În ultimul timp, tehnologia a avansat extrem de mult, încât este prezentă în tot mai multe sfere ale vieții cotidiene. Oferind un viitor mai luminos pentru persoanele cu dizabilități, scaunele rulante autonome sunt acum la orizont.

După ce au dezvoltat vehicule de golf autonome și mașini electrice, cercetătorii de Universitatea Singapore și MIT au inventat și prezentat un scaun rulant autonom în cadrul unui spital. Acest dispozitiv ingenios este o extensie a scuterului autonom, lansat de MIT, în urmă cu doi ani –dovadă a succesului echipei Singapore-MIT Alianța pentru Cercetare și Tehnologie (SMART), o colaborare între cercetătorii de la MIT și Singapore.

În fruntea acestui proiect inovator se află o româncă, Daniela Rus, profesor de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor şi Inteligenţă Artificială (CSAIL) la MIT. Ea a afirmat că tehnologia autonomă dezvoltată aici ar putea fi aplicată dispozitivelor cu greutate redusă, cum ar fi scuterele și scaunele rulante autonome. Acest proiect a durat timp de un an și jumătate. Scaunul rulant autonom are rolul de a oferi un grad ridicat de independență și mai mult control persoanelor cu dizabilități, sporind ușurința și confortul lor în viața de zi cu zi. Spre deosebire de scaunele rulante convenționale sau electrice, oamenii nu trebuie să se mai concentreze pe controlul dizpozitivului în timpul unei călătorii. În schimb, ei pot doar să se pună pe scaun, să introducă destinația dorită, iar scaunul va trimite destinația către sistemul dezvoltat de SMART și va reface traseul cel mai eficient. Ulterior, el va transfera în mod autonom oamenii către destinațiile lor fără alte instrucțiuni și fără să fie nevoie de cineva care sa-i împingă.

În timpul călătoriei, scaunul rulant autonom folosește senzori pentru a identifica mediul înconjurător și pentru a compara ceea ce vede cu ceea ce arată harta. Când vehiculul întâmpină obstacole și alte persoane neînregistrate pe hartă în timp real, acesta va reacționa și îi va ocoli. Dr. Daniela Rus consideră că această tehnologie inovatoare ar putea aduce o mai mare flexibilitate și mai multă mobilitate persoanelor cu dizabilități și, în același timp, ar ușura munca doctorilor și a asistentelor care s-ar putea concentra mai mult pe îngrijirea pacientului și mai puțin pe munca de logistică: dacă au obiectele necesare și personalul adecvat la locul potrivit.

,,Când am vizitat mai multe comunități de pensionari, am realizat că o bună mobilitate contribuie la creșterea calității vieții. Vrem să ajutăm oamenii să se deplaseze cu ușurință”, spune dr. Daniela Rus, prima femeie director al celui mare laborator de cercetare al MIT.

Scaunul rulant autonom are următoarele funcții:

• Este controlat complet de un computer de bord.
• Utilizează trei senzori LIDAR pentru a detecta obstacolele.
• Are șase roți ceea ce îl face foarte stabil.
• Are capacitatea de a trece cu ușurință prin spații strâmte, cum ar fi rampele înguste, holurile și ușile.
• Poate să efectueze o mișcare de 360 de grade.

Scaunul inovator nu este special doar pentru spitale, ci și pentru alte locuri, cum ar fi centrele comerciale sau parcurile de distracții pentru persoanele cu dizabilități. Acesta ar putea ajuta mai multe persoane cu dizabilități să iasă și să vadă lumea.

Articolul Scaunele rulante autonome, dezvoltate de echipa SMART, promit o mai mare independență pentru persoanele cu handicap apare prima dată în Jurnal Social.

Multe persoane cu dizabilități sunt educate pentru a fi cât mai independente posibil, în scopul de a-și susține ferm convingerea că pot obține aproape orice în viață, dacă își vor pune asta în minte. Pe de altă parte, accentul puternic pe independență și realizare poate ajuta persoanele cu dizabiltăți să-și împlinească visurile. Însă dezavantajul este că această atitudine aduce cu sine o presiune mai mare a societății, precum și costuri personale, menționează publicația Disability Horizons.

Karen Mogendorff, editorul adjunct al publicației citate mai sus, și-a propus prin acest articol să investigheze aspectul negativ ale obsesiei societății cu privire la independență, care nu este întotdeauna în interesul tuturor persoanelor cu dizabilități.

Nu este nimic greșit în a te strădui să fii cât mai independent posibil – până la un punct. Majoritatea persoanelor cu dizabilități își doresc să ducă o viață ,,normală” și sunt foarte creativi în ceea ce privește realizarea visurilor și a obiectivelor lor.

Cu toate acestea, accentul puternic pus pe obținerea și menținerea independenței economice și personale ca un scop măreț, are în sine și o parte întunecată. Pentru început, oamenii cu dizabilități care nu se simt împliniți din punct de vedere financiar sau personal tind să fie descriși de mass-media ca fiind leneși, că nu încearcă destul de mult sau chiar șarlantani.

Convingerea optimistă că oricine poate avea succes dacă muncește din greu pune povara eșecului pe umerii celor care nu ating un nivel de independență acceptabil din punct de vedere social. Dar această mentalitate ignoră în totalitate barierele fizice și sociale – de la mijloace de transport inaccesibile până la atitudini negative cu privire la persoanele cu dizabilități. Există multe practici care pot împiedica persoanele cu dizabilități să realizeze ceea ce-și doresc sau chiar să trăiască așa cum doresc.

Mentalitatea de tipul ,,da, tu poți” ignoră, de asemenea, faptul că într-o societate capitalistă trebuie să faci mai bine lucrurile decât colegii tăi pentru a obține un loc de muncă sau a fi recunoscut. De multe ori, pur și simplu nu este suficient să poți face ceva sau să fii bun la ceva, ci trebuie să fii mai bun decât unul dintre competitorii tăi.

Natura competitivă a societății contemporane înseamnă că oamenii mereu vor fi percepuți ca ,,învingători” și ,,învinși”: cei cu locuri de muncă și cariere și cei care nu pot găsi un loc de muncă. Cei care se căsătoresc și care au familii și cei care încă caută dragostea. Succesul unuia este întotdeauna pierderea multor altora.

Având în vedere că ,,cei dezavantajați” sunt o parte inevitabilă a sistemului nostru economic și social, societatea a găsit o cale prin care să aibă grijă de ,,învinșii” ei. Aceasta vine adesea sub forma prestațiilor sociale, o modalitate de a atenua aparent impactul negativ al unei societăți capitaliste.

Specialiștii din domeniul dizabilității susțin că mentalitatea de tipul ,,da, tu poți ” afectează masiv politicile de reformă ale ajutoarelor sociale. Pensia de invaliditate a fost din ce în ce schimbată cu așa-numitul stimulent pentru întoarcerea la muncă. Această schimbare este considerată a avea legătură cu ideea că cele mai multe persoane cu dizabilități ar trebui să poată să obțină un loc de muncă dacă se străduiesc suficient de mult.

Cei care nu reușesc riscă să fie catalogați ca fiind leneși, pasivi sau necinstiți. Dar statisticile privind ocuparea forței de muncă spun în mod constant o poveste diferită, aceea că cei mai mulți cetățeni cu handicap nu reușesc să obțină un loc de muncă avantajos, indiferent de motivația lor.

Mentalitatea de tipul ,,da, tu poți” nu afectează doar poziția socio-economică a persoanelor cu handicap, ci și le poate costa personal. Mulți oameni cu dizabilități au dificultăți în ceea ce privește efectuarea sarcinilor și activităților de bază din cauza bolilor cronice. Dacă trăiți cu o deficiență, sarcinile de zi cu zi, cum ar fi treburile casnice, vă pot costa o cantitate disproporționată de energie sau de timp, chiar dacă dispuneți de toată asistența potrivită. Dar tocmai pentru că unii oameni pot îndeplini anumite sarcini, nu înseamnă că ar trebui să fie în detrimentul lor.

Acest lucru nu este valabil numai pentru treburile casnice. De exemplu, dacă cineva merge șchiopătând, mentalitatea ,,da, tu poți” ar presupune că el ar trebui să meargă cât mai mult posibil. Cu toate acestea, mersul cu dificultate taxează persoanele cu dizabilități mult mai mult decât pe cei valizi. Prin urmare, trebuie să fie mai selectivi atunci când merg, de exemplu, să folosescă un scaun rulant. Ei, și numai ei, își cunosc propriile corpuri.

Faptul de a-ți îndeplini sarcinile fără a te folosi de un echipament ortopedic, cum ar fi scaunul rulant sau bastonul, este văzut într-un mod favorabil de către societate. Acest lucru pune într-o lumină negativă astfel de echipamente, ceea ce le determină pe persoanele cu handicap să amâne folosirea lor cât mai mult timp posibil, chiar dacă acestea le pot ajuta să evite durerea și oboseala. În plus, aceste dispozitive pot ajuta persoanele cu dizabilități să-și păstreze energia și să-și mențină cât mai mult abilitățile funcționale. Folosirea echipamentelor ortopedice și a ritmului propriu încalcă noțiunea ,,da, tu poți”.

Cu toții putem ,,câștiga” viața dacă se pune mai puțin accent pe independență atunci când nu este de fapt utilă în societatea noastră în general și în special în rândul persoanelor cu handicap. Independența este bună, atât timp cât rămâne un mijloc și nu un scop în sine.

Traducere: Lavinia Elena Niculicea

Sursa…

Articolul Este mentalitatea de tipul ,,Da, tu poți” întotdeauna bună? apare prima dată în Jurnal Social.