Guvernul a adoptat, joi, 23 mai 2024, un proiect de ordonanță de urgență care prevede majorarea cu 10% din indicatorul social de referință (ISR), respectiv cu aproape 70 de lei, a indemnizațiilor acordate adulților și copiilor încadrați în grad de handicap grav, însă lasă nemajorate indemnizațiile acordate altor tipuri de încadrări.

,,Indemnizaţiile lunare pentru adultul cu handicap grav şi pentru copilul cu handicap grav vor fi majorate începând cu drepturile aferente lunii iunie 2024, care se vor plăti în luna iulie. Creşterea va fi cu 10 puncte procentuale din indicatorul social de referinţă, potrivit Ordonanţei de urgenţă aprobate de Guvern”, se arată într-un comunicat transmis de insituție.

Ordonanța vizează modificarea prevederilor Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în sensul majorării cu 10% din ISR a nivelului indemnizației lunare pentru adulții cu handicap grav.

De asemenea, măsura vizează și majorarea cu aceeași proporție a prestației sociale pentru copiii cu handicap grav. 

Noul act normativ nu prevede majorări și pentru persoanele încadrate în gradele II (accentuat) și III (mediu) de handicap.

Valoarea ISR este, de la 1 martie, de 660 de lei.

Mai exact, aceste drepturi se vor calcula astfel, începând cu luna iunie:

• Pentru adultul cu handicap grav, indemnizaţia lunară va creşte de la 70% la 80% din indicatorul social de referinţă (ISR), respectiv de la 463 de lei la 529 de lei; În luna ianuarie aceasta era 419 lei, prin urmare va fi o majorare cu 110 lei în primele şase luni ale anului.
• Pentru copilul cu handicap grav, indemnizaţia lunară va creşte de la 60% la 70% din indicatorul social de referinţă (ISR), respectiv de la 397 de lei cât este acum, la 463 de lei. În ianuarie aceasta era 359 de lei, aşadar, în această situaţie creşterea pe primele şase luni ale anului va fi de 104 lei.

Așadar, pentru adultul cu handicap grav, indemnizația lunară + bugetul complementar va crește de la 662 lei la 728 lei.

Majorarea se va aplica începând cu drepturile aferente lunii iunie 2024, însă sumele majorate vor ajunge la beneficiari din iulie.

Potrivit notei de fundamentare a ordonanței, măsura este justificată, pe de o parte, de creșterea înregistrată anul trecut la prețurile serviciilor și produselor de bază (14,89% la alimente și 11,25% pentru servicii) și, pe de altă parte, de dificultatea sau chiar imposibilitatea adulților cu handicap grav de a realiza venituri din muncă.

,,Vor beneficia de această măsură 389.000 de persoane, din care 340.200 adulţi şi 48.800 copii. Este a doua creştere din acest an a indemnizaţiei lunare pentru copilul şi adultul cu handicap grav, după cea din ianuarie. Majorarea cuantumului acestor drepturi are în vedere nevoia de îngrijire adecvată pentru copiii şi persoanele încadrate în grad grav de handicap”, se mai arată în comunicat.

Articolul Guvernul: Indemnizația lunară pentru persoanele cu handicap grav se majorează, din iunie, cu 10% din ISR apare prima dată în Jurnal Social.

În urma întâlnirii avute, în data de 29 noiembrie, cu Prim-ministrul României, domnul Marcel Ciolacu, și cu ministrul Muncii, doamna Simona Bucura-Oprescu și ținând cont de asigurările primite, Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) a decis, împreună cu organizațiile membre, amânarea protestului programat pentru data de 04 decembrie.

În cadrul discuțiilor la care, alături de Daniela Tontsch, președinta CNDR, au participat Claudia Bratan, director executiv al CNDR și Tudorel Tupilus, președintele Asociației Nevăzătorilor din România, premierul Marcel Ciolacu a promis că indemnizațiile persoanelor cu handicap vor fi majorate începând cu data de 01 ianuarie 2024, valoarea acestora urmând să fie stabilită în cursul lunii decembrie, inclusiv prin consultarea organizațiilor reprezentative ale persoanelor cu dizabilități.

De asemenea, în privința inechităților pe care le generează noua lege a pensiilor, premierul și-a asumat elaborarea unui pachet de măsuri cu caracter compensator, până la data de 01 septembrie 2024, când intră în vigoare noul act normativ, informează CNDR.

Totodată, oficialii prezenți la întâlnire au înțeles și au agreat necesitatea subvenționării tehnologiei asistive, a scutirii de TVA a echipamentelor importate în folosul persoanelor cu dizabilități și a accelerării procesului de accesibilizare a mediului fizic și informațional.

Premierul a insistat că indemnizația persoanelor cu dizabilități are o valoare inacceptabil de mică și că va urmări personal rezolvarea acestei probleme.

Nu în ultimul rând, au fost abordate problemele cu care se confruntă asistenții personali ai persoanelor cu dizabilități: calcularea salariilor fără să se țină cont de gradații, întârzierea plății salariilor.

Modalitatea de rezolvare a acestora va fi comunicată la următoarea întâlnire de lucru dintre reprezentanții Guvernului și reprezentanții CNDR.

,,Față de aspectele semnalate, în semn de încredere, protestul nu se anulează, ci se amână. Dacă termenii conveniți astăzi nu vor fi respectați, persoanele cu dizabilități nu vor mai accepta negocieri, ci vor ieși în stradă.

Consiliul Național al Dizabilității din România apelează la înțelegere și calm, cu convingerea că promisiunile făcute vor fi onorate. Din toată această acțiune, persoanele cu handicap din România nu pierd, ci câștigă, întrucât au dovedit că formează cu adevărat o comunitate determinată și că au capacitatea de a se mobiliza atunci când luptă pentru drepturile lor. De aceea, protestul care a fost planificat pentru 04 decembrie va putea fi organizat, la nevoie, cu mai multă putere, cu mai multă determinare”, transmite Daniela Tontsch.

Articolul În urma întâlnirii cu premierul și ministrul Muncii, protestul programat pentru luni, 4 decembrie, se amână apare prima dată în Jurnal Social.

Ca urmare a solicitării Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR), adresată domnului Prim-Ministru Marcel Ciolacu de a interveni de urgență pentru rezolvarea celor mai stringente probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilități din România, Cancelaria Prim-Ministrului a invitat delegația CNDR să ia parte la o întâlnire de lucru privind problemele persoanelor cu dizabilități, care a avut loc miercuri, 1 noiembrie 2023, la Palatul Victoria.

La întâlnirea de lucru au fost invitați reprezentanți din: Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Finanțelor, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Națională de Pensii Publice.

Din partea CNDR a participat doamna Daniela Tontsch, în calitate de președinte al CNDR, doamna director executiv al CNDR, Claudia Brătan, doamna Georgeta Crișu, președinta ANCAAR și domnul Tudorel Tupiluși, președintele Asociației Nevăzătorilor din România.

În cadrul întâlnirii, condusă de către doamna Victoria Stoiciu – consilier de stat în cadrul Cancelariei Prim-Ministrului, au fost analizate cele patru puncte revendicate de Consiliul Național al Dizabilității din România:

1. indemnizația de handicap – CNDR a propus ca aceasta să se raporteze la salariul minim net pe economie astfel: 50% pentru persoanele încadrate în gradul grav de handicap, 40% pentru persoanele încadrate în gradul accentuat și 30% pentru persoanele încadrate în gradul mediu.

2. formula de calcul a pensiei – CNDR insistă ca, pentru persoanele cu dizabilități, formula de calcul a pensiei să rămână cea prevăzută de Legea nr. 263/2010, în vigoare la această dată. Menținerea actualei formule de calcul vine în mod real în sprijinul acestor persoane, reprezentând un puternic factor stimulativ pentru efortul acestora de a-și găsi și de a-și menține un loc de muncă. De asemenea, CNDR solicită să se respecte principiul echității în noua lege a pensiilor; să se preia în noua lege a pensiilor prevederile Art. 52 din Legea 127/2019 privind Sistemul Public de Pensii, care prevede că „persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, în funcţie de gradul de handicap, dovedit cu certificat de încadrare în grad şi tip de handicap cu valabilitate permanentă, în condiţiile Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

după cum urmează:

a) indiferent de vârstă, dacă au realizat, în condiţii de handicap grav, cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare;

b) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap accentuat, dacă au realizat, în condiţii de handicap accentuat, un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani;

c) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap mediu, dacă au realizat, în condiţii de handicap mediu, stagiul complet de cotizare.

Asta înseamnă că persoanele cu handicap grav se pot pensiona indiferent de vârstă după ce au realizat o treime din stagiul complet de cotizare, în prezent acestea așteaptă vârsta de pensionare ca să se poată pensiona, respectiv 50 de ani, 60 de ani.

3. Subvenționarea tehnologiei asistive pentru persoanele cu dizabilități

Tehnologia asistivă este esențială pentru persoanele cu dizabilități, deoarece le poate îmbunătăți calitatea vieții și le poate oferi oportunități de a participa activ în societate. Cu toate acestea, accesul la tehnologia asistivă rămâne limitat din cauza costurilor foarte ridicate.

4. Accesibilizarea spațiului fizic și informațional

Accesibilizarea este un element crucial pentru a permite persoanelor cu dizabilități să participe pe deplin la viața socială, economică și culturală. Este necesar să se accelereze procesul de accesibilizare a mediului fizic, precum și al mediului digital. Aceasta va implica adaptarea infrastructurii, a clădirilor și site-urilor web pentru a fi accesibile pentru toate categoriile de persoane cu dizabilități.

După întâlnirea de astăzi, ANPDPD va analiza impactul bugetar în urma propunerilor făcute de CNDR.

CNDR va fundamenta solicitările legate de barierele în achiziția tehnologiei asistive, decontarea scutecelor pentru adulți, scutirea de TVA pentru dispozitivele medicale și tehnologia asistivă, implicarea organizațiilor în procesul de investiții în accesibilizare.

După parcurgerea acestor etape, va avea loc o nouă întâlnire de lucru cu aceiași participanți, informează CNDR.

Articolul Întâlnire de lucru privind problemele persoanelor cu dizabilități, la Palatul Victoria apare prima dată în Jurnal Social.

Sursa foto: Forumului European al Dizabilității

În cadrul celei de-a cincea ediții a Parlamentului European al Persoanelor cu Dizabilități (EPPD), desfășurată la Bruxelles, pe 23 mai, au avut loc trei paneluri ce au dezbătut problemele stringente cu care se confruntă persoanele cu dizabilități.

Potrivit Forumului European al Dizabilității (EDF), unul dintre paneluri s-a axat pe problemele cauzate de lipsa incluziunii sociale și a egalității persoanelor cu dizabilități, cum ar fi: creșterea gradului de sărăcie, creșterea costului vieții, bariere în calea vieții independente și a incluziunii în educație și pe piața muncii.

Dezbaterea a fost moderată de Nadia Hadad, membră a Comitetului executiv al EDF, și de europarlamentarul Marc Angel, vicepreședinte al Parlamentului European. Printre vorbitori s-au numărat: Helena Dalli, comisarul european pentru egalitate, Tamara Byrne, reprezentanta Comitetului pentru Tineret al EDF, Markus Schefer, membru al Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și reprezentanți ai Rețelei europene de combatere a sărăciei și ai Equinet.

Principalele concluzii au fost următoarele:

• Importanța accesibilității ca mijloc de realizare a drepturilor omului și a incluziunii sociale;
• Fondurile UE trebuie utilizate în conformitate cu Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap. Rolul instituțiilor UE în acest sens nu este doar de a aloca fonduri, ci și de a efectua audituri pentru a asigura respectarea convenției.
• Guvernele nu trebuie să reducă sau să elimine pensiile de invaliditate atunci când persoanele cu dizabilități se angajează. Aceste indemnizații acoperă costurile suplimentare legate de traiul într-o societate inaccesibilă și inegală.
• Autoritățile trebuie să acorde o atenție deosebită problemelor femeilor cu handicap și ale persoanelor cu  dizabilități care fac parte din alte grupuri marginalizate.
• Trebuie colectate date defalcate pe handicap.
• Trebuie consolidate programele care vizează scoaterea din sărăcie a persoanelor cu dizabilități.
• Persoanele cu dizabilități și organizațiile lor pot contacta organismele de promovare a egalității și Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități pentru a raporta problemele și a contribui la o mai bună responsabilizare a guvernului.

Vicepreședintele Parlamentului European, Marc Angel, a deschis sesiunea, exprimându-și îngrijorarea cu privire la impactul crizei costului vieții asupra persoanelor cu handicap, în special în ceea ce privește locuințele accesibile și la prețuri rezonabile. El a cerut participanților să avertizeze Parlamentul, în cazul în care fondurile UE sunt utilizate în mod abuziv.

Foto: Klaus Tontsch

Comisarul Dalli a subliniat numeroasele bariere cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, de la educație și locuri de muncă accesibile, până la găsirea de locuințe la prețuri accesibile și sprijin pentru a trăi independent:. ,,Inegalitățile din societățile noastre stau la baza excluziunii sociale și a sărăciei”.

Ea a lăudat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și a explicat modul în care aceasta a influențat actuala strategie a UE privind persoanele cu handicap:

Sprijinirea vieții independente: Comisia va prezenta orientări privind viața independentă în 2023. În 2024, aceasta va defini standardele minime de calitate pentru serviciile de sprijin.

Stimularea ocupării forței de muncă: în 2022, Comisia a prezentat pachetul privind ocuparea forței de muncă pentru persoanele cu dizabilități. Comisarul a declarat: ,,Nu ne mai putem permite pierderea de capital uman care rezultă din barierele structurale care împiedică persoanele cu handicap să intre pe piața muncii.”

Accesibilitate: Comisarul a explicat că reprezentanții Comisiei sprijină punerea în aplicare a legislației existente prin intermediul fondurilor UE, verificarea legilor naționale și susțin noul centru european de resurse pentru accesibilitate, AccessibleEU, care ajută țările să aplice normele.

Tamara Byrne i-a urmat comisarului Dalli, subliniind modul în care drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale sunt adesea ignorate. Ea a explicat că ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități nu a condus adesea la îmbunătățiri reale.

Tamara a vorbit despre experiența sa în învățământul de masă și despre faptul că aceasta a fost un exemplu rar de bune practici, datorită sprijinului adecvat și profesorilor care nu aveau prejudecăți. Cu toate acestea, chiar și atunci, guvernul nu a văzut potențialul ei și a trebuit să-și susțină cauza pentru a se putea înscrie la facultate. ,,Nu cred că oamenii își dau seama cum modul în care este structurată societatea poate să îmi răpească posibilitatea de a alege atât de multe lucruri, cum ar fi unde vreau să lucrez, ce fel de slujbă vreau, unde vreau să locuiesc și cu cine vreau să locuiesc”, a afirmat ea.

Ea și-a împărtășit visul de a călători în Europa în mod independent și de a avea o viață fără a fi nevoită să se bazeze pe sprijinul membrilor familiei: ,,Merit să fiu tratată ca un adult, nu ca un copil. Părinții mei nu mă pot întreține pentru tot restul vieții mele”.

Aceasta a solicitat guvernelor să se asigure că pensiile de invaliditate nu vor fi eliminate atunci când persoanele cu handicap vor avea un loc de muncă remunerat.

Nadia Hadad a încheiat sesiunea, subliniind faptul că persoanele cu dizabilități trebuie să lupte în continuare pentru fiecare drept din viața de zi cu zi: ,,O luptă pentru a fi respectate și pentru a fi considerate și văzute ca ființe umane”. Ea a solicitat sancțiuni și norme de aplicare pentru statele membre care nu respectă drepturile persoanelor cu handicap.

Daniela Tontsch, președintele Consiliului Național al Dizabilității din România, a explicat că indemnizația de handicap din România este insuficientă și a vorbit despre stereotipurile prejudiciabile care afectează persoanele cu dizabilități. Ea a solicitat o indemnizație minimă garantată pentru persoanele cu dizabilități, la nivel european.

,,Persoanele cu handicap grav din România primesc o indemnizație lunară de 120 de euro. Guvernul recunoaște situația critică în care se află persoanele vulnerabile și acordă o dată la două luni un voucher de 50 de euro, din care se pot cumpăra alimente de bază și două vouchere în cuantum total de 280 euro pentru plata facturilor la energie pe întregul an 2023. Aceste ajutoare nu rezolvă nici pe departe nevoile persoanelor cu dizabilități care sunt la limita subzistenței. Ne aflăm la marginea societății, pe ultimul loc în lista nevoilor care trebuie rezolvate pentru români.

Câți dintre dumneavoastră vă regăsiți într-o situație asemănătoare?

Fără o îndemnizație al cărei cuantum să acopere în mod adecvat costurile legate de dizabilitate, nu putem vorbi despre incluziunea socială reală a persoanelor cu dizabilități. Astfel, propun ca la nivel european să se stabilească o indemnizație minimă garantată pentru persoanele cu dizabilități, care să reflecte în mod corect nevoile și cheltuielile asociate dizabilității”, a declarat Daniela Tontsch.

Parlamentul European al Persoanelor cu Dizabilități (EPPD) a fost organizat de EDF și de Parlamentul European și a reunit peste 700 de reprezentanți ai drepturilor persoanelor cu dizabilități, factori de decizie politică și alte părți interesate. Acest eveniment a fost găzduit în hemiciclul Parlamentului European din Bruxelles.

Articolul Parlamentul European al Persoanelor cu Dizabilități: Combaterea inegalității, a excluziunii sociale și a sărăciei apare prima dată în Jurnal Social.

Fotografie din arhiva personală

Rândurile care urmează sunt despre dragostea, devotamentul, sacrificiul și eroismul cu care membrii unei familii dintr-o localitate argeșană întrețin de peste 20 de ani scânteia vieții celei care le este fiică și soră, aceleia care, purtând un nume parcă predestinat, Victoria, rezistă încercărilor unor suferințe greu de descris și de imaginat.

Voicu Gheorghița, mama tinerei care suferă de multiple și grave dizabilități, ne-a istorisit caznele la care Victoria a fost supusă vreme de 18 ani, cât timp a fost copil încadrat în grad de handicap grav cu însoțitor: ,,Mă doare să spun, dar biata mea fiică este greu de privit, și probabil că, în România, sunt cel mult până-ntr-o sută de astfel de cazuri ca al ei, atât de grave. Are numeroase diagnostice: tetrapareză spastică, deficit motor grav, astm bronșic, atrofie bilaterală de nerv optic (abia percepe lumina). Nu vorbește, nu-și poate susține capul…, o tragedie. Cu toate astea, Comisia de evaluare pentru copii cu handicap de pe lângă DGASPC Argeș nu i-a dat încadrarea cu caracter permanent, de parcă toate aceste handicapuri ar fi fost reversibile, așa că, an după an, ne obligau să o cărăm pe fiica noastră la revizuiri. De fiecare dată, eram trimiși la toate cabinetele, și la oftalmologie, și la neurologie, și la psihiatrie. Normal că primeam aceleași rezultate, cu care apoi ne întorceam la comisie pentru ca membrii acesteia să constate iarăși și iarăși că nici în anul care trecuse nu s-a întâmplat vreo minune cu Victoria și că din acest motiv biata de ea ar fi ajuns să încaseze în mod necuvenit, fraudulos, acea sărăcie de indemnizație, banii statului. Apoi, când a împlinit 18 ani, în 2020, am găsit în sfârșit înțelegere la Comisia de evaluare pentru adulți. Au venit acasă, și când au văzut-o, i-au dat grad grav permanent, fără să stea pe gânduri. Între timp, se îmbolnăvise și de pancreatită cronică”.

Suferință amplificată în malaxorul birocratico-judiciar

În ciuda ,,bunăvoinței” celei de-a doua comisii, făgașul relației acestei familii chinuite cu funcționarii instituțiilor menite să o sprijine era departe de a se fi normalizat. Când Victoria a devenit adult, părinții ei și-au pierdut dreptul legal de a o reprezenta și atunci au decis ca tatăl ei să-i devină tutore, prin procedura interdicției judiciare prevăzute în lege pentru ocrotirea persoanelor fără discernământ, așa cum se procedează în mai toată lumea civilizată. Conform procedurii impuse de Codul Civil, domnul Voicu a deschis acțiune la instanța de tutelă, și astfel a început un nou episod din lupta cu birocrația, o luptă, precum se știe, de cele mai multe ori istovitoare și fără șanse de izbândă.

,,Printre altele, pentru obținerea tutelei, ne-au trimis cu Victoria la Cabinetul județean de medicină legală pentru expertizare. Asta, de parcă cei de la Comisia pentru adulți a DGASPC ar fi emis o decizie îndoielnică. Cât a fost copil, Victoria a primit de la <<Protecția Copilului>> un scaun rulant adaptat handicapului ei. Scaunul era prevăzut cu un sistem de sprijin al gâtului și capului, cu un fel de aripioare, însă când fiica mea a împlinit 18 ani, DGASPC-ul l-a cerut înapoi. Asta deși Victoria are și acum 20 de kilograme, iar coloana ei vertebrală este lipsită de susținere, și fata mea nu mai poate nici măcar să stea în șezut. Înainte, acasă, o mai așezam între perne, dar acum nu se mai poate, pentru că, din cauza deformației, piele și os apăsând pe piele și os, șoldul stâng i-a întrat între coaste și apasă și pe abdomen. Când ne-au spus că trebuie să mergem la Cabinetul de medicină legală, am cerut să vină medicul acasă ca să o vadă, fiindcă Victoria nu este deplasabilă, dar răspunsul a fost că pentru asta trebuie să plătim o taxă de 500 de lei. Bani mulți pentru noi, așa că, până la urmă, am dus-o cu o ambulanță, intinsă pe targă. A gemut sărăcuța tot drumul și îmi era tare frică să nu facă vreo criză de epilepsie sau convulsii. Pentru că nu vede și stă doar în casă, schimbarea de mediu ambiant și hurducăiala din timpul transportului au chinuit-o. Când am ajuns la cabinet, le-am zis că nu am cum să o urc pentru că n-ar putea îndura la cât este de fragilă și atunci au coborât trei bărbați solizi și o doamnă cu un registru. I-au aruncat o privire scurtă, că de mai mult chiar nici nu aveau nevoie ca să se lămurească. Procesul pentru tutelă a început în urmă cu peste doi ani, cu alergătură, cu înfățișări la termene, cu adus dovezi ca și cum nu este evident că Victoria nu se poate reprezenta și este într-o stare… La un moment dat, ne-au spus că legea aia după care se dădea tutela nu mai este valabilă, că au declarat-o neconstituțională. Apoi, când s-a înlocuit cu o lege nouă, după hăt timp de așteptare, lege prin care au scurtat tutela la doar cinci ani, de la permanent (așa cum este dreptul la însoțitor sau asistent personal), am fost nevoiți să o luăm de la capăt. Pe 15 decembrie, ar fi trebuit să obținem hotărârea, dar se pare că judecătoarea care s-a ocupat de dosarul Victoriei s-a pensionat, și am primit citație tocmai pentru data de 1 martie. E greu…”, mai spune mama Victoriei.

A tinerei care, în acest moment, oricât ar fi de nefiresc, conform noii Legi pentru ocrotirea persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale, este considerată o persoană care se poate reprezenta singură, eventual ,,asistată” și/sau ,,consiliată judiciar”, care poate încheia și semna documente, ba chiar, doar pur ipotetic și absurd, poate să-și întemeieze o familie ori – Doamne ferește! – poate fi anchetată dacă ar fi suspectată de comiterea unei presupuse ilegalități. Aberant și în același timp mai nou perfect legal, probabil doar în România.

Și de parcă n-ar fi fost suficient suplimentul de chin pentru obținerea tutelei, părinții Victoriei sunt nevoiți să revendice în instanță și dreptul fiicei lor de a beneficia de pensie de invaliditate care îi este refuzată.

,,La Casa de Pensii Argeș, mi-au spus că nu este legal să primească, pentru că nu a lucrat nicio zi și nu are stagiu de cotizare. Păi cum ar fi putut lucra în situația ei? Așa s-a născut!  Pentru că nu este drept, ne-am adresat instanței. De la expertiza muncii, Victoria a primit și diagnosticul de schizofrenie și l-am depus la dosar dar nu știm dacă va fi luat în considerare. Pentru această boală invalidantă nu se cere să fi lucrat și să fi cotizat. Din păcate însă, certificatul obținut de la Serviciul de expertiză a muncii expiră peste mai puțin de două luni, iar termenul la Judecătorie este pe 21 februarie. Cum nu am obținut încă tutela (deși ar fi trebuit pronunțată în 15 decembrie) și cum pentru a o putea reprezenta pe fiica noastră în fața celei de-a doua instanțe era absolut necesar ca soțul meu să fie deja numit tutore, o să fim nevoiți să o cărăm iarăși pe săraca Victoria la expertiza muncii pentru reînnoirea deciziei și apoi să așteptam până la 1 martie constituirea unui nou complet de judecată care în sfârșit să reînceapă procesul pentru tutelă. Știți de ce ne zbuciumăm așa, chiar dacă nu ne permitem să apelăm la avocați? Pentru că, după ce că suntem greu încercați cu Victoria și cu bolile noastre, avem venituri foarte mici. Chinuindu-mă cu Victoria, m-am îmbolnăvit de hepatită C, dar Dumnezeu a vrut să continui să trăiesc pentru fata mea. Boala a mai cedat după prima cură de interferon și apoi m-am calificat pentru un nou tratament. Acum sunt mai bine, dar, din cauza acestei boli foarte grave, am devenit pensionară de invaliditate și primesc lunar 1000 de lei. O grămadă de bani care nu acoperă nici măcar un dram din nevoi. Am vacă în curte, dar, din cauza pancreatitei, Victoria are voie să bea numai lapte din soia care costă 15 lei cutia, aliment de bază pentru ea, și dacă mai pun la socoteală doar scutecele de unică folosință, care costă 600 de lei pe lună, gata cu pensia mea. Ne descurcăm greu, dar este și mai rău pentru că suntem disprețuiți pe nedrept pentru asta. O jurnalistă care a venit ca să scrie despre Victoria a izbucnit în plâns când a văzut ce-i la noi. Altcineva însă, a scris într-un comentariu despre familia noastră că <<trăim pe spinarea societății și că ar trebui să-mi trimit potaia la muncă>>. Din păcate, chiar dacă nu se exprimă în același fel, toți gândesc așa pentru că asta este lumea în care cei aflați în situația noastră trebuie să reziste. Este o societate de la care nu mai cred că are rost să avem așteptări, speranțe”, a concluzionat cu resemnare și tristețe Gheorghița Voicu.

,,Pentru medicii și asistentele de acolo, Victoria este ceva care n-ar trebui să existe, așa că trebuie să mă descurc”

Fotografie din arhiva personală

Că este inacceptabil de nedreaptă această mentalitate care reflectă o profundă neomenie, o demonstrează și modul în care această mamă (la fel ca mulți alți părinți de copii și adulți cu handicapuri severe) a fost nevoită să învețe singură cum să-i acorde fiicei sale îngrijiri pentru care nu are pregătirea necesară. A învățat așa cum numai o mamă dedicată misiunii sale poate, descoperind că este în stare de absolut orice pentru a salva viața pe care a adus-o pe lume, o lume deloc prietenoasă: ,,Victoria mănâncă totul lichid sau semilichid pasat și mixat. Are escare (răni n.a) din cauza imobilizării la pat, și eu le îngrijesc pentru a nu se infecta. Nici nu mai știu la care medici n-am fost pentru asta și care unguient folosit pentru astfel de răni mi-a scăpat și nu l-am cumpărat și folosit. Victoriei îi fac igienizarea corporală de mai multe ori pe zi, mai ales că una dintre escare se află în apropierea zonei în care se evacuează urina. De asemenea, pentru că nu are motilitate intestinală, iar forma intestinului este modificată din cauza deformației corpului, trebuie să-i fac clisme. Apoi, pentru că are probleme de imunitate, face viroze din când în când și pentru că stă culcată cu fața în sus, secrețiile care se acumulează în plămâni se infectează și produc pneumonii care fac strict necesar tratamentul cu antibiotice. La Spitalul Județean nu mă duc. Pentru medicii și asistentele de acolo, Victoria este ceva care n-ar trebui să existe, așa că trebuie să mă descurc și în situații de boală, firește atât cât îmi stă în putință. Pentru asta mă ajută o asistentă medicală, extrem de pricepută, care-i face tratamentele injectabile asasă. Se întâmplă chiar și în aceste zile. Așa am ținut-o și o țin în viață. Odată, când Victoria nu era bine deloc și mă temeam tare pentru viața ei, văzând că-mi șterg lacrimile întruna, fiul meu cel mare m-a luat în brațe și mi-a spus <<Trebuie să fii conștientă că soarta ei atârnă tot timpul de un fir de păr, dar tu ți-ai făcut din plin datoria de mamă față de ea. Și tu, și tata ați făcut tot ce a fost omenește posibil. Eu sunt cel mai mare dintre copiii tăi și știu de câte ori ai alergat cu ea pe la spitale cu ambulanța, de cele mai multe ori în puterea nopții, și cum ai vegheat-o acolo la capul patului, zile și nopți, fără să mănânci și să dormi, ce eforturi faci fără să-ți tragi sufletul>>”. 

Ce bine era dacă această îmbrățișare ar fi fost doar o scenă dintr-o telenovelă, pentru că atunci ar fi generat mai multă rezonanță publică decât dacă este un crâmpei din ,,banala” realitate care nu impresionează oricât ar fi de tragică! Si eroică în același timp, pentru că această mamă dedicată este în același timp un bolnav cronic suferind de letala hepatită C, un bolnav care ar trebui să se îngrijească exemplar, urmând un regim strict de cruțare, cu multă odihnă, pentru a putea supraviețui. Ca să poată face asta, ar însemna să pună propria viață mai presus de cea a fiicei sale, dar un părinte adevărat precum Gheorghița Voicu nu poate accepta așa ceva sau ca alternativă normală într-o țară normală ar însemna ca acel mult trâmbițat ajutor în fel și chip din partea statului să fie unul real!

În numele unei originale reforme a dizabilității, statul sacrifică părinții „terminați” lepădându-se de propriile responsabilități și inventând ajutoare… incredibile 

Doamna Voicu, deși călită de propriile sale încercări de părinte de copil cu dizabilități, ne-a istorisit o scenă care a marcat-o: ,,Când Victoria era mică, am mers la una dintre revizuiri la comisia de la DGASPC, împreună cu soțul meu. În timp ce ne așteptam rândul, mi-a atras atenția familia care era înaintea noastră cu un băiețel de la care nu-mi puteam lua ochii, pentru că era de o frumusețe extraordinară. La un moment dat, așa din senin, băiețelul a început să țipe și să-și lovească tatăl cu palmele peste față. Bietul om a încasat ploaia de lovituri, fără să crâcnească, după care, având obrajii înroșiți ca focul, deși vizibil afectat, i-a vorbit copilului cu o blândețe incredibilă ca să-l liniștească și apoi ne-a rugat să intrăm noi înaintea lor ca să aibă răgazul necesar pentru depășirea momentului dificil. Când ne-am îndepărtat puțin de ei înspre intrarea în sala în care se afla comisia, deși soțul meu este un bărbat învățat și el cu greul, mi-a spus cu vocea pierită și având lacrimi în ochi că și alți părinți sunt chinuiți, unii poate mai rău decât noi. Aveam apoi să aflăm, vorbind cu părinții băiețelului, că suferă de o formă gravă de autism și că fiind agresiv, și cu sine, și cu ceilalți, la ei în casă nu se găsesc obiecte ascuțite și că noaptea bieții de ei dorm cu rândul ca să nu se întâmple o nenorocire. Vedeți, de aceea atunci când sunt întrebată de cunoscuți ce mai fac, le răspund <<bine>> și adaug <<nu vă uitați lung pentru că întotdeauna este loc și de mai rău>>”.

Ce dovedesc aceste mărturisiri? Că statul român, care a început marea dezinstituționalizare din centrele rezidențiale pentru persoanele cu dizabilități grave, tocmai cele care necesită îngrijiri și supraveghere permanentă, preferă să scape de responsabilitatea ocrotirii lor, economisind buget sub stindardul autonomiei și integrării lor în comunitate. Sacrificând famiile, evident pe cele ale dezinstituționalizaților care încă mai au părinți și rude. Puținele familii care acceptă să fie sacrificate. Imaginați-vă că pentru părinții, însoțitorii ori asistenții personali care ajung să cedeze fizic și/sau psihic, statul s-a gândit să le ofere scurte ragazuri „pentru bolit sau odihnă”, preluând persoanele cu dizabilități câteva zile în centre de tip respiro. Asta în teorie, pentru că sunt multe orașe mari care nu au nici măcar un singur asemenea centru, iar acolo unde totuși acesta există, nu are capacitatea să primească atât de multe persoane cu dizabilități pentru câte vor fi făcute solicitări de către familiile și rudele încercate cu șocul dezinstitituționalizării. Funcționarii reformatori au ignorat realitatea, conform căreia, atunci când părinții persoanelor cu dizabilități grave mai trăiesc și au resursele fizice, psihice, materiale, precum și dedicația necesară pentru a se înhăma la o sarcină care le schimbă radical modul de viață, riscul instituționalizarii este minim. Acest risc practic nu a existat nici până la această nouă strategie reformatoare. La instituționalizare, se ajungea doar in extremis atunci când condițiile enumerate mai sus nu mai puteau fi îndeplinite și când, în mod justificat, această măsură devenea strict necesară. Și nu doar pentru supraviețuirea persoanelor cu dizabilități grave, ci și a celor care-i îngrijesc. Cât despre rudele din familia extinsă, acestea nu pot fi obligate să preia în îngrijire persoanele cu dizabilități grave, lipsite de autonomie. În astfel de situații, cum vor supraviețui procesului de dezinstituționalizare persoanele cu dizabilități grave, precum Victoria, dependente de îngrijiri acordate în regim permanent?

Ajutorul simbolic al statului: un scaun rulant cerut înapoi

Am vrut să aflăm și de la doamna Voicu opinia sa în legătură cu condiția persoanelor cu dizabilități din România. Ne-a răspuns: ,,Pentru toate persoanele cu handicapuri grave și foarte grave, la fel ca Victoria, statul ar trebui să scoată o lege specială care să țină cont de tot ce presupune condiția specială a acestora. O lege prin care astfel de ființe chinuite și total neputincioase să fie exceptate și de la limitarea tutelei, și de la prelungirea ei pe bază de reverificare a producerii unei minuni care să le fi transformat în oameni la fel ca ceilalți, și de la prevenirea instituționalizării care în cazul lor, pentru că au nevoie de îngrijiri complexe, non-stop, este vitală atunci când nu mai are cine să le îngrijească acasă. Echipele mobile despre care se vorbește nu pot fi non-stop la dispoziția celor care au nevoie. Victoria mai are doi frați și o soră, care o iubesc, dar cum aș putea să le cer, eu, părintele lor, care vrea doar binele pentru ei toți, să se sacrifice așa cum am făcut eu și soțul meu, după ce noi nu vom mai fi?! Să le cer să renunțe să aibă carierele lor, copiii lor, propriile lor vieți?! La acea răspântie la care ajungem toți, statul ar trebui să-și facă datoria de ocrotitor al cetățenilor săi neajutorați și să o preia pe Victoria într-un centru în care să-i acorde îngrijiri, așa cum am făcut-o noi. Până când nu va fi dată această lege iar statul cere înapoi un amărât de scaun rulant necesar unei ființe precum fiica mea și nu ține cont de costurile reale ale îngrijirilor necesare celor ca ea, considerând că este suficientă indemnizația de puțin peste 500 de lei, cred că este foarte clar care este condiția persoanelor cu dizabilități în România”.

Orice alt comentariu ar fi de prisos.

Foto realizată de Peter Klaus Tontsch, în cadrul întâlnirii de lucru a CNDR cu organizațiile persoanelor cu dizabilități din județul Argeș

Pe doamna Gheorghița Voicu, această mamă absolut admirabilă, am cunoscut-o și am avut ocazia să-i aflăm povestea de viață și opiniile la întâlnirea de lucru a reprezentanților Consiliului Național al Dizabilității din România cu cei ai persoanelor cu nevoi speciale din județul Argeș.

Vizualizează albumul foto integral aici

Consiliul Național al Dizabilității din România desfășoară proiectul „Criza din Ucraina: Soluții incluzive și recuperare pentru persoanele cu dizabilități, partea a II a”, cu asistență financiară din partea ONG-ului Christian Blind Mission (CBM) și a European Disability Forum (EDF) (Forumului European al Dizabilității).

,,Acest document a fost realizat cu asistența financiară a partenerului finanțator CBM și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității). Opiniile exprimate aici sunt cele ale Consiliului Național al Dizabilității din România și, prin urmare, nu pot fi considerate în niciun fel ca reflectând opinia oficială a partenerului de finanțare și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității).”

Articolul Gheorghița Voicu: Cineva a scris într-un comentariu că ,,trăim pe spinarea societății și că ar trebui să-mi trimit potaia la muncă”. Este o societate de la care nu mai cred că are rost să avem așteptări! apare prima dată în Jurnal Social.

Curtea Constituțională (CCR) a respins miercuri, cu majoritate de voturi, sesizarea PNL depusă împotriva legii care majorează Indicatorul Social de Referință (ISR) de la 500 de lei la 1.200 de lei în următorii trei ani. În funcție de acest indicator, care a fost majorat cu 140%, se calculează indemnizația de handicap și alte ajutoare sociale.

Legea pentru modificarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, care prevede majorarea valorii ISR, a fost adoptată pe 13 octombrie de Camera Deputaților cu 164 de voturi pentru, 91 de voturi contra și 5 abțineri.

Liberalii afirmă că legea este impredictibilă și contradictorie și că nu indică sursele de finanțare pentru majorările propuse.

,,Cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și a constatat că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă este constituțională în raport cu criticile formulate”, transmite CCR.

Potrivit proiectului de lege, majorarea se va face în etape, parlamentarii stabilind că valoarea indicatorului social de referinţă creşte anual până la atingerea valorii de 1.200 de lei, după cum urmează:

a) la data de 1 ianuarie 2021 – 780 lei

b) la data de 1 ianuarie 2022 – 990 lei

c) la data de 1 ianuarie 2023 – 1.200 lei.

„Începând cu data de 1 ianuarie 2024, valoarea indicatorului social de referinţă se modifică anual, prin Legea bugetului de stat, în funcţie de indicele de creştere a preţurilor de consum prognozat pe an/ an anterior”, se arată în proiectul de lege.

Impactul bugetar al creșterii într-un singur an era calculat de inițiatorul legii la 10,4 miliarde lei anual, sau 0,99 puncte procentuale din PIB (2019), în timp ce guvernul estima un impact bugetar anual de 856 milioane de lei lunar, adică peste 10 miliarde de lei anual. Având în vedere că Parlamentul a votat o creștere în etape, impactul bugetar ar urma să fie de circa 0,4% din PIB.

În ciuda creșterii prețurilor, valoarea ISR a rămas la nivelul de 500 lei, stabilit în 2008. Practic, timp de 12 ani, ajutoarele sociale au fost înghețate.

,,Raportarea prestaţiilor sociale la ISR şi plafonarea acestui indicator la nivelul stabilit în 2008 a făcut ca, în ciuda creşterii economice din ultimii ani, protecţia socială pe care o oferă statul român să fie tot mai precară şi insuficientă. Categoriile vulnerabile au fost excluse deliberat de la beneficiile creşterii economice. Astfel, ponderea gospodăriilor care nu au putut efectua la timp unele cheltuieli a crescut de la 23,8% în 2007 la 30% în 2018, INS”, precizează inițiatorii proiectului.

Liberalii susțin că Legea nu indică sursa de finanțare.

,,Dispozițiile Legii pentru modificarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă nu respectă reglementările de tehnică normativă în sensul în care reglementarea este impredictibilă și contradictorie. Este încălcat art.1 alin.(3) din Constituția României referitor la principiul securității juridice”, se arată în sesizarea PNL.

Ei mai menționează că pandemia de Covid-19 riscă să excludă de pe piaţa muncii şi să sărăcească sute de mii de  oameni care, până recent, aveau un loc de muncă, transformându-i în şomeri, iar apoi în beneficiari de ajutoare sociale. 

Articolul Curtea Constituțională a dat undă verde pentru creșterea ajutoarelor sociale apare prima dată în Jurnal Social.

În fiecare an, la 3 decembrie, este marcată Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi (International Day of People with Disability). Această zi a fost proclamată de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în 1992, prin rezoluția 47/3, pentru a sensibiliza opinia publică privind problematica persoanelor cu dizabilități și pentru a promova drepturile persoanelor cu handicap.

Tema aleasă în 2019 este ,,Promovarea participării persoanelor cu dizabilităţi şi a conducerii acestora: luarea de măsuri în cadrul Agendei pentru Dezvoltare Durabilă 2030″. În acest an, Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi se concentrează pe accesul acestor persoane la dezvoltarea incluzivă, echitabilă şi durabilă, aşa cum se prevede în Agenda pentru Dezvoltare Durabilă 2030, care se angajează să ,,nu lase pe nimeni în urmă” şi recunoaşte dizabilitatea ca fiind o problemă esenţială, ce trebuie luată în considerare în implementarea celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD-uri).

Luminița, din România, nu a avut acces la educație, și, atunci când lucra, i-au fost reținute salariile. Sven, din Suedia, trăiește cu teama de a nu-și pierde asistența și să fie nevoit să locuiască într-o instituție rezidențială. Familia Mariei Chiara, din Italia, și familia lui Joncour, din Franța, trăiesc în condiții precare, deoarece statul nu plătește pentru asistența lor personală. Matthieu a fost expulzat din Marea Britanie în Franța natală, deoarece a fost perceput ca o povară.

Aceste exemple arată modul în care țările UE au eșuat, în mare măsură, în reducerea sărăciei persoanelor cu dizabilități: 28,7% dintre persoanele cu dizabilități care trăiesc în UE, mai mult de 1 din 4, sunt sărace sau sunt expuse riscului de a fi sărace. Rata șomajului în rândul persoanelor cu dizabilități este mai mare decât a celor fără dizabilități. De fapt, situația s-a înrăutățit din 2010, în 11 țări.

Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele concluzii ale raportului european realizat de EDF privind drepturile omului. În general, raportul arată că țările UE nu au reușit să asigure sprijinul adecvat și protecția persoanelor cu dizabilități, în special în urma crizei financiare.

Acesta este motivul pentru care astăzi, de Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, Forumul european pentru persoane cu dizabilități (EDF) solicită Uniunii Europene și autorităților naționale și locale să adopte măsuri mai puternice de combatere a sărăciei persoanelor cu dizabilități, inclusiv:

• Stabilirea evaluării dizabilității: toate țările UE ar trebui să urmeze o abordare care examinează o combinație de drepturi, considerente funcționale, sociale și de mediu. Recunoașterea dizabilității ar trebui armonizată și recunoscută în întreaga UE, astfel încât persoanele cu dizabilități să nu fie nevoite să se supună evaluărilor de fiecare dată când se mută în alte țări.

• Oprirea „capcanei prestațiilor”: a nu încerca să împingă persoanele cu dizabilități la angajare, reducând indemnizația de handicap. Să se asigure că pensiile de invaliditate oferă un venit stabil și viabil și că prestațiile iau în considerare costurile suplimentare pe care le suportă persoanele cu dizabilități. De asemenea, să se asigure că pensiile nu sunt reduse sau oprite atunci când o persoană cu dizabilități începe să lucreze.

• Investirea în accesibilitate, structuri și servicii de sprijin: Asigurarea de noi soluții soluții în materie de locuințe, care să permită persoanelor cu dizabilități să trăiască în comunitate. Investirea fondurilor UE și naționale în accesibilitatea serviciilor generale pentru a reduce costurile legate de dizabilitate. De asemenea, investirea în servicii de asistență, inclusiv sisteme de sprijin pentru locuințe, sisteme de asistență pentru sănătate și sănătate mintală și sprijin pentru angajare.

EDF solicită UE și statelor sale membre să își respecte angajamentele față de Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și să se asigure că toate persoanele cu dizabilități pot trăi cu demnitate în comunitate și beneficiază de drepturi egale.

„Țările UE nu răspund așteptărilor cetățeniilor cu dizabilități. Ele trebuie să acționeze acum pentru a ne asigura că ne putem trăi viața cu demnitate, pentru a ne asigura că nu suntem lăsați în urmă.”, a declarat președintele EDF, Yannis Vardakastanis.

Articolul Cu prilejul Zilei internaționale a persoanelor cu dizabilități, EDF solicită UE și statelor sale membre să se asigure că toate persoanele cu dizabilități beneficiază de drepturi egale apare prima dată în Jurnal Social.