Autor: Elena Năstase

“Înainte de Paşti cu şase zile, a venit Iisus în Betania, unde era Lazăr, cel care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au făcut cină şi Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau împreună cu Dânsul la masă. Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters apoi cu părul ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Decât unul dintre ucenicii Săi, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care avea să-L vândă pe Dânsul, a zis: de ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă lui de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga la el, lua din ce se punea în ea. Iisus însă a zis: lăsaţi-o, căci pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Şi din iudei, mulţime multă a aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci ca să-l vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Atunci s-au sfătuit căpeteniile preoţilor, ca şi pe Lazăr să-l omoare, fiindcă din pricina lui mulţi dintre iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus. Iar a doua zi, mulţimea de popor care venise la proznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel! Iar Iisus, aflând un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: nu te teme, fiica Sionului; iată împăratul tău vine la tine, şezând pe mânzul asinei. Dar acestea nu le-au înţeles ucenicii Săi la început; ci după ce s-a preamărit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru Dânsul şi că ei I le-au împlinit. Deci mulţimea care fusese cu El mărturisea cum l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea a ieşit poporul înaintea Lui, pentru că auzise că a făcut această minune. – Ev. Ioan 12, 1-18

Floriile sau Duminica Floriilor marchează ultima duminică dinaintea Învierii Domnului. Această sărbătoare reprezintă intrarea triumfală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, unde a fost întâmpinat de credincioși care țineau în mâini ramuri de măslin și de finic. Această sărbătoare este una dintre cele mai importante sărbători din an, reprezentând singura dată când Mântuitorul a acceptat să fie aclamat ca împărat: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”

Prin ziua acestui mare şi prealuminat praznic al Intrării Domnului în Ierusalim, vedem împlinindu-se proorocia Sfîntului Prooroc Zaharia, care a zis: „ Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe mînzul asinei .”(Zaharia 9, 9).

Duminica Floriilor era cunoscută sub numele de Duminica aspiranților sau candidaților la botez. I-a fost atribuită acest nume datorită faptului că, cei care urmau să meargă cu mare solemnitate la episcop să îi ceară binecuvântarea de a lua parte la botez, trebuiau să învețe Simbolul credinței (Crezul). De asemeni, Duminica Floriilor a mai fost cunoscută și sub numele de duminica grațierilor deoarece, împărații ofereau grațieri ca un mod de a cinsti această sărbătoare importantă.

Acest mare praznic încheie postul celor 40 de zile ale Sfintelor Paști și face trecerea spre Săptămâna Mare a Sfintelor și Mântuitoarelor Patimi, perioadă în care Iisus Hristos se îndreapta spre suferință și moarte pentru a ne arată cănu se poate ajunge la Inviere fără Cruce.

Învierea lui Lazar din sâmbăta ce precede Floriile și intrarea triumfală în Ierusalim a lui Hristos sunt strâns legate între ele, deși ele sunt două sărbători de sine stătătoare.

Primirea triumfala era datorată minunii învierii lui Lazăr la patru zile de la moartea sa. Această înviere i-a făcut pe iudei să creadă că Iisus Hristos este Mesia, Cel pe care-l așteptau și în care își puseseră toate speranțele de eliberare a poporului din robia romanilor.

La ambele sărbători, în cântările bisericești Mântuitorul este slăvit ca biruitor al morții: ”Învierea cea de obște mai înainte de patima Ta, adeverind-o, pe Lazar din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție, Biruitorului Morții, strigam: Osana celui dintru înălțime, binecuvântat ești Cel ce vine întru numele Domnului!”

Învierea lui Lazar prefigurează Învierea Mântuitorului și învierea tuturor oamenilor (învierea cea de obște) la cea de-a doua venire a lui Hristos.

Ramurile de măslin și de finic pe care oamenii le țin în mâini în această zi, sunt simbolul biruinței asupra morții.

Cu toate osanalele închinate Lui, Hristos Împăratul intră în Ierusalim într-o smerenie desăvârșită și o sărăcie deplină.

El nu a intrat călare pe un cal mareț, așa cum ar fi făcut orice Împărat, ci pe mănzul asinei, considerat, la acea vreme, animal sălbatic și necurat, semn al nestatorniciei și ticăloșiei poporului iudeu.

Mulțimea care Îl aclama și Îl voia rege pe Iisus este aceeași mulțime care, peste numai câteva zile, îl va scuipa și va cere răstignirea Lui.
Astfel ni se arată cât de trecătoare și deșartă este mărirea lumească. El a intrat în Ierusalim ca Împărat al Cerurilor, nu pentru un tron lumesc.

4o de zile de nevoință, post și de rugaciune fac ca omul să se apropie corect de aceste sărbători și să le prăznuiască în chip sfânt, prin rugăciune, prin milostenie, prin spovedanie și împărtășirea cu Sfintele Daruri, hrana care ne unește cu Hristos și ne face părtași la viața, moartea și Învierea Lui.

Din seara de Florii încep deniile cu Patimile lui Hristos. În aceste slujbe putem regăsi toate momentele remarcabile din viața Mântuitorului nostru de la intrarea în Ierusalim și până la Învierea Sa din morți.

Să mergem săptămâna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii care pentru noi este drumul vieții, al iertării și al mântuirii care nu exclude viețuirea fericită în aceasta lume, pentru că Dumnezeu ne-a dăruit acest pământ, cu toate bogățiile și frumusețile sale, spre a ne bucura de ele.

Să intrăm cu credință și smerenie în Casa lui Dumnezeu, Biserica, așa cum, odinioară, a intrat Mântuitorul în Ierusalim și să facem din sufletele și trupurile noastre lăcașe ale Duhului Sfânt!

La mulți ani cu sănătate, tuturor celor care poartă nume de flori! Să vă fie viața numai Lumina ca în Lumina să dăinuiți!

TRADITII DE FLORII – Obiceiul Lazaritelor

Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a inviat pe Lazar. Învierea lui Lazar este simbolul învierii viitoare a omenirii. În popor se crede că Lazar era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvara.

Potrivit unor TRADIȚII DE FLORII, într-o sâmbăta Lazăr a plecat cu oile la păscut. Pe drum, însă, Lazar se urcă într-un copac de unde cade și moare.

Potrivit legendei, Lazar ar fi murit de dorul plăcintelor pe care le făcea mama sa acasă. Tocmai de aceea, există obiceiul ca de FLORII femeile să facă ofrandă de pomenire a morților împărțind plăcinte de post.

În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-l întâmpina pe Hristos. Ele sunt sfințite și puse la icoane.

Ramura de salcie sfintiță era utilizată și în scopuri terapeutice. Oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară spatele. Există și obiceiul ca părinții să-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți.

TRADIȚII DE FLORII – superstiții
Se spune că astăzi nu este bine să te speli pe cap, pentru că vei albi. Cei care totuși vor să o facă trebuie să folosească apă sfintiță.

Se spune că cel care se împărtășește în Duminica Floriilor are mari șanse să i se împlinească orice dorință își va pune.

Tot acum se poate mânca pește, deși suntem în plin post al Paștelui, fiind zi de dezlegare.

O altă denumire dată sărbătorii de Florii este “Nunta urzicilor”, pentru că în această zi urzicile înfloresc și nu mai sunt bune de mâncat.

În ajun de FLORII, fetele nemăritate fierb busuioc în apă, la miezul nopții, iar cu aceasta se spală pe cap și apoi o toarnă la rădăcina unui păr înflorit. În acest mod, se zice ca în scurt timp își vor întâlni alesul inimii. Obieciul spune că totul trebuie făcut înainte de ivirea zorilor, pentru că altfel vor albi de tinere.

Articolul Duminica Floriilor apare prima dată în Jurnal Social.