Persoanele cu dizabilități ies în stradă pentru drepturile lor, iar doi lideri vor intra în greva foamei

Guvernul ne vrea asistați sociali

Consiliul Național al Dizabilității din România organizează un protest în data de 4 decembrie, în intervalul orar 10 – 14, în parcul Izvor din București, vizavi de Parlament, intrarea de la Camera Deputaților.

Un punct important pentru care protestăm este legat de faptul că în Proiectul de lege privind sistemul public de pensii, Guvernul a ignorat total pensionarii cu dizabilități care au îndeplinit stagiul complet de cotizare în condiții de handicap.

,,În ultimii trei ani am trimis nenumărate petiții decidenților, ne-am întâlnit cu fiecare ministru al Muncii, am trimis solicitările legate de formula de calcul și alte propuneri de modificare Ministerului Muncii în perioada de transparență decizională a Proiectului de lege. Ca urmare a solicitării Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR), adresată domnului Prim-Ministru Marcel Ciolacu de a interveni de urgență pentru rezolvarea celor mai stringente probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilități din România, Cancelaria Prim-Ministrului a invitat delegația CNDR să ia parte la o întâlnire de lucru privind problemele persoanelor cu dizabilități, care a avut loc miercuri, 1 noiembrie 2023, la Palatul Victoria. CNDR a fost prezent prin delagatul său la dezbaterea publică, organizată de către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale în data de 08.11.2023. CNDR a depus propuneri de modificare a Proiectului de lege privind sistemul public de pensii, prin reprezentantul său, în Consiliul Economic și Social al României”, spune Daniela Tontsch, președintele Consiliului Național al Dizabilității din România.

După toate acestea, în Raportul comun asupra Proiectului de lege privind sistemul public de pensii, publicat de Biroul permanent al Senatului, în data de 14.11.2023, nu se regăsește nicio propunere trimisă de CNDR.

Consiliul Național al Dizabilității din România revendică următoarele drepturi:

1. indemnizația de handicap – CNDR a propus ca aceasta să se raporteze la salariul minim net pe economie astfel: 50% pentru persoanele încadrate în gradul grav de handicap, 40% pentru persoanele încadrate în gradul accentuat și 30% pentru persoanele încadrate în gradul mediu.

2. formula de calcul a pensiei – CNDR insistă ca, pentru pensionarii cu dizabilități, formula de calcul a pensiei să rămână cea prevăzută de Legea nr. 263/2010, în vigoare la această dată. Menținerea actualei formule de calcul vine în mod real în sprijinul acestor persoane, reprezentând un puternic factor stimulativ pentru efortul acestora de a-și găsi și de a-și menține un loc de muncă. De asemenea, CNDR solicită să se respecte principiul echității în noua lege a pensiilor; să se preia în noua lege a pensiilor prevederile Art. 52 din Legea 127/2019 privind Sistemul Public de Pensii, care prevede că „persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, în funcţie de gradul de handicap, dovedit cu certificat de încadrare în grad şi tip de handicap cu valabilitate permanentă, în condiţiile Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

după cum urmează:

a) indiferent de vârstă, dacă au realizat, în condiţii de handicap grav, cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare;

b) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap accentuat, dacă au realizat, în condiţii de handicap accentuat, un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani;

c) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap mediu, dacă au realizat, în condiţii de handicap mediu, stagiul complet de cotizare.

Asta înseamnă că persoanele cu handicap grav se pot pensiona indiferent de vârstă după ce au realizat o treime din stagiul complet de cotizare, în prezent acestea așteaptă vârsta de pensionare ca să se poată pensiona, respectiv 50 de ani, 60 de ani.

3. Subvenționarea tehnologiei asistive pentru persoanele cu dizabilități

Tehnologia asistivă este esențială pentru persoanele cu dizabilități, deoarece le poate îmbunătăți calitatea vieții și le poate oferi oportunități de a participa activ în societate. Cu toate acestea, accesul la tehnologia asistivă rămâne limitat din cauza costurilor foarte ridicate.

4. Accesibilizarea spațiului fizic și informațional

Accesibilizarea este un element crucial care permite persoanelor cu dizabilități să participe pe deplin la viața socială, economică și culturală. Este necesar să se accelereze procesul de accesibilizare a mediului fizic, precum și al mediului digital. Aceasta va implica adaptarea infrastructurii, a clădirilor și site-urilor web pentru a fi accesibile pentru toate categoriile de persoane cu dizabilități.

5. Drepturile asistenților personali – salarii decente

Mai multe informații despre protest puteți găsi, accesând pagina dedicată evenimentului: https://www.facebook.com/events/1121365928826790?ref=newsfeed

Cei interesați să participe la protest pot citi, mai jos, Protocolul privind organizarea și desfășurarea adunării publice solicitată pentru data de 4 decembrie 2023:

Articolul Protest: Revendicăm drepturile persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: Ali Anis

În Uniunea Europeană trăiesc aproximativ 80 de milioane de persoane cu dizabilități, un număr destul de mare când auzim această cifră pentru prima dată, dar mult mai mult raportat la populația țărilor dacă e să comparăm cu situația României, unde procentul persoanelor cu dizabilități reprezintă mai puțin de 5% din populația României. Faptul că aceștia sunt mai puțini nu înseamnă că trăiesc mai bine, din contră, dacă în 2007, anul în care România a aderat la UE, indemnizația unei persoane cu handicap grav era egală cu 70% din salariul minim net pe economie, acum indemnizația unei persoane adulte cu handicap este de doar 526 de lei,  adică a scăzut la aproape 35% din salariul minim net pe economie.

Chiar dacă indemnizația pentru persoana cu handicap grav s-a mărit cu 26 de lei, în martie 2022, totuși aceasta a ajuns să fie mai mică decât alocația copiilor sub doi ani, semn că autoritățile statului au neglijat foarte mult această categorie vulnerabilă. În schimb, au premiat alte categorii de foști demnitari, magistrați, polițiști, militari, cu pensii speciale și ,,nesimțite”.

Un simplu calcul matematic arată că un magistrat în anul 2021 avea o pensie specială medie de 20.000 de lei, egală cu 40 de indemnizații pentru persoane cu handicap grav, cu 53 de indemnizații pentru persoane cu handicap accentuat sau cu 333 de indemnizații pentru persoane cu handicap mediu. Putem spune că este una dintre marile nedreptăți existente pentru persoanele cu dizabilitați din România.

Un alt calcul ar fi că, dacă s-ar tăia pensile nesimțite ale unui numar de doar 1,000 de magistrați, am putea mării indemnizațiile a 80.000 de persoane cu handicap grav cu 50%, fără să mai menționăm alte categorii de demnitari, de la procurori la parlamentari, care primesc lunar sume de ordinul zecilor de mii de lei.

Conform declarației fostului ministru al Economiei, Claudiu Năsui, cheltuielile statului cu aceste pensii s-au ridicat la peste 10 miliarde de lei, în 2020, o sumă  enormă care ar putea da speranțe pentru mii de persoane cu dizabilități, prin crearea a noi locuri de muncă adaptate nevoiilor speciale, care să-i ajute la integrarea în societate și să-i apropie de o viață cât mai activă și normală, departe de sărăcia în care trăiesc aceștia.

Lipsa de integrare socială, educațională, culturală, integrarea pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și, nu în ultimul rând, faptul de a nu avea instituțiile statului adaptate conform nevoilor speciale, se reflectă atât asupra întregii societăți, cât și asupra familiilor persoanelor cu nevoie speciale. De cele multe ori, unul dintre părinți părăsește locul de muncă pentru a avea grija permanentă de acea persoană.

Articolul Câte zeci de indemnizații de handicap valorează pensia specială a unui magistrat? apare prima dată în Jurnal Social.

Peste 250 de organizații care activează în domeniul protecției drepturilor persoanelor cu dizabilități au trimis o Scrisoare deschisă Primului ministru al României, Nicolae Ciucă, ministrului Muncii, Marius Budăi, președinților partidelor din coaliția de guvernare și Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități prin intermediul căreia solicită, ca în contextul adoptării Pachetului social de măsuri destinate sprijinirii categoriilor vulnerabile, de a se avea în vedere și majorarea indemnizației persoanelor cu handicap. Actualele cuantumuri ale acesteia sunt umilitoare, iar decalajul între persoanele cu dizabilități și celelalte categorii sociale a devenit inacceptabil de mare, paradoxal, de-a lungul unei perpetue reforme dedicate celor mai vulnerabili membri ai societății. Acest aspect este evidențiat și de recentul Pachet social de măsuri destinate sprijinirii categoriilor vulnerabile.

Redăm scrisoarea deschisă integral:

Scrisoare deschisă

În contextul adoptării de către Guvernul României a pachetului social de măsuri destinate sprijinirii categoriilor vulnerabile, considerăm că, în cadrul acestuia, s-ar fi impus și se impune includerea majorării valorii indemnizației de handicap. Acordarea celei de-a XIII-a indemnizații de handicap nu compensează sărăcia în care se zbate categoria profund defavorizată a persoanelor cu dizabilități din țara noastră.

Domnule Prim-ministru, vă adresează această scrisoare deschisă următoarele organizații: Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), prin filialele organizațiilor neguvernamentale membre și sucursalele acestora, reprezintă un număr de peste 300 000 de persoane cu dizabilități; FEDRA- Federația pentru Drepturi și Resurse pentru Persoanele cu Tulburări în Spectrul Autist- 19 ONG-uri ale părinților copiilor cu TSA și care reprezintă aproximativ 2000 de persoane cu dizabilități; Federația Dizabnet – 50 ONG-uri membri; Rețeaua părinților din Asociațiile Down România – 21 asociații; Federația Incluziune- 20 ONG-uri membre; ROTSA- Rețeaua Organizațiilor în Autism – 86 ONG-uri membre, însemnând 4000 de persoane cu dizabilități reprezentate; FOPCD- Federația Organizaţiilor de Părinți care au Copii cu Dizabilități – 19 ONG-uri membre, însemnând peste 500 de persoane cu dizabilități reprezentate; Asociația de Sprijin a Persoanelor cu Nevoi Speciale- Luceafătul, Neamț; Asociația Help Autism; Fundația Star of Hope; Asociația Calea Spre Acces; Fundația Păpădia Iași; Asociația Pro ACT Suport; Asociația IL Chicco; Asociația Bună Ziua Copii din România, Bârlad; Fundația Corona, Iași; Fundația Serviciilor Sociale Bethany Iași; Organizația Umanitară Concordia; Fundația Tanner Galați; Asociația Surâsul Albastru, Iași; Fundația FARA; Fundația Ancora Salvării; Asociația Necuvinte; Fundația Centrul de Mediere și Securitate Comunitară Iași; Asociația Institutul Bucovina Suceava; Asociația Reaching Out România.

În numele persoanelor cu dizabilități pe care le reprezintă, organizațiile semnatare ale acestei scrisori deschise vă transmit rugămintea de a avea în vedere și majorarea indemnizației acordate persoanelor cu dizabilități, măsură stringent necesară în vederea unei mai bune integrări în societate și a unei existențe, dacă nu decentă, măcar demnă. Actualele cuantumuri ale indemnizației de handicap sunt umilitoare. Ce poate face cu suma de 350 de lei o persoana handicap grav? Ce poate face cu 265 lei o persoana cu handicap accentuat și cu 60 de lei o persoană cu handicap mediu?

Facem prezenta solicitare în contextul în care cheltuielile de subzistență au crescut exploziv acesta fiind motivul pentru care Guvernul pe care îl conduceți a considerat necesară majorarea pensiei minime garantate și a alocației pentru copii, sprijinind astfel categoriile sociale cu un grad mare de risc de sărăcie și de excluziune socială. În mod inexplicabil și injust, pentru categoria persoanelor cu dizabilități, poate cea mai vulnerabilă, s-a considerat că suma de 350 de lei acordată la final de an (împărtiță la 12 luni) ar putea fi un ajutor suficient, acordat cu un efort bugetar minim.

În aceste condiții, suntem nevoiți să vă amintim că Articolul 4 al Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, semnată de România și ratificată prin Legea nr. 221/2010, consființește că statele membre se angajează ”să ia în considerare protecția și promovarea drepturilor omului pentru persoanele cu dizabilități în toate politicile și programele” pe care le adoptă și le pun în practică.

În analiza acestei solicitări, vă rugăm să aveți în vedere și faptul că, în ultimul deceniu, majorările aplicate indemnizației de handicap au fost simbolice în raport cu evoluția costurilor de subzistență precum și cu creșterea nivelului de trai a altor segmente sociale adâncindu-se astfel o discrepanță care contravine Articolului 4 al Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Mai mult, toți ceilalți indicatori de sprijin social din partea statului au fost actualizați frecvent și în mod semnificativ, dar nu și pentru persoanele cu dizabilități accentuând sentimentul de excluziune, de ignorare a celor mai vulnerabili membri ai societății. Aceștia sunt percepuți ca având un potențial de presiune neglijabil. O asemenea abordare, generatoare de adâncă dezamăgire pentru persoanele cu dizabilități, este incompatibilă atât cu obligațiile asumate de România pe plan internațional, cât și cu principiul fundamental al egalității de tratament pe care se susține că l-ar respecta societatea noastră.

În sprijinul susținerilor de mai sus vă prezentăm o situație comparativă care ilustrează elocvent inechitatea socială perpetuată pe fondul indiferenței cu care, în mod regretabil, au fost tratate persoanele cu dizabilități în ultimii ani:

– Alocația pentru copii: 2011 – 42 lei; 2021 – 214 lei.

– Salariul minim brut pe țară: 2011 – 670 lei; 2021 – 2300 lei.

– Pensia minimă garantată: 2011 – 350 lei; 2021 – 800 lei.

– Indemnizaţia pentru handicap grav: 2011 – 202 lei; 2021 – 325 lei.

Așadar, în vreme ce, în ultimii 10 ani, alocația pentru copii a fost majorată cu 409,52%, salariul minim brut cu 243,28% și pensia minimă garantată cu 128,57%, indemnizația pentru gradul grav de handicap a crescut cu doar 60,89%, ceea ce sperăm că veți fi acord că este revoltător și profund inechitabil.

Nu vom insista aici asupra problemelor multiple și complexe cu care se confruntă în societate persoanele cu dizabilități din cauze care au la baza subfinanțarea programelor specializate strict necesare acestora.

Tehnologia asistivă nu este subvenționată, accesibilizarea mediului informațional și fizic este la nivel de deziderat, dispozitivele medicale de strictă necesitate în cazul anumitor tipuri de dizabilitate sunt departe de standardele europene în materie, iar locurile de muncă adaptate sunt, asa cum bine se știe, foarte puține (de unde și gradul scăzut de ocupare și deci cel crescut de pauperizare al categoriei sociale reprezentate de persoanele cu dizabilități).

În aceste condiții, majorarea semnificativă a indemizației de handicap reprezintă exclusiv o necesitate. Această indemnizație nu constituie un venit în sine, din care beneficiarul poate să-și asigure existența, ci doar o sumă compensatorie acordată cu scopul de a acoperi cheltuielile suplimentare necesare pentru a putea îndura mai ușor dizabilitatea. În cele mai multe cazuri însă, pentru persoanele cu dizabilități indemnizația de handicap este singurul venit, evident insuficient chiar și pentru un trai mizer.

De aceea, pentru înlăturarea discriminării persoanelor cu dizabilități în cadrul adoptării Pachetului social de măsuri destinate sprijinirii categoriilor vulnerabile, vă solicităm majorarea indemnizației de handicap după cum urmează:

– pentru gradul grav, la nivelul pensiei minime garantate;

– pentru gradul accentuat, 70% din valoarea pensiei minime garantate;

– pentru gradul mediu, 40% din valoarea pensiei minime garantate.

Avem convingerea că numai astfel se poate întregi cu adevărat, în spiritul egalității de tratament a tuturor membrilor societății, paradigma “măsurilor de protecție socială”. Că numai astfel, actuala clasă politică le poate demonstra persoanelor cu dizabilități acordul și intenția de a înceta să le mai ignore, de a le considera, în sfârșit, o parte a societății. Altminteri, decalajul social dintre persoanele cu dizabilități și restul românilor va deveni tot mai mare, tot mai greu de surmontat, anulându-le practic dreptul la o viață măcar demnă, daca nu decentă.

Contăm pe sprijinul dumneavoastră încrezători că veți înțelege sensul profund uman și disperarea care răzbate din solicitarea noastră.

Cu stimă,

Președinte CNDR

Daniela TONTSCH

Articolul „Simbolismul” celei de-a treisprezecea indemnizații de handicap nu reprezintă „o măsură destinată sprijinirii celei mai vulnerabile categorii”! apare prima dată în Jurnal Social.