Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) reafirmă importanța implicării copiilor cu dizabilități în organizarea și amenajarea spațiilor de joacă, subliniind că acestea nu trebuie să fie doar sigure, ci și incluzive și accesibile tuturor copiilor.

În acest context, ANPC a elaborat un Ghid practic pentru spaţiile de joacă şi parcurile de distracţii, un document clar care stabileşte cerinţe minime de siguranţă, exploatare şi responsabilitate pentru administratori.

Ghidul practic pentru inspecția și întreținerea locurilor, echipamentelor și spațiilor de joacă deschise pentru copiii cu sau fără dizabilități are ca scop promovarea, protecția și garantarea accesului egal la joacă, indiferent de existența sau tipul dizabilității. Documentul este elaborat în conformitate cu principiile consacrate în Convenția ONU privind drepturile copilului și cu legislația națională în vigoare.

În România, se constată în continuare o lipsă semnificativă a locurilor de joacă adaptate și incluzive pentru copiii cu dizabilități. Această realitate generează o serie de provocări majore care contravin principiilor Convenției ONU și limitează exercitarea deplină a drepturilor acestor copii.

Potrivit ghidului, spațiile de joacă din România rămân, în mare parte, neadaptate nevoilor copiilor cu dizabilități, în ciuda investițiilor realizate în accesibilizarea clădirilor publice. Situația poate fi atribuită unui cumul de factori, printre care lipsa unei finanțări adecvate, prioritizarea incorectă a proiectelor de infrastructură și un nivel redus de conștientizare la nivel comunitar.

,,Pentru copiii cu dizabilități, dreptul la recreere reprezintă o oportunitate esențială de dezvoltare a abilităților motorii, sociale și emoționale, într-un mediu sigur și sprijinitor. Cu toate acestea, în multe părți ale țării, spațiile de joacă nu sunt proiectate având în vedere accesibilitatea și inclusiunea.

Adaptarea acestor spații poate aduce și beneficii economice localităților. Familiile care au copii cu dizabilități pot căuta activ locuri de recreere adaptate, stimulând astfel turismul local și generând venituri suplimentare pentru comunități. Totodată, oferirea unor spații de joacă adaptate transmite un mesaj clar că toți copiii sunt egali și au dreptul la aceleași oportunități, contribuind la combaterea stigmatizării și la consolidarea sentimentului de apartenență în comunitate”, se arată în ghid.

ANPC subliniază că adevărata siguranță nu se rezumă doar la respectarea standardelor tehnice, ci presupune respect față de fiecare copil, empatie față de cei vulnerabili și implicarea activă a comunităților în sprijinul copiilor.

„Locurile de joacă nu trebuie să fie capcane! La început de an, primăriile, consiliile județene și unitățile administrativ-teritoriale au timp să acționeze. Până la vară, copiii ar trebui să beneficieze de spații de joacă sigure, moderne și conforme cu standardele europene. Un loc de joacă înseamnă bucurie, nu risc. Siguranța copiilor trebuie să fie o prioritate, nu o opțiune”, a declarat Paul Anghel, directorul general al ANPC.

Ghidul nu înlocuiește standardele EN 1176 și EN 1177, ci le completează cu informații practice privind inspecția și întreținerea periodică a echipamentelor. Printre recomandările principale se numără:

• utilizarea echipamentelor certificate conform SR EN 1176, fără muchii ascuțite sau piese ruginite;
• amenajarea suprafețelor de impact sigure (cauciuc, nisip, tartan), în locul betonului;
• efectuarea verificărilor și a mentenanței periodice, nu doar la momentul inaugurării;
• separarea zonelor în funcția de categoriile de vârstă;
• instalarea gardurilor de protecție, a accesului controlat și asigurarea unei bune vizibilități pentru părinți.

De asemenea, ghidul recomandă:

• amplasarea panourilor informative cu reguli de utilizare și date de contact pentru sesizări, inclusiv în alfabet Braille;
• verificarea tuturor componentelor echipamentelor (șuruburi, suduri, subansamble, microfisuri, elemente din lemn deteriorate, componente HDPE sparte sau fisurate etc.);
• verificarea și punerea în siguranță a stâlpilor de iluminat, a cablurilor electrice și a prizelor de pământ, prin buletine PRAM;
• toaletarea copacilor pentru prevenirea accidentelor cauzate de crengi căzute;
• întocmirea registrelor de exploatare și a evidenței intervențiilor realizate de personal calificat;
• asigurarea serviciilor de inspecție periodică (RSVTI);
• realizarea serviciilor de întreținere, revizie și reparație de către persoane juridice autorizate ISCIR;
• dotarea spațiilor de joacă cu echipamente dedicate copiilor cu nevoi speciale (autism, deficiențe de vedere, dizabilități locomotorii etc.);
• verificarea și, dacă este cazul, înlocuirea echipamentelor din grădinițe și creșe care nu corespund categoriei de vârstă;
• igienizarea/dezinfectarea echipamentelor din cadrul spațiilor de joacă, grădinițe și creșe;
• asigurarea căilor de acces fără obstacole pentru persoanele care utilizează scaune rulante;
• montarea plăcuțelor de identificare conform prevederilor HG 435/2010.

Prin aplicarea recomandărilor din acest ghid, ANPC consolidează dreptul fiecărui copil de a fi văzut, ascultat și inclus, transformând spațiile de joacă în locuri de siguranță, egalitate și apartenență.

Pentru mai multe informații, ghidul poate fi consultat pe site-ul ANPC: https://anpc.ro/…/Ghid-practic-pentru-spatiile-de-joaca…

Articolul Locurile de joacă nu trebuie să fie capcane: ANPC a lansat Ghidul practic al spațiilor de joacă deschise pentru copiii cu sau fără dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Producția spectacolului Nicio pastilă magică / No Magic Pill face parte din primul proiect autohton de teatru dedicat persoanelor cu dizabilități motorii – „Prețul Vieții”, având drept partener principal Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR). Inițiativa promovează diversitatea, accesibilitatea și reprezentarea autentică în artele spectacolului, deschizând drumul către un teatru mai inclusiv și mai profund uman.

Avanpremiera a avut loc pe 1 iulie, de la ora 18:30, la Sala Media a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București.

Reprezentații sold out și un impact puternic asupra publicului

Primele două reprezentații ale spectacolului Nicio pastilă magică / No Magic Pill, în regia lui Laurențiu Rusescu, au avut loc pe 1 și 2 iulie, fiind urmate de alte patru spectacole sold out, desfășurate tot la Teatrul Național București (Sala Media), pe 3, 8, 9 și 10 iulie.

Este primul spectacol din România care aduce împreună pe scenă actori profesioniști și actori amatori cu dizabilități motorii, într-o poveste profundă despre demnitate, limite, emoție și viață trăită autentic.

O distribuție mixtă, cu povești reale și emoție autentică

Spectacolul este regizat de Laurențiu Rusescu și îi are în distribuție pe actorii profesioniști Mihaela Velicu și Florin Aioane, alături de Alex Tache, Ariana Mihaela Dumitru, Paul Lucian Teodorescu, Arian Cristian Notrețu și Alexandru Calițoiu – actori amatori care și-au adus pe scenă propriile trăiri, înrădăcinate într-o realitate adesea ignorată.

Inspirat dintr-o poveste reală, Nicio pastilă magică / No Magic Pill aduce în fața publicului istoria emoționantă a unor oameni cu dizabilități motorii care luptă cu curaj pentru a-și păstra demnitatea și independența. Deși abordează teme profunde, spectacolul surprinde prin dinamism, traversând rapid stări contrastante: de la tristețe sfâșietoare, la un umor cald și autentic.

Prezența autorului: un moment simbolic pentru scena românească

Avanpremiera din 1 iulie l-a avut în sală și pe Christian O’Reilly, autorul textului care stă la baza spectacolului, prezent în România alături de familia sa, special pentru acest eveniment.

La finalul reprezentației, acesta s-a alăturat echipei artistice și a transmis publicului:

„Nu mi-am imaginat niciodată că acest text va fi montat în afara Irlandei. Este tot ce am visat pentru el: să treacă de granițele țării pentru care a fost scris și să devină o portavoce în lupta pentru drepturile persoanelor cu dizabilități de pretutindeni. Deși nu înțeleg limba română, am simțit fiecare replică și fiecare emoție. Sunt profund impresionat și recunoscător.”

Un casting atipic – cinci tineri care schimbă percepții

Montată pentru prima dată în afara Irlandei, producția este o inițiativă teatrală unică, fiind primul spectacol din România interpretat de actori cu dizabilități motorii. Proiectul a fost întâmpinat cu un entuziasm real, atât de comunitatea persoanelor cu dizabilități, cât și de lumea teatrului.

Castingul s-a desfășurat pe parcursul mai multor săptămâni și s-a încheiat la finalul lunii mai.

„Procesul de casting a fost pe măsura acestui proiect atipic – complex, profund și plin de responsabilitate. A fost dificil nu doar din cauza caracterului inedit al spectacolului, ci și pentru că fiecare alegere a trebuit să fie corectă, atât artistic, cât și uman.

Pentru actorii amatori, criteriile au mers dincolo de abilități tehnice. Am căutat în primul rând dorința sinceră de a urca pe scenă, disponibilitatea de a ieși din zona de confort, curajul de a fi în centrul atenției și o predispoziție autentică spre exprimarea emoțiilor. Cunosc poveștile tuturor celor care au venit la audiții și sunt profund impresionat de decizia lor de a se implica într-un proiect care presupune un efort fizic și emoțional considerabil, comparabil cu munca unui actor profesionist.”, a declarat regizorul Laurențiu Rusescu.

Cei cinci actori amatori, care au contribuit la diversitatea și inovația din artele teatrale, inspirând și încurajând persoanele cu dizabilități să urmeze o carieră în artele spectacolului, au vârste cuprinse între 15 și 27 de ani și provin din medii și domenii variate.

Alex Tache, distribuit în rolul principal, lucrează în domeniul IT și este implicat activ în numeroase inițiative civice; Ariana Mihaela Dumitru este elevă a Liceului Teoretic „Constantin Brâncoveanu” și participantă constantă în proiecte de teatru și muzică; Paul Lucian Teodorescu este absolvent al Facultății de Istorie și interesat de culisele meseriei de actor; Arian Cristian Notrețu este înotător și triathlonist paralimpic multipremiat, student al Universității Naționale de Educație Fizică și Sport București și antrenor de înot la OV Sports Otopeni, un exemplu de perseverență după o accidentare gravă suferită în copilărie; Alexandru Calițoiu, dependent de scaunul rulant din copilărie, ca urmare a unui accident rutier, impresionează prin optimism și forță interioară.

Echipa artistică și contribuțiile creative

Distribuția este completată de Mihaela Velicu (Teatrul de Stat Constanța – Seaside Stories, Trilogia Belgrădeană, A douăsprezecea noapte) și Florin Aioane (o prezență constantă pe scenele de teatru independent, nominalizat de UNITER pentru debut), cu participarea specială a Biancăi Babașa și Emil Hoștină.

Muzica este compusă de Călin Țopa, câștigător al premiului UNITER pentru cea mai bună muzică originală și sound design, iar scenografia aparține Andreei Koch.

Declarațiile celor implicați

Alex Tache, cel care îi dă viață lui Martin, personajul principal al spectacolului, a declarat după premieră: „Acesta a reprezentat pentru mine punctul culminant al întregii povești. Deși am intrat în spectacol cu emoții, bucuria faptului că a fost primit foarte bine de spectatori nu se poate măsura în cuvinte. Îmi doresc ca și restul reprezentațiilor sa decurgă la fel și să fie primite cu bucurie de cei care vor să afle această poveste minunată!”

Mihaela Velicu a completat: „Am simțit din partea publicului foarte multă căldură la premieră. La următoarele reprezentații îmi doresc să se înțeleagă, la un nivel profund, printr-un exercițiu de empatie, importanța integrării acestei comunități – persoanele cu dizabilități – și să le mulțumim că ne învață, pe altă cale, ce înseamnă curajul, lupta și libertatea adevărată.”

Laurențiu Rusescu, inițiatorul proiectului „Prețul Vieții”, a mai adăugat: „În cazul actorilor profesioniști, procesul a fost mai simplu, dar nu mai puțin riguros. Am căutat versatilitate, empatie și, mai presus de toate, capacitatea de a lucra cu generozitate și bucurie într-un context delicat. Mihaela și Florin nu doar că au îndeplinit aceste criterii, dar le-au și depășit cu mult. Talentul și energia lor aduc echilibru și lumină spectacolului, oferind exact acel contrapunct emoțional de care are nevoie.”

Mai mult decât teatru – dialog, empatie și conștientizare

Pe 10 iulie, spectacolul a fost transmis live, gratuit, pe platforma Picior de Play, de către Asociația de Teatru Digital. La finalul reprezentațiilor, publicul a participat la sesiuni de dialog moderate de Daniela Tontsch, președinta CNDR, partenerul principal al proiectului.

Aceasta a afirmat că fiecare reprezentație a fost o experiență emoționantă, care a depășit granițele actului artistic:

«Spectacolul „Nicio pastilă magică” a ajuns la inimile a sute de oameni în doar trei reprezentații. Cei care au intrat în sală au ieșit transformați. Cei de pe scenă – actori profesioniști și actori amatori cu dizabilități fizice – nu au cerut aplauze, ci le-au câștigat prin autenticitate, emoție și forță interioară».

Ea a subliniat că spectacolul nu este doar o piesă de teatru, ci o revendicare publică a demnității. Reacțiile publicului au fost copleșitoare.

«Fiecare seară a fost mai mult decât un act artistic. A fost o revendicare publică a demnității. A fost dovada că dizabilitatea nu limitează creativitatea, expresia sau profesionalismul – dimpotrivă, le amplifică. Prima reprezentație – cu autorul piesei, Christian O’Reilly, prezent în sală – a fost un moment istoric. A doua – sold out – a adus recunoaștere și aplauze în picioare. A treia – cu un public divers și implicat – a încheiat un prim capitol dintr-o poveste care abia începe.

După fiecare spectacol, oamenii au rămas – nu doar fizic în sală, ci prezenți cu sufletul, dornici să întrebe, să înțeleagă, să se implice. Dialogul post-reprezentație, cu invitați speciali, a deschis drumuri spre conștientizare și acțiune. Acest spectacol nu este doar teatru. Este viață. Este adevăr rostit pe scenă de oameni care, zi de zi, înfruntă bariere invizibile și construiesc poduri. Mulțumim celor care au fost alături de noi. Urmează mai mult. Pentru că vocea noastră merită să fie auzită», a declarat Daniela Tontsch.

O oglindă a emoției brute

Una dintre cele mai emoționante reacții a venit din partea Andreei Marinescu, cercetător în domeniul chimiei farmaceutice și pasionată de teatru. Ea a descris forța emoțională a spectacolului astfel:

«Am vizionat spectacolul ,,Nici o pastilă magică”, primul cu actori amatori cu dizabilități. Wow! Am fost atât de impresionată de autenticitatea cu care acești copii – toți tineri sub 35 de ani – au reușit să transmită o parte din problematica nu doar socială, ci și cea emoțională cu care ei se confruntă în viața de zi cu zi, așa cum este reliefată în piesa scrisă de dramaturgul  irlandez Christhian O’ Reilly. Deși s-a dorit o adaptare la situațiile tipice din  societatea românească, s-a concluzionat, după sesiunea Q&A de la final, că piesa originală atinge deja toate punctele critice.

Ceea ce a fost tulburător însă și vreau să remarc este modul cum acești tineri și-au dus la îndeplinire misiunea de artiști. Autenticitate – acesta este cuvântul. Amatori care să exprime atât de plastic și elocvent așa emoții grele, rar. Asta da putere de vulnerabilizare. Știm că nu este ușor să exprimi public tot adâncul tău emoțional, cu trăiri intense, frustrări, dureri, îndoieli, decizii grele. Acești artiști au făcut-o! Asta da putere!

Și, în al treilea rând, dar nu ultimul, sesiunea Q&A mi-a arătat cât de frumos se poate gestiona o încărcătură atât de grea. Neetichetarea, adevărata ajutorare, adevărata iubire creștină, acestea le-am văzut după spectacol în acești superbi OAMENI. Mă uit în societatea noastră diversă și mă înfior când văd cât de departe suntem ca societate de valorile morale pe care comunitatea aceasta le are. Noi suntem cei cu handicap emoțional. Ar trebui să învățăm de la acești oameni maturi emoțional și să le fim recunoscători pentru lecția de viață oferită cu blândețe și smerenie. Asta este cea mai valoroasă impresie cu care m-am îmbogățit.»

„Să facem fiecare, în bucățica noastră, tot ce putem mai bine pentru întregul din care facem parte”, este motto-ul cu care Andreea a plecat din sală.

Un proiect care continuă

Succesul spectacolelor a dus la includerea producției în repertoriul Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti. Reprezentațiile din 13 și 14 decembrie, la Sala Atelier, au marcat Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, cu o distribuție extinsă, alături de Marius Manole și Raluca Aprodu.

,,Fără să visez vreodată la acest moment, am ajuns să joc un spectacolul din repertoriul TNB, alături de Marius Manole și Raluca Aprodu, la care vă așteptăm în fiecare lună anul viitor. Totul a pornit de la dorința de a contribui la conștientizarea vieții persoanelor cu dizabilități”, a declarat Alex Tache.

Despre proiect

„Prețul Vieții”este un proiect cultural al ZODIAC FILM SRL, co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN).

Sponsor: HIDROELECTRICA

Parteneri: Asociația ARTPLEX, Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), Comitetul Național Paralimpic

Recomandat de: TVR

Partener media principal: ROCK FM

Parteneri media: Radio România Cultural, Adevărul de Weekend, Zile și Nopți, Observator Cultural, Haute Culture, Revista BIZ, AGERPRES, IQAds, LiterNet, Teatrul Azi, HAPP.ro, AndreeaVerde.com, MunteanuRecomandă, Jurnal Social.

Partener de monitorizare: mediaTRUST

Urmăriți proiectul și pe Facebook | Instagram

Pentru mai multe informații: asociatiaartplex@gmail.com

Articolul „Nicio pastilă magică / No Magic Pill” – primul spectacol din România cu actori cu dizabilități motorii, un manifest scenic pentru demnitate și incluziune apare prima dată în Jurnal Social.

Dr. Mihai Lungu, în vârstă de 41 de ani, din Câmpulung, este exemplul clar al omului care a ales să meargă mai departe, indiferent de obstacole. El nu a permis ca dizabilitatea să-i definească viața. Este un om pentru care credința, cunoașterea și respectul pentru demnitatea umană au devenit sensul vieții.

La doar 14 ani, un accident – un plonjon în apă – i-a schimbat radical viața, însă nu i-a frânt spiritul. Deși utilizează un scaun rulant, dr. Mihai Lungu este astăzi un exemplu de perseverență, implicare și determinare, un om care și-a construit identitatea dincolo de limitări, prin educație, muncă și implicare civică.

Parcursul său academic este unul de excepție. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, cu media 10, continuând cu un masterat în Teologie Sistematică, tot cu media maximă. Ulterior, a obținut titlul de doctor în teologie cu calificativul Magna cum Laude, teza sa având ca temă incluziunea enoriașilor cu dizabilități în comunitățile Bisericii Ortodoxe Române. Acest demers a deschis un subiect puțin explorat în spațiul teologic românesc.

În paralel cu formarea teologică, dr. Mihai Lungu și-a dezvoltat constant pasiunea pentru domeniul IT. A urmat cursuri de specializare, iar de peste opt ani activează într-o companie din industria auto, demonstrând adaptabilitate și competență într-un domeniu tehnic complex. Această experiență profesională i-a consolidat convingerea că incluziunea nu este doar un concept teoretic, ci „un proces care are nevoie de soluții concrete, aplicabile și sustenabile”.

Implicarea sa civică se reflectă și în activitatea Asociației Calea spre Acces, pe care a fondat-o și o conduce. Organizația promovează viața independentă și accesibilitatea pentru toate persoanele cu dizabilități. În acest context, dr. Mihai Lungu este recunoscut ca un specialist în legislația dizabilității și un lider care cunoaște din interior provocările sistemului. După cum afirmă chiar el, „problemele persoanelor cu dizabilități sunt cunoscute la nivel teoretic, dar prea rar sunt înțelese din perspectiva celor care le trăiesc zi de zi”.

Recent, aceste preocupări au fost reunite într-un volum care a deschis o dezbatere necesară în spațiul public și bisericesc: „Incluziunea enoriașilor cu dizabilități fizice în cadrul comunităților Bisericii Ortodoxe Române. Analiză și propuneri”. Cartea a fost lansată la București, în Biserica Sfânta Ecaterina – Paraclis Universitar, în cadrul evenimentelor prilejuite de Adunarea Generală a Federației Filantropia a Bisericii Ortodoxe Române. Autorul subliniază importanța acestui context, explicând că „în public au fost numeroși reprezentanți ai sectorului social-filantropic al Bisericii, oameni care interacționează foarte des cu persoanele cu dizabilități”.

Volumul, rezultat al cercetării doctorale, abordează o temă actuală și necesară. Dr. Mihai Lungu atrage atenția că, deși România dispune de legislație și a semnat convenții internaționale privind drepturile persoanelor cu dizabilități, procesul de incluziune rămâne lent. În viziunea sa, „Biserica Ortodoxă Română a fost, este și va fi un reper moral pentru societate și ar trebui să-și îmbunătățească constant practicile față de enoriașii cu dizabilități fizice”.

Procesul de documentare a adus la lumină numeroase povești de viață. Unele dintre ele sunt profund emoționante, vorbind despre credință, suferință și speranță. „M-au impresionat poveștile de viață din interviuri”, mărturisește autorul, amintind că unii participanți au relatat inclusiv experiențe spirituale intense.

,,Unii intervievați au povestit interacțiunile pe care le-au avut chiar cu Dumnezeu și minuni care s-au petrecut în viața lor. De asemenea, alții au povestit interacțiunile cu preoții, episcopii și cu enoriașii despre problemele cu care s-au confruntat în comunitatea lor. Unii dintre ei au venit și cu soluții pe care le-au propus celor din comunitatea lor pentru a se simți mai bine integrați în comunitate.”

Un capitol important al cărții este dedicat diferenței dintre accesibilitate și incluziune. În urma unui studiu realizat într-un protopopiat, dr. Mihai Lungu a constatat că bisericile sunt doar parțial accesibile, iar unul dintre cele mai grave aspecte este lipsa toaletelor adaptate. „Cel mai negativ aspect al studiului a fost faptul că nici o biserică din eșantion nu avea o toaletă accesibilă enoriașilor cu dizabilități fizice”, subliniază acesta.

Dincolo de infrastructură, autorul insistă asupra dimensiunii umane a incluziunii: „Incluziunea înseamnă participare reală la viața comunității, nu doar prezența la slujbe. Ar trebui ca enoriașii din parohii, împreună cu preotul paroh și preoții slujitori, să fie mai empatici cu enoriașii cu dizabilități și să-i includă în toate activitățile pe care le desfășoară pentru a arăta că acea comunitate parohială este unită.”

Cu ocazia acestui studiu, el subliniază că a creat ,,o metodologie, pe baza normelor naționale și internaționale de accesibilitate, care poate fi folosită pe viitor și de alți cercetători pentru a evalua cât de accesibile fizic sunt bisericile pentru enoriașii cu dizabilități fizice.”

Concluziile analizei indică necesitatea unor măsuri clare și asumate. Printre cele mai importante propuneri se află elaborarea unei strategii multianuale pentru incluziunea enoriașilor cu dizabilități. „Cea mai importantă măsură ar fi elaborarea unei strategii multianuale, implementată de Patriarhia Română”, afirmă dr. Mihai Lungu, subliniind nevoia de coerență și continuitate.

Receptivitatea mediului bisericesc există, însă dificultățile persistă, mai ales din cauza prioritizării resurselor financiare. ,,La lansarea cărții a fost prezent Pr. Ciprian Ioniță, Consilier patriarhal coordonator la Sectorul social-filantropic din Administraţia Patriarhală şi Preşedintele Federației Filantropia și Pr. Laurențiu Lazăr, moderatorul evenimentului, unde s-au prezentat aspecte ale incluziunii enoriașilor cu dizabilități. Cei prezenți în sală au apreciat efortul meu de-a pune în dezbatere această temă și de a găsi soluții pentru ea. Din experiențele mele personale, clericii sunt deschiși la nevoile enoriașilor cu dizabilități, însă unele probleme precum accesul fizic în biserici sau în clădiri administrative ale Bisericii nu sunt rezolvate din cauza resurselor financiare care nu sunt prioritizate și pentru persoanele cu dizabilități”, mărturisește Mihai.

În acest sens, autorul face un apel direct: „Fondurile trebuie prioritizate și pentru persoanele cu dizabilități, pentru a rezolva problema accesibilității mediului fizic”.

În opinia sa, primele trei măsuri realizabile pe termen scurt ar fi: ,,elaborarea strategiei multianuale pentru incluziunea enoriașilor cu dizabilități fizice în comunitățile Bisericii Ortodoxe Române”; ,,organizarea unor conferințe/dezbateri publice pe teme privind incluziunea enoriașilor cu dizabilități în comunitate”, cu implicarea ONG-urilor, instituțiilor publice și liderilor bisericești, pentru a găsi soluții pentru problemele existente privind accesibilitatea, și alocarea unui buget pentru accesibilizarea bisericilor frecventate de pelerini.

Feedbackul primit după lansarea volumului a fost încurajator. Dr. Mihai Lungu spune că a simțit „o mulțumire sufletească”, realizând că demersul său a atins o problemă reală a comunității. Chiar dacă mulți cititori nu au parcurs încă volumul integral, reacțiile au confirmat nevoia unei astfel de dezbateri.

Din perspectiva sa, credința rămâne un factor de echilibru și mobilizare. El subliniază că adevărata credință nu depinde de un spațiu fizic și că se manifestă prin solidaritate, ajutor și respect față de aproapele. În acest sens, credința poate deveni un motor real al schimbării.

„Credința se poartă în suflet și nu ține de un loc anume. Chiar dacă unele biserici nu sunt accesibile enoriașilor cu dizabilități fizice sau de alt tip, credința se poate manifesta oriunde, prin diverse lucruri pe care oamenii le pot face celorlalți semeni. A avea credință în Dumnezeu înseamnă a ajuta aproapele și a-l iubi ca pe tine însuți, așa cum a spus Mântuitorul Iisus Hristos. Așadar, credința este un factor care poate mobiliza oamenii pentru a sprijini incluziunea enoriașilor cu dizabilități în comunitățile lor”, afirmă Mihai.

El le recomandă liderilor religioși să comunice direct cu persoanele cu dizabilități pentru a înțelege problemele cu care se confruntă, nu doar prin studii, statistici sau mass-media. ,,Problemele cu care se confruntă enoriașii cu dizabilități sunt cunoscute la nivel teoretic, însă practic interacțiunea cu aceste persoane este redusă, mai ales cu persoanele cu dizabilități grave care multe dintre ele sunt izolate în propriile locuințe. Liderii bisericești ar trebui să comunice cu aceste persoane să vadă cauzele care duc la izolarea lor”.

Totodată, îi îndeamnă să comunice cu organizațiile neguvernamentale care au ca scop promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități pentru a spori incluziunea acestor persoane.

Privind spre viitor, dr Mihai Lungu își dorește ca acest demers să nu rămână singular.

„Îmi doresc ca problematica incluziunii enoriașilor cu dizabilități să fie dezbătută și de alte persoane. În carte am propus mai multe soluții și mi-ar făcea plăcere să fie puse în practică. Dacă vor fi implementate, se vor rezolva multe dintre problemele cu care se confruntă enoriașii cu dizabilități fizice. Mă voi implica și pe viitor pentru punerea în practică a acestor soluții, prin demersuri susținute la factorii de decizie din cadrul Bisericii Ortodoxe Române și nu numai, inclusiv la instituțiile publice, care au foarte multe probleme de rezolvat în ceea ce privește incluziunea persoanelor cu dizabilități în societate”, mai spune dr. Mihai Lungu.

Articolul Incluziunea enoriașilor cu dizabilități, adusă în prim-plan: demersul dr. Mihai Lungu apare prima dată în Jurnal Social.

Sursa foto: EDF

Accesul egal la transport este un drept fundamental și o condiție esențială pentru participarea deplină a persoanelor cu dizabilități la viața socială, profesională și educațională. Cu toate acestea, realitatea arată cu totul diferit atunci când vine vorba despre transportul aerian în Uniunea Europeană.

Forumul European al Dizabilității (EDF) a lansat recent un nou raport privind drepturile omului, care evidențiază obstacolele majore cu care se confruntă persoanele cu dizabilități atunci când călătoresc cu avionul.

Cel de-al 9-lea Raport privind drepturile omului, publicat de EDF și intitulat „Drepturi întârziate: transportul aerian pentru pasagerii cu dizabilități”, are următoarele obiective:

• să explice barierele cu care se confruntă pasagerii cu dizabilități în călătoriile aeriene;
• să prezinte principalele obligații prevăzute de Regulamentul 1107/2006 și să evidențieze lacunele acestuia;
• să colecteze informații actualizate privind implementarea Regulamentului 1107/2006 de către companiile aeriene, aeroporturi și Autoritățile Naționale de Aplicare (NEB-uri) din UE;
• Să evidențieze bune practici care au contribuit la îmbunătățirea accesului la transportul aerian;
• să ofere recomandări factorilor de decizie din UE, statelor membre, companiilor aeriene și aeroporturilor pentru a îmbunătăți accesul pasagerilor cu dizabilități la transportul aerian.

Potrivit raportului, aproape 7 din 10 persoane cu dizabilități consideră că sunt discriminate atunci când zboară. Datele sunt alarmante: 67% dintre respondenți afirmă că transportul aerian nu este încă accesibil în mod egal, iar 97% dintre participanții la sondaj sunt persoane cu dizabilități.

Deși Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități – ratificată de UE și toate statele membre – garantează acest drept, iar Regulamentul european 1107/2006 ar trebui să asigure acces egal la transportul aerian, barierele persistă.

Raportul evidențiază restricțiile confuze cu care se confruntă pasagerii în timpul călătoriilor:

• restricții privind dimensiunea și greutatea scaunelor rulante, precum și limite referitoare la numărul utilizatorilor de scaune rulante acceptați într-un zbor. Chiar și în cazul aceluiași model de avion, regulile diferă de la o companie aeriană la alta. De exemplu, într-un Airbus 321 operat de SAS, un scaun rulant nu poate depăși 149 kg, în timp ce la Finnair limita este de 300 kg;
• unele companii aeriene nu oferă scaune rulante de cabină, care permit persoanelor utilizatoare de scaune rulante să ajungă la toaletă în timpul zborului. Lipsa acestora îi obligă pe unii pasageri să se târască până la toaletă. Luxair, Tarom și Vueling nu oferă această opțiune;
• în cazul câinilor de asistență, anumite companii aeriene nu acceptă schemele naționale de certificare și solicită documente internaționale imposibil de obținut în unele țări. Situația este întâlnită, în special, la Brussels Airlines, Ryanair și Aer Lingus.

Raportul scoate la iveală o aplicare neunitară și adesea deficitară a legislației europene. Formulările vagi ale legii permit interpretări diferite de la o companie aeriană la alta, transformând drepturile pasagerilor cu dizabilități într-o adevărată „loterie”. Există limite arbitrare privind numărul de pasageri cu dizabilități acceptați la bord și reguli neclare referitoare la echipamentele de asistență.

În unele cazuri, pasagerii sunt lăsați la sol, refuzați la îmbarcare sau ajung în situații umilitoare. Mai grav, raportul indică posibile încălcări ale legislației UE de către anumite companii aeriene: perceperea ilegală de taxe pentru asistență, solicitarea de certificate medicale, impunerea unor perioade de notificare mai lungi decât cele permise și refuzul transportului câinilor de asistență pe anumite rute.

Problemele nu se opresc aici. Supravegherea respectării drepturilor pasagerilor cu dizabilități este inegală la nivel european. Puține organisme naționale pot lua decizii obligatorii, amenzile diferă considerabil, iar cooperarea cu organizațiile persoanelor cu dizabilități este limitată. În plus, mulți pasageri se confruntă cu bariere digitale: site-uri inaccesibile, proceduri de rezervare complicate și costuri ridicate, insuficient reglementate.

„Libertatea de mișcare este încă un miraj pentru persoanele cu dizabilități”, a declarat Yannis Vardakastanis, președintele EDF, subliniind că este momentul ca guvernele și companiile aeriene să își asume responsabilitatea.

,,Sperăm ca acest raport privind drepturile omului să ofere dovezi care să contribuie la îmbunătățirea regulilor existente și, mai ales, să crească gradul de conștientizare cu privire la numeroasele bariere care continuă să ne împiedice să ne exercităm dreptul la libertatea de mișcare.

Lipsa unor sisteme de transport accesibile ne obligă să anunțăm din timp fiecare călătorie, să purtăm discuții îndelungate cu companiile de transport pentru a putea călători împreună cu echipamentele noastre de mobilitate și câinii de asistență, să planificăm cu atenție fiecare etapă a itinerariului și să suportăm costuri mai ridicate. Pentru majoritatea pasagerilor, finalizarea unei călătorii fără probleme este o certitudine. Pentru persoanele cu dizabilități, acest lucru poate fi, în sine, o excepție.

Sperăm ca această ediție a raportului privind drepturile omului să deschidă calea către o experiență de călătorie mai incluzivă și mai accesibilă. Așa cum spune motto-ul nostru: «Nimic despre noi fără noi».. Mișcarea pentru drepturile persoanelor cu dizabilități este pregătită să sprijine autoritățile publice, aeroporturile și companiile aeriene în acest proces”,  a adăugat Yannis Vardakastanis.

Raportul nu este doar o listă de probleme, ci și o foaie de parcurs clară. EDF solicită Uniunii Europene să consolideze legislația, să interzică explicit refuzul la îmbarcare pe criterii de dizabilitate, să asigure despăgubirea integrală pentru dispozitivele de asistență deteriorate și să garanteze dreptul de a călători fără aprobări sau notificări prealabile. De asemenea, se solicită recunoașterea reciprocă a câinilor de asistență și stabilirea unor standarde minime de accesibilitate pentru toate companiile aeriene.

Mesajul este clar: accesibilitatea nu este un privilegiu, ci un drept. Iar transportul aerian trebuie să devină sigur, demn și egal pentru toți.

Mai multe informații aici: https://www.edf-feph.org/publications/human-rights-report-air-travel/

Puteți consulta raportul (în limba română), în versiune ușor de citit, mai jos:

Articolul Cel de-al 9-lea Raport privind drepturile omului al Forumului European al Dizabilității: „Drepturi întârziate: transportul aerian pentru pasagerii cu dizabilități” apare prima dată în Jurnal Social.

Comisia pentru Drepturile Omului, Egalitate de Șanse, Culte și Minorități din Senatul României, în parteneriat cu Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD) și Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), a organizat miercuri, 10 decembrie 2025, la Senat, Conferința anuală a drepturilor omului, cu tema „Accesibilizarea – test real al respectului pentru drepturile omului”.

Potrivit unui comunicat al IRDO, evenimentul a marcat Ziua Internațională a Drepturilor Omului prin ințierea unui demers public de reflecție și acțiune asupra dreptului fundamental al persoanelor cu dizabilități la accesibilitate. Acest drept este unul dintre principiile esențiale ale Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și condiția necesară pentru ca aceste persoane să trăiască independent și să participe în mod efectiv și deplin la viața societății, în condiții de egalitate cu ceilalți.

Obiectivul Conferinței a fost atât sensibilizarea publicului larg cu privire la importanța accesibilității ca expresie concretă a egalității de șanse și a incluziunii sociale, cât și consolidarea unei culturi a respectului pentru demnitatea umană, printr-un dialog constructiv între reprezentanți ai instituțiilor statului, organizațiilor neguvernamentale și ai mediului academic.

,,Participanții au identificat o serie de bariere legislative și administrative care împiedică aplicarea efectivă a standardelor de accesibilitate, explorând posibile recomandări pentru îmbunătățirea cadrului normativ în domeniu. Momentele de reflecție, analiză și dezbatere din cadrul evenimentului au oferit oportunitatea consolidării cooperării interinstituționale, lansând totodată un semnal public pentru accelerarea măsurilor de accesibilizare reală în toate domeniile vieții sociale”, se arată în comunicat.

Conferința a fost moderată de Nicolae Voiculescu, prof. univ. dr .emerit, Universitatea „Titu Maiorescu”. În deschidere au luat cuvântul:

– Mircia Chelaru, senator, președinte al Comisiei pentru Drepturile Omului, egalitate de șanse, culte si minorități;

– Silviu Feodor, președinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, Camera Deputaților;

– Alexandra Ana-Maria Zară, președinte cu rang de secretar de stat, ANPDPD;

– Daniela Tontsch, președinte CNDR;

– dr. Adrian Bulgaru, director IRDO.

În intervenția sa, Daniela Tontsch, președinta CNDR, a subliniat deficitul major de accesibilitate existent în spațiul public din România, evidențiind lipsa unui acces real și efectiv la clădiri, instituții, infrastructură și servicii. Aceasta a atras atenția asupra necesității imediate de a se înființa servicii de transport adaptat la nivelul tuturor municipiilor, precum și asupra dificultăților semnificative întâmpinate de persoanele cu dizabilități în utilizarea serviciilor existente, insuficiente sau neconforme cu standardele internaționale.

La lucrările conferinței au contribuit: Emanuel-Gabriel Botnariu, președintele Consiliului de Monitorizare a Implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități; Helena-Omna Raicu, președinte al Agenției Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție; Mirela Negrutzi, consilier în cadrul Punctului de Contact pentru implementarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Direcția comunicare și cooperare internațională, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene; Cristina Părău și Veronica Manea, Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București; Stelian Raicu, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială; Daniel Pagu, psiholog, clinician principal și expert tehnic judiciar, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Sector 1; Georgeta Crișu, președinte și Andreea-Valentina Ognean, Asociația Națională pentru Copii și Adulți cu Autism din România (ANCAAR); Antonescu Ion Toma, președinte Asociația de Sprijin a Copiilor Handicapați Fizic-România; Mariana Drăghici, Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune; Constanța Oprea Teunissen, consul onorific al României în Olanda și președintele Fundației Speranța, Viorela Togan, psiholog; Silvia Stelea și Alexandru Stelea, Asociația Demnitate pentru toți; Andreea Băluță-Pascu, șef serviciu Agenția pentru Egalitate de Șanse între femei și bărbați; Aura Preda, conf. univ. dr.,  Facultatea de Științe Juridice și Științe Administrative, Universitatea ”Spiru Haret”, cerc. șt. III – Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”, Academia Română; Corina Bucur, Societatea Română de Victimologie; Aurora Popescu, Asociația Femeilor Creștine din România; Elena Năstase, voluntar, Consiliul Național al Dizabilității; Claudia Balint, consilier juridic Uniunea Democrată Tătară.

Articolul CONFERINȚA ANUALĂ A DREPTURILOR OMULUI: Accesibilizarea – test real al respectului pentru drepturile omului apare prima dată în Jurnal Social.

Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT), alături de Comisia pentru comunicații, tehnologia informației și inteligență artificială din Senatul României, a organizat în data de 3 decembrie 2025 evenimentul „România incluzivă 2025, accesibilitate digitală și incluziune reală”, dedicat Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități.

La eveniment au participat instituții publice, organizații neguvernamentale, specialiști, reprezentanți ai comunităților, precum și membri ai Parlamentului și ai Guvernului. Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului a fost reprezentat de Radu Miruță, ministru, și Andrei Miftode, subsecretar de stat, care a coordonat organizarea întâlnirii.

,,Discuțiile au vizat situațiile concrete întâmpinate de persoanele cu dizabilități în accesarea serviciilor publice și identificarea soluțiilor care pot reduce barierele existente. A fost prezentată o serie de priorități, rezultate din dialogul cu persoanele cu dizabilități, printre care accesibilitatea digitală a platformelor publice, introducerea și extinderea tehnologiilor asistive moderne, simplificarea procedurilor administrative și dezvoltarea unui mecanism permanent de colaborare între instituții și comunitate”, se arată într-un comunicat transmis de MEDAT.

În cadrul evenimentului a luat cuvântul dl ministru Radu Miruţă, care a subliniat necesitatea de a centraliza toate propunerile primite în cadrul discuției. Dumnealui și-a exprimat disponibilitatea de a analiza fiecare recomandare și de a încerca să sprijine implementarea soluțiilor fezabile.

Participanții au analizat modul în care standardele europene pot facilita accesul la servicii digitale și au discutat despre evoluția proiectelor pentru persoanele cu dizabilități.

Aplicația „Voci pentru Mâini: Interpretare Video la Distanță”, coordonată de către Bogdan Anicescu, a arătat cum instrumentele digitale pot sprijini comunicarea și integrarea persoanelor cu dizabilități, funcționalitățile sale putând fi extinse astfel încât aplicația să poată fi introdusă și utilizată în instituțiile publice.

,,Am avut prilejul de a prezenta aplicația Voci pentru Mâini:, care, deși nu oferă perfecțiune, sprijină societatea prin creșterea numărului de servicii de interpretare pe care le putem acorda beneficiarilor, pe baza apelurilor video care reduc timpii de deplasare și de așteptare. Am văzut un grup de oameni deschiși și interesați de a face mai mult, dar și bine, indiferent că vorbim de reprezentanți ai statului sau ai societății civile. Este foarte important că acum discutăm mult mai mult despre accesibilitatea digitală și cea a informației, dincolo de accesibilitatea mediului fizic – una care trebuia să existe oricum de decenii”, a declarat Bogdan Anicescu.

De asemenea, au fost prezentate și direcții de lucru pentru turismul accesibil, cu accent pe soluții digitale care pot crește accesul persoanelor cu nevoi speciale la serviciile din industria ospitalității.

Politicianul și moderatorul discuțiilor, Claudia Gasparini, a subliniat că dialogul din cadrul evenimentului a evidențiat interesul real al participanților pentru găsirea unor soluții aplicabile și pentru consolidarea unui cadru coerent de accesibilitate.

„A fost o discuție consistentă, structurată pe teme esențiale precum: digitalizare accesibilă – simplificarea interacțiunii cu instituțiile statului, eliminarea barierelor digitale, adaptarea platformelor oficiale pentru nevăzători, persoane cu deficiențe de auz sau mobilitate redusă; interesul crescut pentru extinderea funcționalităților și pentru introducerea aplicației Voci pentru Mâini în cât mai multe instituții publice; accesibilitate fizică și urbană – probleme concrete privind infrastructura, transportul public, semnalizarea tactilă, rampe, trotuare și acces în clădiri publice; integrarea profesională – dificultățile reale ale persoanelor cu dizabilități pe piața muncii și necesitatea unor programe adaptate; comunicare instituțională – nevoia de reacție rapidă și colaborare constantă între autorități și comunitate.

Un moment deosebit l-a reprezentat intervenția lui Nelu Mocanu, un nevăzător care lucrează activ, cot la cot cu specialiști și parlamentari, pentru modernizarea legislației și a procedurilor. Contribuția lui este dovada vie că schimbarea se construiește cu implicare reală și cunoaștere directă a problemelor din teren.

Am avut onoarea de a modera discuțiile și de a facilita dialogul între participanți, însă meritul aparține tuturor celor prezenți – oameni dedicați, cu experiență și dorință reală de schimbare. Mulțumim echipei Ministerului Economiei pentru deschidere, organizare și pentru efortul de a aduce la aceeași masă specialiști, ONG-uri, instituții și persoane cu dizabilități. Acesta este un pas important. Schimbarea cere timp, colaborare și perseverență”, a declarat Claudia Gasparini.

MEDAT precizează că va continua să colecteze și să analizeze propunerile venite din partea comunității, în vederea consolidării unui cadru administrativ și legislativ care susține serviciile publice accesibile tuturor cetățenilor și îmbunătățirea politicilor publice în domeniul incluziunii.

Articolul ,,România incluzivă 2025, accesibilitate digitală și incluziune reală” – eveniment dedicat Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Marți, 25 noiembrie 2025, a avut loc videoconferința cu tema „Promovarea și cultivarea respectului pentru persoanele cu dizabilități”, o întâlnire instructivă și motivantă care a adus în prim-plan atât provocările cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, cât și soluțiile necesare pentru o incluziune reală. Invitați speciali au fost dr. Adrian Bulgaru, director executiv al Institutului Român pentru Drepturile Omului (IRDO), și Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR).

În cadrul videoconferinței au fost abordate:

– necesitatea campaniilor de conștientizare privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

– normele juridice care susțin incluziunea;

– tipurile de dizabilități și nevoile specifice, de la bariere fizice și dificultăți economice până la stigmatizare, excluziune sau acces limitat la educație, muncă și servicii medicale

– provocările ce afectează mobilitatea, capacitatea de muncă, relaționarea și participarea activă în societate;

–  formele de discriminare și soluții pentru creșterea incluziunii sociale;

– necesitatea unor politici publice coerente și a unor măsuri reale de sprijin.

La întâlnire au participat 548 de elevi, din 22 de clase, de la: Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău, Colegiul Național „Ferdinand I” Bacău, Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău, Colegiul Național Catolic „Sf. Iosif” Bacău, Liceul Teoretic „Ion Borcea” Buhuși, Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” Onești, Colegiul Național „Grigore Moisil” Onești, Liceul Teoretic „Henri Coandă” Bacău, Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău.

Potrivit organizatorilor, cei 548 de elevi și 57 de cadre didactice participante au înțeles un mesaj fundamental: dizabilitatea nu definește omul; ceea ce îl definește sunt valorile, inteligența, caracterul și potențialul său. Faptul că uneori nu vedem și nu înțelegem nevoile persoanelor cu dizabilități este consecința unei îndelungate perioade în care societatea nu le-a oferit condițiile necesare pentru a fi prezente, vizibile și ascultate.

Prin exemple din experiența profesională și personală, Daniela Tontsch a subliniat importanța combaterii stereotipurilor și prejudecăților, precum și a dezvoltării unei culturi a empatiei, solidarității și sprijinului reciproc în comunitate.

„E important de subliniat interesul extraordinar al elevilor pentru această temă. Participarea lor numeroasă, energia cu care au interacționat și întrebările pe care le-au adresat arată nu doar curiozitate, ci și o preocupare reală pentru echitate și pentru modul în care fiecare dintre noi poate contribui la o societate incluzivă”, a declarat Daniela Tontsch, președinta CNDR.

Organizată de CRREC și American Corner, în parteneriat cu IRDO, această activitate s-a înscris în spiritul valorilor promovate de Statele Unite: egalitate, demnitate umană, incluziune și respect pentru drepturile fiecărei persoane – principii care se regăsesc și în misiunea Ambasadei SUA de a sprijini comunități mai echitabile, mai deschise și mai solidare.

Articolul Videoconferință despre respect și incluziune: elevii au înțeles că dizabilitatea nu definește omul apare prima dată în Jurnal Social.

Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS), prin agențiile teritoriale, a desfășurat, în perioada 16 iunie – 31 iulie 2025, o campanie de control privind respectarea prevederilor legale referitoare la accesibilizarea mediului fizic, informațional și comunicațional pentru persoanele cu dizabilități. Acțiunea s-a derulat la nivel național, în baza Planului de control al Inspecției Sociale pentru anul 2025, aprobat de ministrul muncii, familiei, tineretului și solidarității sociale, transmite ANPIS într-un comunicat.

Campania a vizat evaluarea modului în care universitățile, unitățile sanitare cu paturi, bibliotecile, cluburile sportive, structurile din turism și agrement (hoteluri), precum și instituțiile de spectacole și concerte asigură accesul persoanelor cu dizabilități, în conformitate cu Legea nr. 448/2006 și legislația complementară.

,,La nivelul întregii țări au fost verificate 349 de entități care își desfășoară activitatea în 473 corpuri de clădire. În echipele de control au participat, în calitate de observatori, și persoane cu dizabilități, contribuția acestora oferind o evaluare directă a obstacolelor întâlnite în accesarea spațiilor și serviciilor verificate”, se arată în comunicat.

Potrivit sursei citate, au fost dispuse 1.986 de măsuri obligatorii de remediere, cele mai frecvente vizând:

• asigurarea interpretului în limbaj mimico-gestual / limbaj specific persoanelor cu surdocecitate – 197 măsuri;
• accesibilizarea paginilor de internet – 196 măsuri;
• semnalizarea accesului adaptat în clădire/încăperi (birou, ghișeu de audiențe, grup sanitar destinat persoanelor cu dizabilități, după caz) cu simboluri și marcaje internaționale (pictograme) – 174 măsuri;
• semnalizarea corespunzătoare a locurilor de parcare destinate persoanelor cu dizabilități – 151 măsuri;
• prevederea a cel puțin unui grup sanitar adaptat și echipat corespunzător – 150 măsuri.

De asemenea, au fost aplicate 81 de sancțiuni contravenționale, dintre care 73 de avertismente și opt amenzi, însumând 85.000 lei.

Deși legislația națională garantează egalitatea de șanse, demnitatea și incluziunea persoanelor cu dizabilități, constatările campaniei arată că persistă dificultăți semnificative în aplicarea acestor principii la nivelul instituțiilor de interes public.

ANPIS mai precizează că raportul tematic întocmit în urma campaniei propune măsuri de îmbunătățire a cadrului normativ și procedural, astfel încât legislația privind accesibilizarea mediului să fie aplicată unitar și eficient, cu rezultate concrete asupra calității vieții persoanelor cu dizabilități.

Articolul 349 de instituții verificate de ANPIS: dificultăți persistente în accesul persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

„Supernormali / Supernormales”, de Esther F. Carrodeguas – un spectacol care abordează un subiect tabu: sexualitatea persoanelor cu diversitate funcțională, are premiera la Teatrelli pe 29 și 30 octombrie, precum și pe 1 și 2 noiembrie.

„Supernormali / Supernormales” este un spectacol construit din întâlniri autentice și din curajul de a fi vulnerabil. Aici, intimitatea devine teren de luptă, iar fragilitatea se transformă într-o forță. Este un manifest despre libertatea de a iubi și de a fi iubit dincolo de norme, etichete și bariere.

«,,Supernormali” este un Freak Show, un amestec de comedie neagră și realism crud, care își propune să vorbească despre sexualitatea persoanelor cu dizabilități. Într-un context în care încă lipsesc legi de bază privind accesibilitatea și sprijinul social, „Supernormali” devine un exercițiu de „science fiction social”: o societate care nu reușește să ofere nici cele mai simple condiții de autonomie, dar care încearcă să discute despre dreptul fundamental la intimitate și plăcere», afirmă reprezentanții Teatrelli.

Personajele de pe scenă – de la asistente sexuale, activiști, persoane cu diversitate funcțională, până la brutari cântăreți și polițiști cu diferite fetișuri – explorează contradicțiile unei societăți în care persoanele cu dizabilități sunt adesea infantilizate, ascunse sau chiar abuzate de către propria familie. Prin situații aflate la limita grotescului, „Supernormali” transformă publicul într-un martor incomod al unei realități ascunse, în care se ridică întrebarea: cine decide ce este „normal”?

„Spectacolul nostru e o oglindă spartă în care ne vedem cu toții fragmentele: frica, ipocrizia, dar și nevoia urgentă de recunoaștere a unui adevăr simplu – oamenii cu deficiențe sunt oameni cu dorințe, plăceri și drepturi sexuale! Fiindcă sexualitatea nu e un privilegiu, ci un drept fundamental, indiferent de corpul în care trăiești!”, mai spun reprezentanții Teatrelli.

Proiectul, început în urmă cu cinci luni, a coagulat căutările comune ale echipelor de creație, alături de echipa Teatrelli și de persoanele selectate în urma castingului organizat în luna iunie – performeri cu și fără diversitate funcțională. Încă de la început, proiectul a mizat nu atât pe experiența anterioară în teatru, cât pe autenticitate și dorința de a lucra într-un proces colaborativ de creație.

Regizoarea Mara Oprea, împreună cu o distribuție mixtă formată din șase performeri și patru persoane cu diversitate funcțională, alături de Alex Gorghe (dramaturgie), Gabi Albu (scenografie) și Adrian Piciorea (sound design), construiesc un discurs scenic care îmbină empatia, umorul și critica socială într-un demers artistic incluziv.

Rezultatul este un spectacol care explorează cu sensibilitate și curaj diversitatea funcțională și sexualitatea persoanelor cu dizabilități, oferind o viziune autentică și incluzivă, ce sparge tiparele și aduce în prim-plan umanitatea dincolo de prejudecăți.

Născut într-un context în care tot mai multe voci militează pentru recunoașterea dreptului persoanelor cu diversitate funcțională la o viață afectivă și sexuală deplină, „Supernormali / Supernormales” – realizat în parteneriat cu Instituto Cervantes din București și Consiliul Național al Dizabilității din România – chestionează convențiile sociale legate de „normalitate”. Este un proiect care își propune nu doar să emoționeze, ci să schimbe percepții și să deschidă un dialog real cu publicul.

Reprezentațiile vor fi accesibilizate în limbaj mimico-gestual și vor fi urmate de sesiuni de Q&A cu dramaturgi, jurnaliști culturali și specialiști în domeniul dizabilității și incluziunii sociale.

Program Q&A:

• 29 octombrie: Esther F. Carrodeguas și echipa spectacolului. Moderator: Liviu Romanescu, director artistic Teatrelli
  
  
• 30 octombrie: Alex Gorghe (dramaturg), Mara Oprea (regizor) și echipa spectacolului. Moderator: Ionuț Sociu, dramaturg și jurnalist cultural
  
  
• 1 noiembrie: Daniela Tontsch (președinta CNDR) și Daniela Dumitrescu (psiholog clinician și psihoterapeut – Institutul de Formare și Educare Relațională)
  
  
• 2 noiembrie: Echipa spectacolului și Andreea Szabo – activistă în domeniul dizabilității, antreprenor și președinte al Asociației CMT România
  

„Supernormali / Supernormales” de Esther F. Carrodeguas
 Regia: Mara Oprea
 Dramaturgia: Alex Gorghe
 Scenografia: Gabi Albu
 Sound design: Adrian Piciorea
 Cu: Titus Alin Apostu, Ama Beschieru, Andrei Calu, Ruxandra Maniu, Miruna Gabriela Olteanu, Vlad Pânzaru, Nicoleta Profir, Loredana Stoian, Mihai Trăsnea, Miruna Vatamanu
 O producție: Teatrelli
În parteneriat cu: Instituto Cervantes din București și Consiliul Național al Dizabilității din România
 Mulțumiri: Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București

Potrivit organizatorilor, la spectacolele Teatrelli sunt disponibile bilete cu preț redus pentru elevi, studenți, pensionari și persoanele care dețin certificat de handicap ușor sau mediu, în limita a 10% din capacitatea sălii pentru fiecare categorie de preț.

Biletele pot fi achiziționate online, prin platforma Eventbook.ro, sau direct de la Casa de bilete Teatrelli.
Persoanele cu certificat de handicap accentuat sau grav beneficiază de bilete gratuite, disponibile pe baza unei rezervări la Casa de bilete Teatrelli (tel. 0735 560 692 / email: teatrelli@creart.ro).

Despre piesă și autoare

Piesa demontează tabuurile și prejudecățile legate de diversitatea funcțională, explorând un subiect delicat cu un stil ireverențios și direct. Scrisă în timpul unei rezidențe la Centrul Dramatic Național din Spania, a fost apreciată pentru curajul abordării și pentru stilul său „incorect politic”.

Esther F. Carrodeguas, născută în 1979 la Rianxo, este dramaturgă, actriță și regizoare din Galicia. Pe lângă o carieră în teatru, este licențiată în jurnalism, iar lucrările sale reflectă constant un interes pentru teme sociale. A câștigat Premiul Abrente în 2015 și a fost finalistă la Premiile Max pentru cea mai bună dramaturgă în 2023.

Articolul „Supernormali” – un spectacol care te face să privești altfel normalitatea, în premieră la Teatrelli apare prima dată în Jurnal Social.

Cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la compunerea capodoperei „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi, Muzeul Imersiv al Noilor Arte (MINA) din București lansează o invitație specială adresată persoanelor cu dizabilități, pentru a celebra împreună frumusețea și emoția muzicii.

Pe 28 octombrie, de la ora 19:00, MINA găzduiește concertul „Anotimpurile Vivaldi Imersiv”, un eveniment unic care îmbină muzica clasică și jazzul într-o experiență multisenzorială de neuitat. Pe scenă vor urca Muse Quartet și Amphitrio, reinterpretând în stil contemporan celebra lucrare a lui Antonio Vivaldi.

Evenimentul este dedicat persoanelor cu dizabilități, indiferent de vârstă, și va fi accesibilizat astfel încât fiecare participant să se bucure pe deplin de experiență.

„Anotimpurile Vivaldi Imersiv” este primul proiect de acest tip din România care integrează accesibilizarea pentru publicul cu dizabilități. Spectacolul va include veste senzoriale, care transmit vibrațiile muzicii, precum și ghidaj audio pentru imaginile proiectate, adaptat nevoilor participanților.

„Prin acest proiect ne propunem să aducem împreună artiști, tehnologii și comunități diferite, într-un spațiu comun al empatiei și co-creației. Arta devine o punte între lumi – între cei care ascultă, văd, simt și trăiesc experiența în moduri diferite, dar împreună”, declară Mădălina Ivașcu, managerul proiectului și co-fondator MINA.

Sub titlul „Anotimpurile Vivaldi Imersiv – 300 de ani Împreună”, proiectul propune un nou model de coeziune socială prin artă, reimaginând patrimoniul clasic european în limbajul vizual și tehnologic al prezentului.

Organizatorii încurajează participarea însoțitorilor alături de persoanele cu dizabilități, iar orice sugestie sau recomandare venită din partea acestora este profund apreciată.

Se dorește ca această întâlnire să fie cât mai plăcută, adaptată și relevantă pentru public.

 Locație: Muzeul MINA – Strada George Constantinescu 2–4, Sector 1, București

 Data: 28 octombrie – Concert accesibilizat pentru toate vârstele

 Ora: 19:00 (intrarea în muzeu se face începând cu ora 18:00)

 Participare gratuită, pe bază de înscriere în formularul: https://docs.google.com/…/1FAIpQLSdWk8d5Y70tls…/viewform sau prin e-mail la mina@minamuseum.com.

Evenimentul face parte dintr-o serie de concerte dedicate incluziunii și bucuriei de a trăi arta împreună, desfășurate în perioada 27–30 octombrie la Muzeul MINA.

Proiectul este finanțat de @arcub.bucuresti – Centrul Cultural al Municipiului București, prin programul de finanțare nerambursabilă „București. Împreună”.

Despre MINA Museum

MINA – Museum of Immersive New Art este primul centru de new media art din România, un spațiu dedicat artei digitale, storytelling-ului vizual și experiențelor imersive, aflat în fosta fabrică ICE Felix din București. Prin proiecte curatoriate și colaborări internaționale, MINA devine un punct de referință pentru noile forme de expresie artistică bazate pe tehnologie.

Articolul MINA București invită persoanele cu dizabilități la concertul „Anotimpurile Vivaldi Imersiv” – o experiență multisenzorială dedicată incluziunii prin artă apare prima dată în Jurnal Social.