invaliditate, tot cu retard mental.

Ne-am mutat din Odessa aici, gândindu-ne că va fi doar pentru o perioadă, până se vor încheia luptele acolo. Întrebările care se ridică sunt legate de Sașa Babenko, deoarece în noiembrie ar trebui să fie o altă evaluare cu privire la invaliditatea sa de gradul II, el deja face 19 ani, și comisia ar trebui să-i dea invaliditate pentru toată viața. Iar fără această aprobare din partea comisiei nu poate fi sprijinit, și actele nu pot fi făcute în continuare, dacă nu se pronunță mai întâi comisia. Dacă comisia nu acceptă ca el primească această protecție temporară, atunci în noiembrie trebuie să plecăm din țară. Dar pentru că în orașul nostru, rușii fac deja referendum și probabil o să rămână acolo, noi, de fapt, nu avem unde să ne întoarcem”, a povestit Slava.

Domnul Ion Vîntu a tradus pe toată durata întâlnirii pentru persoanele ucrainene. Menţionăm că domnul Vîntu, în semn de solidaritate cu poporul ucrainean, a participat voluntar la eveniment.

Vizualizează albumul foto de la eveniment aici…

Consiliul Național al Dizabilității din România desfășoară proiectul „Criza din Ucraina: Soluții incluzive și recuperare pentru persoanele cu dizabilități, partea a II a”, cu asistență financiară din partea ONG-ului Christian Blind Mission (CBM) și a European Disability Forum (EDF) (Forumului European al Dizabilității).

,,Acest document a fost realizat cu asistența financiară a partenerului finanțator CBM și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității). Opiniile exprimate aici sunt cele ale Consiliului Național al Dizabilității din România și, prin urmare, nu pot fi considerate în niciun fel ca reflectând opinia oficială a partenerului de finanțare și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității).”

Articolul Dezbatere despre problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi din România și din Ucraina, desfășurată în cadrul Ability Club apare prima dată în Jurnal Social.

Grupul Renew Europe din Parlamentul European, cu sprijinul Forumului european pentru persoanele cu dizabilități (EDF), a organizat miercuri, 8 decembrie 2021, o dezbatere cu privire la asigurarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, în calitate de consumatori de servicii și platforme digitale, prin Legea privind serviciile digitale (DSA).

Evenimentul online a reunit legiuitori UE, experți juridici și reprezentanți ai industriei și organizațiilor persoanelor cu dizabilități, cu scopul de a-și împărtăși punctele de vedere cu privire la asigurarea unei reglementări puternice în sfera digitală care să fie în beneficiul tuturor membrilor societății.

În deschiderea dezbaterii, doamna Dita Charanzová, vicepreședinte al Parlamentului European și raportor alternativ al Renew Europe pentru DSA, a informat participanții că în ceea ce privește asigurarea accesibilității platformelor și serviciilor digitale a primit o susținere copleșitoare din partea grupurilor politice. Cu toate acestea, ea a avertizat că decizia Parlamentului reprezintă doar o repriză câștigată și nu întreg meciul și că este important să ne asigurăm de următorul lucru: Consiliul înțelege importanța protejării drepturilor persoanelor cu dizabilități.

Dita Charanzová a transmis un mesaj clar, și anume că accesibilitatea este importantă pentru Parlamentul European și că Parlamentul va lupta pentru aceasta în cadrul trilogurilor.

„Legea privind serviciile digitale ne oferă o oportunitate unică de a promova accesibilitatea. Trebuie să împingem statele membre să-și intensifice eforturile și să facă mai mult”, a declarat ea, reamintind importanța de „a nu renunța” la acest aspect important atunci când se negociază cu Consiliul.

Europarlamentarul Charazonvá speră ca în timpul negocierilor Comisia Europeană să fie un aliat puternic. În legătură cu aceasta, ea a reamintit buna cooperare cu Comisia în domeniile legislative anterioare, cum ar fi Directiva privind accesibilitatea site-urilor web, a cărei raportoare a fost, și  Actul accesibilității.

Humberto Insolera, membru al Comitetului Executiv din cadrul Forumului european pentru persoanele cu dizabilități, a continuat, exprimându-și speranța că discuția online va contribui la evidențierea importanței asigurării accesibilității  în ceea ce privește DSA, înaintea viitoarelor negocieri dintre Comisia Europeană, Parlament și Consiliu. El le-a reamintit factorilor de decizie politică obligațiile UE și ale statelor membre de a asigura accesibilitatea persoanelor cu dizabilități în temeiul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD). În cele din urmă, dl Insolera a remarcat importanța investirii resurselor umane și financiare pentru a sprijini cerințele legale de accesibilitate, potrivit Legii privind serviciile digitale, și  pentru a se asigura că organizațiile persoanelor cu dizabilități sunt implicate la nivel european și național în dezvoltarea și punerea în aplicare a legii.

După aceste scurte remarci, a urmat o discuție, care a fost moderată de Catherine Naughton, Director EDF. Printre membrii panelului s-au numărat Lisa Waddington, profesor de Drept european privind persoanele cu dizabilități la Universitatea Maastricht, Prabhat Agarwal, șef al unității: Servicii și platforme digitale, la DG Connect din cadrul Comisiei Europene, europarlamentarul Alex Agius Saliba, Grupul S&D, membru al Intergrupului pentru persoanele cu dizabilități din Parlamentul European, Catherine Garcia-van Hoogstraten, director, Tehnologie responsabilă, Afaceri guvernamentale europene la Microsoft și Alejandro Moledo, șef de politici la EDF.

Doamna Waddington și-a prezentat cercetarea care constă în cartografierea strategiilor europene și naționale în legătură cu digitalizarea și includerea persoanelor cu dizabilități, precum și a strategiilor pentru persoanele cu dizabilități și modul în care acestea abordează digitalizarea. Rezultatele cercetării efectuate de rețeaua de experți europeni în materie de dizabilitate (EDE) au arătat că situația persoanelor cu dizabilități a primit puțină atenție în ceea ce privește strategiile de digitalizare ale UE și naționale. În timp ce Strategia europeană pentru persoanele cu dizabilități a arătat o perspectivă mai largă asupra digitalizării, la nivel național, digitalizarea lipsește. Raportul a arătat, de asemenea, că există puține dovezi că persoanele cu dizabilități sau organizațiile lor reprezentative au fost implicate semnificativ în dezvoltarea strategiilor privind digitalizarea. Cercetarea a concluzionat ferm că acțiunea la nivelul UE, și în special Directiva UE privind accesibilitatea site-urilor web a sectorului public, conduce la transformarea digitală pentru persoanele cu dizabilități la nivel național. Acest lucru a arătat importanța Legii privind serviciile digitale pentru asigurarea accesibilității platformelor și serviciilor digitale.

În închiderea evenimentului, eurodeputatul Dragoș Pîslaru, Renew Europe, vicepreședinte al Intergrupului pentru persoanele cu dizabilități a menționat că, într-o eră a digitalizării, lipsa accesibilității duce la restricții majore în ceea ce privește autonomia și participarea socială. Pentru a contracara acest lucru, trebuie să ne asigurăm că sunt respectate obligațiile din CRPD și din Pilonul european al drepturilor sociale. Este important ca drepturile persoanelor cu dizabilități să fie luate în considerare, permițând tuturor accesul și participarea deplină la tranziția digitală.

El a subliniat realizările obținute prin Directiva privind accesibilitatea site-urilor web, prin Actul european de accesibilitate și prin Strategia europeană pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, care ar trebui transpuse în continuare în sfera online prin Legea privind serviciile digitale. Acest lucru va stimula inovațiile și dezvoltarea, protejând în același timp drepturile fundamentale și libertatea de exprimare într-un spațiu digital deschis și sigur.

Pentru a avea succes, trebuie să se asigure o abordare intersecțională și implicarea tuturor părților interesate în procesul de tranziție digitală prin DSA.

„Incluziunea socială nu înseamnă doar oferirea unui produs final care să ajute persoanele cu dizabilități, ci să faciliteze incluziunea și participarea acestora la dezvoltarea acestor produse și servicii și să se asigure că drepturile și nevoile acestora sunt luate în considerare în momentul proiectării lor”, a afirmat Dragos Pâslaru.

Articolul Asigurarea de platforme și servicii digitale accesibile pentru persoanele cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) a organizat miercuri, 17 noiembrie 2021, în intervalul orar 10 – 12.00, dezbaterea cu tema „Învățământul online, o alternativă la abandonul școlar”, prin intermediul platformei zoom.

Evenimentul face parte din campania Spun „Nu” instituționalizării!

În cadrul acestei dezbateri, s-au căutat soluţii la întrebări legate de alegerea școlii speciale sau de masă, de percepția celorlalți elevi și chiar a părinților în cazul cursurilor la o școală de masă, programele școlare, comportamentul cadrelor didactice, accesibilitatea unității școlare pentru copii/tineri în scaun rulant, evaluarea copiilor/tinerilor cu CES, existența serviciilor educaționale și distribuția lor geografică cu deosebire în mediul rural (centre școlare pentru educație incluzivă și centre de zi care să compenseze absența unei forme oficiale de învățământ), studiul de acasă în condițiile închiderii școlilor din cauza pandemiei de COVID-19 etc. Scopul final a fost integrarea copiilor/tinerilor cu dizabilități în sistemul educațional, în vederea evitării marginalizării.

Printre invitații la eveniment s-au numărat: doamna profesor Monica Anisie, fost ministru al Educației, președinte al comisiei de educație Senatul României,  Toma Antonescu, membru al Asociației de Sprijin a Copiilor cu Handicap Fizic – România, părinte al unui copil cu dizabilități, Georgeta Crișu, președintele Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România, Adela Hanafi, președintele Asociației CONIL, Mariana Arnăutu, din partea Rețelei Naționale de Informare și Cooperare pentru Integrarea în Comunitate a Copiilor și Tinerilor cu Cerințe Educative Speciale (RENINCO), Gabriel Chicioreanu, din partea Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți – învățământ preuniversitar, Radu Szekely, secretar de stat în Ministerul Educației, Gabriela Nicolaescu, consilier la Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopți (ANDPDCA) etc.

În deschiderea evenimentului, doamna Claudia Brătan, director executiv al Consiliului Național al Dizabilității din România, organizator și moderator al evenimentului/dezbatere cu tema „Învățământul online, o alternativă la abandonul școlar” a spus:

„Au răspuns solicitării noastre de a participa la acest eveniment și ne-au onorat cu prezența reprezentanți ai organizațiilor CNDR, părinți de copii cu dizabilități, Federația Națională a Asociațiilor de Părinți – învățământ preuniversitar, precum și reprezentanți ai instituțiilor cu activitate în domeniul educației: Ministerul Educației, Inspectoratul Școlar București, Centrul Municipiului București de Asistență Psihopedagogică (vestitul CMBRAE) și Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopți, la care mai adaug și ANR – Autoritatea Națională pentru Nevăzători. Alături de noi este și legislativul, prin comisiile de educație din Camera Deputaților și Senat. Special nu am pronunțat niciun nume, pentru că am dorit să avem alături surpriza, necesară uneori în viețiile noastre, mai ales când este plăcută, cum sigur va fi acest eveniment.

Menționez că propunerile și sesizările dumneavoastră, care vor fi făcute pe parcursul dezbaterii, vor fi trimise factorilor decidenți pentru analiză și soluționare, sperăm.

Mulțumindu-vă tuturor pentru prezență, să ne urăm succes și să începem.

Pentru că prețuim școala, învățătura fără de care nu te poți dezvolta, nu poți munci, nu poți trăi, în fiecare an, în programul de activități al CNDR – Consiliului Național al Dizabilității din România – se regăsește educația sub diverse tipuri, cu diverse teme de discuție ale căror concluzii sub formă de propuneri, inserate frumos și eligibil într-o adresă au fost trimise de fiecare dată spre știință diverselor foruri de decizie, unele au fost soluționate, altele sunt în așteptare. Sigur că problemele nu s-au sfârșit, doar viața este într-o dinamică continuă. Și iată-ne strânși din nou părinți de copii, să le spunem fără nicio reținere și să primim răspunsuri de la reprezentanți ai instituțiilor cu activitate în domeniul educației.

Prezența virusului SARS-COV-2, care a generat pandemia la nivel global, cuprinzând și țara noastră, ne-a obligat să ne supunem anumitor restricții, școala online fiind una dintre acestea, ca și acest eveniment de astăzi, de altfel. Scopul acestei dezbateri este de a evidenția problemele cu care se confruntă copiii și părinții copiilor cu dizabilități, de a căuta și găsi soluțiile cele mai bune pentru integrarea copiilor cu dizabilități în școală, în societate.

Acestea fiind zise, închei cu un citat ce aparține filozofului Aristotel: ,,Rădăcinile educației sunt amare, dar fructele sunt dulci”, În continuare, voi da cuvântul doamnei Daniela Tontsch, președinte al Consiliului Național al Dizabilității din România.”

Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România, a afirmat: ,,Pentru elevii cu dizabilități școala online trebuie să existe și după pandemia de Covid 19 ca formă alternativă de învățământ în cadrul căreia să se asigure continuarea procesului educațional în condiții de autoizolare, în cazul spitalizării pe termen lung, din cauza intemperiilor etc. Oportunitățile de învățare online și utilizarea resurselor educaționale deschise și a altor tehnologii pot reduce rata abandonului școlar în rândul elevilor cu dizabilități, cu precădere pentru cei din mediul rural. Cu toate acestea, trebuie să existe o strategie de combinare a învățării online cu instruirea școlară faţă în faţă, fiind utilă pentru a adapta diversele stiluri de învățare ale elevilor şi pentru a le permite acestora să studieze în ritmul propriu. Fiecare elev preferă sau necesită resurse diferite în funcție de subiectele de interes și de stilul de învățare.

În continuare, Daniela Tontsch a transmis mesajul emoțioanant al unei mame cu un copil, pe nume Andrei, în vârstă de 11 ani, în scaun rulant, care învață într-o școală de masă din Galați. Această mamă a făcut eforturi supraomenești (și-a cărat copilul până la etajul 1, timp de patru ani, a cumpărat bancă, stilou, scaun și gadgeturi, a plătit zeci de milioane pentru evaluări, recuperări) pentru ca copilul ei să aibă acces la educație. Problemele pe care ea le-a prezentat sunt comune multor copii cu dizabilități.

,,Vă vorbește mama unui suflețel de multe ori încercat, peste puteri, neînțelese de mulți, dar susținute de cea care îl iubește mai presus de toți, cea care a cărat patru ani la etajul 1 scaunul cu rotile și școlarul ei (….) O mamă care cu bani și fără, cu mașină și fără, în brațe, pe carosabil, sub umbrelă sau alunecând pe gheață, a înaintat mereu cu ambiție spre sala de clasă, spre ceea ce ea numește mereu șansa fiului ei la evoluție. Acest copil deosebit a cuprins toată materia de școală pentru etapa sa de vârstă, mereu având medii și rezultate deosebite de școală (FB pe linie), deși niciodată nu a reușit să se ridice singur din pat, să-și pieptene fără ajutor părul, să se spele pe dinți, fără suport. (…) Astăzi, după nenumărate demersuri, reușim alături de învățătoare să adaptam actul educațional, astfel încât și noi să simțim că suntem egali, că avem dreptul la educație, la fel ca dreptul la viață. Visez la o lume în care fiul meu să aibă asistent de sprijin la clasă, o metodologie de aplicare a unui curriculum adaptat, o lege care să fie respectată de către toți fără discuții și conflicte, o lume în care personalul școlii să știe că elevii cu dizabilități sunt primii care trebuie evacuați din școală în caz de urgență, incendii, cutremur etc”, povestește mama lui Andrei.

Monica Anisie a subliniat că nu este normal ca un părinte să cumpere o bancă în școală, iar dacă aceste apecte nu se cunosc și nu există o implicare activă, nu se pot mișca lucrurile. Ea a declarat că față de copiii cu dizabilități a avut mereu o deschidere, s-a implicat și a căutat, împreună cu alte ONG-uri, soluții pentru a adapta atât curriculum, cât și toate prevederile din lege, încât să le fie cât mai bine acestora.

Monica Anisie a mai precizat că pentru prima dată a oferit locuri speciale pentru copiii cu CES la admiterea în liceu și a luat măsura de a oferi un cuantumului minim pentru fiecare tip de bursă, toate aceste măsuri având scopul de a veni în sprijinul copiilor și a familiilor. Aceasta a dat asigurarea că va face tot ceea ce depinde de ea pentru a ajuta acești copii, fiind adepta integrării lor în învățământul de masă.

Gabriel Chicioreanu a afirmat că accesul copiilor cu CES la învățământul online a fost extrem de scăzut, iar dacă copiii din mediul rural nu au reușit să se conecteze la internet pentru că semnalul a fost foarte slab sau autoritățile publice împreună cu Ministerul Educației nu au reușit să pună la dispoziția acestora tabletele promise, copiii cu CES care aveau nevoie de învățământ față în față preponderant au fost și mai văduviți de acest apect. De asemenea, el a accentuat că nu este normal ca un părinte să investească în această infrastructură și logistică, cum ar fi televizoarele și calcuratoarele cu ecran mare, ca acei copii să poată cât de cât să participe la învățământul online. Trebuia ca acești copii să aibă la clasă o persoană însoțitoare, însă, din nefericire, la nivelul întregii țări sunt foare puțini copii care beneficiază de un astfel de suport.

Georgeta Crișu a precizat că, elevul cu autism trebuie să învețe față în față, nu prin intermediul ecranului pe care nu îl înțelege. Învățământul online, cel puțin pentru nivelul copiilor de grădiniță și școală generală, nu are ce să caute și reprezintă doar o bifare de învățământ. Ea a mai spus că integrarea copilului cu autism în învățământul de masă nu va avea loc dacă copilul nu va avea lângă el persoana care să facă pe înțelesul lui informația. Așadar, este nevoie de o curirculă adaptată individual, care să fie făcută de oameni care cunosc această problemă.

Mariana Arnăutu a menționat că, referitor la necesitățile copiilor cu dizabilități și ale copiilor cu CES, Asociația RENINCO România, în parteneriat cu Centrul de Cercetare pentru Echitate în Educație, de pe lângă Școala Doctorală a Universității București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, a realizat în perioada 2020-2021 un studiu, prin care s-a urmărit percepția profesorilor din școlile speciale, a părințiilor copiilor cu dizabilități și a copiilor cu dizabilități față de situația prezentă. Studiul arată că este nevoie de servicii de sprijin, mai ales în școlile de masă unde sunt integrați copii cu dizabilități și copii cu CES, de o investiție la nivel de resursă umană, de mai mult personal de specialitate care să fie asigurat la nivelul școlilor de masă (inclusiv grădinițe) și de mai multe servicii de echipe mobile de intervenție care să poată ajunge în locuri mai puțin accesibile. Ea a punctat că școlile speciale și facilitarea accesului copiilor cu CES ar trebui să fie sprijinite, pentru că izolarea nu este benefică pentru dezvoltarea lor.

Mai jos puteți viziona înregistrarea dezbaterii „Învățământul online, o alternativă la abandonul școlar”.

Articolul „Învățământul online, o alternativă la abandonul școlar” apare prima dată în Jurnal Social.

Consiliul Naţional al Dizabilităţii din România a organizat vineri, 22 octombrie 2021, în intervalul orar 11.30 – 14.00, dezbaterea cu tema „Accesul persoanelor cu dizabilități la serviciile de sănătate, de la nevoi la realitate”, prin intermediul platformei zoom.

Evenimentul face parte din campania Spun „Nu” instituționalizării!

În cadrul dezbaterii, Consiliul Național al Dizabilității a căutat soluţii pentru a aduce serviciile medicale mai aproape de persoanele cu dizabilităţi. S-a discutat atât despre diseminarea informaţiei vizavi de programele de sănătate existente, cât şi despre posibilitatea tratarea şi identificarea timpurie a problemelor de sănătate la domiciliul pacientului.

La acest eveniment au participat Florica Cherecheș, președintele Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), conf.dr. Adela Cojan, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), dr. Dana Popescu, delegat din partea Comitetului Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID 19 – CNCAV, Rozalina Lăpădatu, președintele Asociației Pacienților cu Afecțiuni Autoimune (APAA), Maria Moța, membru Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, dr. Vlad Romanescu, director medical al Fundației Inovații Sociale Regina Maria, dr. Adrian Chifu din partea Air Liquide VitalAire România, Ovidiu Tuduruță, fondatorul primei platforme de servicii medicale la domiciliul pacienților, reprezentanți ai direcțiilor de asistență socială din mai multe județe, persoane cu dizabilități și reprezentanții lor.

În deschiderea evenimentului, Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România, a afirmat că persoanele cu dizabilităţi nu au acces deplin la sănătate, iar serviciile medicale, deşi existente, ele sunt, de multe ori, inaccesibile.

,,Lipsa spitalelor și clinicilor accesibile, anxietatea şi lipsa oricărui mijloc de transport, fac ca programele de prevenţie, tratament şi recuperare să fie de neatins pentru persoanele cu dizabilităţi. Pentru aceşti oameni chiar şi investigaţiile şi analizele de rutină pot ridica obstacole insurmontabile. Deşi predispuşi la anumite boli ereditare pentru care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate derulează programe de prevenţie, aceştia se tem să iasă din casă, să se ducă într-un loc necunoscut şi lipsit de accesibilizări elementare. Atitudinea celor cu care interacţionează, de asemenea, poate fi un factor generator de anxietate”, a declarat Daniela Tontsch.

Daniela Tontsch a explicat că o altă barieră importantă este lipsa accesului la informare, multe dintre programele naţionale de sănătate sunt fie complet necunoscute, fie neînţelese de către aceşti oameni. De asemenea, birocraţia şi alergătura descurajează pe multe persoane cu dizabilităţi.

Pandemia de COVID-19 îngreunează şi mai mult situaţia acestui grup vulnerabil. Riscurile suplimentare la care ar trebui să se expună ieşind poate, în multe cazuri, să reprezinte un pericol real pentru viaţa individului.

Doamna dr. Dana Popescu a vorbit despre beneficiile și importanța vaccinării împotriva COVID-19 într-un moment foarte dificil din punct de vedere epidemiologic pentru întreaga țară. Ea a subliniat că este o problemă în ceea ce privește accesul persoanelor cu dizabilități la informație și la vaccinare. Din păcate, informația a ajuns trunchiată la întreaga populație, iar consecințele sunt vizibile, doar 30% sunt vaccinați. Este important să se facă demersuri pentru ca persoanele vulnerabile, cele cu dizabilități, aflate la risc de a face o formă gravă COVID, să se vaccineze.

Doamna Rozalina Lepădatu a explicat că o problemă majoră este aceea că nu există recomandări de vaccinare în ceea ce privește pacienții cu boli autoimune pe paginile Colegiului Medicilor, ale Societăților Medicale, iar ea în calitate de reprezentant al acestor pacienți cu probleme complexe nu poate să-și asume răspunderea pentru vaccinarea sau nevaccinarea lor. Rozalina Lepădatu consideră că trebuie să se insiste la Societățiile Medicale și la Colegiul Medicilor să dea răspunsuri personalizate și să le publice pe pagina lor, pentru că pacienții au nevoie de încredere.

Doamna conf. dr. Adela Cojan a vorbit despre câteva măsuri luate la nivelul asigurărilor sociale de sănătate pentru persoanele cu dizabilități, care reprezintă un segment aparte. Una dintre măsuri pentru persoanele cu dizabilități, care au calitatea de asigurat, fără plata contribuției, implică decontarea dispozitivelor medicale, la prețul integral, la sumele de închiriere a tehnologiilor asistive. Totodată, CNAS decontează o serie de dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu, cum ar fi: dispozitive pentru protezare stomii, pentru protezare în domeniul ORL, în cazul incontenenței urinare sau proteze pentru membrele superioare sau inferioare, orteze pentru coloana vertebrală, încălțăminte ortopedică, dispozitive de mers și pentru deficiențe vizuale.

Dr. Adela Cojan a menționat că atenția lor este îndreptată în mod special pentru acordarea de servicii de cazare și masă și pentru însoțitorul copilului și adultului cu handicap grav sau accentuat, atunci când acesta este internat în unități sanitare sau în stațiuni balneare. De asemenea, au fost decontate servicii medicale, gratuit, în sanatorii balneare pentru persoanele cu dizabilități și au fost introduse unele facilități, precum consultațiile la domiciliu ce se acordă asiguraților cu boli cronice, pacienților care nu se deplasează.

Dr. Adela Cojan a mai transmis că a înaintat săptămâna trecută către factorii decidenți din sectorul sanitar, autoritățile centrale și către guvern, o modificare și o suplimentare a programului național de sănătate curativ, în sensul în care a introdus un nou program pentru finanțarea serviciilor medicale acordate persoanelor cu afecțiuni din spectrul autist, unde au fost introduse activități conexe actului medical și pentru care deja s-a primit o finanțare la ultima rectificare.

Domnul dr. Adrian Chifu a vorbit despre terapia cu oxigen la domiciliu sau oxigenoterapia, care se adresează persoanelor cu boli cronice, precum afecțiunile respiratorii, neuromusculare, despre serviciile oferite pacienților, care este traseul unui pacient pentru a intra în posesia dispozitivelor medicale, cum se pot închiria aceste dispozitive pentru ventilație non-invazivă, oxigenoterapie, forma apneei în somn și despre forma de decontare.

Domnul dr. Vlad Romanescu, director medical al Fundației Inovații Sociale Regina Maria a precizat că de mai bine de zeci ani în cadrul Fundației Inovații Sociale Regina Maria sunt oferite servicii medicale persoanelor fără asigurări medicale și fără venituri, dar și persoanelor cu venituri reduse. Concret, în urmă cu doi ani, a fost deschis un cabinet medical de stomatologie, în cadrul Policlincii Sociale Baba Novac, care să se ocupe de persoanele cu dizabilități fără venituri sau cu venituri mici.

Domnul Ovidiu Tuduruță, persoană cu deficiențe de vedere, a povestit despre un proiect tehnologic, pe care îl coordonează, o aplicație care facilitează vizitele la domiciliu pentru îngrijiri medicale. Este vorba despre platforma Beesers, o aplicație mobilă ce funcționează pe orice tip de telefon, prin care se pot vedea serviciile disponibile și programa vizitele la domiciliu.

În cadrul evenimentului, persoanele cu dizabilități și reprezentanții lor au vorbit despre nevoile și situațiile de viață cu care se confruntă: lipsa accesului la servicii medicale, la servicii stomatologice, neaccesibilizarea spațiilor medicale, lipsa unei aplicații care să-ți indice centrele de recuperare disponibile, lipsa transparenței centrelor medicale, faptul că CNAS nu decontează pentru persoanele tetraplegice un scaun rulant electric sau pamperși pentru copii și adulți.

Mai jos puteți viziona înregistrarea dezbaterii „Accesul persoanelor cu dizabilități la serviciile de sănătate, de la nevoi la realitate”.

Articolul „Accesul persoanelor cu dizabilități la serviciile de sănătate, de la nevoi la realitate” apare prima dată în Jurnal Social.

Consiliul Național al Dizabilității din România, în parteneriat cu Asociația „Ridică-te și umblă”, a organizat dezbaterea cu tema „Sărăcia veniturilor în rândul persoanelor cu dizabilități”, miercuri, 6 octombrie 2021, interval orar 11.30 – 14.00, prin intermediul platformei zoom.

Evenimentul face parte din campania Spun „Nu” instituționalizării!

La dezbatere au participat doamna Florica Cherecheș, președinta Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), doamna Mihaela Grecu și doamna Alexandra Nemeș din partea Ministerului Muncii, reprezentanți DGASPC, oameni de presă, consilieri ai unor parlamentari. De asemenea, au fost invitate să vorbească persoane cu dizabilități și părinți ai unora dintre aceștia, care au prezentat situațiile de viață cu care se confruntă.

În deschiderea evenimentului, Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România, a precizat că, potrivit ,,Analizei diagnostic privind incluziunea socială și situația grupurilor vulnerabile în România”, care a stat la baza redactării Strategiei Naționale pentru incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2021 – 2027, ,,pentru un procent important din populația cu dizabilități a României, beneficiile pe care, de regulă, statul le acordă și asigură nu sunt suficiente pentru a fi scoasă de sub riscul sărăciei. […] Diferențele substanțiale dintre procentul persoanelor cu dizabilități expuse riscului de sărăcie în România după transferurile sociale și media Uniunii Europene pot conduce la ipoteza conform căreia sprijinul financiar oferit de către stat persoanelor cu dizabilități este unul insuficient […] diferențele dintre procentul persoanelor cu dizabilități din România aflate în risc de sărăcie și media Uniunii Europene sunt mari. Acestea pot fi recuperate atât prin creșterea indemnizației lunare, cât și prin adaptarea serviciilor sociale (în termeni de efecte) pe care organizațiile guvernamentale (prin DGASPC) și cele non-guvernamentale le acordă, la cerințele pieței muncii.”

Daniela Tontsch a explicat că valoarea prestaţiei sociale, care cuprinde indemnizaţia lunară, indiferent de venituri şi bugetul complementar acordată persoanelor cu dizabilităţi, este calculată, începând de la 1 ianuarie 2018, conform OUG nr. 60/2017, care modifică Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Potrivit prevederilor actului normativ, la baza modului de calcul este Indicatorul Social de Referinţă (ISR) şi nu Indicele Preţului de Consum, aplicabil anterior acestei date. În prezent, valoarea ISR este de 500 de lei.

,,Indemnizaţia lunară a persoanelor cu dizabilităţi are următoarele valori: 500 de lei pentru adultul cu handicap grav, 375 de lei pentru adultul cu handicap accentuat şi 60 de lei pentru adultul cu handicap mediu. Noi, Consiliul Naţional al Dizabilităţii din România, am făcut eforturi extraordinare, încă din anul 2017, să explicăm că persoanele cu dizabilităţi nu pot efectiv să se descurce cu această indemnizaţie, pentru că ele trebuie să facă faţă şi costurilor legate de dizabilitate”, a declarat Daniela Tontsch.

Florica Cherecheș, președintele ANDPDCA, a precizat că a ascultat probleme expuse și împreună cu colegii săi au fost provocați să găsească cele mai bune soluții.

,,Înţeleg nevoia ca persoanele care trăiesc în comunitate să aibă venituri mai mari, pentru că această indemnizaţie este foarte mică. Unii chiar nu pot să facă absolut nimic, au poate şi încadrare în grad de invaliditate, alte persoane poate că ar fi putut la un moment dat să muncească, dacă ar fi fost sprijinite, dacă li s-ar fi dat încredere, dacă ar fi beneficiat de niște dispozitive asistive (…), dar e clar că nu se poate trăi din 300 şi ceva sau 500 de lei”, a spus Florica Cherecheș.

Ea a anunţat că ANDPDCA va implementa o reţea de îngrijire la domiciliu prin programul operaţional ,,Incluziune şi demnitate socială”.

,,Pentru aceste nevoi, am venit cu niște soluții, care se se vor concretiza în următorii doi ani. Înțelegem nevoia îngrijirilor la domiciliu pentru a preveni instituționalizarea și a-i sprijini pe cei care își doresc să trăiască acasă la ei, în comunitate, astfel că prin programul operaţional „Incluziune şi demnitate socială” vom pune pe picioare o rețea de îngrijire la domiciliu. Practic, aceasta va suplimenta asistentul personal. Sper ca prin aceste îngrijiri la domiliu să reușim să mai acoperim din nevoi”, a punctat președinta ANDPDCA.

Florica Cherecheş a mai transmis că, tot din fonduri europene, ANDPDCA are în vedere acordarea a 17.000 de dispozitive asistive din fonduri europene, precum și îmbunătățirea modului de decontare a combustibilului.

La rândul său, reprezentanta Ministerului Muncii, Mihaela Grecu, a menționat că s-a adoptat o lege care prevede majorarea ISR cu rata medie anuală a inflaţiei, începând cu luna martie a fiecărui an. Ea a explicat că, drept urmare, din 2022 va creşte şi valoarea prestaţiilor sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi cu rata medie anuală a inflaţiei.

În cadrul evenimentului, persoanele cu dizabilități și părinții unora dintre aceștia au vorbit despre problemele grave cu care se confruntă, cum ar fi: imposibilitatea de a adapta o locuință personală conform nevoilor unei persoane cu dizabilități, din cauza veniturilor mici; lipsa veniturilor unui părinte care e nevoit să renunțe la locul de muncă pentru a se dedica îngrijirii copilului cu dizabilități și soției bolnave de cancer, care ulterior a decedat; situația materială dificilă a unei persoane tetraplegică, care are multiple nevoi: să-și trateze escarele, să beneficieze de vitamine și creme, ce nu pot fi acoperite de indemnizația primită; lipsa accesului la asistență socială, la tehnologie asistivă și imposibilitatea de a plăti tratamentele de îngrijire, terapiile de recuperare ale unei persoane cu dizabilități dintr-o indemnizație de 500 de lei etc.

De asemenea, a fost prezentat un experiment social care cuprinde parcursul unei persoane cu handicap fizic grav, de la dorința de a solicita dezinstituționalizarea la traiul în comunitate.

Mai jos puteți viziona înregistrarea dezbaterii „Sărăcia veniturilor în rândul persoanelor cu dizabilități”.

Articolul ,,Sărăcia veniturilor în rândul persoanelor cu dizabilități” apare prima dată în Jurnal Social.

Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) și Asociația Distroficilor Muscular din România au lansat campania Spun „Nu” instituționalizării, joi, 10 iunie 2021, în intervalul orar 12.00 – 13.30, prin intermediul platformei zoom.

Campania își propune o serie de dezbateri, desfășurate cu scopul de a identifica soluții de îngrijire în familie pentru persoanele cu handicap grav, dependente de îngrijirea din partea altei persoane, precum și soluții la alte probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilități.

,,LEGEA nr. 448 din 6 decembrie 2006 (**republicată**) privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap*) stipulează dreptul persoanei cu handicap grav de a avea asistent personal. Persoanele adulte cu handicap grav, ai căror părinți sunt bătrâni sau au decedat, se confruntă cu lipsa de asistenți personali, nu găsesc persoane dispuse să se angajeze pentru această muncă, iar motivele le veți afla de la speakerii evenimentului, persoane aflate în situații critice, membri ai Asociației Distroficilor Muscular, Filialelor București și Arad ale Asociației Distroficilor Muscular din România, Asociației Charcot Marie Tooth România, Asociației Ridică-te și umblă, Asociației Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România – AHNR, Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România”, a precizat Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România.

Desfășurarea evenimentului a avut caracterul unei întâlniri de lucru, la care au participat Peter Makkai, Secretar de Stat în Ministerul Muncii, Florica Cherecheș – președinta Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), Fiko Csaba, consilier – Ministerul Muncii, deputați, consilieri parlamentari și observatori (specialiști din mediul academic). Aceștia au ascultat persoanele cu handicap grav care au vorbit concret și sincer despre sentimentele și nevoile lor. La eveniment au participat 45 de persoane.

Oros Oscar este persoană tetraplegică, în vârstă de 48 de ani, din București, care în urma unui accident a rămas în îngrijirea mamei. El a vorbit despre lipsa asistenților personali.

,,În urma unui accident cu un traumatism cervical, am rămas paralizat la pat. Sunt tetraplegic, prin urmare nu-mi pot folosi nici mâinile, nici picioarele. Având în vedere situația gravă, soția a divorțat de mine și am rămas în grija mamei, care este în vârstă și cu greu mai poate face față cereințelor de îngrijire pe care le am: de la menaj la întors noaptea din două în două ore, ca să nu fac escare. Nu găsesc o persoană tânără, care să o înlocuiască. Mai nou, văd că nu mai poți cumula nici pensia cu alte venituri de la stat. Aș da exemplul Austriei, unde asistentul personal poate fi înlocuit prin rotație (la 28 de zile, la 2-3 luni), acolo existând sporuri de noapte, iar noi în România exploatăm asistentul personal 24h/24h. Și în alte țări există acest spor nocturn. În plus, nu găsim înlocuitor la sumele pe care le acordă în momentul de față primăria, de la 1300 RON până la gradul I, II, III. La banii ăștia nu o să găsim niciodată, din moment ce persoanele care merg în străinătate să aibă grijă de persoane cu dizabilități primesc salarii de 1500 de Euro și sporuri, plus deplasare și masă. Necesitățile sunt multe. Nu găsim soluții, nici persoane tinere care să îmbrățișeze această meserie, iar mulți nu sunt pregătiți”, a afirmat Oscar Oros.

Adriana Holtei, în vârstă de 42 de ani, din Județul Olt, persoană cu distrofie musculară progresivă, a spus: ,,În ultimii zece ani de zile ne-am confruntat cu aceeași problemă: căutam însoțitor. De un an de zile mi-am găsit însoțitor, cu greu, însă aceasta are 60 de ani și mă gândesc cât poate să ne mai ajute dacă boala noastră progresează și nu mai putem avea grijă (și eu și soțul avem distrofie musculară). În localitate am căutat un an de zile și nu am găsit absolut nimic, nefiind nimeni interesat. Am bătut la porțile primăriei, care a ridicat din umeri. De asemenea, am scris la DGASPC Olt,  aceștia mi-au răspuns că ei nu se ocupă. Nu există în județ nici măcar o asociație sau un ONG care să trimită pe cineva sau să suplimenteze cumva, așa că ne descurcăm fiecare cum putem. În ultimii zece ani am stat în Prahova și am întâmpinat aceeași problemă. Găseam persoană să vină, însă nimeni nu dorea să se angajeze. Așa că suntem obligați să ne ploconim ca la piață (vii două ore, îți dau atâta…, mă ajuți atât, dar nu-ți fac mâncare). Deci, statul nu te ajută cu absolut nimic. În plus, dacă ți-ai găsit însoțitor, ca în cazul nostru, acesta are contract de 8 ore, de luni până vineri, dar eu am nevoie de asistență 24 de ore din 24 de ore, astfel că trebuie să ajungem la o înțelegere în weekend și zilele de sărbătoare. Doamne ferește să se îmbolnăvească însotițorul! La forțele de muncă și în sat nu e nimeni dispus să vină pe un salariu de nimic. Aș dori să fac o propunere de proiect: atunci când copiii dintr-un centru de plasament fac 18 ani, să li se aducă la cunoștință că ar putea fi  pregătiți profesional pentru a deveni asistenți personali… O astfel de persoană ar putea veni să locuiască cu cel cu handicap  și să îi ofere ajutorul necesar.”

,,Mi-am pierdut ambii părinții, pilonul meu, care îmi conferea stabilitate și suport. Mama a decedat în urma unui cancer pancreatic, în anul 2015, iar tata din cauza unui infarct în urmă cu trei ani. E o situație extrem de dificilă. Nevoile unei persoane cu dizabilități sunt multe și diverse, însă mă voi referi la cea mai mare nevoie din punctul meu de vedere: accesul la asistență personală. În România, sistemul de protecție socială este unul deficitar. De exemplu, nu există servicii sociale. Am nevoie de asistență și îngrijire personală. O problemă este lipsa asistenților personali, mai ales dacă trăiești în mediul rural (ca în cazul meu).  Nu găsesc persoane dispuse să se angajeze pentru această muncă, deoarece multe dintre ele preferă să lucreze în străinătate unde sunt plătite mai bine. De asemenea, un asistent personal are pretenția la 8 h și salariul minim. Eu am nevoie de cineva care să aibă grijă de mine 24h/24h. Sunt dependentă de asistența celor din jur în activitățile zilnice. În momentul de față, am doi asistenți personali (dintre care unul va pleca de la 1 iulie, din motive medicale, iar celălalt e în vârstă) care se îngrijesc de nevoile mele. În prezent, sunt în căutarea unui asistent social. Și nu îl găsesc. În plus, acesti însoțitori trebuie plătiți, iar veniturile mele sunt insuficiente, în condițiile în care sunt singura care plătește totul. Fără un loc de muncă, eu nu aș putea să mă întrețin”, a declarat Lavinia Elena Niculicea, redactor la Jurnal Social, publicație a Consiliului Național al Dizabilității din România..

Georgeta Crișu, mama unui copil cu handicap grav și președinta Asociației Naționale pentru Copii si Adulți cu Autism din România, a mărturisit: ,,Este mare nevoie de aceste întâlniri, pentru că numai în felul acesta va fi conștientizată situația familiilor, care au în componență o persoană cu handicap care necesită însoțitor. Eu fac parte dintr-o categorie, și anume persoanele cu autism, care nu au probleme motorii, dar, în același timp, au nevoie de însoțitor continuu, pe de o parte, iar  pe de altă parte, problemele de comportament nu permit ca persoana respectivă să ajungă într-o parte sau în alta. Trebuie să existe niște persoane de referință cu care persoana să poată interacționa, să învețe să comunice, și nu poate fi schimbată de la o zi la altă. În felul acesta, nu avem cum să rezolvăm această problemă, iar familiile sunt deja obosite. În dimineața aceasta am fost informată că mama unui tânăr cu autism a decedat (doamna Crișu plânge). Când se întâmplă situații ca aceasta, în care am fost anunțată că a decedat mama unui adult cu autism, iar însoțitorul nu mai e, se pune întrebarea: Ce putem face? Suntem 24 h/ 24h cu ei și avem și noi nevoile noastre, de pildă:  un concediu fără ei… Sunt momente când chiar este nevoie și de o altă persoană, pe care să o găsești, să o pregătești (un însoțitor în mod special pregătit), pentru că nu poate fi oricine în cazul persoanelor cu autism și să poți să apelezi într-o astfel de situație. Noi, ca organizație, facem tot felul de lucruri pentru beneficiarii noști, oferim servicii de respiro familiilor, dar nu mă plâng. Doar spun că și eu am nevoie, la un moment dat, de aceste momente, și eu am și alte nevoi: de sănătate, de îngrijire, plus o vârstă.”

Ecaterina Iager este o fostă gimnastă, din Arad, care a rămas paralizată, în urma unui accident de mașină. Ea este vicepreședinta Consiliului Național al Dizabilității din România și secretar general al Asociației Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România.

,,Am fost gimnastă de performanță, cu rezultate bune. În urma unui accident de mașină, la vârsta de 18 ani, am rămas paralizată. Eu sunt un caz fericit pentru că, în ciuda problemelor mele neuromotorii, sunt președinta Asociației din Arad și păstoresc peste 120 de oameni, din care 90% sunt cu handicap. Eu m-am gândit la un centru care să includă și o secție pentru persoanele cu handicap grav, unde să fie angajați asistenți care au pregătire suficientă pentru o dizabilitate gravă. Din păcate, asistenții sociali ies de la școală neștiutori. Noi, cei de la asociație, am luat niște asistenți sociali din diferite locuri din Arad și timp de șase luni i-am educat cum trebuie să vorbească cu persoana cu handicap, cum să o mute, lucruri care la școală nu se fac. Deci, eu zic să se introducă la aceste școli postliceale, sanitare, un pic de educație despre persoanele cu handicap grav și ce înseamnă. Mi-aș dori să fac două căsuțe de lemn în care să stea două persoane cu handicap grav, cu un însoțitor, cu supraveghere filmată, ca acea persoană să nu poată să abuzeze nici de persoana cu handicap, nici de banii lui, să nu fie ca într-un spital, ci ca acasă. Acesta este visul meu, dar de la acest vis la realitate mă lovesc de bani, de costuri, de lipsă de personal și de voință”, a spus Ecaterina Iager.

Doamna Florica Cherecheș, președintele ANDPDCA, a precizat că a luat în calcul nevoile și doleanțele expuse și va face tot ce e posibil pentru a îmbunătăți viața acestor persoane.

,,În primul rând, vreau să vă mulțumesc doamna Daniela Tontsch, pentru că ați organizat această întâlnire, care este foarte bună și educativă. Pornim de la nevoia persoanei cu dizabilități și aș vrea să facem ca persoanei cu dizabilități să-i fie puțin mai ușor. Într-adevăr, dezinstuționalizarea este un obiectiv foarte important, însă din păcate mai avem încă 50 de centre în România care au peste 50 de persoane. Ne-am luptat foarte tare să accepte Comisia Europeană să primim fonduri pentru a face așa-zisele locuințe protejate, în care să putem transfera persoane din centrele mari într-o astfel de locuință, unde să beneficieze de toate serviciile și unde să fie maximum 8 persoane. Credem că este o soluție mult mai bună de locuire. Din păcate, centrele respiro nu au prezent foarte mult interes pentru DGASPC-uri, care s-au gândit că va fi ușor să le facă, dar nu o să poată să le susțină după aceea. Știm că sunt foarte importante, așa că vom insista. În curând, ANDPDCA va lansa un apel de proiecte pentru sectorul ONG, care să vină și să aducă proiecte pentru a construi centre respiro și centre de zi. Problema se pune pentru cei care sunt acasă și au nevoie de asistent personal… Mi-a dat o idee acum domnul Oscar, de a revizui situația salarizării, este nevoie pentru a motiva mai mult asistenții personali. De asemenea, avem ca obiective și creșterea numărului de asistenți personali profesioniști, și vom avea bani în următorul Program Operațional Incluziune și Demnitate Socială (POIDS), pentru a forma și angaja asistenți personali profesioniști.

Am ascultat poveștile de viață ale unor oameni care s-au născut cu o dizabilitate, ori au dobândit-o pe parcurs, în urma unei boli sau a unui accident, oameni puternici, hotărâți, inteligenți, care ne dau și soluții pe care să le luăm în considerare. Eu o voi face, cu siguranță, pentru că vreau și pentru că sunt datoare să fac tot ce ține de mine ca să aduc un pic de mai bine acestor oameni! Ei merită tot respectul nostru și ajutorul, pe care, fiecare îl putem da, într-un fel sau altul. Continuăm dialogul!”, a punctat doamna Florica Cherecheș.

La finalul dezbaterii, Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității, a subliniat că va monitoriza propunerile și va face demersuri în continuare pentru rezolvarea problemelor ridicate de participanți.

De remarcat este faptul că la acest eveniment au participat persoane cu dizabilități din mai multe județe, iar pentru ei, recunoașterea acestei forme de lucru la distanță, prin intermediul platformei zoom, este o soluție salvatoare, pentru că niciodată nu se reușea să se aducă la aceeași masă persoane din atâtea județe decât foarte greu și cu anumite ocazii (poate o dată sau de două ori pe an).

Articolul Spun „Nu” instituționalizării, campanie desfășurată cu scopul de a identifica soluții de îngrijire în familie pentru persoanele cu handicap grav apare prima dată în Jurnal Social.

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii (ANDPDCA) vor pune în curând bazele acreditării ocupaţiei de analist comportamental, care oferă servicii în sprijinul familiilor ce au copii cu probleme de sănătate mintală, a anunțat, luni, ministrul de resort, Raluca Turcan, pe Facebook.

Ministrul Muncii a făcut aceste afirmații la finalul participării sale la dezbaterea ,,Sănătatea mintală a copiilor din România”.

,,Ministerul Muncii și Protecției Sociale și ANDPDCA vor pune în scurt timp bazele standardizării și acreditării ocupației de analist comportamental, care oferă servicii terapeutice ABA la standarde profesioniste, atât de utile familiilor care au copii cu probleme de sănătate mintală”, a declarat Raluca Turcan.

Ministrul Muncii susține că părinții copiilor cu tulburări mintale nu-i pot ajuta pe aceştia să-şi atingă potenţialul maxim de dezvoltare în absenţa intervenţiei specialiştilor.

,,Progresele în acest domeniu pot să apară doar dacă instituțiile statului care au responsabilități în această zonă și societatea civilă lucrează împreună. Nici un părinte nu este pregătit pentru creșterea unui copil cu tulburări de sănătate mintală, iar atunci când apar astfel de situații, familia trebuie susținută în mod adecvat pentru a-și putea ajuta copilul să atingă maximum din potențialul lui de dezvoltare, iar acest lucru nu poate fi făcut decât cu ajutorul specialiștilor. Ajutorul acordat acestor familii a venit de prea puține ori de la stat, având în vedere cum au fost gestionate până acum problemele din asistență socială. Însă această situație nu poate să mai continue și am toată determinarea pentru dezvoltarea serviciilor sociale integrate, dar și pentru întărirea parteneriatului dintre stat și societatea civilă, pentru ca orice persoană cu deficiențe multiple să fie ajutată în acord cu nevoile pe care le are”, a precizat Raluca Turcan.

Potrivit sursei citate,  aproximativ 50 de milioane de euro din PNRR sunt destinaţi dezvoltării a aproximativ 150 de servicii comunitare pentru copiii cu dizabilităţi.

,,În acest sens, avem în vedere dezvoltarea infrastructurii sociale prin alocarea a 50 de milioane de euro, prin PNRR, pentru dezvoltarea a aproximativ 150 de servicii comunitare pentru copii, respectiv centre de zi de recuperare pentru copii cu dizabilităţi, centre de zi pentru consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii. Al doilea aspect care ne preocupă ţine de serviciile acordate persoanelor vulnerabile şi provocarea noastră este ca serviciile oferite de stat să fie de calitate, iar acolo unde instituţiile publice nu au capacitatea să asigure serviciile necesare, pot fi identificaţi parteneri în societatea civilă”, a explicat Raluca Turcan.

Ministrul Muncii susține că în direcțiile de asistență socială și protecția copilului din țară sunt doar 3.600 de asistenți sociali, în condițiile în care necesarul ajunge la 12.000.

,,O analiză pe care am făcut-o la nivelul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului ne arată că avem doar 3 600 de asistenți sociali, în condițiile în care necesarul ar fi de 12 000. Prin parteneriate cu universitățile, vom crește numărul de locuri pentru specializarea de asistență socială din învățământul superior la distanță, pentru că nu putem crește calitatea serviciilor asigurate în lipsa personalului pregătit și corect remunerate”, a punctat Raluca Turcan.

La rândul său, Florica Cherecheș, președinta ANDPDCA, a subliniat că asigurarea sănătății mintale a populației presupune accesul la servicii adecvate și eficace de prevenire, tratament și reabilitare a tulburărilor de sănătate mintală, iar pentru a asigura servicii de calitate în centrele destinate persoanelor cu dizabilități, se va pune accent pe formarea asistenților sociali.

,,Din păcate, povara cea mai grea cade pe umerii părinților care au copii care se nasc cu tulburări din spectrul autist, cărora trebuie să le acordăm susținere pentru a beneficia de servicii specializate pentru copiii lor, de terapii adecvate situației fiecăruia. Diagnosticarea cât mai timpurie este esențială, pentru a maximiza procesul de recuperare prin asigurarea unei intervenții timpurii de specialitate. Medicii de familie au obligația de a aplica un chestionar care asigură un prim screening, astfel încât, familia să fie sprijinită să identifice cât mai devreme eventualele probleme. Prin finanțare europeană, avem în vedere dezvoltarea infrastructurii sociale prin creșterea numărului de centre de zi de recuperare pentru copiii cu dizabilități. Pentru a asigura servicii de calitate în aceste centre, se va accentua formarea asistenților sociali prin creșterea numărului de locuri alocate la facultățile de profil, și apoi specializarea lor, de care depinde în mare măsură succesul intervenției”, a menționat Florica Cherecheș.

Articolul Raluca Turcan: Avem doar 3 600 de asistenți sociali, în condițiile în care necesarul ar fi de 12 000 apare prima dată în Jurnal Social.

Săptămâna Guvernării Deschise (Open Government Week) este o acțiune anuală ce are loc la nivel global, fiind inițiată și promovată de Parteneriatul pentru Guvernare Deschisă. Aceasta reprezintă un apel la acțiune pentru transformarea modului în care guvernele interacționează cu cetățenii și le deservesc interesele.

În acest an, Open Government Week (OGW) se desfășoară în perioada 17-21 mai 2021 și reunește funcționari publici, activiști din domeniul guvernării deschise, mediul privat și nu numai.

În baza rolului de asigurare a implementării Parteneriatului pentru Guvernare Deschisă ce intră în atribuțiile Secretariatului General al Guvernului, toate evenimentele din cadrul „Săptămânii Guvernării Deschise” sunt coordonate de Serviciul pentru Guvernare Deschisă și Punctul Național de Contact OGP. Evenimentele organizate includ: seminarii, evenimente de tip hackathon, dezbateri online, webinarii, sau orice alte evenimente dedicate implicării cetățenilor, guvernelor sau organizațiilor din societatea civilă în inițiative de deschidere a guvernării.

Cu acest prilej, reprezentanți ai guvernului, experți ai societății civile și mediului academic, au oportunitatea de a face schimb de idei pentru a găsi soluții și a se angaja în creșterea nivelului de implicare a publicului în procesul de guvernare.

Tema Open Gov Week din acest an abordează modul în care guvernele, instituțiile și autoritățile publice sunt mai aproape de cetățeni și devin mai transparente, responsabile, participative și incluzive.

În cadrul Săptămânii Guvernării Deschise, Secretariatul General al Guvernului, prin Serviciul pentru Guvernare Deschisă, a organizat conferința tip ,,masă rotundă virtuală”: Digitalizarea incluzivă. Abordări practice și aplicate pentru accesibilizarea instrumentelor digitale, în data de 17 mai 2021, între orele 12:00-15:00. Evenimentul s-a desfășurat pe platforma Zoom.

Dezbaterea și-a propus să aducă împreună atât furnizorii de servicii publice digitale inteligente dezvoltate în contextul crizei provocate de pandemia COVID-19, cât și destinatarii/beneficiarii acestora, tocmai pentru a identifica împreună diverse abordări practice menite să dezvolte abilitățile publicului larg în utilizarea serviciilor de tip e-guvernare.

Inovarea și utilizarea tehnologiilor digitale au fost întotdeauna o parte integrantă a Parteneriatului pentru Guvernare Deschisă (OGP) în promovarea reformelor guvernului deschis. Trecând dincolo de e-guvernare, membrii OGP au folosit tehnologiile digitale pentru a raționaliza procesele guvernamentale și a spori transparența, responsabilitatea și participarea. De la înființarea OGP în 2011, a existat o creștere semnificativă a numărului de planuri de acțiune privind transformarea digitală și tehnologia.

În cadrul conferinței s-a subliniat faptul că au fost inițiate patru fluxuri de lucru (workstreams), ca linii directoare de acțiune în domeniul digital.

• Workstream nr. I – Utilizarea tehnologiilor digitale pentru a promova abordări transparente, responsabile și participative.
• Workstream nr. II – Responsabilitatea utilizării tehnologiilor digitale de către guverne. Acesta vizează crearea de politici publice care sporesc transparența, deschiderea și supravegherea cu privire la utilizarea sistemelor automate de luare a deciziilor în sectorul public.
• Workstream nr. III – Responsabilitatea utilizării tehnologiilor digitale pentru comunicarea politică.
• Workstream nr. IV – Promovarea asigurării de garanții pentru spațiul civic online împotriva utilizării abuzive a tehnologiilor digitale. Acesta include protecția împotriva practicilor care limitează accesul la spațiile online, inclusiv prin internet, închiderile și practici cum ar fi supravegherea ilegală.

Pe de o parte, digitalizarea poate contribui într-un mod benefic la capacitarea indivizilor, făcând accesibile pentru mulți oportunități economice, informația și cunoașterea care, în alte condiții, ar fi fost mult mai dificil de accesat. În același timp, noile tehnologii au provocat ceea ce numim ,,decalajul digital” (digital gap), o formă de inegalitate socială determinată de accesul la internet, dar și de gradul de alfabetizare digitală.

Decalajul digital împiedică anumite comunități să participe pe deplin online, în special femeile, indigenii, LGBTQIA +, comunitățile rurale și cu venituri mici, precum și persoanele care trăiesc cu dizabilități.

Una dintre condițiile de bază pentru transformarea digitală o reprezintă o societate calificată digital .

Dezbaterea și-a propus să găsească  răspunsul la următoarele 3 întrebări:

1. Cum să facem mai accesibilă soluția digitală dezvoltată?

2. Cum ne propunem să dezvoltăm abilitățile digitale ale populației destinatare a acestor soluții digitale?

3. Poate fi luată în considerare colaborarea dintre mediul guvernamental și cel asociativ în co-crearea/co-îmbunătățirea unor soluții digitale destinate publicului larg?

Articolul Săptămâna Guvernării Deschise: Digitalizarea incluzivă. Abordări practice și aplicate pentru accesibilizarea instrumentelor digitale apare prima dată în Jurnal Social.

Luni, 16 noiembrie, a avut loc dezbaterea ,,Banii europeni schimbă vieți! Dezvoltarea serviciilor sociale rurale și sprijin pentru copii și vârstnici prin Programul Operațional Incluziune și Demnitate Socială”, transmisă live pe facebook.

Întâlnirea online a deschis cea de-a doua serie de dezbateri publice organizate de Ministerul Fondurilor Europene în procesul de transparentizare a construcției viitoarelor Programe Operaționale 2021-2027. Următoarea temă de dezbatere publică a avut loc vineri și s-a referit la investițiile în modernizarea sistemului de sănătate prin Programul Operațional dedicat și prin Programul Național de Redresare și Reziliență.

„Incluziunea și demnitatea socială au începând din 2021 un Program Operațional dedicat exclusiv, cu o alocare de 4,2 miliarde de euro. Acestei sume generoase i se adaugă cele 433 de milioane de euro deja investiți în zona socială din noiembrie 2019 până acum. Ne propunem ca împreună cu actorii implicați în fiecare domeniu, prin dialog real și public, să construim mecanisme eficiente și funcționale prin care banii europeni să fie investiți, nu doar cheltuiți. Pentru că banii europeni schimbă vieți!”, a declarat Marcel Boloș, ministrul fondurilor europene, cu ocazia inițierii celei de-a doua serii de dezbateri publice la care au participat reprezentanți ai societății civile, ai mediului academic și ai unităților teritorial-administrative.

„Vă mulțumim pentru că ați acceptat provocarea dialogului atât de necesar și pentru contribuțiile de îmbunătățire a sistemului de asistență socială în mediul rural sau pentru dezvoltarea serviciilor de îngrijire pentru persoane vârstnice și copii!”, a adăugat el.

Programul Operațional Incluziune și Demnitate Socială (POIDS) este un program multifond, construit în premieră în România. Obiectivul său îl reprezintă dezvoltarea infrastructurii și serviciilor sociale la nivel național, sprijinind totodată populația afectată de sărăcie sau în risc excluziune socială, în special copiii, persoanele în vârstă și populația rurală.

În cadrul acestui eveniment, s-au adus în discuție câteva priorități, precum Prioritatea 3 pentru comunități rurale fără acces/ cu acces redus la servicii primare. Printre măsuri se numără:

• Dezvoltarea sistemului de asistență socio-medicală primară în 2000 de comunități marginalizate, care presupune echipe integrate asistenți sociali și tehnicieni (doar 25 din 2861 de UAT-uri rurale au un serviciu de asistență socială licențiat), asistenți medicali comunitari, consilieri școlari, îngrijitori de persoane vârstnice, urmărindu-se dezvoltarea serviciilor și accesul la servicii de îngrijire pentru aceștia la nivel local în mediul rural.
• Intervenții de sprijin pentru UATurile rurale în evaluarea nevoilor (d.p.d.v. al serviciilor sociale) și realizarea planurilor de acțiune.
• Înființarea unui call center național dedicat persoanelor vulnerabile.
• Formarea continu[ a asistenților sociali care lucrează deja  în comunitățile rurale.

Măsurile din Prioritatea 4 vizează îmbunătățirea infrastructurii și a serviciilor sociale pentru copiii din mediul rural și din mediul urban de peste 630 de milioane de euro prin:

• Înființarea de centre de zi și acordarea de sprijin material pentru menținerea copiilor în familie.
• Înființarea primelor trei centre din România destinate terapiei și consilierii copiilor cu tulburări de comportament.
• Sprijin acordat tinerilor în proces de dezinstituționalizare (consiliere, orientare, monitorizare, decontare, chirie.
• Acordarea de sprijin pentru îmbunătățirea angajabilității și a autonomiei familiilor monoparentale cu venituri reduse.

Printre măsurile din Prioritatea 5 s-au menționat serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoanele în vârstă. Prin POIDS se vor finanța vouchere pentru achiziția de alimente și masă caldă (cantine) pentru persoanele cele mai defavorizate.

Articolul Dezvoltarea serviciilor sociale rurale și sprijin pentru copii și vârstnici prin Programul Operațional Incluziune și Demnitate Socială 2021-2027 apare prima dată în Jurnal Social.