Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMSS) a anunțat, marţi, 9 ianuarie 2024, că încă 40 de centre de zi pentru persoane cu dizabilităţi şi persoane vârstnice vor fi finanţate prin PNRR cu aproximativ 21 de milioane de euro, pentru dezvoltarea serviciilor de asistenţă socială.

,,Încă 40 de centre de zi cu componenta de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități și persoane vârstnice vor fi finanțate prin PNRR cu 104.127.264 de lei (aproximativ 21 de milioane €), pentru dezvoltarea serviciilor de asistență socială”, a transmis Ministerul Muncii, într-un comunicat de presă.

Potrivit sursei citate, noile proiecte vor duce la îmbunătățirea calității vieții pentru încă 5.600 de beneficiari.

,,Ca urmare a accesării de către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMSS) a axelor de finanțare prin PNRR, în total sunt finanțate 105 centre de zi cu componenta de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități, cu o valoare totală de 50.150.000 de euro, și 71 de centre de zi cu componentă de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice, cu o valoare totală de 86.000.000 euro. Astfel, numărul total de beneficiari sprijiniți prin aceste măsuri depășește 11.000 de persoane”, se arată în comunicat.

Ministerul Muncii a precizat că evenimentul de semnare a contractelor a avut loc la sediul Guvernului României unde au fost prezenți reprezentanții comunităților locale admise în cadrul apelurilor de proiecte.

„Proiectele au ca obiectiv construirea unor spații pentru servicii de asistență și recuperare, precum și pentru renovarea și reabilitarea unora existente. Investițiile vor duce la sporirea accesului persoanelor vulnerabile, inclusiv persoanelor cu dizabilități și persoanelor în vârstă, la servicii sociale de calitate”, a declarat Simona Bucura-Oprescu, ministrul Muncii și Solidarității Sociale.

Beneficiarii eligibili sunt furnizorii publici de servicii sociale, iar în cadrul apelurilor de proiecte au fost încurajate parteneriatele cu furnizorii privați. Scopul întregului demers este îmbunătățirea calității vieții și incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități și a vârstnicilor, parte importantă a reformei serviciilor de asistență socială pe care Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a inițiat-o.

,,Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMSS), în calitate de coordonator de reformă și/sau investiții și de beneficiar al reformelor/investițiilor în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, are responsabilitatea gestionarii a trei apeluri de proiecte aferente componentei C13 – Reforme sociale, specifice Investiției 2 – Reabilitarea, renovarea și dezvoltarea infrastructurii sociale pentru persoanele cu dizabilități, țintele 395 și 396 și pentru care a redeschis apelurile, respectiv Investiției 4 – Dezvoltarea unei rețele de centre de îngrijire de zi și de reabilitare pentru persoane vârstnice, ținta 400”, a mai menționat Ministerul Muncii.

Articolul Comunitățile locale, finanțate pentru dezvoltarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice și cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

S-au împlinit peste două decenii de când Fundația Crucea Alb – Galbenă a creat și implementat, în România, serviciile medicale de îngrijire la domiciliu decontate de Casa de Asigurări de Sănătate.

În cei peste 25 de ani de activitate, prin Fundaţia Crucea Alb-Galbenă România au fost îngrijiţi peste 30.000 de pacienţi.

,,25 de ani de muncă făcută cu iubire și profesionalism pentru ca un număr cât mai mare de oameni să beneficieze de servicii de calitate, de înaltă performanță și inovație de îngrijire la domiciliu. Mulțumesc prietenilor belgieni și români, sponsorilor, partenerilor și finanțatorilor care au fost alături de noi, echipei CAGR care a devenit, în timp, familia mea prietenoasă, caldă, plină de solitaritate și respect și, nu în ultimul rând, președintelui nostru, domnul prof. dr. Ioan Bruckner”, a declarat Măriuca Ivan, director general al Fundaţiei Crucea Alb – Galbenă România.

Prin Crucea Alb – Galbenă România, pacienţii pot beneficia, la cele mai înalte standarde, la recomandarea medicului de: administrarea medicaţiei, pansamente, perfuzii, sondaje, kinetoterapie, consult medical, precum şi EKG, monitorizare prin sistemul de teleasistenţă şi teleurgenţă Butonul Roşu.

,,Cu o echipă pluridisciplinară de profesioniști, Fundația Crucea Alb – Galbenă România a fost și rămâne vârful de lance în introducerea îngrijirii la domiciliu în legislația românească. În urmă cu 20 de ani, Fundaţia Crucea Alb – Galbenă România a obţinut prima autorizare, acreditare şi contractare cu casele de asigurări de sănătate, a reuşit să creeze un model de îngrijiri integrate la domiciliu și a creat primele modele de parteneriate cu autorităţile locale şi centrale”, se arată într-un comunicat al Fundaţiei Crucea Alb-Galbenă România.

Potrivit sursei citate, în acest moment, Fundația dezvoltă o soluţie informatică de management al serviciilor medicale la domiciliu şi continuă oferirea de servicii medicale gratuite la domiciliu decontate de Casele de Asigurări de Sănătate.

Tot în urmă cu 20 de ani, datorită meritelor deosebite și implicării în viața comunității, Fundația a obținut Statutul de Utilitate Publică, dar care, până în prezent nu a adus beneficii, ci doar recunoaștere.

Rugămintea mea pentru jucătorii din sistem este să contribuim împreună la consolidarea, în toate regiunile României, a unui sistem funcţional şi unitar pentru asigurarea unei bătrâneţi decente. Nu ne putem lamenta cu toţii că nu se mai poate face nimic, ci trebuie să încercăm să construim o temelie solidă şi robustă care să nu se prăbuşească la fiecare schimbare electorală. Suntem cu toţii datori să lăsăm ca testament un exemplu de bună practică, pentru că bătrâneţea este a tuturor şi a fiecăruia dintre noi!”, a mai spus Măriuca Ivan.

Pentru a beneficia de îngrijiri medicale la domiciliu, în primul rând, pacientul sau aparținătorii acestuia trebuie să se adreseze medicului de familie, medicului specialist sau medicului curant şi să solicite dreptul de a primi îngrijire la domiciliu.

În contextul actual, serviciile de asistenţă medicală la domiciliu sunt alternativa reală la instituţionalizare. (…) Orice persoană asigurată are dreptul să beneficieze de servicii de îngrijire medicală la domiciliu, pentru maxim 90 de zile pe an, decontate de Casele de Asigurări de Sănătate”, au precizat reprezentanții fundației.

Pentru detalii, orice persoană interesată poate suna la Call Center-ul Fundaţiei, la numărul de telefon: 021.315.12.56, de luni până vineri, în intervalul orar 08:00 – 20:00.

Articolul Fundaţia Crucea Alb – Galbenă oferă servicii medicale de îngrjire la domiciliu decontate de Casa de Asigurări de Sănătate apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: avocat ENCIU NICOLAE

Persoanele cu handicap grav, conform certificatelor de încadrare în grad de handicap, necesită servicii de îngrijire din partea asistentului personal în mod continuu, atât ziua, cât și noaptea, atât în timpul săptămânii, cât și în timpul weekendului, atât în perioada de activitate a asistentului personal, cât și în perioada de absență temporară a asistentului personal (când acesta este în concediu legal de odihnă sau în concediu medical).

Nevoia persoanei dependente de a fi îngrijită, la domiciliu, este în realitate una permanentă, iar Legea 292/2011 acoperă aceste servicii sociale prin îngrijitor formal, adică asistent personal neprofesionist, doar pentru 8 ore/zi – noapte, zilnic (prin interpretare a legii rezultând că dreptul la îngrijire personală la domiciliu include și zilele de sâmbătă și duminică, precum și zilele de sărbători legale, atunci când asistentul personal este liber, conform legii).

Pentru restul de 16 ore/zi cât statul nu asigură serviciile de îngrijire personală, aceste servicii sunt asigurate, în mod efectiv, de îngrijitori informali (neplătiți), care de cele mai multe ori sunt membrii de familie ai persoanei dependente sau chiar asistentul personal neprofesionist (membru de familie al persoanei dependente), care este în fapt plătit doar pentru cele 8 ore/zi (și doar maxim 40 ore/săptămână, conform Legii 53/2003 – Codul Muncii și contractelor individuale de muncă), însă prestează activitate în folosul persoanei dependente 24 ore/zi și 365 zile/an.

Punând în contrapondere drepturile persoanei dependente prevăzute de Legea 292/2011 (îngrijire personală la domiciliu 8 ore/zi, zilnic, pe parcursul celor 365 zile ale unui an calendaristic) cu drepturile asistentului personal neprofesionist, conform art. 37 alin. (1) din Legea 448/2006 (pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi:

b) program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână;

 c) concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat în instituții publice),

rezultă că rămân neacoperite serviciile de îngrijire personală la domiciliu pentru perioadele ce depășesc cele 40 zile/săptămână limitate de art. 37 alin. (1) din Legea 448/2006 și de Legea 53/2003 – Codul muncii, respectiv 8 ore/zi în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale. Acest drept al persoanei dependente există, este prevăzut în lege, însă nu este asigurat de către autoritățile administrației publice locale, care au obligația, conform art. 7 din Legea 448/2006 de a asigura aceste servicii conform legii.

În speță se pune problema dacă îngrijirea prestată de asistenții personali în zilele de sâmbătă și duminică, peste programul normal de lucru de 40 ore/săptămână, și în zilele de sărbători legale sau alte zile libere legale, astfel cum sunt prevăzute acestea în Codul muncii, creează dreptul la plata de ore suplimentare pentru asistentul personal sau creează dreptul persoanei cu handicap grav la plata indemnizației de însoțitor, din care să poată plăti o altă persoană care să îi asigure în aceste zile aceleași servicii ca și asistentul personal.

Textul legal incident de la care trebuie pornită analiza este:

Legea 292/2011 – Articolul 52

(3) Persoana dependentă care necesită asistență și/sau supraveghere permanentă poate beneficia de îngrijire zilnică acordată la domiciliu, de îngrijitorul formal, pentru maximum 8 ore/zi, consecutive sau repartizate la intervale regulate pe parcursul zilei.

Legiuitorul primar a prevăzut posibilitatea pentru persoana dependentă de a beneficia de îngrijire zilnică acordată la domiciliu, adică de luni până duminică, în considerarea faptului că handicapul acesteia, dependența acesteia, este permanentă, continuă, și nu poate fi lipsită de aceste servicii de îngrijire la domiciliu în zilele în care asistentul personal nu desfășoară activitate, pentru că nu poate fi plătit conform contractului individual de muncă încheiat cu autoritățile publice locale.

Nevoile de bază și nevoile instrumentale ale persoanei cu handicap grav sunt zilnice, iar aceste nevoi nu și le poate satisface singur, iar prin certificatul de încadrare în grad de handicap statul român recunoaște oficial această stare de nevoie de ajutor permanent.

Ajutorul de care are nevoie o persoană dependentă este cu totul altul decât ceea ce acoperă Codul Civil prin reglementarea obligației de întreținere de la art. 516 și următoarele din Codul Civil, contrar a ceea ce susțin autoritățile publice locale pusă în situația să asigure aceste servicii.

Este adevărat că întreținerea se datorează și între rudele în linie dreaptă, conform prevederilor art. 516 alin. (1), iar întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere, dar și cu mijloacele celui care urmează a o plăti (art. 529 alin. 1 Cod civil), însă conținutul obligației legale de întreținere executată în natură (pe care o invocă invariabil toți angajatorii asistenților personali) este cel reglementat de art.530 alin.(1) Cod civil:

Articolul 530

Modalitățile de executare

• Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.

iar în continuare Codul civil reglementează situațiile în care întreținerea nu se poate sau nu se vrea asigurată în natură:

(2) Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.

(3) Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile.

Executarea în natură a obligației de întreținere constă în punerea la dispoziția persoanei întreținute a  celor necesare traiului și suportarea cheltuielilor de educație, învățătură și pregătire profesională.

Pe de o parte, din perspectiva asigurării celor necesare traiului, persoana obligată la întreținere trebuie să pună la dispoziția persoanei întreținute alimente și îmbrăcăminte, conform nevoilor rezonabile ale acesteia și, eventual, în cuantumul impus de instanță.

Pe de altă parte, din perspectiva cheltuielilor de educare, învățătură și pregătire profesională, executarea în natură implică un element bănesc. Astfel, formularea legală este „asigurarea…cheltuielilor”, ceea ce conduce evident spre acoperirea cheltuielilor de școlarizare.

Necesitățile persoanei cu handicap grav sunt însă altele, și cu mult mai mari: asigurarea rezolvării nevoilor sale de bază și instrumentale zilnice (acțiuni de a face nu de a pune la dispoziție) și sunt date de starea de handicap permanent în care se află, respectiv:

1. Nevoi de bază:

-ajutor pentru igiena corporală

-Îmbrăcare/dezbrăcare

-Igiena eliminărilor

-Hrănire și hidratare

-Transfer și mobilizare

-Deplasare în interior

-Comunicare

2. Nevoi instrumentale:

-Ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia

-Efectuarea de cumpărături

-Activități de menaj

-Însoțire la plimbări

-Activități de administrare și gestionare

Este evidentă diferența fundamentală între conținutul obligației legale de întreținere (punerea la dispoziția celui aflat în nevoie a celor necesare traiului) și conținutul nevoilor de bază și instrumentale ale unei persoane cu handicap grav (realizarea pentru acesta a unor activități pe care nu le poate realiza singur) și de asemenea este evidentă care ar fi consecința lăsării fără ajutorul necesar a unei astfel de persoane de vineri până luni, în zilele de sărbătoare legală și alte zile libere sau între orele 16 și 08 – punerea vieții acestei persoane în pericol, supunerea la tratamente inumane și degradante.

Dacă în situația persoanelor cu handicap grav care au familie sau care beneficiază de asistent personal care este un membru de familie ce locuiește împreună cu aceștia, îngrijirile în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale (când asistentul personal este liber și deci nu ar trebui să presteze activitate) sunt asigurate într-un fel sau altul de către familie sau de către singurul asistent personal angajat de către autorități, prin ceea ce ușor ar putea fi catalogat ca muncă forțată, în situația persoanelor dependente care nu au norocul să aibă familie sau un asistent personal membru de familie, ei sunt lăsați pur și simplu la mila celor din jur, autoritățile dormind liniștite că au angajat un singur asistent personal, de luni până vineri, între orele 8 și 16, pentru că așa înțeleg ele legea.

Lăsarea fără ajutor a acestor persoane care nu își pot satisface singure nevoile de bază și instrumentale (nu se pot hrăni, nu pot defeca și urina, nu se pot îmbrăca fără ajutorul altei persoane) printr-o astfel de interpretare a unei legi corecte în esența sa, este dovada de maximă cruzime și nepăsare și întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, fiind o acțiune aptă să producă moartea acestor persoane, care doar prin mila celor din jur nu mor.

Termenul maximum, așa cum este situat în cuprinsul textului legal, face referire strict la cuantumul zilnic al orelor de îngrijire acordată la domiciliu, care poate fi de până la 8 ore/zi, consecutive sau repartizate la intervale regulate pe parcursul zilei (unde noțiunea de zi se referă la între intervalul de 24 ore al unei zile, nu numai la intervalul de zi cuprins între orele 06-22, conform Legii 53/2003 – Codul muncii), iar acest aspect duce la cea de a doua fațetă a problemei – munca suplimentară și munca în ture a asistentului personal, care în fapt desfășoară activitatea pe tot parcursul celor 24 de ore ale unei zile, întrucât o persoană dependentă total de asistentul său personal nu își poate programa nevoile vitale doar în intervalul 08-16, interval prevăzut de regulă în contractul de muncă al asistentului personal.

Textul legal al art. 35 alin. (1) din Legea 448/2006, la rândul său deficitar, și în opinia noastră neconstituțional, este următorul:

Articolul 35

(1) Persoana adultă cu handicap grav are dreptul la un asistent personal, în baza evaluării sociopsihomedicale.

Acest text legal nu poate fi interpretat decât în corelație cu textul art. 52 alin. (3) din Legea 292/2011 iar expresia “are dreptul la un asistent personal” interpretată așa cum o fac autoritățile publice locale: „are dreptul la un singur asistent personal”, încalcă prevederile art. 50 din Constituția României care garantează protecția specială a persoanelor cu handicap și realizarea de către stat, inclusiv prin autoritățile publice locale, a unei politici naționale de egalitate a șanselor, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității.

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI – ARTICOLUL 50

Protecția persoanelor cu handicap  

Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.

Analiza dreptului persoanei cu handicap grav la servicii de îngrijire la domiciliu nu poate pleca decât de la faptul că aceste servicii sunt prevăzute în lege a fi asigurate zilnic, în considerarea situației excepționale în care se află aceste persoane.

Lăsarea fără sprijin a persoanelor dependente, în zilele de sâmbătă, duminică și zile de sărbători legale sau lăsarea pe umerii familiei (acolo unde aceasta există) a acestei responsabilități date prin lege în sarcina autorităților publice locale, constituie o gravă încălcare a legii și a Constituției României și în atare situații nu putem măcar discuta de egalitate de șanse.

Nu am contestat drepturile asistentului personal în calitate de salariat, și într-adevăr acesta are dreptul la un program de muncă de 8 ore/zi, maxim 40 ore/săptămână, timpul zilnic și total al muncii fiind scriptic cel legal și prevăzut într-un scop nobil – asigurarea dreptului salariatului la odihnă.

Legea specială acordă însă persoanei cu handicap grav dreptul la servicii de îngrijire la domiciliu zi cu zi, de luni până duminică, într-un cuantum ce poate ajunge la maxim 8 ore/zi, chiar și cu depășirea unui cuantum total de 40 ore/săptămână, întrucât nicăieri în lege nu se prevede expres dreptul la un singur asistent personal (formularea textului art. 35 din Legea 448/2006 fiind nefericită și mai ales neconstituțională), iar prin formularea textului legal al art. 35 alin. (1) se încalcă dreptul persoanei cu handicap grav la asistent personal zilnic, ceea ce constituie o evidentă încălcare a dreptului constituțional al acestor persoane la egalitatea de șanse.

Ori, prin punerea unei persoane deja vulnerabile ca urmare a handicapului grav pe care îl are, în situația de a fi lipită de ajutorul necesar și garantat de lege, este evident că este încălcat dreptul constituțional al acestei persoane la egalitate de șanse.

Tot prevederile art. 35 alin (1)  din Legea 448/2006, dar și prevederile:

• art. 8 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 90 din 6 decembrie 2017;
• articolul 35, Capitolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 114 din 28 decembrie 2018;
• articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 130 din 17 decembrie 2021;
• articolul II, Capitolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 168 din 8 decembrie 2022;

încalcă prevederile art. 42 din Constituție care interzic munca forțață.

În situația generală, în care autoritatea publică locală nu a angajat un al doilea asistent personal pentru a acoperi integral drepturile la servicii sociale ale persoanei dependente (așa cum este situația în zilele de sâmbătă și duminică, în zilele libere legale precum și în zilele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează), persoana care a asigurat aceste servicii în mod fortuit, neputând lăsa persoana cu dizabilități fără sprijin în perioada în care statul nu vrea să își îndeplinească obligațiile, trebuia să fie pontată și salarizată pentru această activitate desfășurată, cu plata orelor suplimentare efectuate, a sporului pentru muncă suplimentară și a sporului corespunzător orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică, zile libere legale și zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, fiind o situație de fapt și excepțională, în care a asigurat aceste servicii în mod forțat, ca urmare a neglijenței autorității publice locale, neglijență ce putea provoca chiar și moartea persoanei asistate.

Corect, din punct de vedere legal, ar fi fost încheierea contractului de muncă al asistentului personal cu prevederea muncii suplimentare și a modalităților de plată a acesteia, însă acest lucru nu se întâmplă în realitatea de zi cu zi, și în atare situație există fie muncă suplimentară efectuată de facto și neplătită, și așa cum voi arăta mai jos nici nu era posibilă plata acesteia, fie o lipsă temporară a asistentului personal de la un program de lucru stabilit de facto de către angajator (ce constituie, de fapt, programul de lucru normal al unui asistent personal, în considerarea caracterului special al contractului de muncă al asistentului personal, așa cum, de asemenea, voi arăta mai jos), situație în care persoana cu handicap grav are dreptul la indemnizația de însoțitor, în vederea asigurării prin terțe persoane a serviciilor de care este lipsit, urmare culpei autorității publice locale.

Legea-cadru 153/2017

Articolul 21 Sporul pentru munca suplimentară

(1) Munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru, precum și munca prestată în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal și în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.

(2) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut la alin. (1), munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru va fi plătită în luna următoare cu un spor de 75% din salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, corespunzător orelor suplimentare efectuate.

(3) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut la alin. (1), munca suplimentară prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, va fi plătită în luna următoare cu un spor de 100% din salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, corespunzător orelor suplimentare efectuate.

(4) Plata muncii în condițiile alin. (2) și (3) se poate face numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic în scris, fără a se depăși 360 de ore anual. În cazul prestării de ore suplimentare peste un număr de 180 de ore anual, este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților salariaților, potrivit legii.

Începând însă cu anul 2018 au fost adoptate de către legiuitorul secundar, puterea executivă, măsuri derogatorii de la regula generală.

Conform art. 8 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 90 din 6 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 973 din 7 decembrie 2017, prin derogare de la prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 153/2017, în anul 2018, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora.

Această reglementare privind munca suplimentară a fost menținută pentru anii 2019, 2020, 2021, 2022 și chiar 2023, printr-o succesiune de reglementări anuale – Articolul 35, Capitolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 114 din 28 decembrie 2018, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 130 din 17 decembrie 2021, Articolul II, Capitolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 168 din 8 decembrie 2022, sens în care reglementările derogatorii de la prevederile art. 22 alin. (2) și (3) au făcut și încă fac imposibilă plata sporurilor pentru munca suplimentară, în oricare din cele două forme prevăzute de lege, iar lipsa unui asistent personal de înlocuire sau a centrelor de tip respiro fac imposibilă compensarea cu timp liber, sens în care singura posibilitate legală este, în fapt, plata pentru zilele de sâmbătă și duminică a indemnizației de însoțitor.

Se remarcă faptul că instituția contractului individual de muncă încheiat în condițiile art. 36 și 37 din Legea nr. 448/2006 prezintă o  serie de particularități în ceea ce privește locul și felul muncii, precum și timpul de muncă și de odihnă.

Din aceste dispoziții legale, rezultă următoarele aspecte:

• contractul individual de muncă al asistentului personal, are un caracter special, derogator de la Codul Muncii, fapt ce rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 1 al în . 2 din acest cod cu dispozițiile art. 35 a lin . 3 din lege, conform cărora doar dispozițiile privind încheierea, modificarea și încetarea contractului individual de muncă din Codul Muncii sunt aplicabile contractului individual de muncă al asistentului personal, nu și cele privind executarea contractului, care vizează tocmai obligațiile asumate prin contractul adițional la contractul individual de muncă, de către asistentul personal, ceea ce însă presupune și obligațiile corelative din partea angajatorului;
• obligațiile asistentului personal sunt formal asumate liber de către acesta, prin contractul individual de muncă și actul adițional la acesta, însă din analiza clauzelor impuse prin formularul tipizat și atitudinea angajatorului, reflectată chiar și prin întâmpinarea depusă la fond în prezenta cauză, rezultă că în realitate este un contract tip contract de adeziune;
• planul individual de recuperare a persoanei cu  handicap, asumat de asistentul personal  poate reclama o activitate, ce nu poate fi predeterminată, respectiv măsurată, astfel că referința în cadrul contractului individual de muncă la timpul de lucru legal de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână nu este pertinentă, având în vedere că acesta poate suferi derogări, așa cum prevede Directiva nr. 2003/88.
• planul individual de recuperare al persoanelor cu handicap grav, nu permite însă asistentului personal să își gestioneze timpul cu mai puține constrângeri și să-și urmărească propriile interese, dimpotrivă, constituie o obligare a asistentului personal la muncă forțată, neplătită, și în lipsa asigurării unei măsuri substitutive pentru apelantul persoană cu handicap grav.
• asistentul personal al persoanei cu handicap grav, în zilele de sâmbătă și duminică, sărbători legale și alte zile libere legale, nu îndeplinește obligația legală de întreținere, care pe lângă faptul că are un conținut diferit nici nu este datorată în atare situație în care, persoana cu handicap grav are mijloace de a se întreține constând în indemnizația plătită de stat persoanelor cu handicap grav (aspect pur teoretic, cuantumul derizoriu al acesteia nefiind vreodată suficient pentru întreținerea cuiva, însă aceasta este o altă problemă, a batjocurii la care statul român supune aceste persoane).

Împrejurarea că asistentul personal  oferă ajutor și protecție și în zilele de sâmbătă și duminică, și în zilele de sărbători legale , poate fi asimilată unei munci suplimentare, însă de vreme ce nu poate fi plătită aceasta nici nu este asigurată de către angajatul asistent personal, iar pentru aceste zile care legal pot fi considerate lipsă temporară raportat la caracterul special al contractului de muncă al asistentului personal (obligația stipulată de art. 38 lit. c) din Legea nr. 448/2006, respectiv aceea de a presta pentru persoana cu handicap grav toate activitățile și serviciile prevăzute în contractul individual de muncă, în fișa postului și în planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav, presupune pe de o parte din partea asistentului personal conștientizarea unei implicări active și permanente în viața persoanei asistate, ce nu se poate restrânge la zilele de luni până vineri sau la zilele lucrătoare, iar pe de altă parte o conștientizare a angajatorului cu privire la obligațiile proprii referitoare la caracterul acestui tip special de contract de muncă), care prevede obligativitatea asigurării permanenței serviciilor pentru persoana cu handicap grav, autoritatea publică locală are evident obligația de a asigura o măsură substitutivă, singura posibilă fiind plata pentru aceste zile, proporțional cu numărul de zile, a indemnizației de însoțitor.

Articolul OPINIE CU PRIVIRE LA ASIGURAREA SERVICIILOR SOCIALE PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP GRAV ÎN ZILELE DE SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ, SĂRBĂTORI LEGALE ȘI ALTE ZILE LIBERE LEGALE, POTRIVIT LEGISLAȚIEI ACTUALE DIN ROMÂNIA apare prima dată în Jurnal Social.

Guvernul a aprobat joi, 23 iunie, 2022, o serie de măsuri în sprijinul persoanelor vârstnice, care vizează asigurarea unui mecanism sustenabil de finanțare a îngrijirii de lungă durată a acestora, respectarea împărțirii responsabilităților financiare între autoritățile publice locale și cele centrale, dar și a principiului prevenției în domeniu, respectiv acordarea cu prioritate a îngrijirii vârstnicului în comunitate, pentru a preveni agravarea situației de dependență, informează Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMSS)

Astfel, potrivit sursei citate, dacă până acum beneficiau de susținere financiară de la bugetul de stat doar căminele publice pentru persoane vârstnice, Guvernul a modificat și completat joi Legea nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, astfel încât de această măsură să beneficieze și serviciile publice de îngrijire la domiciliu și centrele de zi de asistență și recuperare.

,,Acestea vor beneficia de sume de la bugetul de stat pentru finanțarea cheltuielilor curente de funcționare, în valoare de minimum 10% din suma minimă necesară cheltuielilor anuale pentru furnizarea serviciilor sociale, al cărei cuantum se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Standardul minim de cost pentru îngrijirea la domiciliu a unei persoane vârstnice dependente este, în acest moment, de 23.400 lei/an, pentru un număr de 15 ore de îngrijire pe săptămână”, se arată într-un comunicat al MMSS.

Conform sursei citate, actul normativ mai prevede ca alocaţia bugetară în cazul unui beneficiar, stabilită în planul de servicii sociale, să se transfere furnizorului de servicii sociale cu care beneficiarul sau reprezentantul său legal încheie un contract de servicii sociale, după principiul ,,resursa financiară urmează beneficiarul”.

Executivul a adus o serie de clarificări și în ceea ce privește angajarea personalului de îngrijire în cadrul serviciului de asistență comunitară al serviciul public de asistență socială, cu timp parțial de lucru sau cu normă întreagă.

,,În plus, îngrijitorii informali, adică membrii de familie, prieteni, vecini sau o altă persoană necalificată care îşi asumă responsabilitatea îngrijirii persoanei vârstnice, pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea din bugetul local a unei indemnizații echivalente cu jumătate din salariul de bază brut al îngrijitorului la domiciliu, potrivit legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Și pentru acordarea acestei indemnizații se asigură de la bugetul de stat cel puțin 10%”, se mai menționează în comunicat.

Proiectul de lege aprobat, în ședința de joi, face parte dintr-un pachet de acte normative, care vizează reforma domeniului îngrijirii de lungă durată a persoanelor vârstnice, încă un pas pentru îndeplinirea jalonului 399 din Planul Național de Redresare și Reziliență, cu termen de implementare anul acesta.

Articolul Resurse de la bugetul de stat pentru finanțarea cheltuielilor curente de funcționare a serviciilor publice de îngrijire la domiciliu și a centrelor de zi pentru persoane vârstnice apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: Daria Hanțiu

Saltelele antiescare sunt dispozitive medicale care sunt folosite pentru prevenirea apariției leziunilor cutanate ale organismului, ca urmare a unor afecțiuni care obligă pacienții să stea în poziție culcat pentru perioade îndelungate.

Aceste saltele apelează la o tehnologie specială, care permite redistribuirea corespunzătoare a presiunii de contact a corpului pe saltea, într-o manieră uniformă.

Escarele apar în locurile desemnate, în special în punctele de sprijin, și de aceea funcția saltelei antiescare va trebui să acționeze la diferite niveluri: reducerea presiunii de contact dintre corp și saltea, contribuind la dispersia căldurii și a transpirației, dar și menținerea posturii corecte a coloanei vertebrale. Această saltea poate calma apariția leziunilor cutanate, îmbunătățind starea de sănătate și starea de bine a pacientului.

Saltele antiescare sunt de uz medical în diverse mărimi și formate, cu caracteristici uzuale alergice și proprietăți antibacteriene, în special în ceea ce privește formarea acarienilor. Saltelele antidecubit pot fi furnizate unităților medicale și spitalelor, dar sunt vândute și pacienților privați care pot folosi salteaua pentru îngrijirea la domiciliu.

Aceste saltele sunt în general combinate cu soturi articulate care îmbunătățesc mobilitatea pacienților în odihnă, precum și sarcinile de îngrijire.

Prețul unei saltele antiescare variază în funcție de dimensiuni, calitate și funcții.

Articolul Ce trebuie să știi despre saltelele antiescare apare prima dată în Jurnal Social.

Fundația Crucea Alb-Galbenă din România anunță că 69 de persoane din București și Ilfov au beneficiat în anul 2021 de servicii de îngrijire socio-medicală la domiciliu, pentru a-și depăși starea de vulnerabilitate și pentru a duce o viață demnă.

,,Fundația Crucea Alb-Galbenă din România a implementat în anul 2021 proiectul «Servicii de îngrijiri socio-medicale la domiciliu», finanțat de United Way România. Obiectivul inițiativei a fost creșterea calității vieții persoanelor cu nevoi medicale speciale, majoritar vârstnice, dependente și foarte dependente, cu stare socială precară, prin furnizarea de îngrijiri socio-medicale la domiciliu și facilitarea accesului la serviciile de sănătate existente. Valoarea finanțării acordate de United Way România este de 100.000 de lei și a permis acordarea de sprijin pentru 12 luni”, se arată într-un comunicat transmis de fundație.

Furnizarea de servicii socio-medicale grupului țintă selectat în cadrul proiectului a reprezentat activitatea de bază realizată de angajații și voluntarii Fundației Crucea Alb-Galbenă din România. Acordarea acestor servicii s-a realizat integrat, fiind gândită, astfel încât să asigure o intervenție complexă care să răspundă nevoilor reale ale beneficiarilor, să le asigure acestora o viață mai bună și sentimentul de apartenență la societate.

„Valorile noastre au fost și rămân respectul pentru pacient și pentru demnitatea profesiei. Acestea ne-au fost mereu călăuză pentru a ne continua drumul în slujba demnității ființei umane, într-o Românie destul de debusolată și debusolantă, într-o societate în permanentă schimbare, în care vârstnicii sunt lăsați în urmă! Ne propunem, în primul rând, să le redăm speranța și demnitatea seniorilor noștri care se simt abandonați de familie și societate. Ne confruntăm, de câțiva ani deja, cu o îmbătrânire accelerată a populației, nu doar la nivelul României, ci în întreaga Europă. Migrația masivă a forței de muncă din ultimii ani face însă ca situația României să fie cu atât mai gravă. Sprijinul Fundației United Way România a fost esențial pentru realizarea acestui proiect”, explică Măriuca Ivan, președinte al Fundației Crucea Alb-Galbenă din România, necesitatea intervenției în sprijinul persoanelor vârstnice.

Proiectul a constat în furnizarea de servicii socio-medicale la domiciliu, în fiecare lună, pentru un număr de 60 de beneficiari din București și Ilfov, astfel încât în cursul anului 2021 au fost îngrijiți în total 69 de beneficiari unici. Aceștia au primit îngrijiri furnizate de asistenți medicali. În medie, fiecare persoană îngrijită a beneficiat de aproximativ 2,5 vizite pe săptămână.

Rezultatele înregistrate arată că aproximativ 60% din beneficiarii cu patologie neurologică post-accident vascular cerebral au ajuns la un stadiu de semidependență și/sau independență, în funcție de gravitatea bolii. Trei sferturi (75%) din beneficiarii diabetici au învățat să-și administreze singuri medicația pentru controlul glicemiei.

,,A fost eliminat aproape integral stresul familiei provocat de îngrijirea beneficiarului în fază terminală, prin prezența echipei Fundației în momentele critice. A fost obținută independența și semidependența pentru efectuarea toaletei totale/parțiale, respectiv de 75% pentru îmbrăcare și dezbrăcare. S-au redus cu până la 100% deplasările către instituțiile de specialitate efectuate de beneficiarii cu leziuni suprainfectate la care diagnosticul a fost clar stabilit. De asemenea, cinci voluntari ai organizației s-au implicat activ în activitățile proiectului, alături de personalul angajat”, se mai menționează în comunicat.

Articolul 69 de persoane vulnerabile din București și Ilfov au beneficiat în anul 2021 de servicii de îngrijire socio-medicală la domiciliu apare prima dată în Jurnal Social.

Ministrul Muncii și Protecției Sociale, Raluca Turcan, a avut miercuri, 7 iulie, o întrevedere cu furnizori de servicii sociale, iar tema a vizat îngrijirea la domiciliu a persoanelor vârstnice. Ea a subliniat că acest tip de serviciu este prea puțin dezvoltat în România.

,,Am discutat astăzi cu furnizori de servicii sociale care asigură îngrijirea la domiciliu a persoanelor vârstnice. Deși nevoia de asistență la domiciliu este foarte mare, acest tip de serviciu este prea puțin dezvoltat în România. Persoanele peste 65 de ani din România reprezintă principala categorie supusă riscului de sărăcie și excluziune socială (31,16%), dar tocmai pentru acest segment de populație avem puține servicii sociale acreditate, iar numărul de beneficiari este sub nivelul țărilor din jur”, a scris Raluca Turcan pe Facebook.

Ministrul Muncii a explicat că 3,8 milioane de persoane au peste 65 de ani în România, conform cifrelor înregistrate de INS, la 1 ianuarie 2021.

,,În anul 2019, doar 1,3%, adică puțin peste 52000 de persoane vârstnice au beneficiat de servicii sociale, iar în 72% din serviciile publice de asistență socială (SPAS) nu există nici măcar o evidență a persoanelor vârstnice în dificultate. De asemenea, în 93,79% din SPAS-uri nu există nicio persoană angajată pentru asistarea persoanelor vârstnice”, a menționat Raluca Turcan.

Ministrul Muncii a precizat că își dorește să identifice modalităţile prin care furnizorii privaţi pot colabora cu cei din sectorul public pentru extinderea serviciilor de asistenţă la domiciliu a vârstnicilor.

,,În acest context, am dorit să aflăm problemele cu care se confruntă furnizorii de servicii sociale și să găsim, împreună, variante de îmbunătățire a legislației specifice. De asemenea, vrem să identificăm modalitățile prin care furnizorii privați pot colabora cu cei din sectorul public pentru extinderea acestui tip de servicii. Principalii avantajați sunt vârstnicii care, deși ajung în situații care le limitează considerabil mobilitatea, reușesc să rămână în mediul lor atât timp cât primesc îngrijirea de care au nevoie”, a punctat Raluca Turcan.

Totodată, ministrul Muncii a transmis că are în vedere intensificarea cursurilor de calificare pentru îngrijire la domiciliu şi reorganizarea SPAS-urilor.

,,De altfel, potrivit legii, internarea într-un centru rezidențial reprezintă o măsură cu titlu de excepție și trebuie asigurată cu prioritate persoanelor vârstnice care necesită îngrijire medicală permanentă deosebită. Dincolo de faptul că nici un bătrân nu vrea să plece din casa lui, serviciile rezidențiale sunt în număr insuficient, iar costurile unui asemenea serviciu sunt cu mult peste cele care presupun îngrijirea persoanelor dependente în mediul lor. Ministerul Muncii are în vedere intensificarea cursurilor de calificare pentru îngrijire la domiciliu, reorganizarea SPAS-urilor și eficientizarea lor, precum și utilizarea fondurilor europene din următorul exercițiu financiar pentru dezvoltarea acestui tip de servicii”, a concluzionat Raluca Turcan.

Articolul Raluca Turcan: 94% din serviciile publice de asistență socială nu au niciun angajat pentru asistarea persoanelor vârstnice apare prima dată în Jurnal Social.

HOSPICE Casa Speranței anunță deschiderea unui serviciu gratuit de îngrijire la domiciliu, în București, pentru copiii care înfruntă un diagnostic rar sau care le amenință viața. Astfel, începând cu luna mai, o echipă interdisciplinară – formată dintr-un medic, asistent medical, asistent social, kinetoterapeut, psiholog, consilier spiritual – va merge la domiciliul copiilor, pentru a oferi, în condiții de siguranță, îngrijire paliativă gratuită atât pentru micii pacienți, dar și pentru familiile lor.

Pentru copiii care se luptă cu un diagnostic incurabil, pandemia nu înseamnă doar boală, înseamnă izolare, depresii, marginalizare, acces dificil la tratamente. Doar în București și în jurul Capitalei, există 5.000 de copii care se confruntă cu o boală rară sau care le limitează viața. Peste 8.000 de membri ai familiilor lor sau îngrijitori se simt copleșiți și au nevoie de sprijin. Peste 10.000 de copii se luptă cu trauma de a-și fi pierdut un părinte.

Un studiu realizat pentru Banca Mondială, cu sprijinul experţilor locali și internaţionali din domeniul paliaţiei, arată că la nivel național există doar 13 echipe de îngrijire la domiciliu care oferă îngrijire medicală, sprijin social și consiliere psiho-emoțională pentru pacienți și familiile lor.

În București, există doar două echipe complete de îngrijire paliativă la domiciliu, formate din medici, asistenți și terapeuți: ambele ale Fundației HOSPICE Casa Speranței, care au grijă gratuit de pacienții cu boli incurabile și de familiile lor acasă, acolo unde vor majoritatea să fie îngrijiți. Nevoia este, însă, uriașă.

Potrivit aceluiași document pentru Banca Mondială, în Capitală ar trebui să existe 47 de echipe mobile de home care, astfel încât toți pacienții care suferă de o boală incurabilă să beneficieze la timp de îngrijire. În cazul copiilor pacienți, situația este dramatică: până acum, în București, nu exista nicio echipă care să ofere îngrijire paliativă la domiciliul copiilor.

,,Trăim de mai bine de un an de zile în vremea pandemiei, a izolării, pierderii și a întrebărilor fără răspuns și, uneori, așa cum se întâmplă și acum, a speranței. La Brașov, funcționa deja o echipă HOSPICE de îngrijire la domiciliu pentru copii. Din cauza resurselor limitate pe care le avem, ca ONG, abia acum am putut redeschide în Capitală acest serviciu care să ofere la domiciliu îngijire paliativă gratuită pentru copiii pacienți și pentru familie (părinți, frați, surori).

Suntem recunoscători celor care ne sprijină, ne susțin și au făcut posibilă redeschiderea echipei, este o rază de speranță în vremurile tulburi pe care le traversăm. Nevoia este însă în continuare uriașă și de foarte multe ori HOSPICE este singura alternativă pe care o au pacienții noștri. Avem mare nevoie de sprijin în continuare pentru a putea ajunge la cât mai mulți pacienți care au nevoie urgentă de noi“, a declarat Mirela Nemțanu, director executiv HOSPICE Casa Speranței.

Îngrijirea paliativă pentru copii și adolescenți înseamnă îngrijire activă și cuprinzătoare, deorece acești copii nu sunt adulți mari și au nevoie de îngrijire specializată, personalizată și adaptată în funcție de nevoile și de diagnosticul lor. Acest lucru este posibil numai cu o abordare multidisciplinară largă care implică familia și toate resursele publice.

Pacienții copii preluați în serviciile de pediatrie ale Fundație HOSPICE Casa Speranței au afecțiuni oncologice progresive sau alte boli non-maligne limitative de viață: boli maligne și boli hematologice grave, insuficiență renală, cardiacă si hepatică, malformații cardiace grave, distrofie musculară progresivă, fibroza chistică, paralizie cerebrală cu imobilizare la pat și alte complicații, boli metabolice degenerative, boli genetice rare cu prognostic limitat de viață.

Deoarece atunci când apare un diagnostic incurabil, întreaga familie are de suferit, vor beneficia în egală măsură de sprijinul fundației și părinții sau frații copiilor pacienți. 

Dr. Maria Rangu, care s-a alăturat echipei HOSPICE de îngijire la domiciliu,  știe prea bine realitatea dură cu care se confruntă un părinte care nu poate să-i ofere tratamentul necesar propriului copil. Ea însăși mamă a unui copil cu o boală rară – sindrom Netherton, un caz la un million – dr. Rangu își propune să își folosească întreaga experiență, profesională și personală,  pentru a aduce speranță și îngrijire chiar acasă, acolo unde copiii, și deopotrivă părinții și frații lor, au cea mai mare nevoie.

,,Viața mi-a dat o lecție prețioasă: pământul râde prin flori rare. Găsesc in home-care modul de acces la o independență a copilului dependent de serviciile medicale“, spune dr. Rangu.

Articolul HOSPICE deschide singura echipă din București care are grijă de copiii cu o boală incurabilă, la ei acasă apare prima dată în Jurnal Social.