Redăm integral scrisoarea deschisă:

Stimată doamna ministru,

Vă sesizăm prin scrisoarea atașată, tratamentul umilitor la care continuă să fie supuse persoanele cu dizabilități, atât în ceea ce privește accesul fizic în instituțiile publice, cât și în accesarea serviciilor publice și faptul că, după 13 ani de la intrarea în vigoare a Legii 448/2006, cei care nu respectă această lege încă mai primesc doar avertismente.

În urmă cu câteva zile, mass media a relatat cazul unei fete de 19 ani din Iași, paralizată în urma unui accident rutier- întâmplat pe trecerea de pietoni, care a fost cărată în spate pe treptele Judecătoriei Iași, cu tot cu scaunul în care stă, pentru a fi prezentată instanței ieșene.

Din păcate, faptul că Judecătoria Iași nu este accesibilizată a făcut ca fata să fie supusă unui astfel de tratament, același pentru toate persoanele cu dizabilități fizice care ar trebui să se prezinte în fața unei instanțe ce funcționează într-o clădire care nu îndeplinește normele legale.

În Planul de control al Inspecției Sociale se menționează anual controale privind respectarea accesibilizării fizice și comunicaționale a spațiului public și chiar acordarea de sancțiuni pentru încălcarea legii.

Din păcate, ultimul raport publicat pe site-ul ANPIS, care e realizat în 2018 -pentru activitatea din anul 2017, menționează că pe această temă de control au fost aplicate 736 de sancțiuni contravenționale, din care 100 de amenzi și restul avertismente.

http://www.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2019/05/Raport-de-activitate-DIS-2018.pdf (pag.21)

Prin urmare, vă solicităm:

Dispunerea controlării Judecătoriei Iași cu privire la accesibilizare, pe tot traseul necesar deplasării publicului.
Controlarea modului în care sunt aplicate articolele din Legea 448/2006 referitoare la accesibilizarea instituțiilor și spațiilor publice și implicit a modul în care își fac datoria inspectorii sociali, ce ar trebui să verifice instituțiile publice.
Acordarea celor mai aspre sancțiuni legale pentru neaccesibilizarea instituțiilor publice, având în vedere vechimea obligației de a respecta Legea 448/2006 și ratificarea Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (2010). Considerăm că vremea avertismentelor, la atâția ani de la intrarea în vigoare a actului normativ, a trecut.

Revenim pe această cale și cu solicitarea ca ANDPDCA să elaboreze în cel mai scurt timp primul raport privind implementarea Convenției ONU, raport care ar fi trebuit să fie trimis Comitetului ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități încă din anul 2013. Dorim să vedem în acest raport care sunt măsurile pe care Statul român le-a adoptat în mod concret pentru respectarea și monitorizarea drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilități, precum și motivele care au stat la baza nerespectării acestor obligații legale.

Cu speranța că vom ajunge la tratament demn și respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, susțin acest demers alături de FONSS- Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale și rețelele:

Consiliul Național al Dizabilității din România

Federația Dizabnet

Confederația Caritas

Romanian Women’s Lobby

Și organizațiile de Drepturile Omului și pentru/ale persoanelor cu dizabilități:

ActiveWatch

Asociația Civica Iași

Centrul de Resurse pentru participare publică

Asociația Necuvinte

ANCAAR Iași

Asociația Blijdorp România

Asociația Bunul Samaritean Nicorești, Galați

Asociația Distroficilor Muscular din România

Asociația de Sprijin a Persoanelor cu Nevoi Speciale- Luceafărul Piatra Neamț

Asociația Umanitară Il Chicco Iași

Centrul de Dezvoltare Socială

Centrul de Mediere și Securitate Comunitară

Filiala București a Asociației Distroficilor Muscular din România

Fundația Alături de Voi România

Fundația Ancora Salvării

Fundația Estuar

Fundația Inimă de Copil Galați

Fundația Iosif Iași

Fundația Serviciilor Sociale Bethany, biroul Iași

Fundația Star Of Hope România

Organizația Suedeză pentru Ajutor Umanitar Individual,

SOS Satele Copiilor România.

Articolul Scrisoare deschisă adresată ministrului Muncii: Solicităm măsuri drastice pentru un tratament demn al persoanelor cu dizabilități! apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: Claudia Brătan

DE CE ?????
O întâmplare ce s-a petrecut astăzi mi-a schimbat complet starea de bună dispozitie și de optimism și m-a făcut să mă întreb: DE CE?????
Zilele trecute am primit pe e-mailul Consiliul National al Dizabilitatii din Romania (CNDR) o invitație din partea Secretariatului General al Guvernului în vederea participării la sesiunea de preconsultare în cadrul proiectului „Guvernare transparentă, deschisă și participativă – standardizare, armonizare, dialog îmbunătățit”.

Minunat, zic! Iată că deciziile nu se iau unilateral și că reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale sunt invitați să vină cu propuneri care ar trebui incluse în documentul de politică publică elaborat în cadrul proiectului.

Trebuia neapărat să mergem, așa că am decis că trebuie să fie acolo președinta CNDR, doamna Daniela Tontsch, persoană în scaun rulant și jurista CNDR.

Zis și făcut! Cu temele făcute, doamnele s-au prezentat la ora și adresa indicată, Hotel Rin Central, sala Nicolae Iorga, etaj 7, București.
La intrarea în hotel, surpriză!!! Acolo există o rampă de acces foarte abruptă, iar evenimentul trebuia să se desfășoare la etajul 7, liftul fiind programat pentru ultima oprire la etajul 6.

Lipsa accesibilizării a obligat-o pe doamna Daniela Tontsch să renunțe la participarea alături de ceilalți colegi de a prezenta recomandările CNDR, cu privire modificarea unor acte normative propuse de Guvernul României.

Iată de ce nu încetez să mă întreb DE CE??????

De ce persoanele cu dizabilități nu se bucură de aceleași privilegii ca toți ceilalți?

De ce nu pot ajunge unde pot ajunge toți ceilalți?

De ce nu pot sta la aceeași masă, cu toți, ceilalți?

Din starea în care mă găsesc, de indignare și revoltă, îmi răspund că dușmanul persoanelor cu dizabilități, accesibiltatea, nu a fost învins fie din cauza necunoașterii legislației în domeniul dizabilității, fie, mai grav, din cauza indiferenței.

Ușile multor instituții publice de stat și private sunt închise persoanelor cu dizabilitate fizică, vizuală, auditivă deși există acte normative interne și internaționale care așteaptă cu nerăbdare să fie aplicate. De ce nu sunt aplicate?

Ce să mai vorbesc de pătrunderea în instituțiile de învățamânt și educație, de cultură, în locurile de petrecere a timpului liber, de traversarea străzilor, de transportul cu mijloacele de transport în comun, cu taxiuri, de prezența în toate acele locuri destinate tuturor.

Degeaba există Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare!

Degeaba există Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului!

Degeaba există Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi!

Degeaba există Normativ privind adaptarea clădirilor civile și spațiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap, indicativ NP 051-2012 – Revizuire NP 051/2000!

Degeaba avem nenumărate conferințe, mese rotunde, pătrate și de tot felul dedicate persoanelor cu dizabilități și în care unii se bat cu pumnul în piept că se zbat pentru crearea de condiții, facilități pentru traiul decent și conviețuirea laolaltă cu ceilalți, a persoanelor cu dizabilități.

Cum se realizează incluziunea persoanelor cu dizabilități în societate, când accesibilitatea este prima condiție?

Să mai sper într-o normalitate care întârzie să apară? Să mai sper că nu voi mai întreba de ce?

Articolul Claudia Brătan: Degeaba există Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap apare prima dată în Jurnal Social.