Forumul European al Persoanelor cu Dizabilități (EDF) a publicat recent cea de-a opta ediție a Raportului privind drepturile omului, care se axează pe capacitatea juridică a persoanelor cu dizabilități.

Raportul explorează numeroasele bariere cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în exercitarea capacității lor juridice și numeroasele încălcări ale drepturilor fundamentale care rezultă din restricționarea acestui drept esențial.

Totodată, raportul evidențiază că, de la ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CDPD), negarea capacității juridice, limitarea autonomiei și a controlului asupra vieții persoanelor cu dizabilități sunt printre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului cu care se confruntă persoanele cu handicap din Europa și din lume.

După cum s-a subliniat în cel de-al șaselea Raport privind drepturile omului referitor la participarea politică, privarea de capacitate juridică poate afecta dreptul de a vota și de a candida la alegeri pentru persoanele cu dizabilități din multe țări. În plus, aceasta afectează dreptul de a lua orice decizie în viață, cum ar fi deschiderea unui cont bancar, decizia de a locui, achiziționarea unui serviciu sau a unei proprietăți, decizia de a se căsători și așa mai departe. De asemenea, permite și alte încălcări ale drepturilor omului, în special în domeniul asistenței medicale, cum ar fi internarea și tratamentul fără consimțământ și, sterilizarea forțată, precum și instituționalizarea.

,,Capacitatea juridică este un drept fundamental care permite persoanelor să ia decizii și să aibă control asupra vieții lor. Aceasta este protejată de Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CDPD), ratificată de UE și de statele sale membre. 

Privarea acestuia încalcă o gamă largă de drepturi inalienabile ale omului, inclusiv dreptul de a nu fi supus torturii, exploatării și abuzurilor. De asemenea, privează persoanele cu handicap de drepturile lor la justiție, libertate, viață independentă, viață privată și la participare deplină în societate. Acestea includ accesul la informații, asistență medicală, ocuparea unui loc de muncă, relații și angajament politic, cum ar fi votul sau ocuparea unei funcții”, susțin reprezentanții EDF.

Raportul EDF privind drepturile omului a constatat că niciun stat membru al UE nu respectă pe deplin articolul 12 din CDPD, care garantează capacitatea juridică prin recunoașterea egală în fața legii. Toate statele prevăd încă modalități de a priva o persoană cu dizabilități de capacitatea sa juridică, fie complet, fie parțial: 

• 12 țări UE permit privarea totală de capacitatea juridică în legislația lor: Bulgaria, Croația, Cipru, Danemarca, Estonia, Franța, Grecia, Ungaria, Italia, Luxemburg, Țările de Jos și Polonia. Persoanelor li se refuză dreptul de a face toate alegerile.
• 9 țări ale UE permit privarea parțială de capacitatea juridică: Belgia, Finlanda, Letonia, Lituania, Malta, România, Slovacia, Slovenia și Suedia. Dreptul de a decide poate fi parțial limitat la anumite domenii, de exemplu atunci când este vorba de a cheltui bani sau de a semna un contract.
• 6 țări din UE aproape au abolit orice tip de privare de capacitate juridică, dar încă permit excepții: Austria, Cehia, Germania, Irlanda, Portugalia și Spania. Teoretic, persoanele cu handicap nu pot fi private de capacitatea lor juridică, dar instanțele pot face excepții atunci când consideră că persoana nu poate lua o decizie într-un anumit domeniu și/sau pentru o perioadă limitată de timp.

Hartă: Regimuri privind capacitatea juridică în UE

Raportul a constatat, de asemenea, că Uniunea Europeană și Consiliul Europei, inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului, încă nu au adoptat măsuri de promovare și protecție a capacității juridice și, în sens mai larg, a autonomiei și  a dreptului de a alege al persoanelor cu dizabilităţi.

În plus, Comisia Europeană a propus o lege – Regulamentul privind protecția adulților în situații transfrontaliere – care încalcă în mod explicit dreptul la capacitate juridică prin recunoașterea privării de capacitate juridică și a plasării în instituții și spitale.

,,Sunt necesare acțiuni ferme la toate nivelurile de elaborare a politicilor: de la UE și Consiliul Europei până la țările europene, care au puterea supremă de a-și schimba legile și politicile pentru a se asigura în cele din urmă că persoanelor cu dizabilități nu li se refuză dreptul de a decide și de a controla modul în care își trăiesc viața”, se arată în raport.

Raportul EDF privind drepturile omului își propune:

• Să clarifice dreptul la capacitate juridică și obligațiile esenţiale în temeiul CDPD.
• Să furnizeze informații actualizate privind capacitatea juridică în statele membre ale UE, inclusiv legile în vigoare, noile măsuri și politicile care sprijină persoanele cu handicap în exercitarea capacității lor juridice.
• Să prezinte modul în care privarea de capacitate juridică este legată de constrângerea și controlul asupra persoanelor cu handicap.
• Să evidențieze practicile promițătoare în ceea ce privește sprijinirea procesului decizional, obținerea consimțământului liber și în cunoștință de cauză și sprijinul voluntar în  domeniul sănătății mintale.
• Să ofere recomandări pentru Consiliul Europei, Uniunea Europeană și statele membre.

Puteţi consulta şi descărca raportul aici: https://www.edf-feph.org/publications/human-rights-report-2024-legal-capacity/

Articolul Raportul privind drepturile omului pe anul 2024: Capacitatea juridică a persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Forumul European al Persoanelor cu Dizabilități (EDF) a publicat cea de-a șaptea ediție a Raportului privind drepturile omului, care se axează pe dreptul persoanelor cu dizabilități la un loc de muncă. Noul raport EDF, intitulat ,,Dreptul la muncă: situația persoanelor cu dizabilități în Europa privind ocuparea forței de muncă”, dezvăluie decalajul persistent în ceea ce privește accesul la locuri de muncă de calitate pentru persoanele cu dizabilități.

,,Pentru multe persoane cu dizabilități, găsirea și menținerea unui loc de muncă de calitate rămâne o provocare majoră. An de an, deceniu după deceniu, datele ne arată cât de greu este pentru persoanele cu dizabilități să intre și să rămână pe piața muncii. (…) În timp ce multor persoane cu dizabilități li se refuză oportunitățile de muncă din cauza discriminării, nenumărați alții care reușesc să-și găsească de lucru se confruntă în continuare cu discriminare la locul de muncă”, se precizează în raportul EDF.

Potrivit sursei citate, noul raport analizează cele mai recente date privind angajarea persoanelor cu dizabilități în Uniunea Europeană. Totodată, explorează barierele majore în calea angajării, compară realitățile din diferite state membre ale UE și prezintă experiențele personale ale persoanelor cu dizabilități din Europa. De asemenea, raportul identifică politicile existente pentru a promova angajarea persoanelor cu dizabilități în UE și prezentintă recomandările EDF factorilor de decizie.

Yannis Vardakastanis, președintele EDF, afirmă că, în Uniunea Europeană, ratele de ocupare a persoanelor cu dizabilități nu arată nicio îmbunătățire substanțială, în special când ne referim la munca cu normă întreagă și la locurile de muncă pe piața deschisă a muncii, precum și la situația femeilor și a tinerilor cu dizabilități

,,Accesul la locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilități este, fără îndoială, un domeniu în care mai avem un drum foarte lung de parcurs în Europa. Există un decalaj clar între realitatea persoanelor cu dizabilități și experiența celor fără dizabilități în ceea ce privește găsirea unui loc de muncă. Observăm acest lucru nu numai în ceea ce privește numărul de persoane cu dizabilități care nu își pot găsi un loc pe piața muncii, dar și în ceea ce privește calitatea scăzută a locurilor de muncă, condițiile de exploatare și salariile mici care îi așteaptă pe mulți dintre cei care reușesc să-și găsească un loc de muncă. Lipsa accesului la locuri de muncă apare în mod constant ca una dintre cele mai mari preocupări ale persoanelor cu dizabilități. De asemenea, aceasta este legată în mod inerent de alte probleme presante cu care ne confruntăm, cum ar fi: viața independentă, calitatea vieții și capacitatea de a evita riscul sărăciei și al excluziunii sociale. Având în vedere că Europa se află în mijlocul unei crize devastatoare a costului vieții, niciodată nu a fost mai important pentru comunitatea noastră să poată câștiga salarii decente prin muncă care este aleasă în mod liber, care să ofere condiții de muncă echitabile și stabile și sisteme de securitate socială ce elimină o parte din povara și costurile suplimentare legate de dizabilitate, într-o societate care încă conține atât de multe bariere pentru noi”, spune președintele EDF, Yannis Vardakastanis, în introducerea acestui raport.

El subliniază că viitorul Europei și prosperitatea Uniunii Europene depind de construirea unei piețe a muncii care este suficient de incluzivă și flexibilă pentru a primi toate tipurile de lucrători, nu în ultimul rând persoanele cu dizabilități.

,,Este timpul să învățăm din eșecul nostru de a face progrese reale și concrete în acest domeniu. Trebuie să fim mult mai duri în combaterea discriminării cu care se confruntă multe persoane cu dizabilități, atât înainte, cât și în timpul angajării. Trebuie să oferim un sprijin mai mare, mai sistematic și mai adaptat celor care fac tranziția către lumea muncii, precum și să asigurăm o conexiune mai mare între angajatori și agențiile de ocupare a forței de muncă. Trebuie să oferim un sprijin mai bun persoanelor cu dizabilități în obținerea competențelor cerute de piața actuală și în pregătirea lor pentru viitoarea lume a muncii. Trebuie să îmbunătățim considerabil modul în care sunt oferite acomodării rezonabile lucrătorilor cu dizabilități. De asemenea, trebuie să vedem persoanele cu dizabilități ca potențiali antreprenori și angajatori, mai degrabă decât ca persoane în căutarea unui loc de muncă. Și, bineînțeles, trebuie să regândim absolut modul în care sunt asigurate protecția socială și măsurile de siguranță, pentru a elimina riscul cu care se confruntă multe persoane cu dizabilități de a pierde sprijinul și serviciile atunci când se angajează.

Provocările din fața noastră ar putea părea mari, dar cu idei proaspete și ascultând schimbările pe care le cer persoanele cu dizabilități și organizațiile lor reprezentative putem începe să găsim soluții la ceea ce, timp de atâtea decenii, a părut o problemă de nerezolvat. Sperăm că acest raport va juca un rol în punerea în mișcare a acestei schimbări”,  mai spune Yannis Vardakastanis.

Raportul arată că doar 51,3% dintre persoanele active cu dizabilități în vârstă de muncă din UE au un loc de muncă remunerat. În plus, femeile și tinerii sunt dezavantajați: doar 49% dintre femei și 47,4% dintre tinerii cu dizabilități au un loc de muncă remunerat.

Situația este extrem de proastă în patru țări UE. Grecia și Irlanda conduc în acest „clasament al rușinii”, cu mai puțin de o treime (32,6%) dintre persoanele cu dizabilități angajate. Urmează Croația cu doar 37% și Spania cu 39%.

Foto din raportul EDF: Rata de angajare a persoanelor cu dizabilități în statele membre ale UE

Potrivit EDF, situația  este mai gravă atunci când se ia în considerare angajarea cu normă întreagă, în special pentru femeile cu dizabilități. Mai puțin de 20% dintre femeile cu dizabilități sunt angajate cu normă întreagă în 11 țări, printre care: Irlanda, Belgia, Spania, Italia, Malta, Polonia, Ungaria, Croația, România, Bulgaria și Grecia.

Prapastia dintre rata de angajare a persoanelor cu dizabilități și a celor fără dizabilități – „decalajul de angajare a persoanelor cu dizabilități” – este clară și variază în mod necontrolat. În raport, sunt evidențiate mai multe motive pentru acest decalaj, cum ar fi: lipsa furnizării de acomodare rezonabilă, discriminarea structurală și prejudecățile suferite de persoanele cu dizabilități, precum și lipsa accesului la educație incluzivă de calitate.

În ceea ce privește adaptarea rezonabilă, problemele comune includ finanțarea și sprijinul limitat, birocrația excesivă pentru a accesa acomodarea rezonabilă (o povară atât pentru angajatori, cât și pentru angajați) și disponibilitatea limitată a informațiilor privind sprijinul din partea statului. În ciuda faptului că directiva UE privind egalitatea în muncă este în vigoare din 2000, nu există instrucțiuni privind acomodarea rezonabilă și chiar și cererile simple, cum ar fi trecerea la muncă cu fracțiune de normă, sunt adesea refuzate. Acest lucru duce la practici neloiale – de exemplu, Zuzana din Cehia a trebuit să nu mai lucreze din cauza lipsei de acces la asistență personală.

,,Prejudecățile și discriminarea există la fiecare pas: de la serviciile de angajare în timpul căutării unui loc de muncă până la momentul angajării, trecând prin procesul de recrutare. De exemplu, Annika, din Austria, avea peste treizeci de ani când i s-a spus să solicite o pensie de invaliditate, deoarece serviciile de ocupare a forței de muncă nu au știut unde să o plaseze în ciuda calificărilor ei profesionale. Margrét, o femeie islandeză care lucrează la o ambasadă, spune că autoritățile de supraveghere decid adesea să nu-i atribuie sarcinile din cauza dizabilității sale, fără a o consulta. Nu este un caz izolat – un sondaj efectuat în Germania în 2019 a raportat că 58% dintre respondenții cu dizabilități au suferit discriminare la locul de muncă”, se arată în raport.

Potrivit raportului, Bulgaria, Croația și România au cel mai mic venit mediu net echivalent pentru femeile cu dizabilități.

În plus, datele existente ascund faptul că persoanele cu dizabilități sunt adesea plătite cu salariul minim sau sub salariul minim, lucrează cu fracțiune de normă, au contracte de muncă precare și chiar lucrează în ateliere izolate, segregate de piața deschisă a muncii, așa cum este descris mai detaliat într-un raport din aprilie 2020 de către EDF. În special, persoanele cu dizabilități psihosociale și intelectuale se confruntă cu bariere semnificative în calea angajării.

Raportul mai arată că persoanele cu dizabilități câștigă și mai puțin atunci când sunt angajate, deși au nevoie de venituri mai mari pentru a face față costurilor suplimentare ale vieții într-o societate discriminatorie și inaccesibilă. Costurile de întreținere a locuinței  și de transport, de exemplu, reprezintă o povară disproporționat de mare pentru persoanele cu dizabilități în comparație cu persoanele fără dizabilități. De exemplu, peste 47% dintre persoanele cu dizabilități din UE nu își pot plăti facturile.

Foto: Procentul gospodăriilor cu membri cu dizabilități în statele membre ale UE, pentru care costurile de întreținere a locuinței reprezintă o povară grea

,,Multe persoane cu dizabilități suportă costuri suplimentare și trebuie să cheltuiască mai mult pentru a atinge același nivel de viață ca și persoanele fără dizabilități. Impactul costului dizabilității este mai sever din cauza gradului scăzut de ocupare a forței de muncă și a indemnizației de handicap insuficiente.

Costurile suplimentare pot include produse, precum adaptarea locuinței, dispozitive de asistență și tehnologie, medicamente, asistență personală sau alte servicii de asistență. Costurile suplimentare de energie pot fi suportate și din cauza unei nevoi mai mari de a sta în caldură atunci când nu te poți mișca sau din cauza consumului suplimentar de energie al dispozitivelor de asistență, cum ar fi scaunele cu rotile electrice, printre altele. În contextul actual al crizei energetice și al costului vieții din Europa, aceste costuri suplimentare vor fi, probabil, și mai extreme și vor expune și mai mult persoanele cu dizabilități la risc de sărăcie și excluziune social”, se mai specifică în raport.

De asemenea, raportul explică că persoanele cu dizabilități suportă costuri chiar mai mari pentru a fi angajate, cum ar fi plata unui transport special din cauza transportului public inaccesibil, suplimentar pentru asistență personală la ore mai convenabile etc

Acesta este motivul pentru care raportul lansat recent solicită țărilor UE să continue să ofere pensia de invaliditate chiar și atunci când oamenii sunt angajați cu normă întreagă – ca mijloc de a compensa aceste costuri. Se știe că lucrătorii cu dizabilități din statele membre ale UE își pierd pensia de invaliditate atunci când încep să lucreze. De fapt, persoanele cu dizabilități sunt mai expuse riscului de a se confrunta cu sărăcia în câmpul muncii decât persoanele fără dizabilități.

Raportul stabilește o serie de recomandări pentru autoritățile publice, inclusiv UE și țările sale, și anume:

• Să permite persoanelor să păstreze pensiile de invaliditate atunci când au o activitate remunerată;
• Să interzică practica de a plăti persoanelor cu dizabilități sub salariul minim și să promoveze modele de angajare care facilitează tranziția către incluziunea pe piața deschisă a muncii;
• Să promoveze unele practici eficiente pentru a avea acces la acomodare rezonabilă și pentru a angaja persoane cu dizabilități afectate de alte forme de marginalizare.

Membrul Parlamentului European Katrin Langesiepen, președintele Intergrupului pentru persoanele cu dizabilități din Parlamentul European și vicepreședintele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, afirmă:

,,A avea un loc de muncă este vital în viața noastră. După cum se arată în această publicație, există o problemă foarte reală a persoanelor cu dizabilități care sunt excluse complet de pe piața muncii și o criză paralelă pentru cei care reușesc să-și găsească un loc de muncă, plătiți sub salariul minim, angajați în medii izolate și lipsiți de drepturile lor fundamentale”.

Mai multe informații despre raportul EDF aici: https://www.edf-feph.org/publications/human-rights-report-2023-the-right-to-work/

Articolul EDF publică cea de-a șaptea ediție a Raportului privind drepturile omului, care se axează pe dreptul persoanelor cu dizabilități la un loc de muncă apare prima dată în Jurnal Social.

Forumul european al persoanelor cu dizabilități (EDF) a publicat cea de-a șasea ediție a Raportului privind drepturile omului, care anul acesta se axează pe drepturile persoanelor cu dizabilități de a vota și de a candida la alegerile pentru Parlamentul European, cunoscute și sub denumirea de „alegerile UE”.

Raportul analizează barierele legale și practice care împiedică persoanele cu dizabilități să își exercite aceleași drepturi politice ca alți cetățeni ai UE, precum și evidențiază efectele acestora, cum ar fi subreprezentarea în politică a persoanelor cu dizabilități.

De altfel, potrivit raportului, în actuala legislatură a Parlamentului European, din cei 705 parlamentari europeni, sunt doar patru europarlamentari cu dizabilități (vizibile), chiar dacă persoanele cu dizabilități reprezintă 15% din populație.

,,Noi, persoanele cu dizabilități, deși constituim 15% din totalul populației, nu ne bucurăm de aceleași drepturi politice ca toți ceilalți cetățeni. Milioane de persoane cu dizabilități nu votează la alegerile europene, deoarece nu pot face acest lucru în mod independent și în secret, din cauză că alegerile nu ne sunt accesibile. În cele mai grave cazuri, suntem considerați incapabili de a participa la alegeri sau de a candida, iar drepturile noastre politice sunt eliminate automat. Suprimarea dreptului de vot a fost întotdeauna folosită ca mijloc de opresiune: opresiune bazată pe rasă, pe gen, pe statut economic și, în sfârșit, pe capacitate. (…) Ne dorim ca UE să fie la înălțimea propriilor tratate și a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Am lansat o petiție înainte de alegerile UE din 2019, pe care mii de cetățeni au susținut-o, iar mai multe țări UE au început să-și reformeze reglementările naționale pentru a răspunde acestei cereri”, spune președintele EDF, Yannis Vardakastanis, în introducerea acestui raport.

El subliniază că există prea puțini candidați politici și politicieni aleși cu dizabilități la nivelul UE și la nivel național, și pentru a construi o Europă a egalității, conducerea acesteia trebuie să fie diversă și cu adevărat reprezentativă.

,,Mișcarea europeană a persoanelor cu dizabilități va continua să lucreze pentru realizarea dreptului persoanelor cu dizabilități de a vota și de a candida, în toate colțurile Europei și la toate nivelurile politice. Acest raport își propune să evidențieze progresele înregistrate până în prezent și provocările pe care le avem încă în față. Democrația este guvernarea poporului, pentru popor și de către popor. Și noi suntem oameni, nu suntem invizibili, suntem cetățeni cu dreptul de a participa la prezentul și viitorul UE, și nu ar trebui să existe nimic despre noi, fără noi”, mai spune Yannis Vardakastanis.

Alegerile pentru Parlamentul European au loc o dată la cinci ani și constituie una dintre cele mai mari acțiuni democratice din lume. Cu toate acestea, există disparități între statele membre în ceea ce privește egalitatea de șanse, între cetățeni de a participa la aceste alegeri, cu atât mai mult în cazul persoanelor cu dizabilități.

Potrivit EDF, la ultimele alegeri UE din 2019, aproximativ 400.000 de persoane cu dizabilități din 14 țări UE au fost private de dreptul de vot. Mulți alții nu au participat la alegeri pentru că acestea nu le-au fost accesibile, pentru că nu puteau vota în mod independent și în secret sau pentru că nu puteau alege persoana care să-i ajute să voteze.

,,Deosebit de îngrijorătoare sunt prevederile legale din Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia, Luxemburg, Polonia și România, unde unei persoane aflate sub tutelă totală sau parțială i se refuză automat dreptul de vot. Cazurile recente de litigii strategice din partea organizațiilor persoanelor cu dizabilități (DPO) și a avocaților, cu sprijinul politicienilor devotați, au avut ca rezultat îmbunătățiri juridice substanțiale în mai multe țări, înainte de ultimele alegeri UE”, se arată în raport.

Un aspect pozitiv ar fi că majoritatea țărilor UE au stabilit mijloace alternative și avansate pentru toți alegătorii, iar unele în special pentru persoanele cu dizabilități. Acestea includ votul prin corespondență, votul anticipat în secțiile de votare accesibile, posibilitatea de a alege o secție de votare accesibilă, votul prin internet (în cazul Estoniei) și furnizarea de urne mobile la domiciliul persoanei sau la locații cheie, cum ar fi instituțiile rezidențiale sau spitale.

Potrivit raportului, lipsa accesibilității rămâne una dintre principalele bariere în calea persoanelor cu dizabilități în a-și exercita dreptul de vot. Aceasta se referă nu numai la secțiile de votare, ci și la proiectarea buletinului de vot, a cabinei de vot, a aparatelor de votare și a oricărei informații sau comunicări furnizate alegătorilor, inclusiv prin intermediul mass-mediei.

Odată cu apropierea alegerilor europene din 2024, EDF a lansat acest Raport privind drepturile omului, cu scopul de a crește gradul de conștientizare a factorilor de decizie din UE și naționali cu privire la bunele practici și politici existente care susțin participarea egală a persoanelor cu dizabilități la viața politică.

Raportul oferă recomandări atât pentru factorii de decizie din UE, cât și pentru guvernele naționale, precum și pentru partidele politice naționale și la nivelul UE, astfel încât să permită UE și guvernelor naționale să discute cu organizațiile persoanelor cu dizabilități care sunt cele mai bune soluții, ținând cont de cultura și contextul votului. Scopul este de a oferi date, instrumente și recomandări, pentru ca guvernele și organizațiile persoanelor cu dizabilități să lucreze mână în mână, pentru a reduce inegalitățile și a asigura alegeri accesibile la nivel UE și național.

Recomandările din raport includ:

• Garantarea dreptului de vot și de a candida la alegeri, indiferent de statutul de capacitate juridică
• Maximizarea accesibilității la procedurile, facilitățile și materialele alegerilor
• Oferirea de acomodare rezonabilă, astfel încât persoanele cu dizabilități să poată vota independent și în secret
• Asigurarea liberei alegeri a asistentei
• Cooperarea cu organizațiile pentru persoanele cu dizabilități pentru a evalua și defini modul de rezolvare a barierelor legale și practice care împiedică persoanele cu dizabilități să participe la alegeri în calitate de alegători și candidați.

,,Până în 2024, când vor avea loc următoarele alegeri UE, sperăm că mai multe persoane cu dizabilități vor fi active ca politicieni. Până în 2024, sperăm că nu vor exista diferențe între drepturile politice ale persoanelor cu dizabilități în funcție de țara UE în care trăiesc și că toți putem vota independent și în secret. Până în 2024, sperăm că cel mai mare proiect democratic din lume ne va include și pe noi”, concluzionează reprezentanții EDF.

Pentru mai multe detalii, puteți consulta Raportul EDF privind drepturile omului aici.

Articolul <strong>EDF publică cea de-a șasea ediție a Raportului privind drepturile omului, care se axează pe participarea persoanelor cu dizabilități la viața politică</strong> apare prima dată în Jurnal Social.