Copiii cu dizabilități se confruntă cu provocări multiple, adesea agravante. Zi de zi, aceștia înfruntă cu voință și curaj boala, prejudecățile, marginalizarea, fiind priviți cu neîncredere și lăsați în urmă.

Potrivit unui raport al UNICEF, se estimează că, la nivel global, 240 de milioane de copii au dizabilități. Copiii cu dizabilități sunt dezavantajați comparativ cu cei fără dizabilități din perspectiva majorității măsurilor care vizează bunăstarea acestora.

În România, la sfârșitul lunii iunie 2022, erau înregistrați 80.578 de copii cu dizabilităţi. Printre probleme specifice cu care se confruntă acești copii, se numără lipsa accesului la educație și la asistență medicală, lipsa de sensibilizare a opiniei publice, excluziune socială și discriminare.

Conform Raportului de țară pentru România referitor la Studiul privind politicile statelor memebre pentru copiii cu handicap, cele mai multe servicii publice (sănătate, educație și autoritățile administrative) nu sunt adaptate la nevoile speciale ale copiilor cu dizabilități. De exemplu, aceste servicii nu dispun de personal cu o calificare corespunzătoare sau de facilitățile necesare (cum ar fi rampe și lifturi pentru persoanele cu handicap fizic etc.).

Sistemul de învățământ nu le oferă soluții potrivite copiilor cu dizabilități. Prin urmare, în practică, aceștia sunt deseori excluși din sistemul de învățământ de masă.

În plus, există o lipsă acută de informare. Multe familii sau persoane care îngrijesc copii cu dizabilități nu își cunosc drepturile și nu au informații cu privire la existența diferitelor forme de asistență oferită de către stat.

,,Unul dintre cele mai sensibile domenii este furnizarea de servicii medicale pentru copiii cu handicap. Motivul constă în faptul că serviciile medicale nu dispun de o infrastructură adecvată și de personal specializat pentru a oferi tratamentul medical necesar respectivilor copii. În mod similar, accesul copiilor cu handicap la educație este problematic pentru că autoritățile competente se confruntă cu lipsa resurselor financiare, de infrastructură adaptată și de personal. În plus, atitudinile dezinteresate și prejudecățile sociale generează cazuri de excluziune și de discriminare a copiilor cu handicap, nu numai în sectorul educației. Opinia publică, confruntată cu alte probleme legate de viața cotidiană (de exemplu, criza economică), omite de cele mai multe ori chestiunea copiilor cu handicap. Lipsa informațiilor și a educației în acest domeniu contribuie la deteriorarea situației, se arată în raport.

Copiii și tinerii cu dizabilități au dreptul la o educație de calitate, potrivită nevoilor lor, în condiții de egalitate cu ceilalți.

Potrivit Diagnozei situației persoanelor cu dizabilități, pentru a putea învăța, copiii cu dizabilități au nevoie la școală, pe lângă profesori, de ajutorul altor profesioniști, cum ar fi profesorii de sprijin, facilitatorii școlari sau asistenții personali, care să lucreze cu ei individual. Totodată, copiii cu dizabilități pot avea nevoi diferite față de copiii tipici, în ceea ce privește modul și ritmul în care învață. Astfel, școlile trebuie sprijinite de către stat cu tot suportul necesar pentru a le permite să satisfacă aceste nevoi, de exemplu prin intermediul unor clase mai mici, manuale speciale, programe și metode de predare adaptate și materiale făcute special pentru nevoile elevilor cu diferite tipuri de dizabilități.

În plus, unii copii cu dizabilități nu pot învăța dacă nu urmează în același timp și terapii adecvate, precum logopedie sau fizioterapie. În unele județe aceste terapii nu există deloc, fiind diferențe mari de accesibilizare între județe și localități, în funcție de nivelul de dezvoltare.

Publicația subliniază faptul că ,,elevii cu dizabilități au nevoie de unele condiții speciale pentru a putea intra în clădirea școlii, dar și pentru a participa la ore. De exemplu, elevii care folosesc un scaun rulant au nevoie de rampe de acces, de culoare suficient de largi, de bănci și toalete adaptate. Cei cu deficiențe de vedere au nevoie de informații scrise cu litere mai mari și/sau cu litere de tipar și, în anumite cazuri, de semnale sonore care să îi ghideze”.

Având în vedere cele menționate mai sus, autoritățile trebuie să asigure șanse egale copiilor cu dizabilități, eliminând barierele fizice, de comunicare și de atitudine care îi țin pe aceștia la marginea societății. De asemenea, trebuie să le asigure accesul la o educație incluzivă și echitabilă, la servicii de sănătate de calitate și la tehnologii de asistență.

Totodată, aceștia trebuie să ia măsuri pentru combaterea discriminării din toate comunitățile și pentru asigurarea incluziunii copiilor cu dizabilități.

Copiii cu dizabilități merită nu doar o zi, 1 iunie, ci toate zilele, în care să aibă șansa la o viață normală, unde să se simtă acceptați, înțeleși, sprijiniți și iubiți.

La mulți ani, dragi copii cu dizabilități! Sunteți niște eroi!

Articolul Copiii cu dizabilități au dreptul la o educație de calitate, potrivită nevoilor lor, în condiții de egalitate cu ceilalți apare prima dată în Jurnal Social.

Ziua Internaţională a Drepturilor Omului este marcată în fiecare an pe 10 decembrie, ziua în care Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat, în 1948, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Document de referinţă, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului proclamă drepturile inalienabile pentru toţi oamenii – indiferent de rasă, culoare, religie, sex, limbă, opinie politică sau de altă natură, origine naţională sau socială, proprietate, naştere sau alt statut. Disponibilă în peste 500 de limbi, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este cel mai tradus document din lume.

Tema de anul acesta este „Reducerea inegalităților, promovarea drepturilor omului”. Ea se referă la Articolul 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului – ,,Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi”.

Potrivit ONU, principiile egalităţii şi nediscriminarii se afla în centrul drepturilor omului. Egalitatea este aliniată cu Agenda 2030, un program de acţiune globală în domeniul dezvoltării cu un caracter universal şi care promovează echilibrul între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile – economic, social şi de mediu, şi cu abordarea ONU stabilită în documentul Cadru comun pentru a nu lasa pe nimeni în urma: egalitatea şi nediscriminarea în centrul dezvoltării durabile. Aceasta include abordarea şi găsirea de soluţii pentru formele adânc înrădăcinate de discriminare care au afectat persoanele cele mai vulnerabile din societăţi, inclusiv femei şi fete, popoare indigene, persoane de origine africana, persoane LGBTI, migranţi şi persoane cu dizabilităţi, printre altele.

Egalitatea, incluziunea și nediscriminarea, cu alte cuvinte – o abordare a dezvoltării bazată pe drepturile omului – este cea mai bună modalitate de a reduce inegalitățile și de a relua drumul către realizarea Agendei 2030, se arată pe site-ul  https://www.un.org.

De Ziua Internațională a Drepturilor Omului, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, a declarat că egalitatea este soluția pentru eșecurile provocate de șocurile globale și accentuate de COVID-19.

,,Egalitatea este despre empatie și solidaritate, precum și despre înțelegerea faptului că singura noastră cale de urmat este să lucrăm împreună pentru binele comun. Acest lucru a fost bine înțeles în anii reconstrucției de după cel de-al Doilea Război Mondial – anii care au văzut dezvoltarea Declarației Universale a Drepturilor Omului și elaborarea ulterioară a sistemului atotcuprinzător al legislației internaționale privind drepturile omului. Cu toate acestea, eșecul nostru de a reconstrui mai bine după criza financiară de acum un deceniu, împreună cu turbulențele sociale și economice cauzate de COVID-19 și cu accelerarea rapidă a impactului schimbărilor climatice, sugerează că am uitat remediile dovedite, înrădăcinate în drepturile omului, precum și importanța abordării inegalităților. Remedii pe care trebuie să le aducem înapoi în prim-plan dacă vrem să menținem progresul – nu doar pentru cei care suferă de inegalitățile grave care ne distrug planeta, ci și de dragul nostru al tuturor.

Cu prilejul Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, îi invit pe toți să se alăture eforturilor de a spori egalitatea pentru toată lumea, astfel încât să ne putem recupera mai bine, mai echitabil și mai ecologic din această criză și să reconstruim societăți care sunt mai rezistente și mai durabile”, a transmis Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului,

Cu această ocazie, Institutul Român pentru Drepturile Omului a organizat vineri, 10 decembrie 2021, în format online, Conferința Anuală a Drepturilor Omului. Evenimentul marchează celebrarea Zilei Internaționale a Drepturilor Omului și are ca nucleu conceptual asigurarea solidarității interinstituționale în perspectiva reconstrucției societății românești ca urmare a crizei sanitare determinată de pandemia COVID-19.

Raliindu-se la tematica generală propusă de Organizația Națiunilor Unite în anul 2021, Conferința are ca subiect central promovarea și protecția drepturilor omului în procesul de reconstrucție post-COVID și de reducere a inegalităților.

Luând în considerare obiectivele dezvoltării durabile enunțate în cel mai cuprinzător și recent document programatic avansat de ONU în materia drepturilor omului – Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă – , Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO)  a conceput Conferința Anuală a Drepturilor Omului, ediția 2021, sub forma unei platforme de dezbateri interinstituționale care reunește partenerii și colaboratorii săi pentru a analiza cele mai actuale provocări din domeniul drepturilor omului, ținând cont de impactul pandemiei COVID-19 și pentru a identifica soluții în scopul reconstrucției societății românești în perioada post-COVID.

Articolul ,,Reducerea inegalităților, promovarea drepturilor omului”, tema Zilei Internaţionale a Drepturilor Omului 2021 apare prima dată în Jurnal Social.