Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) organizează un protest marți, 31 martie 2026, în intervalul orar 10:00–14:00, în Piața Victoriei, Alveola Centrală. Adunarea publică este avizată de Primăria Capitalei.

„Prezența noastră în stradă nu este un gest simbolic. Este expresia unei limite atinse, un strigăt de disperare în fața deciziilor care ne împing spre marginalizare. Drepturi câștigate au fost anulate peste noapte. Indemnizațiile au rămas blocate la nivelul anului 2024, în timp ce costul vieții a crescut dramatic. Persoane cu afecțiuni extrem de severe au fost retrogradate în grade inferioare de handicap, ceea ce a condus la pierderea asistenților personali și a indemnizațiilor.

Ce revendicăm? Majorarea indemnizațiilor la un nivel care reflectă realitatea economică; revenirea la scutirile de impozite pentru locuință, teren și autoturism; anularea criteriilor abuzive impuse prin Ordinul 2300 din 2025”, a declarat Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România.

Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități statuează dreptul acestei categorii, prin excelență vulnerabilă, la protecție socială și la reglementări adaptate nevoilor lor specifice. România nu numai că a semnat acest document de referință pe plan internațional, dar l-a și ratificat prin Legea 221/2010. Deși au trecut mai bine de 15 ani de atunci, percepția și atitudinea factorilor de decizie politică nu s-au îmbunătățit.

CNDR solicită Guvernului ca indemnizațiile de handicap să fie ajustate în raport cu realitățile economico-sociale, pentru a-și îndeplini cu adevărat rolul de sprijin pe care legiuitorul l-a intenționat. În acest sens, ele trebuie, în primul rând, actualizate cu rata inflației, conform legii. Din perspectivă economică, menținerea indemnizațiilor la valori nominale fixe, în condițiile unei inflații  semnificative, echivalează cu o reducere reală a susținerii pe care persoanele cu dizabilități o primesc. După cum se știe, aceste indemnizații nu reprezintă un venit în sine, ci un mecanism de compensare a costurilor suplimentare generate de dizabilitate: cheltuieli medicale recurente, dispozitive asistive, transport adaptat, asistență personală, utilități și consum energetic crescut.

Din punct de vedere macroeconomic, indexarea indemnizațiilor cu inflația nu reprezintă o cheltuială excesivă, ci o măsură de menținere a puterii de cumpărare și de prevenție socială, care reduce presiunea asupra sistemelor de asistență socială, sănătate și protecție de urgență.

În toamna anului 2025, Guvernul a adoptat Ordinul nr. 2300/1457/2025, care stabilește noile criterii medico-psihosociale pentru încadrarea în grad de handicap. Oficial, scopul acestuia este  „alinierea la standardele internaționale” și „evaluarea funcțională a persoanei”.

În realitate, mii de oameni cu boli cronice au fost „vindecați” din pix  – adică radiați de pe listele de beneficiari prin simpla redefinire a handicapului.

În loc să aducă mai multă echitate, reforma a devenit o operațiune de cosmetizare statistică: numărul persoanelor cu dizabilități a scăzut artificial, iar bugetul statului este „economisit” tocmai pe seama celor mai vulnerabili.

Mulți pacienți cronici – bolnavi oncologici, neurologici, psihiatrici sau cu afecțiuni locomotorii – au pierdut sprijinul financiar și accesul la servicii sociale pentru că „nu îndeplinesc” noile criterii de severitate, deși starea lor medicală nu s-a schimbat.

Această măsură vine într-un context paradoxal. În timp ce cetățenii suportă unele dintre cele mai ridicate poveri fiscale din Uniunea Europeană, sistemul public de sănătate rămâne subfinanțat și disfuncțional.

Lipsesc medicamente esențiale – fie pentru că sunt „prea scumpe”, fie pentru că nu mai sunt rentabile. Serviciile de îngrijire paliativă și asistență socială sunt aproape inexistente, iar multe familii sunt lăsate să se descurce singure cu suferința, dizabilitatea și sărăcia.

În realitate, eficientizarea administrativă s-a blocat în propriile hârtii, iar oamenii obișnuiți plătesc prețul incompetenței celor care mimează schimbarea.

Nu poți vindeca o societate bolnavă de indiferență cu pixul unui birocrat. Poți însă să-i redai demnitatea doar atunci când tratezi fiecare om – oricât de fragil – ca pe un cetățean cu drepturi, nu ca pe o cheltuială bugetară.

Noul Ordin nu respectă Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății (ICF), elaborată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) – documentul fundamental care definește, la nivel global, modul modern de evaluare a dizabilității.

În loc să adopte modelul biopsihosocial, care analizează impactul bolii asupra vieții cotidiene, relațiilor sociale și participării comunitare, Ordinul menține o viziune strict medicală, concentrată exclusiv pe diagnostic și deficiență.

Această abordare ignoră funcționalitatea reală a persoanei și contravine principiilor Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010.

Această abordare nu doar că ignoră funcționalitatea reală a persoanei, ci este și economic ineficientă.

Modelul biopsihosocial, aplicat în majoritatea țărilor europene, este cel mai eficient: sprijinul acordat persoanelor pentru a trăi independent reduce internările repetate, costurile medicale și necesitatea instituționalizării.

Guvernul României a eliminat scutirea de impozit pe clădiri și terenuri pentru persoanele cu handicap grav și accentuat; scutirea de impozit pe mijloacele de transport pentru persoanele cu handicap grav și accentuat.

Aceste măsuri au un impact devastator în plan social; în plan medical – resursele pentru tratamente, terapii și medicamente sunt redirecționate către plata impozitelor, cu efecte grave asupra sănătății; în ceea ce privește accesul la muncă, lipsa transportului public adaptat face ca autoturismul personal să fie singura soluție pentru a ajunge la locul de muncă; impozitarea lui limitează și mai mult șansele de angajare;

De asemenea, este afectat și accesul la educație – copiii și tinerii cu dizabilități au mobilitatea restrânsă, ceea ce le reduce accesul la școală și universitate.

După nenumărate presiuni din partea organizațiilor persoanelor cu dizabilități, Guvernul a introdus reduceri parțiale la plata impozitelor pentru locuință, teren și autoturism prin OUG nr. 9/2026.

CNDR contestă modificarea regimului facilităților fiscale acordate persoanelor cu handicap grav și accentuat, respectiv transformarea scutirii integrale de la plata impozitului pe clădire, teren și mijloace de transport într-o reducere parțială de 50% pentru handicap grav și 25% pentru handicap accentuat, precum și limitarea scutirii pentru mijloacele de transport la cele cu capacitate cilindrică sub 2.000 cmc.

Anterior Legii nr. 239 din 15 decembrie 2025, persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiau de scutire integrală de la plata impozitului pentru locuința de domiciliu, terenul aferent și un mijloc de transport, ca formă de protecție fiscală corelativă situației lor de vulnerabilitate structurală.

Prin OUG nr. 9/2026, această protecție a fost diminuată, fiind introdus un sistem de reducere procentuală. Considerăm că această măsură reprezintă un regres în standardul de protecție socială acordat unei categorii constituțional protejate.

Constituția României prevede că „persoanele cu handicap se bucură de protecție specială”. Protecția specială presupune măsuri compensatorii adecvate și proporționale cu situația obiectivă de vulnerabilitate.

Diminuarea unei măsuri fiscale compensatorii deja consacrate reprezintă o reducere a nivelului de protecție, fără o justificare proporțională și fără o evaluare transparentă a impactului social, ceea ce constituie încălcarea art.50 din Constituție.

Articolul CNDR anunță protest în Capitală: persoanele cu dizabilități au ajuns la limita suportabilitățiii apare prima dată în Jurnal Social.

Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), alături de alte federații și asociații pentru apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, a organizat marți, 10 februarie 2026, ora 11.00, la sediul Asociației Nevăzătorilor din România, o conferință de presă pentru a solicita Guvernului revenirea la scutirile de impozit pentru persoanele cu dizabilități și majorarea indemnizațiilor de handicap, precum și pentru a prezenta situația reală a persoanelor afectate de noile măsuri fiscale.

La data de 5 februarie 2026, cinci federații naționale pentru apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, împreună cu 232 de organizații neguvernamentale și 455 de persoane fizice, au transmis o scrisoare deschisă prim-ministrului Ilie Bolojan, prin care solicită reintroducerea scutirilor de impozit pentru locuință, teren și mijloc de transport, precum și majorarea indemnizațiilor de handicap.

Din partea semnatarilor scrisorii deschise au luat cuvântul: Daniela Tontsch, președinta CNDR; Mihai Dima, președintele Asociației Nevăzătorilor din România (ANR); Daniel Lolici, președintele Asociației Surzilor din România (ANSR); Georgeta Bucur, președinta Federației Sindrom Down din România (FSDR); Laurențiu Lazăr, președintele Asociației de Scleroză Multiplă din România (ASMR); Radu Țuțu, reprezentant al Federației Organizațiilor de Părinți care au Copii cu Dizabilități (FOPCD); Daniela Bololoi, președinta Federației Organizațiilor în Autism din România (RO TSA); și Oana Mocanu, prim-vicepreședintă a ANR.

În cadrul conferinței au fost prezentate două revendicări majore:

• revenirea la scutirile de impozit pentru persoanele cu handicap grav și accentuat;
• majorarea indemnizațiilor de handicap.

Totodată, au fost aduse în atenția publică situații concrete și grave: persoane cu dizabilități care trăiesc singure și sunt obligate să achite impozite de mii de lei, familii monoparentale cu copii cu dizabilități, precum și familii în care mai mulți membri au dizabilități. Aceste exemple evidențiază efectele directe ale unor decizii considerate profund greșite, cu impact major asupra nivelului de trai.

Reprezentanții organizațiilor au atras atenția că, pentru persoanele care trăiesc exclusiv din indemnizația de handicap, cheltuielile cu taxele locale pot conduce la executare silită sau la imposibilitatea acoperirii nevoilor de bază.

Organizațiile semnatare solicită intervenția urgentă a Guvernului României pentru respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilități.

Daniela Tontsch, președinta CNDR, a contestat afirmațiile premierului Ilie Bolojan potrivit cărora 950.000 de persoane cu dizabilități ar fi fost scutite de impozite.

,,Premierul Ilie Bolojan a afirmat public, inclusiv recent, într-un interviu TV, că toate cele 950.000 de persoane cu dizabilități ar fi fost scutite de impozit. Aceasta este o afirmație grav eronată și profund manipulatoare. Există patru grade de handicap: grav, accentuat, mediu și ușor. Doar persoanele încadrate în gradele grav și accentuat beneficiau de scutiri de impozit, exclusiv pentru locuința de domiciliu și pentru o singură mașină. În cele 950 000 de persoane cu dizabilități sunt incluși copii cu dizabilități instituționalizați, persoane adulte instituționalizate, oameni care locuiesc în chirie, în locuințe sociale sau în casele părinților, persoane fără proprietăți și fără autoturisme, precum și persoane aflate în sărăcie extremă. Acești oameni nu aveau pentru ce impozit să fie scutiți. Faptul că invocă o cifră umflată pentru a justifica eliminarea unui drept legal reprezintă o formă de dezinformare și o lipsă de respect față de o categorie deja vulnerabilă.

Îi solicit public să corecteze afirmația potrivit căreia cele 950 000 de persoane cu dizabilități ar fi fost scutite de impozite și să oprească folosirea ei ca argument pentru susținerea  unor politici fiscale care lovesc exact în persoanele cele mai vulnerabile. Politicile publice nu pot fi construite pe cifre prezentate trunchiat și pe percepții false, ci pe date reale și pe respectarea drepturilor fundamentale. Cerem reintroducerea scutirilor fiscale prin lege națională, astfel încât acestea să fie drepturi garantate, nu dependente de bugetele locale. Cerem, de asemenea, recalcularea indemnizațiilor prin indexare cu inflația, urmată de o majorare reală, pentru că astăzi indemnizațiile de handicap sunt total insuficiente raportat la costurile reale ale vieții”, a declarat Daniela Tontsch.

Deși indicatorul social de referință (ISR) a crescut nominal din 2008 până în prezent, puterea de cumpărare a indemnizațiilor a scăzut cu aproximativ 42%, pe fondul inflației.

„În timp ce salariul minim și pensia minimă au crescut substanțial, indemnizațiile de handicap au pierdut masiv din valoare. Eliminarea scutirilor fiscale lovește în oamenii cei mai slabi, care se află realmente în situații dramatice, în oameni la pat, în cei care nu pot munci și nu pot obține alte venituri”, a subliniat Mihai Dima, președintele ANR.

Acesta a precizat că demersul nu are caracter politic. „Nu ne dorim ca acest protest să fie confiscat politic. Noi facem doar politica persoanelor cu dizabilități”.

Daniel Lolici, preşedintele Asociaţiei Surzilor din România, a afirmat că problemele actuale sunt cauzate de deficiențe în administrarea bugetară la nivel național, de cheltuieli ineficiente și de lipsa unor politici publice adecvate.

La rândul său, Oana Mocanu, prim-vicepreședintă a ANR, a subliniat că „nu putem vorbi despre egalitate doar în momentul plății taxelor. Egalitatea de șanse presupune sprijin real pentru fiecare cetățean, în special pentru cei vulnerabili”.

Georgeta Bucur, președinta Federației Sindrom Down din România, a declarat: ,,Am ascultat intervențiile colegilor mei antevorbitori, am văzut materialele video trimise de persoane cu dizabilități sau de însoțitori ai acestora. Am fost profund impresionată de ceea ce am văzut din teritoriu. Astfel, mi-am schimbat discursul de trei ori în timp ce îi ascultam pe colegii care spuneau ce trăiesc zi de zi, cât este de greu sau, mai rău, cum se descurcă singuri, fără ajutor.

Domnule prim-ministru, pentru că persoanele adulte cu Sindom Down nu vor avea niciodată proprietăți pentru care să plătească impozit și nici mașini în proprietate personala, vă rog să le scădeți din cele 950000 de persoane. Alături de acestea, vă rog să adăugați persoanele instituționalizate sau aflate în grija asistenților maternali. Vă rog să țineți cont și de persoanele cu autism și cele care au dizabilitate psihică”.

Daniela Bololoi, președinte Help Autism și președinte al Federației R.O. TSA, a sintetizat miza demersului printr-un mesaj clar: „Dizabilitatea nu este un lux taxabil și nici o variabilă în bugetele de austeritate.”

Ea a explicat că, în realitate, indemnizațiile nu reprezintă „un venit suplimentar, ci un mecanism de compensare a unor costuri permanente”, generate de terapie, dispozitive de asistență, transport adaptat, asistență personală, utilități și consum energetic crescut.

,,În contextul unei inflații semnificative, menținerea lor la valori nominale fixe echivalează, în fapt, cu o diminuare reală a sprijinului acordat”, a subliniat aceasta.

Pentru a ilustra concret vulnerabilitatea, Daniela Bololoi a prezentat cazul unei mame care, cu un venit de 2.700 de lei, îngrijește singură un copil cu dizabilitate gravă și o persoană vârstnică bolnavă, confruntându-se cu riscul de debranșare de la energie electrică. „Pentru o astfel de familie, fiecare leu înseamnă acces la terapie, stabilitate și un minim de siguranță. Așadar, ceea ce, din perspectivă administrativă, poate părea o corecție bugetară, pentru o familie aflată în această realitate poate însemna diferența dintre echilibru și vulnerabilitate crescută”, a arătat ea.

Totodată, a atras atenția asupra riscului de inechitate generat de limitarea facilităților fiscale locale la un plafon procentual din veniturile colectate .

,,Limitarea facilităților fiscale locale la un plafon procentual din veniturile colectate riscă să genereze diferențe între comunități, astfel încât persoane aflate în situații similare să beneficieze de tratament diferit în funcție de localitatea de domiciliu. O astfel de dinamică poate crea percepția unei protecții sociale inegale, dependente de resursele locale, nu exclusiv de nevoia obiectivă de sprijin. Protecția persoanelor cu dizabilități reprezintă o responsabilitate asumată de statul român prin legislație națională și prin angajamente internaționale, iar menținerea unui cadru coerent și echitabil este esențială pentru garantarea demnității și a egalității de șanse.

Organizațiile neguvernamentale continuă să completeze, în mod constant, zonele în care sistemul public nu reușește încă să răspundă pe deplin: dezvoltă centre, oferă terapie, creează servicii specializate și susțin integrarea socială și profesională. În acest context, este important ca măsurile economice să fie analizate cu atenție, pentru a nu afecta tocmai ecosistemul care contribuie la echilibrarea acestor vulnerabilități”, a declarat Daniela Bololoi.

De aceea, a concluzionat aceasta, dialogul direct și constant cu organizațiile reprezentative este necesar pentru construirea unor politici publice sustenabile, fundamentate pe realitățile concrete ale celor vizați.

În completarea celor semnalate de CNDR, reprezentanții Asociației de Scleroză Multiplă din România și ai Justice Initiative au criticat dur actualele măsuri, afirmând că persoana cu dizabilități este transformată „dintr-un subiect de drepturi într-un simplu obiect de calcul contabil”. Potrivit acestora, „Guvernul nu face economii, ci execută o agresiune asupra demnității umane”.

Organizațiile au subliniat că, în timp ce anumite sectoare privilegiate sunt protejate, autoritățile aleg „tăierea brută” exact în cazul celor mai vulnerabili. „Aceasta nu este reformă, este haos social care calcă în picioare principiul solidarității”, au transmis reprezentanții celor două organizații, susținând că actuala abordare contrazice însăși ideea de echitate socială.

Totodată, aceștia au arătat că tranziția spre paradigma serviciilor comunitare a fost blocată, iar în locul unor mecanisme precum managementul de caz s-au adoptat măsuri punitive. În opinia lor, subzistența persoanelor cu dizabilități este tratată „ca pe un deficit bugetar ce trebuie corectat prin eliminare”, nu ca o responsabilitate publică.

Reprezentanții au reclamat și lipsa de transparență privind orizontul de revenire la drepturile suspendate. „Nu există un calendar clar, nu există un angajament public ferm. Există doar o suspendare a vieții demne pentru mii de cetățeni”, au avertizat aceștia.

În acest context, organizațiile au formulat mai multe solicitări către Guvern.

,,Solicităm definirea unui buget blindat pentru asistența socială. Fondurile destinate persoanelor cu dizabilități nu trebuie să mai fie „rezerva de urgență” pentru acoperirea găurilor negre din alte ministere. De asemenea, cerem anularea prorogărilor impuse de OUG 70/2025. Principiul „bugetul urmează beneficiarul” și managementul de caz trebuie implementate ACUM, nu în 2027.

Cerem obligativitatea ca primăriile să construiască bugete distincte pentru servicii sociale directe, nu pentru întreținerea aparatului birocratic și realizarea unei diagnoze sociale reale a comunităților și achiziționarea de servicii, nu doar administrarea sărăciei.

Totodată, acestea solicită implementarea Rezoluției CE 2533/2024 și adoptarea legislației privind recunoașterea victimelor instituționalizării. ,,Fără a condamna crimele trecutului (Legea 3/1970), vom continua să producem abuzuri în prezent. Nu există incluziune reală fără asumarea erorilor istorice”,au subliniat reprezentanții.

În final, mesajul transmis a fost unul ferm: „Justiția socială nu este un lux bugetar, ci o obligație constituțională. Justice Initiative va monitoriza fiecare pas al acestor tăieri și va informa organismele internaționale cu privire la orice regres al drepturilor omului în România.”

Articolul Conferință de presă: CNDR și federațiile naționale solicită corectarea măsurilor fiscale care afectează persoanele cu dizabilități și majorarea indemnizațiilor de handicap apare prima dată în Jurnal Social.