Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) a organizat miercuri, 17 noiembrie 2021, în intervalul orar 10 – 12.00, dezbaterea cu tema „Învățământul online, o alternativă la abandonul școlar”, prin intermediul platformei zoom.

Evenimentul face parte din campania Spun „Nu” instituționalizării!

În cadrul acestei dezbateri, s-au căutat soluţii la întrebări legate de alegerea școlii speciale sau de masă, de percepția celorlalți elevi și chiar a părinților în cazul cursurilor la o școală de masă, programele școlare, comportamentul cadrelor didactice, accesibilitatea unității școlare pentru copii/tineri în scaun rulant, evaluarea copiilor/tinerilor cu CES, existența serviciilor educaționale și distribuția lor geografică cu deosebire în mediul rural (centre școlare pentru educație incluzivă și centre de zi care să compenseze absența unei forme oficiale de învățământ), studiul de acasă în condițiile închiderii școlilor din cauza pandemiei de COVID-19 etc. Scopul final a fost integrarea copiilor/tinerilor cu dizabilități în sistemul educațional, în vederea evitării marginalizării.

Printre invitații la eveniment s-au numărat: doamna profesor Monica Anisie, fost ministru al Educației, președinte al comisiei de educație Senatul României,  Toma Antonescu, membru al Asociației de Sprijin a Copiilor cu Handicap Fizic – România, părinte al unui copil cu dizabilități, Georgeta Crișu, președintele Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România, Adela Hanafi, președintele Asociației CONIL, Mariana Arnăutu, din partea Rețelei Naționale de Informare și Cooperare pentru Integrarea în Comunitate a Copiilor și Tinerilor cu Cerințe Educative Speciale (RENINCO), Gabriel Chicioreanu, din partea Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți – învățământ preuniversitar, Radu Szekely, secretar de stat în Ministerul Educației, Gabriela Nicolaescu, consilier la Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopți (ANDPDCA) etc.

În deschiderea evenimentului, doamna Claudia Brătan, director executiv al Consiliului Național al Dizabilității din România, organizator și moderator al evenimentului/dezbatere cu tema „Învățământul online, o alternativă la abandonul școlar” a spus:

„Au răspuns solicitării noastre de a participa la acest eveniment și ne-au onorat cu prezența reprezentanți ai organizațiilor CNDR, părinți de copii cu dizabilități, Federația Națională a Asociațiilor de Părinți – învățământ preuniversitar, precum și reprezentanți ai instituțiilor cu activitate în domeniul educației: Ministerul Educației, Inspectoratul Școlar București, Centrul Municipiului București de Asistență Psihopedagogică (vestitul CMBRAE) și Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopți, la care mai adaug și ANR – Autoritatea Națională pentru Nevăzători. Alături de noi este și legislativul, prin comisiile de educație din Camera Deputaților și Senat. Special nu am pronunțat niciun nume, pentru că am dorit să avem alături surpriza, necesară uneori în viețiile noastre, mai ales când este plăcută, cum sigur va fi acest eveniment.

Menționez că propunerile și sesizările dumneavoastră, care vor fi făcute pe parcursul dezbaterii, vor fi trimise factorilor decidenți pentru analiză și soluționare, sperăm.

Mulțumindu-vă tuturor pentru prezență, să ne urăm succes și să începem.

Pentru că prețuim școala, învățătura fără de care nu te poți dezvolta, nu poți munci, nu poți trăi, în fiecare an, în programul de activități al CNDR – Consiliului Național al Dizabilității din România – se regăsește educația sub diverse tipuri, cu diverse teme de discuție ale căror concluzii sub formă de propuneri, inserate frumos și eligibil într-o adresă au fost trimise de fiecare dată spre știință diverselor foruri de decizie, unele au fost soluționate, altele sunt în așteptare. Sigur că problemele nu s-au sfârșit, doar viața este într-o dinamică continuă. Și iată-ne strânși din nou părinți de copii, să le spunem fără nicio reținere și să primim răspunsuri de la reprezentanți ai instituțiilor cu activitate în domeniul educației.

Prezența virusului SARS-COV-2, care a generat pandemia la nivel global, cuprinzând și țara noastră, ne-a obligat să ne supunem anumitor restricții, școala online fiind una dintre acestea, ca și acest eveniment de astăzi, de altfel. Scopul acestei dezbateri este de a evidenția problemele cu care se confruntă copiii și părinții copiilor cu dizabilități, de a căuta și găsi soluțiile cele mai bune pentru integrarea copiilor cu dizabilități în școală, în societate.

Acestea fiind zise, închei cu un citat ce aparține filozofului Aristotel: ,,Rădăcinile educației sunt amare, dar fructele sunt dulci”, În continuare, voi da cuvântul doamnei Daniela Tontsch, președinte al Consiliului Național al Dizabilității din România.”

Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România, a afirmat: ,,Pentru elevii cu dizabilități școala online trebuie să existe și după pandemia de Covid 19 ca formă alternativă de învățământ în cadrul căreia să se asigure continuarea procesului educațional în condiții de autoizolare, în cazul spitalizării pe termen lung, din cauza intemperiilor etc. Oportunitățile de învățare online și utilizarea resurselor educaționale deschise și a altor tehnologii pot reduce rata abandonului școlar în rândul elevilor cu dizabilități, cu precădere pentru cei din mediul rural. Cu toate acestea, trebuie să existe o strategie de combinare a învățării online cu instruirea școlară faţă în faţă, fiind utilă pentru a adapta diversele stiluri de învățare ale elevilor şi pentru a le permite acestora să studieze în ritmul propriu. Fiecare elev preferă sau necesită resurse diferite în funcție de subiectele de interes și de stilul de învățare.

În continuare, Daniela Tontsch a transmis mesajul emoțioanant al unei mame cu un copil, pe nume Andrei, în vârstă de 11 ani, în scaun rulant, care învață într-o școală de masă din Galați. Această mamă a făcut eforturi supraomenești (și-a cărat copilul până la etajul 1, timp de patru ani, a cumpărat bancă, stilou, scaun și gadgeturi, a plătit zeci de milioane pentru evaluări, recuperări) pentru ca copilul ei să aibă acces la educație. Problemele pe care ea le-a prezentat sunt comune multor copii cu dizabilități.

,,Vă vorbește mama unui suflețel de multe ori încercat, peste puteri, neînțelese de mulți, dar susținute de cea care îl iubește mai presus de toți, cea care a cărat patru ani la etajul 1 scaunul cu rotile și școlarul ei (….) O mamă care cu bani și fără, cu mașină și fără, în brațe, pe carosabil, sub umbrelă sau alunecând pe gheață, a înaintat mereu cu ambiție spre sala de clasă, spre ceea ce ea numește mereu șansa fiului ei la evoluție. Acest copil deosebit a cuprins toată materia de școală pentru etapa sa de vârstă, mereu având medii și rezultate deosebite de școală (FB pe linie), deși niciodată nu a reușit să se ridice singur din pat, să-și pieptene fără ajutor părul, să se spele pe dinți, fără suport. (…) Astăzi, după nenumărate demersuri, reușim alături de învățătoare să adaptam actul educațional, astfel încât și noi să simțim că suntem egali, că avem dreptul la educație, la fel ca dreptul la viață. Visez la o lume în care fiul meu să aibă asistent de sprijin la clasă, o metodologie de aplicare a unui curriculum adaptat, o lege care să fie respectată de către toți fără discuții și conflicte, o lume în care personalul școlii să știe că elevii cu dizabilități sunt primii care trebuie evacuați din școală în caz de urgență, incendii, cutremur etc”, povestește mama lui Andrei.

Monica Anisie a subliniat că nu este normal ca un părinte să cumpere o bancă în școală, iar dacă aceste apecte nu se cunosc și nu există o implicare activă, nu se pot mișca lucrurile. Ea a declarat că față de copiii cu dizabilități a avut mereu o deschidere, s-a implicat și a căutat, împreună cu alte ONG-uri, soluții pentru a adapta atât curriculum, cât și toate prevederile din lege, încât să le fie cât mai bine acestora.

Monica Anisie a mai precizat că pentru prima dată a oferit locuri speciale pentru copiii cu CES la admiterea în liceu și a luat măsura de a oferi un cuantumului minim pentru fiecare tip de bursă, toate aceste măsuri având scopul de a veni în sprijinul copiilor și a familiilor. Aceasta a dat asigurarea că va face tot ceea ce depinde de ea pentru a ajuta acești copii, fiind adepta integrării lor în învățământul de masă.

Gabriel Chicioreanu a afirmat că accesul copiilor cu CES la învățământul online a fost extrem de scăzut, iar dacă copiii din mediul rural nu au reușit să se conecteze la internet pentru că semnalul a fost foarte slab sau autoritățile publice împreună cu Ministerul Educației nu au reușit să pună la dispoziția acestora tabletele promise, copiii cu CES care aveau nevoie de învățământ față în față preponderant au fost și mai văduviți de acest apect. De asemenea, el a accentuat că nu este normal ca un părinte să investească în această infrastructură și logistică, cum ar fi televizoarele și calcuratoarele cu ecran mare, ca acei copii să poată cât de cât să participe la învățământul online. Trebuia ca acești copii să aibă la clasă o persoană însoțitoare, însă, din nefericire, la nivelul întregii țări sunt foare puțini copii care beneficiază de un astfel de suport.

Georgeta Crișu a precizat că, elevul cu autism trebuie să învețe față în față, nu prin intermediul ecranului pe care nu îl înțelege. Învățământul online, cel puțin pentru nivelul copiilor de grădiniță și școală generală, nu are ce să caute și reprezintă doar o bifare de învățământ. Ea a mai spus că integrarea copilului cu autism în învățământul de masă nu va avea loc dacă copilul nu va avea lângă el persoana care să facă pe înțelesul lui informația. Așadar, este nevoie de o curirculă adaptată individual, care să fie făcută de oameni care cunosc această problemă.

Mariana Arnăutu a menționat că, referitor la necesitățile copiilor cu dizabilități și ale copiilor cu CES, Asociația RENINCO România, în parteneriat cu Centrul de Cercetare pentru Echitate în Educație, de pe lângă Școala Doctorală a Universității București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, a realizat în perioada 2020-2021 un studiu, prin care s-a urmărit percepția profesorilor din școlile speciale, a părințiilor copiilor cu dizabilități și a copiilor cu dizabilități față de situația prezentă. Studiul arată că este nevoie de servicii de sprijin, mai ales în școlile de masă unde sunt integrați copii cu dizabilități și copii cu CES, de o investiție la nivel de resursă umană, de mai mult personal de specialitate care să fie asigurat la nivelul școlilor de masă (inclusiv grădinițe) și de mai multe servicii de echipe mobile de intervenție care să poată ajunge în locuri mai puțin accesibile. Ea a punctat că școlile speciale și facilitarea accesului copiilor cu CES ar trebui să fie sprijinite, pentru că izolarea nu este benefică pentru dezvoltarea lor.

Mai jos puteți viziona înregistrarea dezbaterii „Învățământul online, o alternativă la abandonul școlar”.

Articolul „Învățământul online, o alternativă la abandonul școlar” apare prima dată în Jurnal Social.