Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), care cuprinde organizații reprezentative la nivel național pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, membru cu drepturi depline al Forumului European al Dizabilității (EDF), împreună cu Federația Organizațiilor de Părinți care au Copii cu Dizabilități (FOPCD), Federația Sindrom Down România, Rețeaua Organizațiilor în Autism – RO TSA, Federația Organizațiilor în Autism – RO TSA, Federația pentru Drepturi și Resurse pentru Persoanele cu Tulburări din Spectrul Autist (FEDRA), Uniunea Națională a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA), Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice (COPAC) și 80 de organizații a transmis o petiție oficială către Administrația Prezidențială a României, Parlamentul României și Avocatul Poporului, solicitând reanalizarea măsurilor introduse prin Ordonanța de urgență nr. 9/2026

Prin acest demers, organizațiile semnatare cer revenirea la regimul anterior de protecție fiscală, respectiv reintroducerea scutirii integrale de la plata impozitelor locale pentru persoanele cu handicap grav și accentuat pentru locuința de domiciliu, terenul aferent și un mijloc de transport.

Reprezentanții organizațiilor atrag atenția că transformarea scutirii integrale într-o simplă reducere de 50% și 25% reprezintă o diminuare a nivelului de protecție socială acordat uneia dintre cele mai vulnerabile categorii de cetățeni și poate avea consecințe directe asupra nivelului de trai al persoanelor cu dizabilități și al familiilor acestora.

Prin această petiție, organizațiile solicită instituțiilor statului atât reevaluarea impactului social al acestor măsuri, cât și verificarea conformității lor cu prevederile constituționale și cu obligațiile internaționale asumate de România în materia protecției persoanelor cu dizabilități.

Redăm mai jos petiția înaintată Parlamentului României:

Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), care cuprinde organizații reprezentative la nivel național pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, membru cu drepturi depline al Forumului European al Dizabilității (EDF), împreună cu Federația Organizațiilor de Părinți care au Copii cu Dizabilități (FOPCD), Federația Sindrom Down România, Rețeaua Organizațiilor în Autism – RO TSA, Federația Organizațiilor în Autism – RO TSA, Federația pentru Drepturi și Resurse pentru Persoanele cu Tulburări din Spectrul Autist (FEDRA), Uniunea Națională a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA) și Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice (COPAC) formulează prezenta petiție prin care solicită reanalizarea dispozițiilor introduse prin Ordonanța de Urgență nr. 9/2026.

Obiectul petiției îl constituie modificarea regimului facilităților fiscale acordate persoanelor cu handicap grav și accentuat, respectiv transformarea scutirii integrale de la plata impozitului pe clădire, teren și mijloace de transport într-o reducere parțială de 50% pentru handicap grav și 25% pentru handicap accentuat, precum și limitarea scutirii pentru mijloacele de transport la cele cu capacitate cilindrică sub 2.000 cmc.

Organizațiile semnatare apreciază că aceste dispoziții afectează în mod direct nivelul de protecție socială al persoanelor cu dizabilități și impun o reevaluare sub aspectul legalității, proporționalității și respectării obligațiilor constituționale și internaționale ale statului în materia protecției persoanelor cu dizabilități.

Anterior Legii nr. 239 din 15 decembrie 2025, persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiau de scutire integrală de la plata impozitului pentru locuința de domiciliu, terenul aferent și un mijloc de transport, ca formă de protecție fiscală corelativă situației lor de vulnerabilitate structurală.

Prin OUG nr. 9/2026, această protecție a fost diminuată, fiind introdus un sistem de reducere procentuală. Considerăm că această măsură reprezintă un regres în standardul de protecție socială acordat unei categorii constituțional protejate.

Constituția României prevede că „persoanele cu handicap se bucură de protecție specială”. Protecția specială presupune măsuri compensatorii adecvate și proporționale cu situația obiectivă de vulnerabilitate.

Diminuarea unei măsuri fiscale compensatorii deja consacrate reprezintă o reducere a nivelului de protecție, fără o justificare proporțională și fără o evaluare transparentă a impactului social, ceea ce constiuie încălcarea art.50 din Constituție.

Este încălcat art. 47 din Constituție – dreptul la un nivel de trai decent

Persoanele cu dizabilități au, în mod statistic, rate de ocupare semnificativ sub media națională, venituri dependente majoritar de prestații sociale și cheltuieli suplimentare permanente (medicamente, terapii, dispozitive asistive, transport adaptat, asistență).

În acest context, trecerea de la scutire integrală la impozitare parțială transferă o povară fiscală suplimentară asupra unor gospodării aflate deja la limita subzistenței.

Potrivit principiului proporționalității, orice restrângere a unei forme de protecție trebuie să fie: necesară, adecvată scopului urmărit, proporțională cu impactul produs.

Nu au fost prezentate public studii de impact care să demonstreze că această diminuare este indispensabilă și că nu existau alternative fiscale mai puțin intruzive.

Este încălcat Principiul neretrogradării în materie de drepturi sociale

Jurisprudența constituțională și standardele internaționale (inclusiv Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități) consacră obligația statului de progresivitate în realizarea drepturilor sociale și interzic regresul nejustificat.

Diminuarea unei protecții fiscale structurale pentru o categorie vulnerabilă reprezintă un regres în standardul anterior.

Pentru o persoană cu handicap grav care trăiește exclusiv din indemnizație sau pentru o familie cu un copil cu dizabilitate severă, diferența dintre 0% și 50% impozit nu reprezintă o simplă ajustare tehnică, ci poate însemna: acumularea de datorii, restanțe la plata utilităților, risc de executare silită, imposibilitatea acoperirii altor cheltuieli esențiale.

Protecția socială nu poate funcționa pe principiul „compensării” prin ajutoare temporare a unor drepturi stabile retrase.

Decizia de a înlocui scutirea integrală de impozit cu reduceri parțiale afectează în mod direct persoane și familii aflate deja în situații de vulnerabilitate extremă.

În România există numeroase persoane cu dizabilități care locuiesc singure, fără sprijin familial permanent. Pentru multe dintre ele, indemnizația de handicap reprezintă singura sursă de venit. Din acest venit trebuie să acopere toate cheltuielile de trai, dar și costurile suplimentare generate de dizabilitate: medicamente, dispozitive medicale, terapii, transport adaptat sau servicii de îngrijire. Introducerea unor obligații fiscale suplimentare, chiar și parțiale, le poate împinge în situații de datorii sau imposibilitate de plată a cheltuielilor de bază.

Situația este la fel de dificilă pentru familiile monoparentale care au copii cu dizabilități. În multe cazuri, părintele unic este nevoit să reducă sau chiar să renunțe la activitatea profesională pentru a asigura îngrijirea copilului. Veniturile familiei devin astfel limitate și dependente în mare măsură de prestațiile sociale, în timp ce cheltuielile medicale și de recuperare sunt constante și ridicate.

Există, de asemenea, familii în care trăiesc mai multe persoane cu dizabilități. În aceste gospodării, cheltuielile pentru tratament, îngrijire și adaptare a locuinței sunt mult mai mari decât în mod obișnuit, iar capacitatea de a obține venituri este sever limitată.

Pentru toate aceste categorii, trecerea de la scutire integrală la reducere parțială a impozitului nu reprezintă o simplă ajustare fiscală, ci o diminuare concretă a protecției sociale de care depinde nivelul lor minim de trai.

În lipsa unor măsuri reale de compensare și în absența unei analize transparente privind impactul social al acestei decizii, există riscul ca numeroase persoane cu dizabilități să fie împinse și mai mult spre sărăcie, datorii și excluziune socială.

Statul român are obligația constituțională și internațională de a asigura protecție specială persoanelor cu dizabilități, iar această protecție nu poate fi diminuată fără o justificare temeinică și fără evaluarea efectelor asupra celor mai vulnerabili cetățeni.

Prin adoptarea Ordonanței de urgență nr. 9/2026, Guvernul României a intervenit asupra unui regim juridic care privește în mod direct persoanele cu dizabilități, afectând un mecanism de protecție fiscală menit să compenseze dezavantajele structurale generate de handicap. Cu toate acestea, anterior adoptării actului normativ, nu a existat o consultare reală, efectivă și structurată a organizațiilor reprezentative ale persoanelor cu dizabilități.

Această omisiune contravine obligațiilor asumate de statul român prin ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Potrivit art. 4 alin. (3) din Convenție, statul are obligația pozitivă de a consulta îndeaproape și de a implica activ persoanele cu dizabilități, inclusiv prin organizațiile care le reprezintă, în toate procesele de elaborare și implementare a legislației și politicilor care le privesc în mod direct.

Principiul consacrat la nivel internațional sub formula „Nimic despre noi fără noi” nu reprezintă un simplu slogan, ci exprimă o exigență juridică de participare efectivă la procesul decizional. În absența unei consultări autentice, fundamentate pe dialog instituțional și analiză de impact social, măsura adoptată este lipsită de legitimitatea participativă impusă de standardele internaționale și constituționale în materia protecției persoanelor cu dizabilități.

Modificarea regimului facilităților fiscale fără implicarea organizațiilor reprezentative a condus la ignorarea realităților concrete cu care se confruntă beneficiarii.

În aceste condiții, apreciem că adoptarea OUG nr. 9/2026 s-a realizat cu încălcarea obligației de consultare prevăzute de Convenție, afectând dreptul persoanelor cu dizabilități de a participa la procesul decizional care le privește în mod direct și adăugând un viciu suplimentar de neconstituționalitate și neconformitate internațională actului normativ contestat.

Având în vedere cele expuse, solicităm:

1. Reintroducerea scutirii integrale de la plata impozitului pe clădirea de domiciliu, terenul aferent și un mijloc de transport pentru persoanele cu handicap grav și accentuat.
2. Analiza constituționalității dispozițiilor din OUG nr. 9/2026.
3. Realizarea și publicarea unui studiu de impact social privind efectele măsurii asupra persoanelor cu dizabilități.
4. Consultarea reală a organizațiilor reprezentative ale persoanelor cu dizabilități înainte de adoptarea unor măsuri fiscale care le afectează direct.

Considerăm că protecția persoanelor cu dizabilități nu este o opțiune bugetară, ci o obligație constituțională și morală a statului.

În numele semnatarilor din lista anexată,

PREȘEDINTE – Daniela TONTSCH

Semnatari Petiție

1. Asociația Nevăzătorilor din România, prin președinte, Mihai DIMA
2. Asociația Surzilor din România, prin președinte, Daniel LOLICI
3. Asociația Distroficilor Muscular din România, președinte Maria Teodorescu
4. Asociația de Sprijin a Copiilor Handicapați Fizic – România, președinte Toma Antonescu
5. Asociația Națională pentru Copii și Adulți cu Autism din România, președinte Georgeta Crișu
6. Asociația RENINCO – Rețeaua Națională de Informare și Cooperare pentru Integrarea în Comunitate a Copiilor și Tinerilor cu Cerințe Educative Speciale, președinte Ecaterina Vrăsmaș
7. Asociația Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România – AHNR
8. Asociația de Scleroză Multiplă din România – ASMR, președinte Lazăr Laurențiu
9. Asociația Ridică-te și umblă, președinte Lucian Aldea
10. Asociația Națională a Deficienților Locomotori, Președinte Milian Valentin-Ovidiu
11. Asociația Copiii de Cristal, Președinte Gabriela Plopeanu
12. Asociația Sindrom Down Suceava, Președinte Cucurezeac Radu Florin
13. Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism “Micul Prinţ” Bistriţa, Director Ana Dragu
14. Asociația Surâsul Albastru Iași, Președinte Cristina Nichita
15. Asociația T.E.O Sibiu, președinte Angelica Moraru
16. Asociatia Down Plus Bucuresti, Presedinte Georgeta Bucur
17. Asociația Pacientilor cu Tumori Neuroendocrine din Romania, Presedinte Virgil Goran
18. Asociația Down Est din România, Președinte Calil Sultan
19. Asociația Down Art Therapy, Președinte Radu Bogdan Buțu
20. Fundația Romănă pentru Bolile Lizozomale (FRBL), Președintele Mioara Bălan
21. Asociația LMCRO, Președinte Covaciu Adriana
22. Asociația Langdon Down Oltenia Centrul Educațional Teodora – ALDO-CET, Președinte Maria Vîslan
23. Asociația S.O.S Autism Bihor, Președinte Simona Zlibuţ
24. Asociația Dicta, Presedinte Manciu Cătălina Anca
25. Asociația Gaucher România, Președinte Oana Morar
26. Asociatia Prietenii lui Darius
27. Asociația Sfântul Casian, Președinte Barna Adrian Ioan
28. Asociația Fantasticii Down Galati, Președinte – Mioara Munteanu
29. Asociatia Caritabilă Ilinca mica minune, Președinte – Maria Marta Lapusan
30. Asociația Copiilor cu Sindrom Down Zâmbete și Suflete,Președinte – Szekely Ștefan
31. Asociația Cărășană Sindrom Down, Președinte – Doban Rodica
32. Asociația Tudor și Îngerii, Președinte – Nistor Mihai Daniel
33. Asociația de Sprijin a Persoanelor cu Nevoi Speciale – Luceafarul,  Neamt, Președinte – Daniela Coman
34. Asociația Neuro Move CMT, Președinte – Acălinei Arabela
35. Asociația Be a Butterfly București, Președinte – Marin Cristiana
36. Asociația Ai voință Ai putere Oltenița& Giurgiu, Președinte – Ionut Marineata
37. Asociația Bulgare de Lumină, Președinte – Georgiana Mustata
38. Asociația Sindrom Down Ploiești, Președinte – Corina Ardeleanu
39. Asociația Prietenii lui Răzvan Târgu Mureș, Președinte – Chiorean Mirela,
40. Asociația Casa Faenza, director – Loredana Crețu
41. Asociația Părinților cu Copii cu Nevoi Educaționale Speciale, Președinte – Dandoczi Silvia Elisabeta
42. Asociaţia Dincolo de Succes, Preşedinte – Tătaru Oana-Raluca
43. Asociația TU EȘTI UN DAR DE SUS, Președinte – Elena Zaugg-Istrate
44. Asociația Ajută un copil, Președinte – Văidian Diana
45. Asociația pentru intervenție în autism Suceava, Președinte – Panait Andreea Luciana
46. Asociația Micile Comori, Președinte – Iuliana Șopterean
47. Asociația Casa Dragostei și a Milei, Director – Luța Râștei Georgeta Raula
48. Asociația Bucuria Copiilor, Președinte – Rechesan Lidia
49. Asociația Pro Autism, Președinte – Sălcudean Dorin
50. Asociația “Noi și Ceilalți – Prahova”, Președinte – Iolanda Gheorghiu
51. Asociația Pacienților Oncologici – Romania (A.P.O.R.)
52. Asociația Persoanelor Afectate -Brăila (A.P.A- Brăila), Președinte Vlase Constatin
53. Asociația Transplantaților din România, Președinte – Tache Gheorghe
54. Asociația Speranța Evei, Președinte – Brașoveanu Violeta
55. Asociatia Creștină For Help, Președinte – Radu Claudia Rita
56. Asociația Down Centrul Educațional Raluca, Președinte -Avram Nela Adriana
57. Asociația Misionand Generația de Mâine, Președinte – Burduja Răzvan Andrei
58. Asociația Casa Betel, Președinte – Gabor Carmen
59. Asociația Red Ribbon – Suceava, Președinte – Dorina Vasile
60. Asociația Tereza – Botosani, Președinte – Carmen Alexa
61. Asociația Iris – Vaslui, Președinte – Lenuta Nastrut
62. Asociația Speranta Copiilor 2000 – Barlad, Președinte – Cibotaru Dan
63. Asociația Persoanelor Afectate Brăila, Președinte – Constantin Vlase
64. Asociația Pacientilor Galați, Președinte – Daniel Scoarta
65. Fundația MGH Casa Speranța Constanța, Președinte – Elena Cismas
66. Asociația Speranța – Constanța, Președinte – Popescu Adrian
67. Asociația Noi si Ceilalti – București, Președinte – Cristian Roșu
68. Asociația Viață și Speranță 2003 – Giurgiu, Președinte – Mola Marinela
69. Asociația Licurici – Giurgiu, Președinte – Stănica Mihai Ionuț
70. Asociația Pro Karma – Tg. Mureș, Președinte – Irina Lassel
71. Asociația Noi și Ceilalti – Filiala Arad, Director – Alice Chivu
72. Asociația INSPIR – Craiova, Președinte – Lazeanu Claudiu
73. Asociația Lizuca – Bacau, Președinte – Vătavu Ana
74. Asociația Noua Speranță – Petrosani, Președinte – Dorina Ignat
75. Asociația Renașterea Speranței, Președinte – Apreutesei Lenuța
76. Asociația Diaspora Solidarity Group, Președinte – Akinola Teodora Cristiana
77. Asociația Calea spre Acces, Președinte – Mihai Lungu
78. Fundația Enable Românie, Președinte – Radu Țuțu
79. Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune – APAA, Președinte – Rozalina Lăpădatu

Articolul Petiție privind necesitatea reintroducerii scutirii integrale de la plata impozitelor locale pentru persoanele cu handicap grav și accentuat apare prima dată în Jurnal Social.

Guvernul a adoptat, joi, 23 mai 2024, un proiect de ordonanță de urgență care prevede majorarea cu 10% din indicatorul social de referință (ISR), respectiv cu aproape 70 de lei, a indemnizațiilor acordate adulților și copiilor încadrați în grad de handicap grav, însă lasă nemajorate indemnizațiile acordate altor tipuri de încadrări.

,,Indemnizaţiile lunare pentru adultul cu handicap grav şi pentru copilul cu handicap grav vor fi majorate începând cu drepturile aferente lunii iunie 2024, care se vor plăti în luna iulie. Creşterea va fi cu 10 puncte procentuale din indicatorul social de referinţă, potrivit Ordonanţei de urgenţă aprobate de Guvern”, se arată într-un comunicat transmis de insituție.

Ordonanța vizează modificarea prevederilor Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în sensul majorării cu 10% din ISR a nivelului indemnizației lunare pentru adulții cu handicap grav.

De asemenea, măsura vizează și majorarea cu aceeași proporție a prestației sociale pentru copiii cu handicap grav. 

Noul act normativ nu prevede majorări și pentru persoanele încadrate în gradele II (accentuat) și III (mediu) de handicap.

Valoarea ISR este, de la 1 martie, de 660 de lei.

Mai exact, aceste drepturi se vor calcula astfel, începând cu luna iunie:

• Pentru adultul cu handicap grav, indemnizaţia lunară va creşte de la 70% la 80% din indicatorul social de referinţă (ISR), respectiv de la 463 de lei la 529 de lei; În luna ianuarie aceasta era 419 lei, prin urmare va fi o majorare cu 110 lei în primele şase luni ale anului.
• Pentru copilul cu handicap grav, indemnizaţia lunară va creşte de la 60% la 70% din indicatorul social de referinţă (ISR), respectiv de la 397 de lei cât este acum, la 463 de lei. În ianuarie aceasta era 359 de lei, aşadar, în această situaţie creşterea pe primele şase luni ale anului va fi de 104 lei.

Așadar, pentru adultul cu handicap grav, indemnizația lunară + bugetul complementar va crește de la 662 lei la 728 lei.

Majorarea se va aplica începând cu drepturile aferente lunii iunie 2024, însă sumele majorate vor ajunge la beneficiari din iulie.

Potrivit notei de fundamentare a ordonanței, măsura este justificată, pe de o parte, de creșterea înregistrată anul trecut la prețurile serviciilor și produselor de bază (14,89% la alimente și 11,25% pentru servicii) și, pe de altă parte, de dificultatea sau chiar imposibilitatea adulților cu handicap grav de a realiza venituri din muncă.

,,Vor beneficia de această măsură 389.000 de persoane, din care 340.200 adulţi şi 48.800 copii. Este a doua creştere din acest an a indemnizaţiei lunare pentru copilul şi adultul cu handicap grav, după cea din ianuarie. Majorarea cuantumului acestor drepturi are în vedere nevoia de îngrijire adecvată pentru copiii şi persoanele încadrate în grad grav de handicap”, se mai arată în comunicat.

Articolul Guvernul: Indemnizația lunară pentru persoanele cu handicap grav se majorează, din iunie, cu 10% din ISR apare prima dată în Jurnal Social.

Guvernul a aprobat, în şedinţa de joi, 14 decembrie 2023, suplimentarea bugetelor locale pentru asigurarea plății asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav și a indemnizațiilor lunare, informează Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMSS), într-un comunicat.

,,Guvernul a aprobat suplimentarea bugetelor locale cu suma de 225.954 mii lei, în plus fată de cele 203.299 mii lei aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1188/2023,  necesară pentru pentru plata drepturilor asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav sau a indemnizaţiilor lunare”,  se arată în comunicatul MMSS.

Potrivit sursei citate, măsura a fost necesară pentru a se asigura plata integrală a acestor drepturi, având în vedere că bugetele autorităților administrației publice locale nu acoperă plățile integrale pe anul 2023, iar unele unități administrativ teritoriale au semnalat că deja înregistrează restanțe.

,,Finanţarea drepturilor asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav sau indemnizaţiile lunare se asigură, la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor și  sectoarelor Municipiului Bucureşti, în proporție de 90% din necesarul fundamentat în baza numărului de beneficiari transmis de către unităţile administrativ-teritoriale”, precizează Ministerul Muncii.

Hotărârea Guvernului nr.1188/2023, publicată în Monitorul Oficial din 29 noiembrie 2023, prevede ,,suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor şi municipiului Bucureşti pe anul 2023 cu suma de 314.790 mii lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2023, şi repartizarea acesteia pe judeţe, pentru finanţarea măsurilor de protecţie de tip centre de zi şi centre rezidenţiale pentru persoane adulte cu handicap, a drepturilor asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav sau indemnizaţiilor lunare ale persoanelor cu handicap grav acordate în baza prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a cheltuielilor de funcţionare ale căminelor pentru persoane vârstnice, a centrelor de zi şi a unităţilor de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice”.

Articolul Guvernul a aprobat suplimentarea bugetelor locale pentru asigurarea plății asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav și a indemnizațiilor lunare apare prima dată în Jurnal Social.

Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) și Asociația Distroficilor Muscular din România au lansat campania Spun „Nu” instituționalizării, joi, 10 iunie 2021, în intervalul orar 12.00 – 13.30, prin intermediul platformei zoom.

Campania își propune o serie de dezbateri, desfășurate cu scopul de a identifica soluții de îngrijire în familie pentru persoanele cu handicap grav, dependente de îngrijirea din partea altei persoane, precum și soluții la alte probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilități.

,,LEGEA nr. 448 din 6 decembrie 2006 (**republicată**) privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap*) stipulează dreptul persoanei cu handicap grav de a avea asistent personal. Persoanele adulte cu handicap grav, ai căror părinți sunt bătrâni sau au decedat, se confruntă cu lipsa de asistenți personali, nu găsesc persoane dispuse să se angajeze pentru această muncă, iar motivele le veți afla de la speakerii evenimentului, persoane aflate în situații critice, membri ai Asociației Distroficilor Muscular, Filialelor București și Arad ale Asociației Distroficilor Muscular din România, Asociației Charcot Marie Tooth România, Asociației Ridică-te și umblă, Asociației Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România – AHNR, Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România”, a precizat Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România.

Desfășurarea evenimentului a avut caracterul unei întâlniri de lucru, la care au participat Peter Makkai, Secretar de Stat în Ministerul Muncii, Florica Cherecheș – președinta Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), Fiko Csaba, consilier – Ministerul Muncii, deputați, consilieri parlamentari și observatori (specialiști din mediul academic). Aceștia au ascultat persoanele cu handicap grav care au vorbit concret și sincer despre sentimentele și nevoile lor. La eveniment au participat 45 de persoane.

Oros Oscar este persoană tetraplegică, în vârstă de 48 de ani, din București, care în urma unui accident a rămas în îngrijirea mamei. El a vorbit despre lipsa asistenților personali.

,,În urma unui accident cu un traumatism cervical, am rămas paralizat la pat. Sunt tetraplegic, prin urmare nu-mi pot folosi nici mâinile, nici picioarele. Având în vedere situația gravă, soția a divorțat de mine și am rămas în grija mamei, care este în vârstă și cu greu mai poate face față cereințelor de îngrijire pe care le am: de la menaj la întors noaptea din două în două ore, ca să nu fac escare. Nu găsesc o persoană tânără, care să o înlocuiască. Mai nou, văd că nu mai poți cumula nici pensia cu alte venituri de la stat. Aș da exemplul Austriei, unde asistentul personal poate fi înlocuit prin rotație (la 28 de zile, la 2-3 luni), acolo existând sporuri de noapte, iar noi în România exploatăm asistentul personal 24h/24h. Și în alte țări există acest spor nocturn. În plus, nu găsim înlocuitor la sumele pe care le acordă în momentul de față primăria, de la 1300 RON până la gradul I, II, III. La banii ăștia nu o să găsim niciodată, din moment ce persoanele care merg în străinătate să aibă grijă de persoane cu dizabilități primesc salarii de 1500 de Euro și sporuri, plus deplasare și masă. Necesitățile sunt multe. Nu găsim soluții, nici persoane tinere care să îmbrățișeze această meserie, iar mulți nu sunt pregătiți”, a afirmat Oscar Oros.

Adriana Holtei, în vârstă de 42 de ani, din Județul Olt, persoană cu distrofie musculară progresivă, a spus: ,,În ultimii zece ani de zile ne-am confruntat cu aceeași problemă: căutam însoțitor. De un an de zile mi-am găsit însoțitor, cu greu, însă aceasta are 60 de ani și mă gândesc cât poate să ne mai ajute dacă boala noastră progresează și nu mai putem avea grijă (și eu și soțul avem distrofie musculară). În localitate am căutat un an de zile și nu am găsit absolut nimic, nefiind nimeni interesat. Am bătut la porțile primăriei, care a ridicat din umeri. De asemenea, am scris la DGASPC Olt,  aceștia mi-au răspuns că ei nu se ocupă. Nu există în județ nici măcar o asociație sau un ONG care să trimită pe cineva sau să suplimenteze cumva, așa că ne descurcăm fiecare cum putem. În ultimii zece ani am stat în Prahova și am întâmpinat aceeași problemă. Găseam persoană să vină, însă nimeni nu dorea să se angajeze. Așa că suntem obligați să ne ploconim ca la piață (vii două ore, îți dau atâta…, mă ajuți atât, dar nu-ți fac mâncare). Deci, statul nu te ajută cu absolut nimic. În plus, dacă ți-ai găsit însoțitor, ca în cazul nostru, acesta are contract de 8 ore, de luni până vineri, dar eu am nevoie de asistență 24 de ore din 24 de ore, astfel că trebuie să ajungem la o înțelegere în weekend și zilele de sărbătoare. Doamne ferește să se îmbolnăvească însotițorul! La forțele de muncă și în sat nu e nimeni dispus să vină pe un salariu de nimic. Aș dori să fac o propunere de proiect: atunci când copiii dintr-un centru de plasament fac 18 ani, să li se aducă la cunoștință că ar putea fi  pregătiți profesional pentru a deveni asistenți personali… O astfel de persoană ar putea veni să locuiască cu cel cu handicap  și să îi ofere ajutorul necesar.”

,,Mi-am pierdut ambii părinții, pilonul meu, care îmi conferea stabilitate și suport. Mama a decedat în urma unui cancer pancreatic, în anul 2015, iar tata din cauza unui infarct în urmă cu trei ani. E o situație extrem de dificilă. Nevoile unei persoane cu dizabilități sunt multe și diverse, însă mă voi referi la cea mai mare nevoie din punctul meu de vedere: accesul la asistență personală. În România, sistemul de protecție socială este unul deficitar. De exemplu, nu există servicii sociale. Am nevoie de asistență și îngrijire personală. O problemă este lipsa asistenților personali, mai ales dacă trăiești în mediul rural (ca în cazul meu).  Nu găsesc persoane dispuse să se angajeze pentru această muncă, deoarece multe dintre ele preferă să lucreze în străinătate unde sunt plătite mai bine. De asemenea, un asistent personal are pretenția la 8 h și salariul minim. Eu am nevoie de cineva care să aibă grijă de mine 24h/24h. Sunt dependentă de asistența celor din jur în activitățile zilnice. În momentul de față, am doi asistenți personali (dintre care unul va pleca de la 1 iulie, din motive medicale, iar celălalt e în vârstă) care se îngrijesc de nevoile mele. În prezent, sunt în căutarea unui asistent social. Și nu îl găsesc. În plus, acesti însoțitori trebuie plătiți, iar veniturile mele sunt insuficiente, în condițiile în care sunt singura care plătește totul. Fără un loc de muncă, eu nu aș putea să mă întrețin”, a declarat Lavinia Elena Niculicea, redactor la Jurnal Social, publicație a Consiliului Național al Dizabilității din România..

Georgeta Crișu, mama unui copil cu handicap grav și președinta Asociației Naționale pentru Copii si Adulți cu Autism din România, a mărturisit: ,,Este mare nevoie de aceste întâlniri, pentru că numai în felul acesta va fi conștientizată situația familiilor, care au în componență o persoană cu handicap care necesită însoțitor. Eu fac parte dintr-o categorie, și anume persoanele cu autism, care nu au probleme motorii, dar, în același timp, au nevoie de însoțitor continuu, pe de o parte, iar  pe de altă parte, problemele de comportament nu permit ca persoana respectivă să ajungă într-o parte sau în alta. Trebuie să existe niște persoane de referință cu care persoana să poată interacționa, să învețe să comunice, și nu poate fi schimbată de la o zi la altă. În felul acesta, nu avem cum să rezolvăm această problemă, iar familiile sunt deja obosite. În dimineața aceasta am fost informată că mama unui tânăr cu autism a decedat (doamna Crișu plânge). Când se întâmplă situații ca aceasta, în care am fost anunțată că a decedat mama unui adult cu autism, iar însoțitorul nu mai e, se pune întrebarea: Ce putem face? Suntem 24 h/ 24h cu ei și avem și noi nevoile noastre, de pildă:  un concediu fără ei… Sunt momente când chiar este nevoie și de o altă persoană, pe care să o găsești, să o pregătești (un însoțitor în mod special pregătit), pentru că nu poate fi oricine în cazul persoanelor cu autism și să poți să apelezi într-o astfel de situație. Noi, ca organizație, facem tot felul de lucruri pentru beneficiarii noști, oferim servicii de respiro familiilor, dar nu mă plâng. Doar spun că și eu am nevoie, la un moment dat, de aceste momente, și eu am și alte nevoi: de sănătate, de îngrijire, plus o vârstă.”

Ecaterina Iager este o fostă gimnastă, din Arad, care a rămas paralizată, în urma unui accident de mașină. Ea este vicepreședinta Consiliului Național al Dizabilității din România și secretar general al Asociației Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România.

,,Am fost gimnastă de performanță, cu rezultate bune. În urma unui accident de mașină, la vârsta de 18 ani, am rămas paralizată. Eu sunt un caz fericit pentru că, în ciuda problemelor mele neuromotorii, sunt președinta Asociației din Arad și păstoresc peste 120 de oameni, din care 90% sunt cu handicap. Eu m-am gândit la un centru care să includă și o secție pentru persoanele cu handicap grav, unde să fie angajați asistenți care au pregătire suficientă pentru o dizabilitate gravă. Din păcate, asistenții sociali ies de la școală neștiutori. Noi, cei de la asociație, am luat niște asistenți sociali din diferite locuri din Arad și timp de șase luni i-am educat cum trebuie să vorbească cu persoana cu handicap, cum să o mute, lucruri care la școală nu se fac. Deci, eu zic să se introducă la aceste școli postliceale, sanitare, un pic de educație despre persoanele cu handicap grav și ce înseamnă. Mi-aș dori să fac două căsuțe de lemn în care să stea două persoane cu handicap grav, cu un însoțitor, cu supraveghere filmată, ca acea persoană să nu poată să abuzeze nici de persoana cu handicap, nici de banii lui, să nu fie ca într-un spital, ci ca acasă. Acesta este visul meu, dar de la acest vis la realitate mă lovesc de bani, de costuri, de lipsă de personal și de voință”, a spus Ecaterina Iager.

Doamna Florica Cherecheș, președintele ANDPDCA, a precizat că a luat în calcul nevoile și doleanțele expuse și va face tot ce e posibil pentru a îmbunătăți viața acestor persoane.

,,În primul rând, vreau să vă mulțumesc doamna Daniela Tontsch, pentru că ați organizat această întâlnire, care este foarte bună și educativă. Pornim de la nevoia persoanei cu dizabilități și aș vrea să facem ca persoanei cu dizabilități să-i fie puțin mai ușor. Într-adevăr, dezinstuționalizarea este un obiectiv foarte important, însă din păcate mai avem încă 50 de centre în România care au peste 50 de persoane. Ne-am luptat foarte tare să accepte Comisia Europeană să primim fonduri pentru a face așa-zisele locuințe protejate, în care să putem transfera persoane din centrele mari într-o astfel de locuință, unde să beneficieze de toate serviciile și unde să fie maximum 8 persoane. Credem că este o soluție mult mai bună de locuire. Din păcate, centrele respiro nu au prezent foarte mult interes pentru DGASPC-uri, care s-au gândit că va fi ușor să le facă, dar nu o să poată să le susțină după aceea. Știm că sunt foarte importante, așa că vom insista. În curând, ANDPDCA va lansa un apel de proiecte pentru sectorul ONG, care să vină și să aducă proiecte pentru a construi centre respiro și centre de zi. Problema se pune pentru cei care sunt acasă și au nevoie de asistent personal… Mi-a dat o idee acum domnul Oscar, de a revizui situația salarizării, este nevoie pentru a motiva mai mult asistenții personali. De asemenea, avem ca obiective și creșterea numărului de asistenți personali profesioniști, și vom avea bani în următorul Program Operațional Incluziune și Demnitate Socială (POIDS), pentru a forma și angaja asistenți personali profesioniști.

Am ascultat poveștile de viață ale unor oameni care s-au născut cu o dizabilitate, ori au dobândit-o pe parcurs, în urma unei boli sau a unui accident, oameni puternici, hotărâți, inteligenți, care ne dau și soluții pe care să le luăm în considerare. Eu o voi face, cu siguranță, pentru că vreau și pentru că sunt datoare să fac tot ce ține de mine ca să aduc un pic de mai bine acestor oameni! Ei merită tot respectul nostru și ajutorul, pe care, fiecare îl putem da, într-un fel sau altul. Continuăm dialogul!”, a punctat doamna Florica Cherecheș.

La finalul dezbaterii, Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității, a subliniat că va monitoriza propunerile și va face demersuri în continuare pentru rezolvarea problemelor ridicate de participanți.

De remarcat este faptul că la acest eveniment au participat persoane cu dizabilități din mai multe județe, iar pentru ei, recunoașterea acestei forme de lucru la distanță, prin intermediul platformei zoom, este o soluție salvatoare, pentru că niciodată nu se reușea să se aducă la aceeași masă persoane din atâtea județe decât foarte greu și cu anumite ocazii (poate o dată sau de două ori pe an).

Articolul Spun „Nu” instituționalizării, campanie desfășurată cu scopul de a identifica soluții de îngrijire în familie pentru persoanele cu handicap grav apare prima dată în Jurnal Social.