Asociația Supereroilor organizează cursuri gratuite de IT dedicate copiilor cu dizabilități sau aflați în plasament, cu vârste cuprinse între 9 și 18 ani. Aceste cursuri au ca scop dezvoltarea atenției, motricității, coordonării și a memoriei copiilor, printr-o metodă inovatoare care implică o echipă de voluntari din rândul elevilor de liceu.

Conform asociației, fiecare voluntar lucrează 1-la-1 cu un copil beneficiar, oferind atât suport tehnic, cât și emoțional, ceea ce contribuie la creșterea încrederii în sine și la dezvoltarea abilităților copiilor.

,,Prin programe adaptate nevoilor individuale, îi încurajăm pe acești copii să exploreze lumea tehnologiei și să învețe aspecte esențiale ale lucrului cu computerele, inclusiv utilizarea software-urilor, precum Word, Excel și PowerPoint. Totodată, prin implicarea voluntarilor noștri, oferim asistență individuală copiilor cu dizabilități în timp ce învață să folosească calculatorul, oferindu-le sprijinul și îndrumarea necesare pentru a-și dezvolta abilitățile digitale”, precizează organizatorii.

Potrivit acestora, prin activități interactive și metode de învățare adaptate, acești copii au ocazia să descopere potențialul tehnologiei și să-și dezvolte încrederea în capacitățile lor, facilitând accesul lor la o educație incluzivă și integrarea într-o lume digitală în continuă schimbare.

În plus, Asociația Supereroilor colaborează cu psihologi pentru a oferi grupuri de suport și cursuri dedicate părinților sau tutorilor legali ai copiilor, cu scopul de a-i sprijini și de a le oferi o perspectivă pozitivă în abordarea nevoilor copiilor cu dizabilități.

Astfel, se poate crea un mediu sigur, prietenos și motivant, unde fiecare copil este încurajat să se exprime liber și să se dezvolte armonios.

Puteți afla mai multe detalii, sunând la numărul de telefon: (0751) 626167 sau accesând site-ul https://asociatiasupereroilor.ro/.

Despre Asociația Supereroilor 

Asociația Supereroilor este o organizație nonprofit care își dedică eforturile sprijinirii copiilor aflați în situații vulnerabile, cum ar fi cei cu dizabilități și cei aflați în plasament. Misiunea sa este de a le oferi acestor copii șanse egale la educație, dezvoltare personală și integrare socială, prin intermediul unor programe și activități adaptate nevoilor lor specifice. Asociația își propune să schimbe prejudecata conform căreia copii cu dizabilități nu pot lucra la calculator sau nu pot avea abilități creative. Aceasta are ca scop crearea unui mediu incluziv și stimulativ în care copiii cu dizabilități să își descopere și să își exerseze abilitățile creative de lucru la calculator, contribuind astfel la o societate mai echitabilă și mai diversă.

Activitățile desfășurate în cadrul asociației sunt gândite pentru a încuraja creativitatea, autonomia și încrederea în sine, încurajând astfel fiecare copil să-și găsească superputerea interioară.

Articolul Asociația Supereroilor organizează cursuri gratuite de IT pentru copii cu dizabilități sau aflați în plasament apare prima dată în Jurnal Social.

Copiii cu dizabilități se confruntă cu provocări multiple, adesea agravante. Zi de zi, aceștia înfruntă cu voință și curaj boala, prejudecățile, marginalizarea, fiind priviți cu neîncredere și lăsați în urmă.

Potrivit unui raport al UNICEF, se estimează că, la nivel global, 240 de milioane de copii au dizabilități. Copiii cu dizabilități sunt dezavantajați comparativ cu cei fără dizabilități din perspectiva majorității măsurilor care vizează bunăstarea acestora.

În România, la sfârșitul lunii iunie 2022, erau înregistrați 80.578 de copii cu dizabilităţi. Printre probleme specifice cu care se confruntă acești copii, se numără lipsa accesului la educație și la asistență medicală, lipsa de sensibilizare a opiniei publice, excluziune socială și discriminare.

Conform Raportului de țară pentru România referitor la Studiul privind politicile statelor memebre pentru copiii cu handicap, cele mai multe servicii publice (sănătate, educație și autoritățile administrative) nu sunt adaptate la nevoile speciale ale copiilor cu dizabilități. De exemplu, aceste servicii nu dispun de personal cu o calificare corespunzătoare sau de facilitățile necesare (cum ar fi rampe și lifturi pentru persoanele cu handicap fizic etc.).

Sistemul de învățământ nu le oferă soluții potrivite copiilor cu dizabilități. Prin urmare, în practică, aceștia sunt deseori excluși din sistemul de învățământ de masă.

În plus, există o lipsă acută de informare. Multe familii sau persoane care îngrijesc copii cu dizabilități nu își cunosc drepturile și nu au informații cu privire la existența diferitelor forme de asistență oferită de către stat.

,,Unul dintre cele mai sensibile domenii este furnizarea de servicii medicale pentru copiii cu handicap. Motivul constă în faptul că serviciile medicale nu dispun de o infrastructură adecvată și de personal specializat pentru a oferi tratamentul medical necesar respectivilor copii. În mod similar, accesul copiilor cu handicap la educație este problematic pentru că autoritățile competente se confruntă cu lipsa resurselor financiare, de infrastructură adaptată și de personal. În plus, atitudinile dezinteresate și prejudecățile sociale generează cazuri de excluziune și de discriminare a copiilor cu handicap, nu numai în sectorul educației. Opinia publică, confruntată cu alte probleme legate de viața cotidiană (de exemplu, criza economică), omite de cele mai multe ori chestiunea copiilor cu handicap. Lipsa informațiilor și a educației în acest domeniu contribuie la deteriorarea situației, se arată în raport.

Copiii și tinerii cu dizabilități au dreptul la o educație de calitate, potrivită nevoilor lor, în condiții de egalitate cu ceilalți.

Potrivit Diagnozei situației persoanelor cu dizabilități, pentru a putea învăța, copiii cu dizabilități au nevoie la școală, pe lângă profesori, de ajutorul altor profesioniști, cum ar fi profesorii de sprijin, facilitatorii școlari sau asistenții personali, care să lucreze cu ei individual. Totodată, copiii cu dizabilități pot avea nevoi diferite față de copiii tipici, în ceea ce privește modul și ritmul în care învață. Astfel, școlile trebuie sprijinite de către stat cu tot suportul necesar pentru a le permite să satisfacă aceste nevoi, de exemplu prin intermediul unor clase mai mici, manuale speciale, programe și metode de predare adaptate și materiale făcute special pentru nevoile elevilor cu diferite tipuri de dizabilități.

În plus, unii copii cu dizabilități nu pot învăța dacă nu urmează în același timp și terapii adecvate, precum logopedie sau fizioterapie. În unele județe aceste terapii nu există deloc, fiind diferențe mari de accesibilizare între județe și localități, în funcție de nivelul de dezvoltare.

Publicația subliniază faptul că ,,elevii cu dizabilități au nevoie de unele condiții speciale pentru a putea intra în clădirea școlii, dar și pentru a participa la ore. De exemplu, elevii care folosesc un scaun rulant au nevoie de rampe de acces, de culoare suficient de largi, de bănci și toalete adaptate. Cei cu deficiențe de vedere au nevoie de informații scrise cu litere mai mari și/sau cu litere de tipar și, în anumite cazuri, de semnale sonore care să îi ghideze”.

Având în vedere cele menționate mai sus, autoritățile trebuie să asigure șanse egale copiilor cu dizabilități, eliminând barierele fizice, de comunicare și de atitudine care îi țin pe aceștia la marginea societății. De asemenea, trebuie să le asigure accesul la o educație incluzivă și echitabilă, la servicii de sănătate de calitate și la tehnologii de asistență.

Totodată, aceștia trebuie să ia măsuri pentru combaterea discriminării din toate comunitățile și pentru asigurarea incluziunii copiilor cu dizabilități.

Copiii cu dizabilități merită nu doar o zi, 1 iunie, ci toate zilele, în care să aibă șansa la o viață normală, unde să se simtă acceptați, înțeleși, sprijiniți și iubiți.

La mulți ani, dragi copii cu dizabilități! Sunteți niște eroi!

Articolul Copiii cu dizabilități au dreptul la o educație de calitate, potrivită nevoilor lor, în condiții de egalitate cu ceilalți apare prima dată în Jurnal Social.

În data de 3 decembrie, 2022, cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități, a avut loc, sub patronajul Președintelui Camerei Deputaților, domnul Marcel Ciolacu, ,,Parlamentul Persoanelor cu Dizabilități”, eveniment organizat de Consiliul Național al Dizabilității din România.

În cadrul evenimentului, au fost prezentate discursuri motivaționale, susținute de persoane cu dizabilități care au parcurs cu succes diferite studii, persoane care s-au angajat și au păstrat locul de muncă, precum și discursuri legate de participarea politică a persoanelor cu dizabilități.

Unul dintre participanții la ,,Parlamentul  Persoanelor cu Dizabilități” a fost Laura Stifter, în vârstă de 30 de ani, nevăzătoare, absolventă a Facultăților de Teologie  (licența+master) și de Filosofie din cadrul Universității din București, iar în prezent doctorand la Facultatea de Filosofie, cu o cercetare în domeniul filosofiei morale și politice. De asemenea, ea este autoarea unei lucrări teologico-filosofice, pe tema argumentelor filosofice în favoarea existenței lui Dumnezeu, carte publicată la Editura Universității din București.

În prezent, Laura Stifter este profesoară în Învățământul preuniversitar (unde predă discipline, precum Religie, Filosofie, Logica si Educație sociala). Totodată, ea este profesor Merito, premiată în 2021, Merito fiind un proiect al fundației RBL, aflat sub înaltul patronaj al președintelui României (proiect prin care sunt premiați anual profesori din preuniversitar).
În plus, Laura Stifter este implicată politic de la începutul lui 2019, fiind mai întâi membră Demos, iar în prezent membră USR.

Mai jos vă prezentăm discursul Laurei Stifter, unul plin de forță și de claritate:

 ,,Stimați parlamentari, stimați reprezentanți ai societății civile, dragi participanți la „Parlamentul persoanelor cu dizabilități”, eu sunt Laura Stifter, am 30 de ani, am absolvit Teologia și Filosofia în cadrul Universității din București, iar în prezent sunt doctorand la Facultatea de Filosofie, cu o cercetare în domeniul filosofiei morale și politice. Sunt profesoară și-mi iubesc mult atât elevii, cât și profesia didactică. În 2021, am devenit profesor laureat Merito, premiu care m-a bucurat și onorat. Am ales să predau în învățământul de masă, deși ca persoană cu dizabilități, am fost inițial îndrumată ferm către învățământul special, fiind o susținătoare convinsă a educației incluzive și la rândul meu absolventă, ca șefă de promoție, a unui liceu de masă – Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București. Nu în ultimul rând, mă implic cu multă convingere în viața politică, fiind membră activă a USR. Și tocmai despre asta aș vrea să vă vorbesc în continuare, anume despre experiența mea ca membră de partid, ca un caz particular al participării politice a cetățenilor cu dizabilități.

Fotografie realizată de Peter Klaus Tontsch

Înainte de toate, aș dori să mulțumesc mult doamnei Daniela Tontsch, precum și întregii echipe a Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR), pentru invitația de a participa la acest eveniment deosebit, unic tocmai prin schimbarea radicală a paradigmei privind dizabilitatea, dinspre modelul medical înspre cel social. Prin organizarea acestui eveniment, CNDR pune astfel accentul nu doar pe nevoile cetățenilor cu dizabilități, ci pe drepturile, responsabilitățile și performanețele lor, pe promovarea lor în viața politică și civică. CNDR a înțeles că locul nostru, al persoanelor cu dizabilități, nu este nici izolați acasă, nici – mai grav – închiși în instituții segregate, ci locul nostru este aici, la tribuna Parlamentului, locul nostru este în mass-media, precum și în orice alte activități, profesii, proiecte, funcții cu maximă vizibilitate în spațiul public, astfel încât mesajul nostru despre incluziune și viață independentă să penetreze și să se disemineze cât mai puternic în societate. Noi nu suntem beneficiari pasivi ai carității celorlalți, ci putem fi și trebuie să fim cetățeni cu drepturi și responsabilități depline, capabili de performanță, merituoși atunci când reușim, responsabili atunci când greșim, la fel ca orice alt membru al societății.

În continuare, aș dori să vă vorbesc despre experiența mea ca membră a unui partid politic, iar apoi, în final, să transmit un scurt mesaj către liderii și reprezentanții de partide din sală, în privința modului în care un membru de partid cu dizabilități își dorește să fie tratat de către colegii săi.

1. De ce am ales să fac politică?

Am ales acest drum atât pentru a promova drepturile persoanelor cu dizabilități, cât și cu scopul de a susține alte cauze care, în opinia mea, sunt importante pentru cetățeni (legate de educație, cultură etc). De un an și jumătate sunt membră USR. De ce tocmai USR? Fiindcă-mi doream un partid liberal și modern, pentru că apreciam mult activitatea reprezentanților USR pe care o urmăream în mass-media și în social-media, dar am ales USR și din încă un motiv important, ținând tocmai de paradigma de înțelegere a dizabilității: încă dinainte de a veni în USR, am înțeles că acest partid asumă modelul social de raportare la dizabilitate, potrivit căruia dizabilitățile nu sunt defecte ale unor persoane, ci particularități individuale diferite față de cele ale majorității populației, particularități ce fac necesară adaptarea societății la acestea, prin măsuri de accesibilizare și egalizare a șanselor. Astfel, USR nu se raportează paternalist și „caritabil” la cetățenii cu dizabilități, ci îi tratează ca pe cetățeni autonomi și egali cu toți ceilalți membri ai societății, într-o abordare liberală și modernă. În acest sens, într-un mod amuzant, unul dintre momentele în care mi-am dat seama că viziunea acestui partid se potrivește foarte bine cu a mea l-a constituit citirea comparativă a două postări de pe Facebook: o postare de pe pagina oficială a unui primar USR în care acesta se referea la necesitatea accesibilizării spațiilor publice, în paralel cu postarea unui reprezentant al unui alt partid care-și făcea poze într-un centru rezidențial pentru persoane cu dizabilități, ținând o pledoarie patetică și goală de conținut despre cum oamenii cu dizabilități trebuie să aibă condiții cât mai bune în aziluri, să fie tratați, îngrijiți etc. Observând în paralel cele două mesaje atât de diferite, mi-am dat seama că locul meu este într-o organizație care vrea să-mi facă transportul și instituțiile publice cât mai accesibile, astfel încât să pot participa pe deplin și liber la viața cetății, iar nu în medii cu mentalitate anacronică, ai căror reprezentanți ar considera ok ca eu să stau într-un azil, atât timp cât am condiții bune acolo.

2. Experiența mea ca membră USR și un scurt mesaj către liderii de partid

Ca membră foarte activă în partid, sunt tratată cu normalitate, iar asta mă bucură și-mi dă curaj să continui. Normalitate, încredere și respect. Asta mi se oferă în USR, niciodată milă sau paternalism umilitor. De asemenea, nu sunt asociată doar cu domeniul dizabilității, colegii de partid nu mă încadrează cu forța într-un sertăraș/ șablon pornind de la particularitățile mele fizice, ci sunt asociată cu domeniile mele de competență, precum și cu profesia didactică și sunt implicată în activități subsumabile acestor domenii.

În încheiere, aș dori să transmit un mesaj tuturor celor care au sau vor avea persoane cu dizabilități în partidele lor:

Dragi reprezentanți politici de aici, din sală,

„Nimic despre noi, fără noi” este deviza acestui eveniment minunat la care participăm împreună. Persoanele cu dizabilități implicate politic doresc, pot și trebuie să se autoreprezinte în politică, participând la luarea oricărei decizii privind domeniul dizabilității. Dar stimați reprezentanți de partide, noi, în calitate de politicieni actuali sau în devenire, putem nu doar să ne reprezentăm pe noi înșine, ci inclusiv să-i reprezentăm pe ceilalți, anume pe cei fără dizabilități, din poziții de decizie. Unii dintre noi o facem deja: există consilieri locali cu dizabilități, iar la nivel european calitatea de parlamentar/ eurodeputat cu dizabilități nu mai este demult vreun motiv de mirare. Eu însămi, deși nu am încă funcții publice, îmi asum în USR inclusiv responsabilități fără legătură cu domeniul dizabilității, propunând, de exemplu, inițiative în legătură cu domeniul educației.

Fotografie realizată de Peter Klaus Tontsch

Astfel, noi, cei cu dizabilități implicați în politică, indiferent de partidele din care facem parte, cerem să fim tratați cu încredere și cu normalitate. Dragi lideri de partide, nu ne „protejați”, nu ne „menajați” ținându-ne acasă, ci tratați-ne exact ca pe orice alți membri de partid. În USR, mi se dau sarcini de partid și deadline-uri, sunt foarte activă, fac tot ceea ce este compatibil cu aptitudinile și competența mea profesională, la fel ca orice alt/ ă coleg/ ă. Participarea noastră politică nu-i un moft, ci un drept fundamental, iar pentru mulți dintre noi chiar o pasiune. S-a vorbit mult, în deschiderea acestui eveniment, despre protecție socială. Și da, într-adevăr, unele persoane cu dizabilități se confruntă cu situații critice, dar nu din cauza dizabilității în sine (dizabilitatea nefiind o boală sau un defect intrinsec), ci din cauza prejudecăților și discriminărilor de tot felul. De aceea, așa cum au argumentat și unii dintre antevorbitorii mei, rămâne esențial dreptul nostru, al persoanelor cu dizaiblități, la o viață independentă, activă și productivă în societate. În acest sens, repet iar și iar, tratați-i cu încredere și cu normalitate pe colegii dvs. cu dizabilități din partidele pe care le reprezentați, asigurându-le egalitatea de șanse în privința participării la viața de partid: accesibilizați sediile de partid și procedurile interne de vot, permiteți-le colegilor cu dizabilități să stea însoțiți la activități, dar nu încurajați această practică, încurajați-i să iasă din casă, să fie cât mai activi, vizibili și autonomi. Nu dorim să fim discriminați nici pozitiv, nici negativ. Dacă un membru cu dizabilități dorește să candideze la roluri/ funcții interne sau publice, analizați-i candidature, conform acelorași criterii de eligibilitate și grile de evaluare pe care le folosiți în cazul oricărui alt candidat. Iar dacă, totuși, bănuiți că o anumită funcție publică nu ar fi compatibilă cu dizabilitatea candidatului, nu îi respingeți candidatura sub alte pretexte, ci întrebați candidatul în mod direct cum își va îndeplini atribuțiile! Este foarte posibil ca respectivul candidat să dețină metode și tehnologii asistive despre care dvs. nu ați aflat și care-i pot permite să îndeplinească o sarcină aparent irealizabilă în condițiile dizaiblității sale. Nu împingeți un/ o candidat/ ă pe locuri neeligibile doar pentru că aveți temeri în privința dizabilităților sale, ci, iar și iar, discutați cu el/ ea în mod direct, onest, exprimându-vă îngrijorările și înțelegând punctul de vedere/ argumentele persoanei în cauză. Astfel, veți elimina riscul de a pierde colegi potențial productivi și competenți, doar din cauza unor prejudecăți discriminatorii pe tema dizabilităților.

Stimați participanți, dragi prieteni, haidem să participăm în viața politică, tratându-ne cu încredere unii pe alții și construind astfel, împreună, o societate cât mai liberă, diversă și incluzivă”.

Vizualizează albumul foto integral aici

Consiliul Național al Dizabilității din România desfășoară proiectul „Criza din Ucraina: Soluții incluzive și recuperare pentru persoanele cu dizabilități, partea a II a”, cu asistență financiară din partea ONG-ului Christian Blind Mission (CBM) și a European Disability Forum (EDF) (Forumului European al Dizabilității).

,,Acest document a fost realizat cu asistența financiară a partenerului finanțator CBM și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității). Opiniile exprimate aici sunt cele ale Consiliului Național al Dizabilității din România și, prin urmare, nu pot fi considerate în niciun fel ca reflectând opinia oficială a partenerului de finanțare și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității).”

Articolul <strong>Laura Stifter: Nu stau acasă, ci fac politică – de ce să te implici în viața cetății, ca persoană cu dizabilități</strong> apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: Vlad Andrei Stamate

Agenţia Europeană pentru Cerinţe Speciale şi Educaţie Incluzivă a adus laolaltă, în cadrul proiectului ,,Educația Incluzivă – Acționați!„, șaptezeci şi doi de tineri, cu şi fără cerinţe speciale şi/sau dizabilități, pentru a discuta despre cum educația incluzivă a fost implementată în tiparele lor educaționale. Rezultatele discuției lor au produs exemple bune pentru acțiuni în ce privește educația incluzivă.

Tinerii au exprimat clar nevoia ca ei și familiile lor să fie implicați activ și nevoia de a fi ascultați înainte de a se lua deciziile, ţinându-se cont de nevoile și dorințele lor reale. Tinerii au subliniat că educația incluzivă este o problemă a drepturilor omului și au pus în centrul discuției concepte-cheie, precum normalitatea, toleranța, respectul și cetățenia. De asemenea, aceștia au descris ce înseamnă designul universal pentru ei și de ce sprijinul/mentoratul colegilor, învățarea prin colaborare și programele individualizate au un efect pozitiv asupra educației lor.

S-au discutat patru chestiuni. În primul rând, deplasarea pană la centrele educaționale poate fi o provocare. Folosirea transportului în comun este opțiunea preferată, dar aceasta înseamnă că trebuie adaptat transportul în comun. Transportul special este perceput ca o alternativă numai când nu există nicio altă opțiune. Conform tinerilor, lipsa unui transport convenabil pare să fie un factor, printre altele, împiedicând elevii să frecventeze școala locală.

În al doilea rând, tinerii au raportat că accesul la școli este mai bun acum. Ei și-au exprimat satisfacția clară în ceea ce privește adaptabilitatea și accesibilitatea școlii lor, atât la nivel fizic (prin instalarea de rampe, lifturi și toalete adaptate), cât și atitudinal, respectiv, când școlile și (în principal) colegii de clasă sunt dispuși să ajute în cazuri dificile.

Tinerii elevi au afirmat explicit că vocile lor trebuie luate în considerare în orice luare de decizii în ceea ce îi privește. Pentru a obține o incluziune reală, trebuie întreprinse acțiuni reale, în cooperare cu toate părțile implicate. Profesorii și liderii școlari trebuie să lucreze împreună pentru a asigura incluziunea; colegii de clasă trebuie să se ajute unul pe altul; pregătirea/instruirea profesorilor trebuie să asigure faptul că profesorii știu cum să faciliteze cea mai bună educație pentru toți și să se sprijine unul pe altul; profesorii de sprijin trebuie să ajute și nu să lucreze în locul elevului, și toate părțile trebuie să se concentreze pe rezolvarea situațiilor şi să nu se comporte ca şi cum nu există probleme.

Delegaţii au subliniat că, deşi îşi fac griji pentru detaliile practice,  principalele lor griji se leagă de atitudini şi de învingerea prejudecăţilor. Ei au recunoscut că, în majoritatea cazurilor, profesorii şi elevii sunt toleranţi şi înţeleg dizabilitatea acestora, atâta vreme cât li se oferă timp pentru a înţelege situaţia – excepţiile sunt foarte rare.

Accentul trebuie pus pe creşterea conştientizării dizabilităţii, astfel încât oamenii să fie informaţi despre nevoile şi punctele forte ale persoanelor cu dizabilităţi. Este important să nu generalizăm. Doar pentru că funcţionează ceva pentru o persoană cu dizabilităţi nu înseamnă că toţi elevii cu dizabilităţi sunt la fel.

În final, incluziunea nu se referă numai la persoane cu o dizabilitate ci, de asemenea, la incluziunea persoanelor care provin din diverse medii. Unii tineri participanţi au arătat că au suferit dublă discriminare, prima oară pentru că au o dizabilitate şi a doua oară pentru că proveneau dintr-un grup cultural diferit faţă de colegii lor sau aveau o origine de imigrant.  Recomandările de la Luxemburg au fost prezentate Consiliului Miniştrilor în timpul întâlnirii ,,Educație, Tineret, Cultură și Sport“ din 23 noiembrie 2015 și Comitetului Educației pe 2-3 decembrie 2015, pentru luarea în considerare și ca bază pentru o posibilă acțiune viitoare.

Strategia pentru incluziune şi diversitate a Uniunii Europene

Principiile egalităţii şi ale inclusivităţii sunt parte a valorilor centrale ale Uniunii Europene. În acelaşi timp, societăţile sunt tot mai diverse în multe aspecte, ceea ce duce la o mai mare nevoie de a învăța cum să fie abordată diversitatea şi de a crea societăţi incluzive şi coerente în Europa. Programele Erasmus+ şi ale Corpului European de Solidaritate ale UE  sunt programe-cheie care pot sprijini acest obiectiv.

Programele Uniunii Europene ar trebui să asigure oportunităţi accesibile pentru toți. Totuşi, unele persoane nu pot beneficia în mod egal de aceste oportunităţi, pentru că se confruntă cu diverse bariere.

Societățile sunt din ce în ce mai diverse în multe privințe (culturi, abilități, grupuri sociale, tipuri de sexualitate, opinii politice, identități, educație, formare, niveluri de alfabetizare etc.). Acest lucru duce la o nevoie mai mare de a învăța cum să se abordeze diversitatea și cum să se creeze sisteme societale incluzive și coerente, prin activități educaționale informale, formale și non-formale. Viziunea Europei este de a oferi oamenilor sprijinul necesar pentru a face față provocărilor cu care s-ar putea confrunta în acest proces. 

Peste 10 milioane de participanți au beneficiat de programele UE în domeniul educației, formării și instruirii, tineretului și sportului între 1987 și 2020. În perioada 2014-2017, proporția persoanelor cu mai puține oportunități a reprezentat, în medie, 11,5% din numărul total de participanți, în toate sectoarele programului.

Strategia își propune să ajute la crearea unor oportunități echitabile de acces pentru toți la aceste programe. Acest lucru trebuie realizat prin abordarea barierelor pe care diferite grupuri țintă le pot întâmpina în accesarea unor astfel de oportunități în Europa și în afara ei. Această strategie oferă un cadru favorabil pentru proiectele de incluziune și diversitate sprijinite prin programele Erasmus+ și Corpul european de solidaritate.

În plus, strategia urmărește să promoveze diversitatea de toate tipurile ca o sursă valoroasă de învățare. În cadrul ei se depun toate eforturile pentru a echipa părțile interesate din program, în special organizatorii și participanții la proiecte, să interacționeze pozitiv cu oameni diverși, din medii diferite, în toate tipurile de proiecte.

Strategia își propune să realizeze acest lucru prin:

1.         Stabilirea unei înțelegeri comune a celor care pot fi considerate persoane cu mai puține oportunități și stabilirea unui cadru coerent pentru includerea acestora în programe;

2.         Creșterea angajamentului față de incluziune și diversitate din partea tuturor actorilor implicați în acțiunile programelor, precum și printr-o o abordare pozitivă a diversității sub toate formele, în cadrul proiectelor;

3.         Sprijinirea organizațiilor beneficiare în stabilirea de proiecte de o calitate mai bună, care să implice persoane cu mai puține oportunități (de exemplu, oferirea de formare, instrumente, finanțare, coaching etc.);

4.         Reducerea barierelor din calea participării la programe pentru persoanele cu mai puține oportunități și ajutarea solicitanților și potențialilor solicitanți să depășească aceste bariere, precum și stabilirea condițiilor adecvate pentru învățare, muncă sau voluntariat, prin abordarea nevoilor lor de sprijin;

5.         Promovarea recunoașterii experienței și a competențelor dezvoltate / dobândite în aceste programe de către persoanele cu mai puține oportunități și de către persoanele care lucrează cu acestea;

6.         Asigurarea că accentul pus pe incluziune și diversitate este luat în considerare în toate etapele de management ale programelor și ale ciclului de viață al proiectului: înainte de proiect (promovare, sensibilizare, sprijin, evaluare etc.), în timpul proiectului (selectarea participanților, pregătirea, implementarea, rezultate etc.) și după  finalizarea proiectului (evaluarea, diseminarea și exploatarea a rezultatelor proiectului, urmărire /follow-up, etc.).

7.         Creșterea vizibilității incluziunii și diversității și a rolului acestora în implementarea de înaltă calitate a programelor Erasmus+ și ale Corpului european de solidaritate.

Care sunt barierele în accesibilitate și mobilitate

Experiența anterioară ajută la identificarea principalelor bariere care pot împiedica persoanele cu mai puține oportunități să participe mai mult la programe, în calitate de participanți.

• Prezența dizabilităţii

Deficiențele fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale pot împiedica participarea deplină și efectivă a cuiva în societate la același nivel cu ceilalți.

• Probleme de sănătate

Barierele pot rezulta din probleme de sănătate, inclusiv boli grave, boli cronice sau orice altă situație legată de sănătatea fizică sau mintală care împiedică participarea la programe.

• Educaţie şi sisteme de formare

Persoanele care se luptă pentru a performa în sistemele de educație  din diverse motive, cei care părăsesc timpuriu educația și formarea, persoanele NEET (persoane care nu urmează studii, nu au un loc de muncă sau nu sunt cuprinse într-o formare / instruire) și adulții cu calificare scăzută se pot confrunta cu bariere

• Diferenţele culturale

În timp ce diferențele culturale pot fi percepute ca obstacole de către oamenii din orice mediu, ele pot afecta, în special persoanele cu mai puține oportunități. Asemenea diferențe pot reprezenta bariere semnificative în calea învățării, în general, cu atât mai mult pentru persoanele cu statut de migrant sau refugiat – în special migranții nou-veniți –, persoanele aparținând unei minorități naționale sau etnice, utilizatorii limbajului semnelor, persoanele cu dificultăți de adaptare lingvistică și de incluziune culturală etc.

• Barierele sociale

Dificultățile de adaptare socială, cum ar fi cele determinate de competențele sociale limitate, de comportamentele antisociale sau cu risc ridicat, de delincvența (din trecut), de consumul excesiv de droguri sau alcool (din trecut) sau marginalizarea socială pot reprezenta o barieră. Alte bariere sociale pot apărea din circumstanțele familiale, de exemplu, a fi primul din familie care a accesat studii superioare sau a fi părinte (în special un părinte singur), un însoţitor, singurul susținător al familiei sau un orfan, sau dacă a trăit sau trăiește în prezent într-un centru de îngrijire instituțională.

• Barierele economice

Dezavantajele economice, cum ar fi un nivel de trai scăzut, venituri mici, cursanți care au nevoie să muncească pentru a se întreține, dependența de sistemul de asistență socială, un șomaj de lungă durată, situație materială precară sau sărăcie, fără adăpost, cu datorii sau cu probleme financiare etc., pot reprezenta o barieră. 

• Barierele legate de discriminare

Barierele pot apărea ca urmare a discriminărilor legate de gen (identitate de gen, expresie de gen, etc.), vârstă, etnie, religie, convingeri, orientare sexuală, dizabilitate sau factori intersecționali (o combinație a uneia sau mai multor bariere de discriminare menționate).

• Barierele geografice

Faptul că o persoană poate locui în zone îndepărtate sau rurale, pe insule mici sau în zone periferice/în afara, la marginea localităţii, în suburbii urbane, în zone mai puțin deservite (cu transport public limitat, facilități reduse) sau zone mai puțin dezvoltate din țări sărace etc., poate constitui o barieră.

Crearea de rețele și consolidarea capacității pentru incluziune și diversitate

Organizațiile sunt invitate să abordeze incluziunea și diversitatea, în conformitate cu nevoile lor și ale comunității lor. Ele trebuie să crească gradul de conștientizare cu privire la diferitele oportunități și mecanisme de sprijin. Persoanele cu mai puține oportunități trebuie să fie contactate în mediile lor personale respective, adaptând abordarea la nevoia lor specifică de informații. Un factor important de succes pentru furnizarea de informații către grupurile subreprezentate este cooperarea cu părțile interesate care lucrează cu aceste grupuri-țintă la nivel local/regional. Abordările și măsurile concrete pentru a ajunge la persoanele cu mai puține oportunități includ: 

• Întâlniri directe, față în față, sau evenimente cu grupuri-țintă specifice cu mai puține oportunități (respectiv, zile de informare dedicate acestora);
• Cooperarea cu organizații și persoane active în domenii relevante pentru includerea persoanelor cu mai puține oportunități, ca intermediari pentru a ajunge la anumite grupuri țintă, dacă este necesar; 
• Materiale și publicații promoționale direcționate în limbile relevante, inclusiv limbajul semnelor, și alte formate adecvate, cum ar fi litere mari, ușor de citit și în Braille, cu informații despre cum ar putea beneficia de fonduri suplimentare disponibile pentru a sprijini persoanele cu mai puține oportunități; 
• Limbaj clar și ușor de înțeles pentru informare și comunicare. Se recomandă evitarea limbajului abstract și a complexității inutile, dar și utilizarea materialelor vizuale, în măsura posibilă;
• Mărturii, „ambasadori” și modele de urmat: foștii participanți cu mai puține oportunități și rețelele și organizațiile de absolvenți, precum Erasmus Student Alumni Alliance (ESAA), Ambasadorii Erasmus sau Europeers etc., pot ajuta la promovarea programelor în rândul persoanelor cu mai puține oportunități, prin împărtășirea propriei experiențe cu prieteni, colegi studenți, personalul din organizația lor, jurnaliști sau școli. 

Programele au impact pozitiv în ceea ce privește incluziunea socială și abordarea diversității asupra celor direct implicați și nu numai. Activitățile privind incluziunea trebuie să fie strâns legate de nevoile comunității. În acest sens, organizațiile trebuie să-şi încurajeze participanții ca, în timpul proiectului, să participe la viața comunităților locale și la activități de implicare civică și să fie recunoscuți pentru acest lucru în diferite moduri. De asemenea, pentru a crește impactul local al activității internaționale, organizaţiile pot implica, foști participanți din proiecte și participanți locali care nu sunt (încă) capabili să se alăture mobilității fizice. Organizațiile trebuie să acorde participanților, prin instrumentele existente, recunoaștere formală pentru munca lor voluntariat, dacă este posibil. 

Articolul Incluziune şi diversitate apare prima dată în Jurnal Social.

Asociația CONIL și HP România au construit împreună un loc de joacă incluziv pentru copiii cu nevoi speciale. Astfel, 300 de copii speciali au acum un nou loc de întâlnire, unde pot să se descopere, să creadă în puterile lor și să lege prietenii, se arată într-un comunicat al Asociației CONIL.

Potrivit sursei citate, locul de joacă „Magia prieteniei” a fost inaugurat recent în sectorul 5 din București, pe Strada Bascov 14-18. Locul este dedicat copiilor speciali, diagnosticați cu autism, sindrom Down, ADHD, dizabilități locomotorii, epilepsie și alte boli rare.

„De peste 10 ani, misiunea noastră este clară: să oferim tuturor copiilor șansa la o copilărie fericită și armonioasă, atât pe plan școlar, militând pentru educația incluzivă, cât și pe plan personal, asigurându-ne zi de zi că cei mici se joacă, sunt veseli, creează și visează cu ochii deschiși spre viitor. Locul de joacă „Magia prieteniei” reprezintă veselia și râsetele tuturor copiilor Școlii Primare Conil. Este locul în care ei se deconectează și dau frâu liber energiei și creativității. Sprijinul venit din partea partenerilor HP a însemnat bucuria acestor copii de a se juca împreună, de a se distra într-un loc amenajat special pentru ei, un loc colorat, sigur, unde imaginația lor prinde aripi, iar jocurile copilăriei le aduc zâmbetul pe buze”, a declarat Adela Hanafi, președintele Asociației CONIL.

,,Magia Prieteniei” este un loc prietenos cu cei mari și cei mici, un spațiu multifuncțional, în care Asociația CONIL organizează activități educative și recreative.

Potrivit CONIL, 35 de voluntari din cadrul HP România s-au înscris deja pentru a susține aici ateliere și pentru a petrece timp cu copiii.

,,Un proiect atât de special și de minunat reprezintă o oportunitate pentru oricine. Pentru că totul se reduce la zâmbetul și bucuria unor copii extraordinari alături de care ne dorim să fim. Așa cum îi spune și numele, acest loc de joacă este, de fapt, despre magia prieteniei și despre a fi împreună într-un loc în care cei mici au șansa unei copilării normale. Suntem recunoscători că am putut ajuta la construirea locului de joacă. Colegii din HP România vor fi implicați în continuare în acest proiect extraordinar al Asociației CONIL”, a precizat Mugur Pantaia, Managing Director HP Inc. România.

Proiectul ,,Magia Prieteniei” a fost finanțat în totalitate de HP România.

Asociația CONIL este o organizație non guvernamentală, care de doisprezece ani se ocupă de educația, îngrijirea, terapia și tratamentul copiilor cu diferite dizabilități.  Aceasta a dezvoltat un sistem de educație incluziv și un întreg ecosistem educațional pentru copii cu tulburări din spectrul autist și alte dizabilități, completat de terapie și programme de intervenție zilnice pentru mai mult de 300 de copii din centrele de zi, grădinițele și școala primară de care se ocupă.

Pentru mai multe informații, accesați site-ul www.conil.ro.

Articolul <strong>,,</strong><strong>Magia Prieteniei”, un loc de joacă incluziv pentru copiii speciali</strong> apare prima dată în Jurnal Social.

Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a anunțat că a fost lansat în dezbatere publică proiectul Legii învățământului preuniversitar „România Educată”, care prevede schimbări menite să ajute elevii cu dizabilități și nevoi speciale, astfel încât aceștia să poată învăța mai ușor.

Documentul conține măsuri referitoare la educaţia specială şi educaţia incluzivă destinată copiilor cu dizabilităţi/nevoi speciale, dar şi la posibilitatea profesorilor de a preda copiilor cu afecţiuni cronice internaţi pe o durată lungă în spitale. 

În primul rând, se va înfiinţa Centrul Naţional pentru Educaţie Incluzivă. Printre alte atribuţii, care se regăsesc în Capitolul V al legii, acesta se va ocupa şi de pregătirea profesorilor pentru a lucra cu copiii cu nevoi speciale.

Centrul Naţional pentru Educaţie Incluzivă susține, printre altele ,,instruirea școlară diferențiată, adaptată, individualizată pentru copiii/elevii cu dizabilități/nevoi speciale, consilierea și asistența educațională, socială și medicală complexă, destinată copiilor/elevilor cu dizabilități/nevoi speciale; (…) cursuri de formare continuă și dezvoltare profesională a personalului didactic din sistemul de educație timpurie, cursuri de formare pentru cadrele didactice din sistemul național de învățământ în domeniul educației inclusive și cursuri de formare continuă pentru cadrele didactice din unitățile de învățământ preuniversitar care desfășoară activități de predare cu preșcolarii și elevii cu cerințe educaționale speciale”, se arată în proiectul de lege.

Radu Szekely, secretar de stat în Ministerul Educaţiei, a explicat că rolul acestui centru este ,,să coordoneze procesul de incluziune în învăţământul de masă al copiilor cu nevoi speciale care acum sunt în şcoli speciale şi să pregătească profesorii, nu doar cei care sunt specializaţi pe psihopedagogie specială, ci toţi profesorii din sistemul de învăţământ să lucreze cu copii cu nevoi speciale care deja sunt în învăţământul de masă şi pentru care profesorii nu au fost niciodată pregătiţi, foarte puţini au avut parte de programe de formare şi de perfecţionare pe psihopedagogie specială, de specializare pe anumite deficienţe”.

Conform noului proiect, până la începutul anului școlar 2024-2025, ar trebui să se înfiinţeze la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ preuniversitar cel puţin o cameră-resursă pentru copiii cu nevoi speciale.

„Cameră-resursă pentru educaţie specială înseamnă un spaţiu în care copiii cu nevoi speciale, cu anumite deficienţe, tulburări de învăţare pot să îşi desfăşoare activităţile în afara clasei, a colectivului în care sunt integraţi şi unde au evident resurse specifice, sunt şi camere senzoriale, de exemplu, unde copiii se pot linişti, copiii cu autism pot fi duşi pentru a se linişti, pentru a-şi reveni şi pentru a putea ulterior să revină acasă şi să îşi continue activităţile.

Acum avem foarte puţine, avem doar în centrele şcolare de educaţie incluzivă, nu ştiu să existe în alte şcoli, deşi este o investiţie minimă, de câteva mii de euro pentru a crea un spaţiu în care aceşti copii să se simtă în siguranţă şi să poată să-şi revină dintr-o criză pe care ar avea-o sau dintr-un moment în care tulburarea se manifestă mai puternic”, a precizat Radu Szekely.

Atât în învăţământul antepreşcolar, cât şi în cel preuniversitar obligatoriu, legea stipulează asigurarea tuturor condiţiilor necesare, astfel încât copiii cu nevoi speciale să poată beneficia de o programă adaptată nevoilor lor. Se pune un accent deosebit pe ajutorul care vine din partea psihopedagogilor, însă, din păcate, aceștia sunt din ce în ce mai rari.

Proiectul de lege mai prevede că toate activităţile şi serviciile de educaţie specială sunt gratuite. Astfel, conform legii, ar trebui ca preşcolarii şi elevii cu nevoi speciale şcolarizaţi în unităţi de învăţământ incluzive sau din unităţile de învăţământ special să beneficieze fie de vouchere educaţionale, fie de asistenţă socială completă, constând în asigurarea alocaţiei zilnice de hrană, a rechizitelor şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei, precum şi de găzduire gratuită în internate sau în centrele de asistare pentru copiii cu dizabilități.

„Şi în acest moment, pentru copiii cu nevoi speciale se asigură cazarmamentul cum se spune, cazare şi hrană în şcolile speciale, însă ideea este de a transfera beneficiul tuturor acestor copii care au nevoi speciale şi au nevoie de sprijin suplimentar pentru a participa la educaţie, şi nu de a-l lega de o anumită unitate de învăţământ special. S-a făcut impactul bugetar, în momentul de faţă sunt aproximatv 100.000 de copii cu nevoi speciale în sistemul de învăţământ, se poate face un calcul, nu toţi vor beneficia de aceleaşi tipuri de vouchere, depinde foarte mult de nivelul de sprijin de care au nevoie, de distanţa de exemplu dintre şcoală şi domiciliu. Vor fi mai multe criterii care vor fi stabilite în metodologie însă impactul bugetar general s-a calculat”, a mai spus Radu Szekely.

O altă măsură pe care o conține Legea învățământului preuniversitar este ,,Școala din spital”, un proiect în premieră în educaţia românească. Astfel, elevii cu boli cronice care sunt internaţi pentru o perioadă mai lungă de timp în spital sau care revin la domiciliu pentru continuarea tratamentului vor beneficia de cursuri predate de profesori, cu prezenţa fizică a acestuia sau în sistem online.

,,Pentru copiii, preșcolarii și elevii cu boli cronice sau cu alte boli sau afecțiuni, spitalizați pentru o perioadă îndelungată, respectiv mai mare de 4 săptămâni, se organizează “Școala din spital” , în cadrul căreia procesul de învățământ se realizează individual, în grupe sau clase, în cadrul unităţii sanitare în care aceştia sunt internaţi.  Pentru copiii, preșcolarii și elevii care, din motive medicale sau din cauza unei dizabilităţi, sunt nedeplasabili, se organizează şcolarizare la domiciliu, pe o perioadă determinată, în funcție de nevoile acestora.  În situația în care preșcolarul/elevul este înscris la școala din spital și, în timpul tratamentului, revine la domiciliu, acesta beneficiază de dreptul de a fi școlarizat la domiciliu, cu prezența fizică a cadrului didactic sau în regim online/hibrid, în funcție de recomandarea medicului specialist, la solicitarea părinților/reprezentantului legal”, se mai arată în proiectul de lege.

Şcolile din spital vor fi înfiinţate de către universităţile de Medicină şi Farmacie în cadrul unităţilor sanitare respective.

Totodată, se va înfiinţa Corpul Naţional al Profesorilor pentru Şcoala din Spital, lucru care presupune, printre altele pregătirea profesorilor special pentru lucrul cu copiii cu boli cronice.

Potrivit proiectului de lege, pe toată perioada spitalizării, se desemnează un cadru didactic monitor, care are obligația de a urmări evoluția elevului, de a ține în permanență legătura cu unitatea de învățământ la care acesta a fost înmatriculat înainte de spitalizare și de a propune orice măsură educațională în interesul acestuia.

Proiectul va sta în dezbatere până pe 24 august, iar după această etapă va fi ajustat, în funcție de propuneri, aprobat în Guvern și trimis în Parlament pentru a parcurge procesul legislativ. 

Puteți consulta proiectul Legii învățământului preuniversitar aici:

Articolul Proiectul Legii învățământului preuniversitar „România Educată” prevede schimbări în favoarea elevilor cu dizabilități și nevoi speciale apare prima dată în Jurnal Social.

Asociația CONIL organizează vineri, 8 iulie 2022, la Europa Royale Hotel din București, conferința ,,We train with equity”, cu scopul diseminării rezultatelor proiectului finanțat de Uniunea Europeana, prin programul Erasmus +  .

,,Proiectul  We train with Equity, derulat în perioada 2019-2022, urmărește promovarea și susținerea educației incluzive, încercând să diminuăm discriminarea școlară și socială, printr-o serie de principii și bune practice: incluziunea socială, sisteme incluzive, metode de integrare”, a transmis joi, într-un comunicat de presă, Asociația CONIL.

Proiectul, care este finanțat de Erasmus+, a reunit companii și asociații din trei mari țări europene: România, Italia, Polonia. Proiectul WTWE propune o platformă de training dedicată tuturor instituțiilor care doresc să susțină educația incluzivă. Aici se găsesc numeroase module cu cursuri video, teste, explicații, idei de activități. Partenerii proiectului sunt: Italia – LIM, Il Brutto Anatroccolo, Liceo Francessco D Asissi; Polonia – Zespol Zkol Agroprzedsiebiorczosci, CRAS; România – Asociația CONIL, Liceul Teoretic Ștefan Odoblejea.

Câteva dintre principalele obiective ale proiectului We train with Equity:

• Se concentrează profund asupra aspectelor sociale și culturale care stau la baza prejudecăților împotriva persoanelor cu probleme, ridicând nivelul de conștientizare al elevilor implicați.
• Face generația tânără mai responsabilă pentru diferențele dintre persoane. Diseminarea unui model de formare și de sensibilizare care poate reduce prejudecățile cu privire la problema „persoanelor cu nevoi speciale”.
• Cunoașterea metodei Parish Map, pentru cartografierea infrastructurii, asociațiilor, activităților sociale și culturale dedicate „tinerilor cu nevoi speciale”, prezenți în teritoriu.
• Diseminarea hărții europene a diversității și toleranței, cu scopul de a observa comportamentele, atitudinile, nevoile și de a crea soluții inovatoare.

La conferința We Train With Equity de la București și-au anunțat prezența cadre didactice ce predau în sistemul de învățământ public și privat, studenți și elevi, reprezentanți ai unor ONG-uri partenere, precum și studenți străini din Turcia, Oanda, Ucraina.

Pentru mai multe detalii, puteți să o contactați pe Irina Ismail, director executiv al Asociației CONIL, la numărul de telefon: 0784412222.

Articolul Asociația CONIL organizează conferința ,,We train with equity”, cu scopul promovării și susținerii educației incluzive apare prima dată în Jurnal Social.

Un nou raport realizat de UNICEF dezvăluie amplitudinea privațiunilor cu care se confruntă copiii cu dizabilități, care reprezintă 10% din copiii din lume, din perspectiva mai multor indicatori ai bunăstării, printre care sănătatea, educația și protecția, informează UNICEF, într-un comuncat de presă.

Conform unui nou raport al UNICEF, se estimează că, la nivel global, 240 de milioane de copii au dizabilități. Copiii cu dizabilități sunt dezavantajați comparativ cu cei fără dizabilități din perspectiva majorității măsurilor care vizează bunăstarea acestora, arată raportul.

„Noua cercetare confirmă ceea ce deja știam: în realizarea drepturilor lor, copiii cu dizabilități se confruntă cu provocări multiple, adesea agravante. De la accesul la educație și până la posibilitatea de a li se citi ceva acasă, probabilitatea ca minorii cu dizabilități să fie incluși sau auziți este mai mică în cazul celor mai multe dintre măsuri. Prea des copiii cu dizabilități sunt, pur și simplu, lăsați în urmă”, a declarat Henrietta Fore, Director Executiv al UNICEF.

Raportul include date internaționale comparabile din 42 de țări și acoperă peste 60 de indicatori privind bunăstarea copiilor, de la alimentație și sănătate, la accesul la apă și salubritate, la protecția împotriva violenței și la educație. Acești indicatori sunt dezagregați pe criteriile: tipul și severitatea dificultății funcționale, sex, situație economică și țară. Raportul evidențiază barierele care stau în calea participării depline a copiilor cu dizabilități în societățile din care fac parte, precum și modul în care aceste bariere se traduc adesea în efecte negative asupra sănătății și vieții sociale.

Comparativ cu cei fără dizabilități, copiii cu dizabilități prezintă:

• probabilitate cu 24% mai mică să beneficieze de stimulare și afecțiune în copilăria timpurie;
• o probabilitate cu 42% mai mică să dețină competențe de citire și aritmetică de bază;
• o probabilitate cu 25% mai mare să sufere de distrofie și cu 34% mai mare să aibă deficit de creștere;
• o probabilitate cu 53% mai mare să prezinte simptome de infecție respiratorie acută;
• o probabilitate cu 49% mai mare să nu fi mers niciodată la școală;
• o probabilitate cu 47% mai mare să nu fie cuprinși în învățământul primar, cu 33% mai mare să nu fie incluși în învățământul gimnazial și cu 27% mai mare să nu fie cuprinși în învățământul secundar superior;
• o probabilitate cu 51% mai mare să se simtă nefericiți;
• o probabilitate cu 41% mai mare să se simtă discriminați;
• o probabilitate cu 32% mai mare să fie supuși unor pedepse corporale severe.

Totuși, modul în care este trăită dizabilitatea diferă foarte mult. Analiza demonstrează că există o gamă de riscuri și de efecte care depinde de tipul dizabilității, de locul unde trăiește copilul și de serviciile la care are acces. Acest fapt subliniază importanța proiectării unor soluții țintite împotriva inechităților.

Accesul la educație este una dintre temele examinate în raport. Deși, există consens privind importanța educației, copiii cu dizabilități continuă să rămână în urmă. Raportul constată că minorii cărora le este greu să comunice și să se îngrijească singuri prezintă cea mai mare probabilitate de a nu fi cuprinși în învățământ, indiferent de nivelul de educație. Rata de cuprindere școlară este mai mică în rândul copiilor cu dizabilități, iar disparitățile devin și mai mari când se ia în calcul și severitatea dizabilității.

„Educația incluzivă nu poate fi considerată un lux. Pentru mult prea mult timp, copiii cu dizabilități au fost excluși din societate într-un mod în care nu ar trebui să fie exclus niciun copil. Experiența mea de viață ca femeie cu dizabilități confirmă această afirmație”, a spus Maria Alexandrova, în vârstă de 20 de ani, tânără din Bulgaria care promovează educația incluzivă. „Niciun copil, în special cei mai vulnerabili, nu trebuie să fie obligat să lupte pentru drepturile sale singur. Avem nevoie ca guvernele, alte părți interesate și ONG-urile să ia măsuri pentru ca minorii cu dizabilități să beneficieze de acces egal și incluziv la educație”.

UNICEF lucrează cu partenerii săi la nivel internațional și local pentru a contribui la realizarea drepturilor copiilor cu dizabilități. Toți copiii, inclusiv cei cu dizabilități, trebuie să aibă un cuvânt de spus în problemele care le afectează viața, precum și șansa de a își realiza potențialul și de a își afirma drepturile. UNICEF face apel către guverne:

• Să asigure șanse egale copiilor cu dizabilități. Guvernele trebuie să lucreze împreună cu persoanele cu dizabilități în vederea eliminării barierelor fizice, de comunicare și de atitudine care le țin pe acestea din urmă în afara societății, asigurând înregistrarea nașterii, servicii de sănătate, alimentație și alimentare cu apă incluzive, educație echitabilă și acces la tehnologii de asistență. De asemenea, trebuie să facă demersuri pentru eradicarea stigmei și a discriminării din toate comunitățile.
• Să consulte persoanele cu dizabilități și, în prestarea unor servicii incluzive și echitabile de educație, să țină cont de gama integrală de dizabilități și de nevoile specifice ale copiilor și ale familiilor acestora. Astfel de servicii cuprind, printre altele, îngrijiri receptive și politici favorabile familiei, asistență psihiatrică și psihosocială, ocrotire împotriva abuzului și neglijării.

Analiza urmărește să sporească incluziunea celor 10% din copiii și tinerii din întreaga lume care au dizabilități, prin asigurarea condițiilor ca aceștia să fie luați în evidență, consultați și luați în seamă în procesele decizionale.

Noua estimare privind numărul copiilor cu dizabilități din lume este mai mare decât cea anterioară, având la bază o înțelegere mai semnificativă și mai incluzivă ale dizabilităților, care ia în calcul dificultățile din mai multe domenii funcționale, precum și simptomele anxietății și depresiei.

„Excluziunea este deseori consecința invizibilității. Foarte mult timp, nu am avut la dispoziție date sigure privind numărul copiilor cu dizabilități. Dacă nu îi numărăm, nu îi consultăm și nu îi luăm în seamă pe acești copii, nu reușim să îi ajutăm să își realizeze vastul lor potențial”, a mai afirmat Fore.

Raportul integral este disponibil aici

Articolul În lume sunt aproape 240 de milioane de copii cu dizabilități, arată cea mai cuprinzătoare analiză statistică realizată de UNICEF apare prima dată în Jurnal Social.

Reînceperea școlii a venit cu vești bune pentru întreg ecosistemul educațional CONIL. Proiectul educațional destinat copiilor cu cerințe educaționale speciale, Școala Gimnazială CONIL, prinde contur prin implicarea companiei TRANSAVIA, care a donat 100 000 de lei, se arată într-un comunicat al Asociației CONIL.

Potrivit sursei citate, nevoia de educație și îngrijire permanentă a copiilor cu cerințe educaționale speciale, fie ei cu tulburări din spectrul autist, fie cu Sindrom Down sau cu handicap locomotor, este o certitudine, iar suportul specializat pentru dezvoltarea acestor copii, bazat pe educație incluzivă, este esențială.

De 11 ani, Asociația CONIL se implică și dezvoltă un ecosistem educațional grupând grădinițe, centre de zi și terapie, scoală primară și afterschool, toate pentru copii cu cerințe educaționale speciale.

Începând din acest an, cu ajutorul TRANSAVIA, o nouă dimensiune de dezvoltare este integrată prin noua școală gimnazială pentru copiii cu cerințe educaționale speciale. Această nouă școală completează ecosistemul CONIL, fiind bazată pe același principiu al educației incluzive, prin care se asigură acestor copii confortul emoțional al unei vieți sociale normale.

„Suntem o afacere de familie și tot ceea ce facem este ghidat de valorile noastre. Pentru noi, fiecare copil este important și ne dorim ca ei să aibă toate condițiile ca să se dezvolte sănătos și armonios, indiferent de nevoile pe care le au. De aceea, ne implicăm activ în fiecare an și susținem acele proiecte din educație, sănătate, sport, care generează rezultate relevante si au impact pozitiv, pe termen lung pentru comunități și calitatea vieții oamenilor. Școala Gimnazială CONIL este exact un astfel de proiect în care ne implicăm ca oameni pentru oameni ca să aducem zâmbete pentru părinții și copiii care vor urma cursurile acestei școli”, afirmă Theodora Popa, vicepreședinte TRANSAVIA.

Potrivit comunicatului, parteneriatul dintre TRANSAVIA și Asociația CONIL se înscrie în direcțiile strategice de responsabilitate socială ale liderului pieței de carne de pui, având scopul de a contribui la creșterea calității vieții oamenilor, sprijinind educația și dezvoltarea tinerilor.

„Asocierea cu compania TRANSAVIA ne onorează și ne responsabilizează în egală măsură. Principiile identitare care ne călăuzesc sunt principii comune – respect, muncă, răbdarea, echilibru, simțul răspunderii în tot ceea ce dezvoltăm și, mai presus de toate, credința că tot ceea ce facem, facem cu oameni și pentru oameni. Am pornit împreună pe acest drum și suntem siguri că împreună vom reuși, căci Școala Gimnazială CONIL pentru copii cu cerințe educaționale speciale și compania TRANSAVIA înseamnă cu adevărat un parteneriat pentru viitor. Împreună suntem furnizori oficiali de zâmbete pentru copiii cu cerințe educaționale speciale”, spune Adela Hanafi, președinte Asociația CONIL. 

Școala Gimnazială CONIL și Școala Primară CONIL vor ajuta 300 copii cu cerințe educaționale speciale, cu vârsta între 3 și 14 ani.

,,Întreaga echipă a Asociației CONIL crede cu tărie că a fi diferit sau atipic (conform terminologiei specifice domeniului nostru de activitate) înseamnă a fi de fapt special, în sensul bun al cuvântului. Prin tot ceea ce facem, vrem și putem să arătăm tuturor că copiii cu cerințe educaționale speciale sunt minunați și că au dreptul, și acum și șansa, la un viitor plin de culoare”, se mai arată în comunicat.

Articolul 100 000 de pași făcuți împreună: TRANSAVIA susține Asociația CONIL pentru realizarea proiectului educațional destinat copiilor cu cerințe educaționale speciale apare prima dată în Jurnal Social.

Laura Stifter, în vârstă de 29 de ani, absolventă a Facultăților de Teologie și Filosofie din București și doctorand la Facultatea de Filosofie a Universității din București, este o tânără ambițioasă care nu consideră lipsa vederii un impediment în a-și urma visurile.

Chiar dacă tânăra vede foarte puțin cu un singur ochi (fiind nevăzătoare din naștere), această caracteristică fizică o motivează și mai puternic să se implice în promovarea educației incluzive, cautând să le dezvolte elevilor gândirea critică din ambele perspective, a religiei și a filosofiei. 

,,Înainte să mă angajez în învățământ mi se spunea că ar trebui să îmi iau gândul de la visul de a fi profesoară, sau că cel mult o să lucrez într-o școală specială. Văd din naștere cu un singur ochi și foarte puțin, cam 1%. Văd culorile, anumite obstacole, dar dacă bate lumina altfel, s-ar putea să nu le mai văd. Sigur că m-am ambiționat și a fost foarte bine din prima clipă. 2018 a fost primul an de învățământ, la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din București, ca profesoară de religie și filosofie, iar din 2020 predau la Cuza.

Am preferat să lucrez în școli de masă tocmai pentru a încuraja și alți profesori și elevi nevăzători în ideea incluziunii. Îndrăzniți, că se poate! Veniți și voi să învățați în școli de masă, înscrieți-vă copiii sau angajați-vă dacă sunteți profesori, pentru că uite că se poate foarte bine!”, a mărturisit Laura pentru Proiectul Merito. 

Laura Stifter spune că la liceul Cuza predă numai religie, iar rolul acestei materii este de a-i ajuta pe elevi să își aleagă un sistem de valori, de convingeri. Este o oră în care elevii pot să își dezvolte foarte mult partea spirituală, psihologică, empatia față de semeni, gândirea critică, capacitatea de a analiza argumente, într-un mod similar cu orele de filosofie.

De asemenea, ea declară că urmărește incluziunea elevilor și profesorilor cu dizabilități vizuale în învățământul de masă, promovarea eticii și gândirii critice ca discipline școlare, legalizarea catalogului electronic, egalitate de șanse ale profesorilor – indiferent de vârstă.

,,Din păcate, școala românească este un sistem foarte tradițional, iar elevilor li se cere destul de puțin părerea. De aceea, pun foarte mult accentul pe metode deliberative, pe dezbatere, problematizare. Îmi doresc foarte mult să îi încurajez pe elevi să își exprime opiniile, să pună întrebări, să-și dezvolte gândirea critică”, susține tânăra profesoară.

De curând, Laura Stifter a fost premiată, alături de alți 11 profesori valoroși în cadrul Galei MERITO, pentru inovaţie în educație.

Comunitatea profesorilor valoroşi ai Românei recunoscuți anual de Romanian Business Leaders (RBL) a crescut cu 12 noi membri și a ajuns la un total de 67 de dascăli care lucrează împreună la transformarea meseriei de profesor în România. 

Potrivit organziatorilor, laureaţii sunt exponenţi ai profesorilor care învaţă continuu, inovează, îşi duc practicile mai departe în afara claselor lor şi răspândesc educaţie de calitate acolo unde nu există acces la aceasta.

Cei 12 profesori din învăţământul preuniversitar premiaţi în acest an au fost selectaţi din peste 600 de recomandări, venite din partea elevilor, părinţilor, absolvenţilor şi a comunităţilor locale, din toată ţara. Persoane care pun responsabilitate, profesionalism, creativitate, dar şi pasiune, har şi un pic de „magie” în munca lor.

Gala MERITO se desfășoară sub înaltul patronaj al președintelui României, iar la ediția din acest an au participat peste 200 de lideri din business şi profesionişti din Educaţie.

Laura Stifter, dascălul premiat în cadrul Galei MERITO, consideră că profesorul ar trebui să fie un frate mai mare care să le creează elevilor cadrul favorabil pentru a se descoperi pe ei. Între elevi și profesor ar trebui să fie o relație de parteneriat, de căutare, de cunoaștere.

,,Grație acestei abordări, întotdeauna m-am înțeles minunat cu elevii. Atât cu cei de la clasă, cât și cu cei cu care lucrez în proiectele de voluntariat, unde pregătesc elevi slab văzători și nevăzători din licee speciale pentru examenul de BAC la filosofie, sau cu cei care vin la clubul de dezbateri”, explică ea.

Pe lângă implicarea în educația incluzivă, Laura Stifter se implică și în activitatea Fundației Române pentru Persoane cu Handicap Vizual – Prietenii Nevăzătorilor, pe care părinții ei au înființat-o când era copil.  Ea declară că, în prezent, este în curs de înființare o asociație pe care a fondat-o, ce se va numi Parrhesia (libertate de exprimare) și care va avea scop educațional și incluziv.

Laura Stifter adaugă că și-ar dori mult să fie diriginte, dar o împiedică faptul că n-a fost legalizat catalogul electronic, cu care ar putea lucra cu ajutorul softurilor audio. Aceasta susține că jobul i-a fost afectat într-o foarte mică măsură, dar nu neapărat din cauza lipsei vederii, cât a accesibilizării.

,,Accesibilizarea clădirilor pentru persoane nevăzătoare n-ar fi costisitoare – o bandă în relief, o balustradă sau o rampă –, dar dacă nu ai avut niciodată angajați cu dizabilități, nici nu-ți trec prin minte aceste aspecte. Eu nu am întâlnit rea voință pe unde am lucrat, conducerea să nu vrea să facă școala mai accesibilă doar din principiu. Dar nici nu am cerut să se facă modificări pentru mine. Am zis să nu stresez oamenii, dacă tot reușesc să mă descurc și cu puținul de vedere pe care îl am. Dar m-ar ajuta”, mai spune Laura.

Laura Stifter recunoaște că ceea o motivează să rămână profesoară este relația cu elevii săi. De la ei își ia energia: ,,Și îmi dau seama că asta este vocația mea și e cazul să mi-o asum în continuare”, conchide ea.

Articolul Laura Stifter, profesoară nevăzătoare de religie și științe socio-umane, premiată la Gala MERITO, alături de alți 11 profesori valoroși apare prima dată în Jurnal Social.