Reprezentanții Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA) au avut miercuri, 4 august, o întâlnire cu reprezentanții Samsung România, iar tema a vizat oferirea de sprijin persoanelor surde care au nevoie de informații sau ajutor în ceea ce privește produsele Samsung.

,,Samsung România ne-a solicitat o întâlnire pentru a ne consulta cu privire la o inițiativă a lor de a oferi sprijin persoanelor surde care au nevoie de informații sau ajutor în ceea ce privește produsele Samsung”. Această inițiativă este globală și a început în 2015, sub denumirea „Sign Language Service”, a declarat președintele ANDPDCA, Florica Cherecheș.

Potrivit sursei citate, Sign Language Service implică existența unui interpret mimico-gestual, pe care persoana surdă îl poate apela pentru a-i expune problema pe care o are, iar interpretul se conectează cu un expert tehnic pentru a-i furniza pe loc apelantului informațiile solicitate.

Doamna Florica Cherecheș a precizat că va susține această inițiativă care vine în sprijinul persoanelor cu dizabilități.

,,Bineînțeles că vom susține cu mare bucurie această inițiativă care vine în sprijinul persoanelor cu dizabilități. Am profitat de ocazia aceasta pentru a discuta despre oportunitatea colaborării cu Samsung România și în ceea ce privește formarea și angajarea unor persoane cu dizabilități și urmează să analizăm în perioada imediat următoare perspectivele discutate astăzi”,  a spus Florica Cherecheș.

Din partea Samsung România au participat Ionuț Gheorghe, Customer Service Director, Luciana Iancu – Call Center & Digital Channel Coordinator, Livia Fericean, Corporate Citizenship & Public Affairs Manager și Ștefan Teodorian, Customer Service Manager, iar din partea ANDPDCA, doamna președinte Florica Cherecheș și doamna Monica Solomie, director la Direcția drepturi persoane cu dizabilități.

Articolul Dezbatere pe tema sprijinului acordat persoanelor surde care au nevoie de informații sau ajutor în ceea ce privește produsele Samsung apare prima dată în Jurnal Social.

În data de 30 aprilie, Intergrupul pentru problematica persoanelor cu dizabilități din cadrul Parlamentului European, împreună cu Forumul european pentru persoane cu dizabilități (EDF), au organizat o întâlnire online privind impactul pandemiei de COVID-19 asupra persoanelor cu dizabilități. Scopul reuniunii a fost acela de a asculta organizațiile persoanelor cu dizabilități și de a dezbate răspunsul diferitelor autorități la pandemie, precum și acțiunile ulterioare care trebuie luate de instituțiile Uniunii Europene (UE).

Acesta a fost primul eveniment online al Intergrupului, la care s-au înregistrat 405 de persoane. La această întâlnire au participat membrii Parlamentului European (europarlamentari), comisarul european pentru egalitate, Helena Dalli, precum și câțiva reprezentanți ai EDF.

Webinarul a fost moderat de Catherine Naugthon, directorul EDF, și a fost accesibil prin limbajul semnelor și prin subtitrare în limba engleză.

În deschiderea întâlnirii, europarlamentarul Ádám Kósa, co-președinte al Intergrupului, a subliniat că pandemia de coronavirus a creat o situație complet nouă pentru toată lumea, o provocare uriașă, dar și o oportunitate excelentă de a face progrese spectaculoase în ceea ce privește protejarea intereselor persoanelor cu dizabilități. Sensibilitatea societății a crescut în timpul măsurilor de restricție, precum și acordarea atenției reciproce în această perioadă. De exemplu, el a menționat atenția din ce în ce mai mare acordată accesibilizării site-urilor web și a aplicațiilor mobile, precum și furnizarea de interpreți autorizați ai limbajului semnelor și a subtitrărilor informațiilor importante despre coronavirus.

Europarlamentarul Brando Benifei, unul dintre vicepreședinții Intergrupului, după ce și-a exprimat condoleanțele familiilor victimelor, a declarat că UE trebuie să demonstreze că poate susține o societate incluzivă și că instituțiile UE trebuie să fie eficiente în protejarea drepturilor omului, inclusiv a persoanelor cu dizabilități care au fost ignorați din cauza crizei. „Autoritarismul nu este o soluție”, a spus el.

După deputații europeni, a luat cuvântul președintele EDF, Yannis Vardakastanis. El și-a exprimat regretul și condoleanțele pentru toate victimele cu dizabilități ale crizei COVID-19, inclusiv pentru acele „victime ale neglijenței”.

Yannis Vardakastanis a subliniat că „multe guverne, inclusiv instituțiile UE în sine, au uitat persoanele cu dizabilități atunci când au stabilit măsurile de urgență și planurile de recuperare ”, provocând moarte, disperare și durere multor oameni. De asemenea, președintele EDF a evidențiat că majoritatea modificărilor în vederea asigurării respectării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (UN CRPD) au venit numai după o pledoarie puternică din partea organizațiilor pentru persoane cu dizabilități.

„Nu mai putem suporta discuții politice interminabile între țări și în cadrul instituțiilor UE”, a spus el, concluzionând că UE trebuie să ia urgent măsuri și să protejeze dreptul la viață al persoanelor cu dizabilități.

Apoi, directorul EDF, Catherine Naughton, a moderat panelul membrilor EDF. În primul rând, Ana Peláez, vicepreședintele EDF din Spania a vorbit despre încălcările drepturilor persoanelor cu dizabilități  pe perioada pandemiei de COVID-19 și situația particulară a femeilor și fetelor cu dizabilități. Pentru început, ea a adus în discuție lipsa informațiilor accesibile despre pandemie și a continuat cu situațiile extreme trăite în instituțiile rezidențiale, cum ar fi cazul de la Sasca Mică, din România, în care 242 de persoane cu dizabilități au fost infectate, având parte de un tratament dicriminatoriu. Ele nu au fost spitalizate și nu au avut acces la îngrijiri medicale, în timp ce personalul instituției a beneficiat de toate acestea. Ana Peláez a menționat mai multe cazuri de instituții din Italia, Spania sau Franța. Vicepreședintele EDF a încheiat, atrăgând atenția asupra situației femeilor cu dizabilități care sunt expuse unui risc mai mare de a deveni victime ale violenței domestice, fenomen ce a înregistrat o creștere în timpul crizei cauzată de COVID-19.

Thorkild Olesen, membru al Consiliului de administrație al EDF din Danemarca, a explicat rolul organizațiilor pentru persoanele cu handicap (DPO) și acțiunile lor de sensibilizare a guvernelor.

 „Organizațiile noastre membre au colaborat în încercarea de a ajuta cu alimente, medicamente și cu orice fel de ajutor, iar acest lucru a fost foarte stresant pentru organizații”, a spus el.

După aceste prezentări, comisarul european pentru egalitate, Helena Dalli, a luat cuvântul pentru a explica răspunsul UE. În discursul său, doamna Dalli a recunoscut circumstanțele extrem de dificile cu care se confruntă persoanele cu dizabilități și persoanele în vârstă.

„În fruntea agendei pentru Comisia Europeană este protejarea sănătății și a bunăstării cetățenilor, iar măsurile luate includ asigurarea suficientă a materialelor medicale și a echipamentelor de protecție, precum și îndrumarea adresată statelor membre de a folosi flexibilitate în achizițiile publice”, a explicat ea.

De asemenea, Comisia a lansat Inițiativa UE „Solidaritate pentru Sănătate” pentru a sprijini sistemele naționale de asistență medicală, precum și Inițiativa  pentru investiții în răspunsul la coronavirus, pentru a facilita utilizarea fondurilor UE în scopul de a face față consecințelor pandemiei

 „Acest lucru poate fi realizat numai cu sisteme de protecție socială eficiente și incluzive, care se află în centrul Pilonului Drepturilor Sociale al UE”, a adăugat Helena Dalli.

Potrivit comisarului, statele membre trebuie să pună la dispoziție finanțare și soluții practice pentru a asigura continuarea serviciilor de sprijin pentru persoanele cu dizabilități, întrucât măsurile de restricție pot cauza deteriorarea sănătății mintale. Ea a concluzionat afirmând că viitoarea strategie europeană pentru persoane cu  handicap în curs de pregătire va avea în vedere provocările care decurg din criză.

În urma intervenției comisarului, eurodeputatul Dragos Pislaru, vicepreședinte al Intergrupului, a explicat rolul Parlamentului UE în sprijinirea unui răspuns coordonat la pandemia COVID-19. Europarlamentarul Pislaru a subliniat începutul promițător al actualului mandat privind politicile în materie de dizabilitate, atunci când a fost adoptată rezoluția privind următoarea strategie pentru persoane cu dizabilități. Odată cu pandemia, din păcate, Parlamentul a fost forțat să-și adapteze lucrările la schimbările necesare pentru a rezolva criza. Pe 17 aprilie, Parlamentul a adoptat o rezoluție prin care se solicită un pachet masiv de redresare și de reconstrucție, inclusiv obligațiuni de recuperare și o mai mare putere Comisiei de a acționa în cazul amenințărilor transfrontaliere grave pentru sănătate, cum ar fi COVID-19. În această rezoluție, Parlamentul „a susținut puternic cerințele mișcării pentru persoane cu dizabilități.

 „Am solicitat Comisiei și statelor membre să acorde prioritate persoanelor cu dizabilități, acces egal la asistență medicală, asigurând finanțare și protecție adecvată  serviciilor bazate pe comunitate. Parlamentul a aprobat instrumentele de finanțare propuse de Comisie și o mai mare flexibilitate pentru a utiliza fondurile politicii de coeziune pentru a face față pandemiei de COVID-19, precum și proceduri mai ușoare pentru accesarea fondurilor, astfel organizațiile persoanelor cu dizabilități ar trebui să le poată accesa mai ușor”, a spus el.

„Noi, cei din Intergrupul pentru persoane cu dizabilități, vom rămâne vigilenți și activi, astfel încât nicio decizie să nu uite persoanele cu handicap”.

În încheierea reuniunii, președintele EDF, Yannis Vardakastanis, a subliniat că „reconstrucția UE, a societăților și a economiilor, trebuie să-i  includă pe toți, altfel proiectul european va eșua”.

Yannis Vardakastanis a cerut o schimbare reală, o garanție privind drepturile persoanelor cu handicap și o strategie pentru persoane cu dizabilități foarte puternică, inclusiv puncte focale pentru persoane cu dizabilități în toate instituțiile și agențiile UE, astfel încât Uniunea să țină cont de toți cetățenii săi..

„Am pierdut oameni. Nu ar trebui să uităm niciodată acest lucru ”, a concluzionat el.

Articolul Impactul pandemiei de COVID-19 asupra persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Ieri, 4 mai 2020, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), alături de mai multe organizații neguvernamentale, timp de o oră și jumătate, a participat la o întâlnire online cu Prim-ministrul Romaniei, domnul Ludovic Orban, Vicepremierul, doamna Raluca Turcan, Ministrul Muncii și Protecției Sociale, doamna Violeta Alexandru și Președintele Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), doamna Mădălina Turza. Întâlnirea a fost facilitată de Secretar general al Guvernului, domnul ministru Antonel Tănase, se arată într-un comunicat al FDSC.

Potrivit sursei citate, fiecare subsector ONG ar avea nevoie de o atenție specială și întâlniri dedicate, detaliate și separate (exemplul cel mai la îndemână fiind ONG-urile din zona socio – medicală și de educație), aceasta întâlnire având mai degrabă rolul de a deschide calea unui dialog care va continua, fără a fi doar o discuție izolată.

FDSC a intrat în această întâlnire cu următoarele obiective:

– un mecanism de comunicare care să permită un dialog permanent și sistematic pe teme de interes, care să cuprindă instrumente de monitorizare, evaluare și reconfigurare din partea ambelor părți (societate civilă – Guvern);
– demararea unor întâlniri sectoriale cu ministere de linie/autorități publice relevante – pentru că organizațiile sunt și trebuie să fie parte a soluțiilor de rezolvare a problemelor din comunități;
– transmiterea unui mesaj de încurajare tuturor autorităților publice (centrale și locale) de a coopera în mod real cu organizațiile societății civile.

La această întâlnire au participat 15 ONG-uri, active prin reacții și acțiuni publice în ultima perioadă, din majoritatea ariilor de lucru ale sectorului ONG, fiecare fiind parte din structuri formale sau informale mai ample de tipul federații, rețele sau coaliții.

Au fost abordate următoarele teme/aspecte

Rolul/sustinerea sectorului ONG ca partener al sectorului public si al celui de afaceri

– Documentul de poziție lansat în 23 martie 2020, susținut de 580 organizații neguvernamentale;

– Nevoia de recunoaștere și implicare a sectorului ONG în decizia publică, într-o formulă care să permită o comunicare sistematică, și nu sporadică, astfel încât să existe și opinia ONG-urilor încă de la momentul conturării unei decizii publice;

– Există deja modele de interacțiune flexibile, rapide și eficiente între cetățeni – ONGuri – sector public și/sau sector de afaceri; acestea trebuie recunoscute, analizate, multiplicate și, eventual, generalizate;

– Reînființarea recentă a Serviciului de Politici de Cooperare cu Mediul Asociativ este salutară și acesta ar putea deveni, în mod mai vizibil, interlocutorul organizațiilor la nivelul guvernului, asigurând în același timp o legatură reală și la nivel orizontal cu ministerele de linie;

– Regândirea procedurilor de selecție și numire, astfel încât să asigure transparență și decizie lipsită de discreționar atunci când sunt identificați membrii structurilor de dialog cu societatea civilă: Consiliului Economic și Social și Colegiul pentru Consultarea Asociațiilor și Fundațiilor;

– Îmbunătățirea legislației cu privire la sponsorizarea organizațiilor neguvernamentale (creșterea procentului aplicat cifrei de afaceri de la 0,75% la 1% și a procentului din impozitul pe profit de la 20% la 25% pentru activități pentru susținerea sistemului medical și pentru protecția socială a copiilor și persoanelor afectate de sărăcie);

– Extinderea termenului de predare a formularelor privind redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit;

– Nevoia de a identifica măsuri de natură fiscală care să ajute activitatea ONG-urilor – cel mai vizibil exemplu este cel la recuperarea/scutirea de la plata TVA pentru echipamentele medicale achiziționate în această perioadă și, probabil, și după terminarea perioadei de urgență, dar în directă legatură cu criza epidemiologică generate de pandemia Covid-19;

– În general, este încurajat Guvernul să ia în considerare și ONG-urile atunci când gândește măsuri active de sprijin (fie că este vorba de măsuri fiscale, fie de orice altă natură) pentru redresarea economică și socială în perioada următoare. Există organizații care au apelat la măsura șomajului tehnic și au apreciat posibilitatea de a-și susține astfel personalul, dar există și organizații care au continuat să lucreze și au făcut eforturi deosebite pentru a putea rămâne alături de cei pe care îi deservesc.

Filantropie/Fonduri de urgență demarcate de/cu participarea activă a cetățenilor și ONG-urilor

– Fondul de Urgență demarat de Asociația pentru Relații Comunitare pentru contracararea efectelor pandemiei COVID-19;

– Funcționarea Fondului de Urgență pentru Spitale demarat de Salvați Copiii;

– Activitatea ambelor Fonduri a reliefat nevoia de coordonare când vine vorba de achiziții de echipamente medicale (s-au înregistrat dificultăți în cooperarea cu grupul guvernamental care s-a ocupat de achizițiile de echipamente în această perioadă), precum și de prezența organizațiilor relevante în grupul celor care iau decizii în perioada de criză sau ulterior, pentru pregătirea unui eventual nou val al crizei COVID-19.

Dezvoltare comunitară/asistență pentru categorii vulnerabile

– Se înregistrează o creștere a sărăciei extreme și o dificultate sporită în asigurarea nevoilor de bază, a traiului de zi cu zi al populației; este necesară colaborarea sistematică dintre ONG-uri și administrația publică pentru deservirea acestor grupuri;

– Contribuția fundațiilor comunitare la rezolvarea problemelor din perioada stării de urgență, dar și ulterior, din comunități;

– Crearea unui sistem de tichete sociale/vouchere sau de ajutor material direct cu prioritate pentru familiile în care niciunul din membri nu beneficiază de o formă constantă de venit;

– La nivel mai general, crearea unui plan de dezvoltare coerent (România solidară) – intervenție de urgență, acompaniere și intervenție dezvoltare – intervenție mixtă care să susțină cât de repede investiția în zone vulnerabile pentru a evita tensiunile sociale.

Copii și tineri/servicii de educație, asistență socială și medicală

– Solicitarea înființării unui Grup de Coordonare Strategică pentru Asigurarea Drepturilor Copilului, în coordonarea vicepremierului, astfel încât să poată combina competențele a mai multor ministere de linie relevante (Ministerul Muncii, Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Educației etc);

– Solicitarea unui canal de comunicare funcțional între organizațiile active în zona socială cu Ministerul Muncii și ANPDPCA, care să potențeze întâlnirile directe cu conducătorii celor două instituții;

– Priorități pentru copiii vulnerabili (din punct de vedere medical, dar și copii expuși riscului de abuz, copii din familii dezavantajate, gravidele ori mamele adolescente din zonele rurale defavorizate);

– Implicarea autorităților locale pentru asigurarea mijloacelor tehnice necesare pentru conectarea la internet (tabletă cu SIM de conectare) pentru copii; asigurarea echipamentelor IT și a accesului la internet pentru cât mai mulți copii;

– Identificarea și implementarea de soluții alternative – kit-uri educaționale – acolo unde accesul la învățarea asistată de tehnologie nu este posibilă sau nu reprezintă o soluție;
– Dezvoltarea și implementarea de soluții pentru educație timpurie și ciclul achizițiilor fundamentale (clasa pregătitoare – clasa a II-a) pentru a asigura continuitatea în învățare;

– Atât pentru zona medicală, cât și pentru zona de servicii sociale: condiții egale de tratament (finanțare și accesare a sistemelor de suport), pentru serviciile licențiate și acreditate, indiferent că operatorul este public sau privat, pentru a asigura accesul populației la servicii gratuite și necesare;

– Alocarea unor finanțări corecte de la bugetul de stat, ținând cont de costul real al serviciilor și nevoile reale ale populației;
– Evaluarea activității DGASPC-urilor și SPAS-urilor, înființarea și dezvoltarea SPAS-urilor, în special din zona rurală și creșterea numărului și intensificarea intervențiilor în teren a asistenților sociali pentru protecția tuturor categoriilor vulnerabile;
– Programe de prevenție pentru populația sănătoasă + programe de diagnostic precoce, tratament și recuperare pentru populația cu potențial de vindecare + programe de îngrijiri paliative (pentru populația cu boli progresive/incurabile sau cu speranță de viață limitată);

– Continuarea campaniilor de imunizare a copiilor pe schema de vaccinare obligatorie;

– Includerea serviciilor de paliație în categoria de urgențe acceptate pentru internare, conform Ordinului 74553/07.04.2020, plus asigurarea continuității serviciilor de paliație oferite gratuit de ONG-uri pe perioada pandemiei prin susținerea a 50% din costurile salariale, cu medicamente și de transport pacienți;

– Integrarea în sistem și a îngrijirilor la domiciliu (medicale și paliative), care în prezent sunt acordate de SRL-uri (cu profit, deci cu acces limitat pentru pacient) sau de asociații și fundații (puține la număr, în funcție de resurse sau inițiative locale). Sistemul public oferă exclusiv varianta de internare în spital, deși, cel puțin pentru bolile cronice, există modele de îngrijire la domiciliu, dar a căror multiplicare are nevoie de o abordare publică diferită de cea din prezent.

Democrație, bună guvernare, transparență

– Este rezonabil să aștepți, ca într-o asemenea perioadă de criză, să existe limitări ale drepturilor individuale. Totuși, deciziile care duc la aceste limitări trebuie fundamentate, explicate și comunicate, astfel încât să existe sentimentul justei măsuri (un exemplu pentru o situație neclară este decizia statului român de a suspenda aplicabilitatea Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru care nu a existat nicio explicatie oficială, iar informația a fost inițial comunicată de către presa străină);

– Există mai multe situații de alertă cu privire la limitarea accesului la informații de interes public, libertății de exprimare (amenzi date pentru comentarii pe rețele de socializare), excese/abuzuri ale poliției, neglijarea unor categorii vulnerabile, abandonarea uneori nejustificată a regulilor privind transparența și consultarea părților interesate (semnalate și pe www.stareademocratiei.ro);

– Cu precădere la nivel local, există comportamente de descurajare a celor care au rol de avertizori de integritate, mai ales în zona medicală sau de ordine publică, însoțite de reducerea accesului presei la informații de interes public;

– A fost menționată recomandarea de a integra specialiști în drepturile omului în structurile care iau decizii în această perioada de limitare a drepturilor individuale, și sporire a prerogativelor unor instituții publice din zona de ordine publică;

– Alegeri libere și corecte în condiții de siguranță: nevoia unui cadru de dialog structurat, eventual mediat de Președinte, care să ajute la depășirea conflictului dintre Parlament și Guvern ajuns la Curtea Constituțională; pe lângă propunerile Guvernului cu privire la numărul de semnături și garanțiile bancare care sunt benefice, există și alte propuneri concrete, dezvoltate de un grup de lucru al societății civile și mediului academic: mai multe zile de vot, reorganizarea secțiilor de vot, vot anticipat;

– Transparența deciziilor de urgență este până la un punct justificată tocmai de caracterul lor urgent, dar se observă o tendință a autorităților publice, centrale și locale, de a evita procedurile firești de transparență decizională și pentru alte acte normative, ce nu se circumscriu stării de urgență. Criza epidemică va avea, cel mai probabil, o durată mai lungă, iar așteptarea legitimă este să găsim, împreună, soluții pentru transparență care pot implica, de exemplu, și folosirea noilor tehnologii. Guvernul însuși poate constitui un exemplu pentru celelalte autorități publice, iar Planul Național de Acțiune OGP 2020-2022 care trebuie adoptat în iunie 2020 poate să dea prioritate acestei dimensiuni;

– Supraveghere și date personale: există o anumită îngrijorarea cu privire la opacitatea demersului care se referă la elaborarea unui program, de către STS, de supraveghere a cetățenilor, pornit de la contextul COVID-19. Este obligatoriu ca transparența procesului să fie crescută, inclusiv prin convocarea unui comitet de supraveghere a demersului, care să includă reprezentanți ai societății civile și ai mediului academic, și care să cântărească avantajele practice imediate, problemele de natură etică, și riscurile pe termen lung;

– Publicitatea media netransparentă nu este cea mai potrivită formă de susținere a presei, existând temeri serioase că va crește cenzura jurnaliștilor și se vor evita subiecte sensibile cum ar fi monitorizarea achizițiilor publice;

– Este necesară clarificarea rapidă a felului în care se iau deciziile cu privire la cum se califică și care este măsura justă a sancțiunii pentru fakenews (de exemplu după încetarea stării de urgență, utilizată ca temei pentru aplicarea măsurii, ce se va întâmpla cu sancțiunile de suspendare a activității unor site-uri?).

Acces la justiție a grupurilor vulnerabile

– Accesul la justiție trebuie analizat atât în timpul stârii de urgență, cât și după încetarea ei, ținând cont că grupurile vulnerabile sunt cele mai puțin capabile să își exercite drepturile: în acest sens sunt necesare corectarea situațiilor/comportamentelor repetitive restrictive de drepturi la nivelul administrației, înainte de a fi necesară intervenția instanței de judecată, precum și încurajare a asistenței probono și asigurarea asistenței juridice și în procesele civile și de contencios administrativ, nu doar în penal, pentru aceste categorii vulnerabile ale populației;

– Este recomandată monitorizarea sancțiunilor aplicate în perioada stării de urgență (limite de discreție, nevoia de rezonabilitate), în privința achizițiilor publice (în general, nu numai cu privire la sectorul de echipamente medicale). Monitorizarea este importantă în principal pentru identificarea acelor zone în care se pot aduce îmbunătățiri, care sunt utile pentru asigurarea unei predictibilități atât de necesare pentru profesioniștii din această zonă și fără a ne limita doar la dimensiunea sancționatorie.

Protecția mediului

– Criza din sănătate vine pe fundalul crizei climatice și va fi urmată de o criză economică. Repornirea economiei trebuie să asigure bazele pentru o economie verde centrată pe binele și bunurile comune (sistemul de sănătate, învățământul și cercetarea, mediul);

– Tranziția energetică justă: renunțarea treptată la combustibilii fosili (la cărbune până cel tarziu în 2030) și înlocuirea acestora cu energie curată, astfel încât pănă în 2040 să fie atinsă neutralitatea. Asta înseamnă fonduri și strategii de dezvoltare pentru comunitățile miniere, investiții în regenerabile, în special în dezvoltarea independenței energetice (adică prosumatori) și interconectare;

– Protejarea funcționalității ecosistemelor pentru asigurarea continuității serviciilor ecosistemice: crearea unei rețele interconectate de arii protejate, astfel încât să ajungem la protecția a 30% dintre ecosisteme până în 2030 și 50% până în 2050, așa cum cere și Organizația Națiunilor Unite;

– Adaptarea orașelor la provocările actuale și viitoare prin transformarea lor în spații incluzive pentru oameni și prietenoase cu natura: infrastructura extinsă de transport public în comun verde, mobilitate alternativă, interconectări, desemnarea de noi arii naturale protejate urbane;

– Încurajarea și susținerea producției agro-ecologice de hrană la scară mică și locală și a întregului său lanț – de la activitatea de producție de către micii producători, la distribuția și desfacerea produselor.

Mai jos, lista organizatiilor participante, în ordinea în care au intervenit în discuție:

1. Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC)

2. Asociația pentru Relații Comunitare (ARC)

3. Salvați Copiii România

4. CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică/Grupul ONG-urilor pentru Democrație

5. Centrul pentru Inovare Publică/Grupul ONG-urilor pentru Democrație

6. Expert Forum (EFOR)

7. Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

8. Greenpeace România

9. Centrul Step by Step

10. Hospice Casa Speranței/Asociația Națională de Îngrijiri Paliative

11. Agenția Împreună/Platforma Aresel

12. FONSS – Federația Organizațiilor neguvernamentale pentru Servicii Sociale

13. FONPC – Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil

14. Federația Dizabnet

15. Confederația Caritas România

Articolul Informarea FDSC cu privire la întâlnirea premierului Ludovic Orban cu un grup de ONG-uri apare prima dată în Jurnal Social.

Joi, 15 noiembrie 2018, Ministrul Muncii și Justiției Sociale, Lia-Olguța Vasilescu, s-a întâlnit cu Dunja Mijatović, comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, aflat în vizită de lucru în România, potrivit unui comunicat al Ministerului Muncii și Justiției Sociale.

Ministrul Lia-Olguța Vasilescu i-a prezentat comisarului pentru Drepturile Omului modificările legislative din ultimii doi ani, printre care amintim creșterea prestațiilor sociale pentru persoanele cu handicap, modificarea legislației în vederea angajării acestor persoane, dar și a tinerilor aflați în risc de excluziune socială sau care provin din centrele de plasament, elaborarea de proiecte de noi standarde de cost și de calitate pentru persoanele instituționalizate, măsuri de dezinstituționalizare și finanțarea de îngrijiri acordate de către mediul privat, reducerea capacității așa-numitelor centre „mamut”, proiectul de modificare a Legii adopției sau introducerea ordinului de restricție provizoriu în cazurile de violență domestică.

Astfel, la propunerea MMJS, Guvernul a creat, în ultimii doi ani, cadrul legal pentru:

• extinderea serviciilor rezidenţiale (de tipul locuinţelor protejate) şi a centrelor de zi prin includerea posibilităţii ca aceste servicii să poată fi dezvoltate în comunitate, în subordinea autorităţilor locale (consilii locale). Acest lucru reprezintă o schimbare majoră de paradigmă dat fiind faptul că, în varianta anterioară a Legii 448/2006, aceste servicii puteau fi înfiinţate doar la nivel judeţean, în subordinea direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

• un alt element de reformă în ceea ce priveşte persoanele instituţionalizate a fost inițierea procesului de restructurare a centrelor rezidenţiale vechi prin: limitarea numărului beneficiarilor din aceste centre la 50 şi căutarea unor soluţii în comunitate pentru transferul beneficiarilor; deschiderea posibilităţii de finanţare, de la bugetul de stat, pentru noile tipuri de servicii rezidenţiale de la nivel de primărie (locuinţe protejate); deschiderea posibilităţii de contractare a unor servicii private (alternativă la serviciile rezidenţiale de tip vechi) de la furnizorii privaţi, sumele fiind asigurate de la bugetul de stat în baza standardului de cost;

• complementar acestui proces de dezinstituţionalizare, Guvernul a pus la dispoziţie finanţări pentru dezvoltarea de noi servicii în comunitate, atât prin intermediul Progrmului Operaţional Regional, dar şi prin finanţarea de la bugetul de stat a unor Programe de Interes Naţional.

Un alt element de reformă în ceea ce priveşte procesul de dezinstituţionalizare este reprezentat de reglementarea prin hotărâre de guvern a statutului Asistentului Personal Profesionist (APP), acesta fiind o alternativă la procesul de instituţionalizare, dar şi o continuare a asistentului maternal, în zona de servicii destinate adultului cu dizabilităţi.

De asemenea, MMJS a inițiat (împreună cu Ministerul Justiției) un proiect de lege care propune reglementarea unei soluții pentru asigurarea reprezentării efective şi independente pentru persoanele cu handicap, beneficiare de servicii sociale rezidenţiale, puse sub interdicţie sau care au nevoie de protecţie juridică. Concret, proiectul prevede că persoanele aflate în centre nu vor mai fi reprezentate, în demersurile pe care le fac, de către directorii acestor instituții, în condițiile în care, de multe ori, astfel de demersuri sunt deschise tocmai împotriva acestor centre, iar șefii lor se aflau în situația de a reprezenta atât reclamantul, cât și reclamatul, ci vor putea fi reprezentate de către persoane terțe, de regulă care provin tot din sistemul de protecție socială sau specială.

Comisarul Mijatović, care a vizitat, de asemenea, mai multe centre pentru persoane cu dizabilități și copii din țara noastră, dar a purtat discuții și cu reprezentanți ai autorităților din subordinea Ministerului Muncii, s-a declarat încântat de expertiza și dedicarea personalului cu care a interacționat și a apreciat și faptul că există voință politică pentru reforme structurale în sistemul de protecție socială.

Articolul Lia-Olguța Vasilescu, întâlnire cu Dunja Mijatović, comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei apare prima dată în Jurnal Social.