Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), susținut și de organizații independente ce au ca obiect de activitate protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități, a propus domnului Marius – Constantin Budăi, Ministrul Muncii și Justiției Sociale și domnului  Eugen Orlando Teodorovici, Ministrul Finanțelor Publice,  inițierea demersurilor necesare pentru ca plata indemnizațiilor lunare pentru toate persoanele cu handicap grav să fie făcută prin Agențiile Județene pentru Plăți și Inspecție Socială și respectiv a municipiului București și asigurarea finanțării acesteia de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2020.

În petiția adresată celor doi miniștri, Consiliul Național al Dizabilității din România subliniază că întârzierea adoptării acestei măsuri va conduce la efecte dezastruoase pentru viața și autonomia persoanelor cu dizabilități din România. Abuzurile și efectele negative generate de prevederile legislative actuale sunt înregistrate  în fiecare zi de la organizațiile membre ale CNDR și de la persoanele cu dizabilități din întreaga țară, iar ritmul și volumul acestor măsuri abuzive este în creștere rapidă, ceea ce a condus la solicitarea CNDR de aprobare și adoptare cât mai rapidă a măsurilor bugetare care să oprească această tendință îngrijorătoare la nivel național.

Având în vedere:

• Legea bugetului de stat pe anul 2019,
• Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Național al Dizabilității din România supune atenției celor doi miniștri prezenta situație juridică ce creează dificultăți atât în rândul persoanelor cu dizabilități cât și în rândul autorităților implicate în mecanismul de finanțare pentru susținerea sistemului de protecție socială, cu impact negativ direct asupra persoanelor cu dizabilități.

,,Autoritățile publice locale au obligația de a angaja și salariza asistentul personal al persoanei cu handicap grav, precum și de a asigura plata indemnizației lunare în cazul în care persoana cu handicap grav sau reprezentantul ei legal a optat pentru aceasta, conform prevederilor Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Tot Legea 448/2006, la art. 58, alin. (3) si (10), prevede, în mod discriminatoriu pentru persoanele cu handicap, că adultul cu handicap vizual grav primește pentru plata însoțitorului o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului personal gradația 0, stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Sumele aferente drepturilor prevăzute la alin. (1)-(5) și cheltuielilor de administrare se asigură din bugetul Ministerului Muncii și Justiției Sociale, iar plata acestora se realizează de către Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială prin agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București.

Așadar, Legea 448/2006 prevede surse de finanțare diferite pentru același tip de prestație cuvenită persoanelor cu handicap grav. Acest fapt generează o abordare discriminatorie în privința acordării acestei indemnizații persoanelor cu handicap grav față de persoanele cu handicap vizual grav, în sensul că susținerea finanțării indemnizațiilor lunare acordate persoanelor cu handicap grav (cu excepția persoanelor cu handicap vizual grav) a fost plasată în sarcina autorităților locale fără alocări bugetare suficiente, în timp ce finanțarea indemnizațiilor cuvenite persoanelor cu handicap vizual grav este susținută direct de la bugetul de stat.

,,Mai mult decât atât, din cauza fondurilor insuficiente, în practică, primăriile au început să caute soluții pentru concedierea asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav sau să facă presiuni pentru ca aceștia să-și dea demisia. Această situație ridică următoarele probleme:

• În cele mai multe cazuri persoana cu dizabilități este total dependentă de asistentul personal, ori obligarea persoanei cu dizabilități să renunțe la acesta este o încălcare gravă a drepturilor prevăzute de Legea nr. 448/2006;

• Persoana cu dizabilități în cauză ar fi obligată să plătească asistentul personal din indemnizația pe care o primește de la bugetul local. Suma nu este deloc suficientă pentru a asigura un contract de muncă, iar în cazul acesta asistentul personal ar ajunge să fie angajat fără forme legale;

• De multe ori asistentul personal este părinte sau partener de viață al persoanei cu dizabilități, iar rămânerea acestuia fără ocupație și fără contract de muncă pauperizează și expune întreaga familie unui risc suplimentar de sărăcie și marginalizare socială.

De asemenea, prin ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, România s-a angajat să asigure și să promoveze exercitarea deplină a tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului pentru toate persoanele cu dizabilități, fără niciun fel de discriminare pe criterii de dizabilitate.

Având în vedere cele expuse mai sus, propunem inițierea demersurilor necesare pentru ca plata indemnizațiilor lunare pentru toate persoanele cu handicap grav să fie făcută prin agențiile județene pentru plăți și inspecție socială și respectiv a municipiului București și asigurarea finanțării acesteia de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2020.

Întârzierea adoptării acestei măsuri va conduce la efecte dezastruoase pentru viața și autonomia persoanelor cu dizabilități din România. Abuzurile și efectele negative generate de prevederile legislative actuale sunt înregistrate de federația noastră în fiecare zi, de la organizațiile membre ale CNDR și de la persoanele cu dizabilități din întreaga țară, iar ritmul și volumul acestor măsuri abuzive este în creștere rapidă.

Vă solicităm aprobarea și adoptarea cât mai rapidă a măsurilor bugetare care să oprească această tendință îngrijorătoare la nivel național”, a concluzionat Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România în documentul amintit.

Demers susținut de:
Filiala București a Asociației Distroficilor Muscular
Asociația Calea spre Acces
Asociatia pentru Persoane cu Dizabilitati Fizice „Sf. Haralambie” Brașov
Asociația Distroficilor Muscular din România
Federația Sindicatul Asistenților Personali ai Persoanelor cu Handicap Romania
Asociația Persoanelor cu Disabilități Fizice Dej
Asociația Handicapaților Neuromotor – Argeș
Fundatia Star Hope
Filiala Arad a Asociației Distroficilor Muscular
Asociatia Pro Stem Cell
FONSS – Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale

Articolul CNDR propune miniștrilor Budăi și Teodorovici aprobarea și adoptarea unor măsuri bugetare menite să prevină concedierea asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav apare prima dată în Jurnal Social.

La propunerea Ministerului Muncii și Justiției Sociale, Guvernul a adoptat, joi, un proiect de Hotărâre pentru aprobarea normelor metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap.

Practic, actul normativ stabileşte un model unic de bilete de călătorie gratuită care poate fi utilizat pentru tipuri diferite de transport interurban şi cu operatori de transport interurban diferiţi, astfel încât călătoria dus să se poate efectua cu un alt tip de transport interurban şi cu un operator de transport, iar călătoria întors cu alt tip de transport, respectiv cu alt operator.

De asemenea, Hotărârea de Guvern stabilește că biletele de călătorie gratuită vor putea fi folosite, începând de la 1 ianuarie 2019, și pentru transport interurban cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial.

,,Utilizarea biletului de călătorie gratuită, valabil atât la accesarea transportului interurban pe calea ferată, auto cât şi naval, facilitează circulaţia neîngrădită a persoanelor cu handicap, asistenţilor personali şi însoţitorilor acestora cu oricare din mijloacele de transport interurban, fără ca aceştia să fie condiţionaţi de tipul biletului (CFR, auto, transportul naval). Altfel spus, orice persoană cu dizabilităţi poate pleca cu trenul şi se poate întoarce cu autobuzul, spre exemplu”, a precizat ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale, Marius Budăi.

Dreptul la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap este reglementat prin art. 24 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Persoana cu handicap grav și însoțitorul acesteia beneficiază de câte 12 bilete gratuite dus-întors/an, iar persoana cu handicap accentuat primește 6 bilete/an.

,,Foarte multe persoane cu handicap fizic nu au acces la mijloacele de transport, știm cu toții că acestea nu sunt accesibile persoanelor în scaun rulant sau greu deplasabile, prin urmare, biletele de călătorie gratuită nu ne ajută cu nimic, personal nu am mai mers cu trenul sau cu autobuzul de 27 de ani, de când sunt în scaun rulant. Am primit telefoane de la colegi în scaun rulant care îmi spuneau disperați că au fost urcați în tren în București și uitați acolo pentru că la destinație nu erau suficienți angajați disponibili pentru a-i coborî pe bază de forță umană.

E trist că în elaborarea acestor acte normative nu sunt consultați reprezentanții asociațiilor persoanelor cu handicap. De 12 ani am solicitat, de nenumărate ori, ca această formă de sprijin pentru persoanele în scaun rulant sau greu deplasabile, să fie acordată sub formă de cupoane pentru combustibil. Nu este un lucru care nu se știe, suntem în continuare ignorați, a declarat Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România.

Articolul Persoanele cu dizabilități vor primi un bilet unic de călătorii gratuite, vor putea să circule cu mijloacele de transport? apare prima dată în Jurnal Social.

Joi, 15 noiembrie 2018, Ministrul Muncii și Justiției Sociale, Lia-Olguța Vasilescu, s-a întâlnit cu Dunja Mijatović, comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, aflat în vizită de lucru în România, potrivit unui comunicat al Ministerului Muncii și Justiției Sociale.

Ministrul Lia-Olguța Vasilescu i-a prezentat comisarului pentru Drepturile Omului modificările legislative din ultimii doi ani, printre care amintim creșterea prestațiilor sociale pentru persoanele cu handicap, modificarea legislației în vederea angajării acestor persoane, dar și a tinerilor aflați în risc de excluziune socială sau care provin din centrele de plasament, elaborarea de proiecte de noi standarde de cost și de calitate pentru persoanele instituționalizate, măsuri de dezinstituționalizare și finanțarea de îngrijiri acordate de către mediul privat, reducerea capacității așa-numitelor centre „mamut”, proiectul de modificare a Legii adopției sau introducerea ordinului de restricție provizoriu în cazurile de violență domestică.

Astfel, la propunerea MMJS, Guvernul a creat, în ultimii doi ani, cadrul legal pentru:

• extinderea serviciilor rezidenţiale (de tipul locuinţelor protejate) şi a centrelor de zi prin includerea posibilităţii ca aceste servicii să poată fi dezvoltate în comunitate, în subordinea autorităţilor locale (consilii locale). Acest lucru reprezintă o schimbare majoră de paradigmă dat fiind faptul că, în varianta anterioară a Legii 448/2006, aceste servicii puteau fi înfiinţate doar la nivel judeţean, în subordinea direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

• un alt element de reformă în ceea ce priveşte persoanele instituţionalizate a fost inițierea procesului de restructurare a centrelor rezidenţiale vechi prin: limitarea numărului beneficiarilor din aceste centre la 50 şi căutarea unor soluţii în comunitate pentru transferul beneficiarilor; deschiderea posibilităţii de finanţare, de la bugetul de stat, pentru noile tipuri de servicii rezidenţiale de la nivel de primărie (locuinţe protejate); deschiderea posibilităţii de contractare a unor servicii private (alternativă la serviciile rezidenţiale de tip vechi) de la furnizorii privaţi, sumele fiind asigurate de la bugetul de stat în baza standardului de cost;

• complementar acestui proces de dezinstituţionalizare, Guvernul a pus la dispoziţie finanţări pentru dezvoltarea de noi servicii în comunitate, atât prin intermediul Progrmului Operaţional Regional, dar şi prin finanţarea de la bugetul de stat a unor Programe de Interes Naţional.

Un alt element de reformă în ceea ce priveşte procesul de dezinstituţionalizare este reprezentat de reglementarea prin hotărâre de guvern a statutului Asistentului Personal Profesionist (APP), acesta fiind o alternativă la procesul de instituţionalizare, dar şi o continuare a asistentului maternal, în zona de servicii destinate adultului cu dizabilităţi.

De asemenea, MMJS a inițiat (împreună cu Ministerul Justiției) un proiect de lege care propune reglementarea unei soluții pentru asigurarea reprezentării efective şi independente pentru persoanele cu handicap, beneficiare de servicii sociale rezidenţiale, puse sub interdicţie sau care au nevoie de protecţie juridică. Concret, proiectul prevede că persoanele aflate în centre nu vor mai fi reprezentate, în demersurile pe care le fac, de către directorii acestor instituții, în condițiile în care, de multe ori, astfel de demersuri sunt deschise tocmai împotriva acestor centre, iar șefii lor se aflau în situația de a reprezenta atât reclamantul, cât și reclamatul, ci vor putea fi reprezentate de către persoane terțe, de regulă care provin tot din sistemul de protecție socială sau specială.

Comisarul Mijatović, care a vizitat, de asemenea, mai multe centre pentru persoane cu dizabilități și copii din țara noastră, dar a purtat discuții și cu reprezentanți ai autorităților din subordinea Ministerului Muncii, s-a declarat încântat de expertiza și dedicarea personalului cu care a interacționat și a apreciat și faptul că există voință politică pentru reforme structurale în sistemul de protecție socială.

Articolul Lia-Olguța Vasilescu, întâlnire cu Dunja Mijatović, comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei apare prima dată în Jurnal Social.

Petiție adresată doamnei Lia Olguța Vasilescu, Ministrul Muncii și Justiției Sociale

Membru cu drepturi depline al European Disability Forum (EDF), Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) este o organizație de tip federație, fără scop patrimonial, neguvernamentală, umanitară, apolitică, non-profit, formată din organizații reprezentative la nivel național pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.

Consiliul Național al Dizabilității din România s-a înființat la solicitarea Comisiei Europene ca cerință a integrării României în Uniunea Europeană.

CNDR are misiunea de a apăra și promova drepturile şi interesele legitime comune tuturor persoanelor cu dizabilităţi din România.

Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) își manifestă indignarea față de lipsa de preocupare a decidenților privind condiția de sărăcie și excluziune socială în care se află persoanele cu dizabilități din România.

În repetate rânduri CNDR a atras atenția că nivelul cuantumului prestațiilor sociale, în plată la această dată, nu ajută persoanele cu dizabilități, nu le îmbunătățește condițiile și nivelul de trai și menține procesul de marginalizare socială al acestora.

Creșterea valorii sprijinului financiar acordat persoanelor cu dizabilități, așa cum este ea stabilită de Executiv la 30.06.2017, nu este în măsură să rezolve această importantă problemă. Drepturile băneşti acordate persoanelor cu dizabilități/handicap reprezintă numai o parte din echivalentul valoric al serviciilor acordate în instituţiile de stat pentru aceste persoane. Cu alte cuvinte, menținerea persoanelor cu dizabilități în familie costă mult mai puțin decât instituționalizarea lor și le respectă dreptul de a avea locuințe adecvate.

Nivelul măririlor acordate etapizat pe parcursul anului 2018 naște sentimentul unor măsuri paliative, nu ne convinge că există voință și preocupare reală ale acestui Guvern pentru asigurarea unui nivel de viață decent, consacrat la nivel constituțional.

Prin stabilirea unei legături directe între nivelul indemnizației lunare și al bugetului personal complementar de valoarea indicelui ISR se săvârșește o mare nedreptate față de persoanele cu dizabilități:

Potrivit Legii nr. 76/2002, act normativ care reglementează sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, ”Indicatorul social de referință” al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestațiile bănești suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, acordate atât în vederea asigurării protecției persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj, cât și în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum și a angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc de muncă.

Cu alte cuvinte, cei 500 de lei sunt acordați unor persoane valide care sunt temporar în stare de nevoie din cauza șomajului, și suma are drept scop ajutarea acestora cu caracter tranzitoriu, până la găsirea unui nou loc de muncă.

Persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora, din cauza unor afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilităţile de a desfăşura în mod normal activităţi cotidiene. Noi nu avem nevoie doar de un sprijin temporar și limitat, astfel încât să nu determine lipsa preocupării de a găsi un loc de muncă.

Necesitățile personei cu handicap sunt cu totul altele, decurgând în primul rând din starea de sănătate precară a acestora. Oare Doamna Ministru cunoaște la cât se ridică cheltuielile lunare ale unei persoane cu dizabilități pentru a-și procura materiale igienico-sanitare, strict necesare conservării sănătății, asigurării igienei corporale, dar și păstrării demnității acesteia? Suntem aproape convinși că NU… Mulți dintre noi au nevoie de o dietă aparte, diversificată și de un nivel calitativ superior, ceea ce implică sume importante. La acestea se adaugă cheltuieli semnificative pentru dispozitivele medicale, încălțăminte ortopedică, produse pentru cei cu incontinență urinară (pamperși, traverse, sonde urinare etc.) lucruri pe care trebuie să le achiziționeze persoana cu dizabilități/handicap sau familia – daca are. Și la toate aceste cheltuieli se mai adaugă facturi (curent, apa, gunoi, încălzire, telefon), costuri pentru îmbrăcăminte și, nu în ultimul rând, mâncarea. Din ce? Din 340 de lei/luna?

Marea majoritate a persoanelor cu dizabilități/handicap se află în imposibilitate obiectivă de a munci, provocată fie de handicap, fie de lipsa unor oportunități reale, deci nu îi este suficientă o sumă de minima subzistență.

Cu toate că Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap conține o dispoziție expresă privind actualizarea prestației sociale – și anume:

„art. 58, (13) Cuantumul drepturilor se actualizează anual cu indicele creșterii prețurilor de consum, prin hotărâre a Guvernului”

ultima valoare a prestației sociale (indemnizație și buget personal complementar), de care beneficiază adultul cu handicap, a fost stabilită în anul 2015 – și nu a fost indexată anual cu indicele inflației fiind în prezent de:
a) indemnizația lunară, indiferent de venituri:
 234 lei, pentru adultul cu handicap grav;
 193 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
b) buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:
 106 lei, pentru adultul cu handicap grav;
 79 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
 39 lei, pentru adultul cu handicap mediu.

Adulții încadrați în gradul de handicap grav încasează în total 340 lei lunar, adulții încadrați în grad de handicap accentuat încasează în total 272 lei lunar, iar adulții încadrați în grad de handicap mediu încasează în total 39 lei lunar.

Din 2006 de când a intrat în vigoare legea 448/2006 și până în prezent, prestația socială a avut o evoluție în trepte, trepte foarte mici cum se vede în continuare, în timp ce salariul minim brut pe economie a crescut constant an de an. Dacă la intrarea în vigoare a legii 448/2006 această prestație socială pentru adultul încadrat în gradul de handicap grav era de 259 lei lunar, în anul 2012 a crescut la 293 lei lunar, iar din 2015 și până în prezent s-a majorat la suma de 340 lei lunar, adică cu cca 30%; salariul minim brut în schimb a crescut de la 330 lei lunar, în 2006, la 1450 lei în prezent, adică de 4,39 ori.

De asemeni, dacă se urmărește valoarea prestației sociale față de salariul minim brut, se constată o scădere enormă, de la cca 78% în 2006, la cca 23% azi, în 2017.

Putem spune astăzi că o asemenea situație nu se regăsește în nicio țară din UE și credem că în nicio țară democrată și civilizată din lume, situația din România fiind aproape de definirea uneia de genocid față de persoanele cu dizabilități/handicap.

Așa cum este prevăzut în art. 28 din Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007, semnată de România la 26 septembrie 2007 și ratificată prin Legea nr. 21/2010:
1. Statele părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la un standard adecvat de viață pentru ele și familiile lor, inclusiv la alimentație, îmbrăcăminte și locuință adecvate și la îmbunătățirea continuă a condițiilor de trai și vor lua măsurile adecvate pentru a proteja și promova exercitarea acestui drept fără discriminare pe criterii de dizabilitate;
2. Statele părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la protecție socială și posibilitatea de a se bucura de acest drept fără discriminare pe criterii de dizabilitate și vor lua măsurile adecvate pentru a proteja și promova respectarea acestui drept.

Conform art. 50 din Constituția României:
“Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.”

Menționăm că nu s-a ținut cont de situația actuală referitoare la existența acestor categorii de persoane, care și în acest context sunt discriminate și obligate să trăiască, sau mai bine zis, să supraviețuiască cu sprijinul material al familiei (în mod special ne referim la adulții cu handicap).

În acest context, vă rugăm cu respect să analizați situația actuală în care trăiesc persoanele cu dizabilități/handicap în România și să găsiți o modalitate de a le majora prestația socială (indemnizația lunară și bugetul complementar) cu 100% urmând ca această prestație să fie majorată ori de câte ori se majorează salariul minim brut pe economie.

În cazul în care nu va fi luată în considerare această petiție, noi – asociațiile membre CNDR- considerăm că se procedează la o discriminare severă, în primul rând asupra persoanelor cu handicap sever și asociat, dar și a celorlalte categorii de persoane cu dizabilități din România.

În acest context, CNDR este obligat să se adreseze EDF-ului pentru a susține drepturile persoanelor cu handicap din România care sunt segregate, respectiv la U.E. secțiunea Drepturile Omului.

Comitetul Director al CNDR

Articolul Stabilirea unei legături directe între nivelul prestației sociale și valoarea ISR săvârșește o mare nedreptate față de persoanele cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Consiliul Național al Dizabilității din România își manifestă îngrijorarea față de condiția de sărăcie și excluziune socială în care se află persoanele cu dizabilități din România.

Deși în Programul de guvernare sunt prevăzute numeroase creșteri salariale în domeniul bugetar, creșterea prestației sociale, un drept al persoanelor cu dizabilități stabilit în Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se regăsește.

Ultima valoare a prestației sociale (indemnizație și buget personal complementar) de care beneficiază adultul cu handicap, a fost stabilită în anul 2015 și este de:
a)indemnizația lunară, indiferent de venituri:
234 lei, pentru adultul cu handicap grav;
193 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
b) buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:
106 lei, pentru adultul cu handicap grav;
79 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
39 lei, pentru adultul cu handicap mediu.

Astfel că, adulții încadrați în gradul de handicap grav încasează în total 340 lei lunar, adulții încadrați în grad de handicap accentuat încasează în total 272 lei lunar, iar adulții încadrați în grad de handicap mediu încasează în total 39 lei lunar.

Dorim să vă atragem atenția că nivelul cuantumului prestațiilor sociale, în plată la această dată, afectează negativ viața persoanelor cu dizabilități și menține procesul de marginalizare socială.

Astfel, din 2006 de când a intrat în vigoare legea 448/2006 și până în prezent, prestația socială a avut o evoluție în trepte, trepte foarte mici cum se vede în continuare, în timp ce salariul minim brut pe economie a crescut constant an de an, dacă la intrarea în vigoare a legii 448/2006 această prestație socială pentru adultul încadrat în gradul de handicap grav era de 259 lei lunar, crescând în anul 2012 la 293 lei lunar, iar din 2015 și până azi fiind de 340 lei lunar, adică cu cca 30% . Salariul minim brut a crescut de la 330 lei lunar, în 2006, la 1450 lei în prezent, adică de 4,39 ori.

De asemeni, dacă se urmărește valoarea prestației sociale față de salariul minim brut se constată o scădere enormă, de la cca 78% în 2006, la cca 23% azi, în 2017.

Putem spune astăzi că o asemenea situație nu se regăsește în nicio țară din UE și credem că în nicio țară democrată și civilizată din lume, situația din România fiind aproape de definirea uneia de genocid față de persoanele cu dizabilități.

Așa cum este prevăzut în art.28 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007, semnată de România la 26 septembrie 2007 și ratificată prin Legea nr. 21/2010:

1.Statele părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la un standard adecvat de viață pentru ele și familiile lor, inclusiv la alimentație, îmbrăcăminte și locuință adecvate și la îmbunătățirea continuă a condițiilor de trai și vor lua măsurile adecvate pentru a proteja și promova exercitarea acestui drept fără discriminare pe criterii de dizabilitate;

2. Statele părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la protecție socială și posibilitatea de a se bucura de acest drept fără discriminare pe criterii de dizabilitate și vor lua măsurile adecvate pentru a proteja și promova respectarea acestui drept.

Conform art. 50 din Constituția României “Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.”

Avem convingerea că Ministerul Muncii și Justiției Sociale va lua în calcul interesele persoanelor cu dizabilități și va rezolva cu maximă operativitate problemele ridicate de Consiliul Național al Dizabilității din România.

Daniela Tontsch,
Președinta Consiliului Național al Dizabilității din România

Articolul Scrisoare deschisă adresată doamnei Lia Olguța Vasilescu, Ministrul Muncii și Justiției Sociale apare prima dată în Jurnal Social.