Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, legal constituit în cauză, a concluzionat luni, 27 noiembrie 2023, că asistentul personal al persoanei cu handicap grav nu beneficiază de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de 15%, potrivit unui comunicat al ÎCCJ.

,,În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 448/2006 şi a prevederilor Anexei nr. 9 pct. IV lit. A, subpunctul 2 din Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, stabileşte că asistentul personal nu beneficiază de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare”, a hotărât completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, luni, așa cum se arată în Decizia nr. 23/2023. 

Conform art. 37 din Legea nr. 448/2006, pe perioada îngrijirii şi protecţiei persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are dreptul la un salariu stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (Legea salarizării bugetare). În art. 47 ale aceleiași legi, se arată că asistentul personal profesionist însă are dreptul și la un spor de 15% calculat la salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică şi condiţii de muncă deosebite în care îşi desfăşoară activitatea, un spor de 15% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire şi protecţie cel puţin două persoane adulte cu handicap grav sau accentuat, precum și un spor de 25% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire şi protecţie o persoană adultă cu handicap grav sau accentuat, infectat cu HIV ori bolnav de SIDA.

În 29 martie 2018, a apărut regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal și a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut pentru angajații din sănătate, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia (HG nr. 153/2018). În anexa nr. 9 a acestui regulament găsim prevederi privind locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare, unde e prevăzut „un spor de 15% din salariul de bază, acordat personalului care îşi desfăşoară activitatea în:

1. servicii de intervenţie în stradă pentru persoane fără adăpost, persoane cu diferite adicţii, victime ale violenţei în familie, victime ale dezastrelor naturale etc.;

2. servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilităţi şi pentru persoane vârstnice”. 

Însă, în instanțe au apărut mai multe interpretări privind dreptul la sporul de 15%.

Astfel, unii judecători au considerat că asistentul personal al persoanei cu handicap poate beneficia de sporul de 15% prevăzut în Anexa nr. 9 a HG nr. 135/2018, dacă întrunește cumulativ două condiții:

• să fie angajat al unei unități de asistență socială sau al unui centru care să aibă ca obiect de activitate prestarea de servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoanele cu dizabilități;
• să existe buletine de determinare/expertizare a locului de muncă, documente în cuprinsul cărora să se ateste existența condițiilor periculoase sau vătămătoare, având la bază criterii și factori stipulați în regulamentul-cadru.

Alți judecători au considerat că asistentul personal al persoanei cu handicap grav este îndreptățit la acordarea sporului de 15%, fără ca acodarea acestui spor să fie condiționată de existența unui buletin de expertizare a locului de muncă (cu precizarea că, de principiu, locul de muncă al asistentului personal este la propriu domiciliu);

Într-o a treia opinie, s-a apreciat că asistentul personal nu poate beneficia de sporul de 15%, deoarece nu are calitatea de asistent personal profesionist. S-a avut în vedere aici că trebuie făcută o distincție între profesia de asistent personal și asistent personal profesionist, ambele fiind reglementate de lege. Din analiza reglementărilor incidente reiese că sporul de 15% e doar pentru asistentul personal profesionist. Pe de altă parte, sporul respectiv e acordat celor care își desfășoară activitatea în unitățile de asistență socială/centre.

Într-o a patra opinie, s-a apreciat că acordarea sporului de 15% ar fi, de fapt, una facultativă, și nu obligatorie, întrucât dacă analizăm verbele folosite în reglementările incidente vom observa că unele prevederi arată obligația de acordare a unui spor, în timp ce altele arată posibilitatea acordării sale. Astfel, în cazul asistentului personal, oportunitatea acordării sporului e deci

 În Legea nr. 448/2006 sunt menționate două tipuri de asistent personal:

• asistent personal al persoanei cu handicap grav – persoana care supraveghează, acordă asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de abilitare-reabilitare pentru copilul cu handicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap;
• asistent personal profesionist – persoana fizică atestată care asigură la domiciliul său îngrijirea şi protecţia adultului cu handicap grav sau accentuat, aflat în condiţiile precizate de lege.

În art. 37 din lege sunt stipulate doar drepturile asistentului personal al persoanei cu handicap grav, cele ale asistentului personal profesionist fiind prevăzute în art. 47 din aceeași lege.

Prin urmare, asistentul personal al persoanei cu handicap grav nu are dreptul la spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de 15%, așa cum a decis Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind clară distincția ce trebuie făcută aici între cele două tipuri de asistenți personali.

Articolul Asistentul personal al persoanei cu handicap grav nu beneficiază de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de 15%, potrivit ÎCCJ apare prima dată în Jurnal Social.

Preşedintele Klaus Iohannis a semnat, miercuri, 2 noiembrie 2022, decretul pentru promulgarea legii prin care se aprobă Planul naţional de prevenire şi combatere a cancerului.

Conform legii, planul se implementează pentru perioada 2023-2030 şi reprezintă principalul document de politică publică ce fundamentează măsurile de prevenire şi combatere a cancerului la nivel naţional. Documentul se actualizează în funcţie de rezultatele obţinute şi în acord cu direcţiile strategice din domeniul prevenirii şi combaterii cancerului stabilite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi la nivelul Uniunii Europene.

,,Toţi cetăţenii români care se află pe teritoriul României, au domiciliul sau reşedinţa în România, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, precum şi străinii şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România au dreptul garantat de stat la serviciile de natură medicală, socială şi de susţinere psihologică cuprinse în Planul național de prevenire şi combatere a cancerului, după cum urmează: servicii medicale de prevenire, diagnostic şi tratament al cancerului, servicii de îngrijire, inclusiv îngrijiri palliative, servicii de psiho-oncologie, onconutriţie şi oncofertilitate și servicii sociale şi indemnizaţii lunare de hrană”, arată legea.

Actul normativ stabilește că Ministerul Sănătății, în calitate de autoritate centrală în domeniul sănătății publice, este responsabil de planificarea, inițierea, coordonarea, monitorizarea și evaluarea tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea și combaterea cancerului. Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Finanțelor sunt responsabile de îndeplinirea măsurilor din plan.

Totodată, îndeplinirea tuturor obiectivelor şi a măsurilor cuprinse în Planul național de prevenire şi combatere a cancerului constituie o obligaţie a tuturor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

,,Planul naţional de prevenire şi combatere a cancerului în România se finanţează în principal de către Ministerul Sănătăţii de la bugetul de stat. Suma aprobată anual pentru finanţarea planului naţional reprezintă cel puţin 20% din totalul fondurilor aprobate pentru desfăşurarea programelor de sănătate la nivel naţional de către Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate”, stabilește legea.

Actul normativ mai prevede că Ministerul Finanţelor creează şi finanţează un fond de inovaţie în sănătate, prin bugetul Ministerului Sănătăţii.

Totodată, legea prevede ca, în scopul implementării Planului național de prevenire şi combatere a cancerului în România, Ministerul Sănătăţii şi unităţile din subordine şi coordonare, precum şi ministerele care au reţea medicală proprie, pot colabora cu asociaţii şi fundaţii de profil, naţionale şi internaţionale.

În termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a legii, Guvernul aprobă prin hotărâre normele de aplicare şi de implementare a Planului naţional de prevenire şi combatere a cancerului în România, elaborate de Ministerul Sănătăţii, împreună cu fiecare minister care are reţea medicală.

Legea intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2023.

Senatoarea Nicoleta Pauliuc, unul dintre inițiatorii proiectului de lege referitor la Planul Naţional de Combatere a Cancerului, supravieţuitoare a bolii, și-a exprimat încrederea că acest plan va salva vieţi şi îi va ajuta pe bolnavi, pe supravieţuitori şi pe familiile acestora.

,,Am participat la Palatul Cotroceni la evenimentul de promulgare a Legii pentru prevenirea și combaterea cancerului de către Preşedintele Iohannis. Vă mărturisesc că a fost unul dintre cele mai emoţionante momente ale vieţii mele. M-au năpădit o mulţime de sentimente: încredere că acest Plan va salva vieţi şi îi va ajuta pe bolnavi, pe supravieţuitori şi pe familiile acestora; împlinire că am fost şi eu parte a colectivului care a elaborat Planul şi legea; recunoştinţă faţă de toţi cei care au făcut posibilă adoptarea legii; speranța că Ministerul Sănătății va înțelege responsabilitatea care îi revine în implementarea Planului și va trece la treabă în cel mai scurt timp. Mesajul meu pentru bolnavii oncologici rămâne acelaşi: Luptaţi, nu abandonaţi nicio clipă speranţa, ajutorul este pe drum!”, a transmis senatoarea Nicoleta Pauliuc.

Pentru mai multe informații, consultați Legea Planului naţional de prevenire şi combatere a cancerului aici:

Articolul <strong>Legea prin care se aprobă Planul naţional de prevenire şi combatere a cancerului, promulgată</strong><strong></strong> apare prima dată în Jurnal Social.

Comisia Europeană a lansat, miercuri, 7 septembrie 2022, Strategia europeană privind serviciile de îngrijire, care vizează asigurarea unor servicii de îngrijire de calitate și accesibile, inclusiv din punct de vedere financiar, în întreaga Uniune Europeană și îmbunătățirea situației atât pentru beneficiarii serviciilor de îngrijire, cât și pentru persoanele care asigură aceste servicii, la nivel profesional sau informal.

Comisia speră că această strategie ,,va avea un impact pozitiv asupra milioanelor de copii, persoanelor în vârstă și a celor care îi îngrijesc”. Dar unde se încadrează persoanele cu dizabilități, probabil cea mai mare comunitate din Europa în ceea ce privește utilizatorii serviciilor de îngrijire și asistență, în această nouă inițiativă a UE?, se întreabă Forumul European al Dizabilității (EDF).

Potrivit sursei citate, Strategia europeană privind serviciile de îngrijire  este un set de acțiuni concrete pentru îmbunătățirea situației îngrijitorilor și a beneficiarilor serviciilor de îngrijire. Ea este formată din trei documente diferite:

• O comunicare – un document politic care subliniază acțiunile de îmbunătățire a serviciilor de îngrijire în UE.
• Două recomandări ale Consiliului pentru statele membre referitoare la revizuirea obiectivelor de la Barcelona, din 2002, privind educația și îngrijirea timpurie și la accesul la servicii de îngrijire pe termen lung, de înaltă calitate și la prețuri accesibile.

Strategia stabilește patru domenii de acțiune:

• Servicii de îngrijire de înaltă calitate și accesibile, inclusiv din punct de vedere financiar;
• Creșterea accesului la educația și îngrijirea timpurie;
• Servicii de îngrijire pe termen lung, promptă, cuprinzătoare și accesibilă, cu extinderea ofertei, standarde de înaltă calitate și sprijin pentru îngrijitorii informali (care sunt adesea femei și rude ale beneficiarilor serviciilor de îngrijire);
• Condiții de muncă echitabile și formare pentru personalul de îngrijire, inclusiv abordarea stereotipurilor de gen.

,,Strategia europeană privind serviciile de îngrijire ia în considerare în mod clar persoanele cu dizabilități. Acesta arată o înțelegere solidă a problemelor cele mai presante cu care se confruntă domeniul și, cel mai important, cu care se confruntă beneficiarii de servicii de îngrijire și asistență. Suntem bucuroși să vedem accentul pus pe serviciile comunitare, viața independentă și tranziția de la îngrijirea instituțională”, precizează reprezentanții EDF.

Conform sursei citate, printre alte aspecte pozitive ale strategiei se numără o înțelegere clară a perspectivei de gen atunci când vine vorba de furnizarea de servicii de îngrijire, problema costurilor, care împiedică multe persoane cu dizabilități să acceseze sprijin și recunoașterea rolului crucial pe care resortisanții țărilor terțe îl joacă în asigurarea forței și a rezilienței domeniului îngrijirii în UE.

Cu toate acestea, există câteva aspecte cruciale pe care strategia le-ar fi putut sublinia în continuare. Acestea includ lipsa măsurilor obligatorii – ceea ce înseamnă că țările UE o pot ignora cu ușurință, faptul că nu se pune suficient accent pe alegerea serviciilor și pe creșterea diversității acestora, precum și faptul că măsurile pentru formarea lucrătorilor sunt insuficiente.

Strategia europeană privind serviciile de îngrijire este deficitară în ceea ce privește măsurile obligatorii sau legislative. Prin urmare, este o Strategie care impune foarte puțin țărilor. În schimb, se bazează pe bunăvoința și motivația fiecărui stat membru. Aceasta înseamnă că cei care o vor pune în aplicare sunt probabil cei care investesc deja în servicii de îngrijire de calitate.

,,Credem că importanța alegerii este un aspect subdezvoltat al Strategiei. Persoanele cu dizabilități trebuie să poată alege tipul de sprijin într-un mod care să faciliteze viața pe care aleg să o trăiască – unde, cu cine și cum aleg să o trăiască, potrivit articolului 19 din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, pe care UE a ratificat-o.

Considerăm că Strategia trebuie să fie mai ambițioasă pentru a diversifica tipul de servicii de îngrijire disponibile. Serviciile care sunt la mare căutare și care permit oamenilor să trăiască independent – cum ar fi asistența personală și asistența la domiciliu – sunt insuficiente. Din acest motiv, oamenii sunt forțați să adopte alte forme de îngrijire mai puțin personalizate. Ar trebui să fie o prioritate creșterea disponibilității acestora, pentru a ajuta cât mai multe persoane să acceseze acest serviciu”, susțin reprezentanții EDF.

EDF subliniază că trebuie să ne asigurăm că avem un sector de îngrijire care este atractiv și care poate reține îngrijitorii, exprimându-și speranța că țările UE vor adopta măsuri concrete pentru a realiza acest lucru.

EDF consideră că ar fi trebuit să se acorde mai multă atenție formării îngrijitorilor cu privire la drepturile beneficiarilor serviciilor de îngrijire și la modalitatea de a juca un rol în facilitarea libertății de alegere a beneficiarilor.

Organizațiile societății civile vor monitoriza implementarea acestei strategii.

Sursa: https://www.edf-feph.org/the-eu-care-strategy-is-promising-but-lacks-binding-measures/.

Articolul EDF: Strategia europeană privind serviciile de îngrijire este promitățoare, însă nu conține măsuri obligatorii apare prima dată în Jurnal Social.

Când calitatea vieții de zi cu zi sau viața socială vă este afectată de o dizabilitate, serviciile de însoțire și de îngrijire vă sprijină să trăiți independent și implicați activ în comunitate.

The Care Hub este un centru care oferă servicii de îngrijire pentru vârstnici și persoane cu dizabilități, cum ar fi: curățenie, igiena, cumpărături, pregătirea mesei sau chiar companie. Serviciile de îngrijire la domiciliu a persoanelor cu dizabilități includ activități adaptate nevoilor persoanei, în funcție de tipul și gradul de handicap, menite să mențină o calitate ridicată a vieții.

,,The Care Hub  este un centru care oferă servicii de îngrijire la domiciliu de încredere, la timp și sigure. Deoarece credem că priceperea și înțelepciunea oamenilor în vârstă pot fi oferite cu grijă și drag întregii comunități, folosim avantajele tehnologiei digitale pentru a pune în legătură partenerii noștri, oameni recent pensionați, cu persoanele care au nevoie de sprijin”, precizează reprezentanții The Care Hub.

Serviciile oferite de partenerii The Care Hub au scopul de a susține o viață independentă și implicată social și de a sprijini ocazional îngrijirea oferită de familii și/sau de către asistentul personal al persoanelor cu dizabilități. Îngrijirea este recomandată atât persoanelor cu dizabilități, care sunt singure, cât și în situațiile în care suportul familiei nu este (momentan) suficient.

,,Sprijinul include ajutor în activitățile zilnice – curățenia în locuință, ajutor la plăți sau cumpărături, mersul la doctor sau plimbări, hrănirea și păstrarea igienei personale (îmbrăcat, îmbăiere, tuns sau bărbierit etc.), precum și ajutor în activități care contribuie la comfortul emoțional al dvs., alese de dvs. și/sau cu recomandarea familiei/asistentului personal.
Îngrijirea la domiciliu poate include și activități specializate (kinetoterapie, consiliere psihologică, asistență medicală etc.), furnizate de personal calificat. Partenerii The Care Hub nu oferă astfel de servicii și vă recomandăm să apelați la specialiști în astfel de cazuri”, se menționează pe site-ul https://thecarehub.ro/.

Potrivit sursei citate, The Care Hub, cu sediul în Timișoara, primește cereri de la oameni hotărâți să își depășească propriile bariere. De exemplu, Simona apelează la serviciile de curățenie pentru că nu vede și are nevoie, din când în când, de ajutor pentru curățenie generală, mai ales în bucătărie. Geanina, care se deplasează în scaun rulant, le-a solicitat ajutorul pentru a merge la sala de sport. Alina i-a rugat să fie însoțită la doctor pentru vizita lunară, deoarece deplasarea singură în scaunul rulant este dificilă din cauză că trotuarele din Timișoara nu sunt adaptate nevoilor ei. Doamna Elena apelează la serviciile de îngrijire pentru diverse cumpărături, deoarece blocul în care locuiește (la etajul întâi) nu are lift accesibilizat pentru scaun rulant.

Totodată, serviciile de însoțire și de îngrijire la domiciliu ajută membrii familiei să asigure sprijinul necesar persoanei dragi, pentru ca aceasta să se poată bucura de o viață independentă, chiar și atunci când sunt aceștia plecați în vacanță, sunt ocupați sau locuiesc departe.

,,Primim cereri și de la organizații și asociații pentru persoanele cu dizabilități, pentru servicii necesare persoanelor care fac parte din acestea. Spre exemplu, câțiva membri din Asociația Ceva De Spus, un grup de persoane cu dizabilități care se reprezintă singure și care au înțeles cât este de important să își facă vocea auzită, apelează atunci când au nevoie la serviciile de însoțire și îngrijire la domiciliu la partenerii The Care Hub, încurajând astfel și alți oameni din cercul lor să se lase ajutați când este necesar sau când cei din imediata lor apropiere nu reușesc”, se mai arată pe siteul The Care Hub.

Reprezentanții centrului subliniază că majoritatea îngrijitorilor la domiciliu (partenerii The Care Hub) sunt preponderent persoane recent pensionate. Ei consideră că acestea au o experiență de viață bogată, răbdare și respect deosebit față de persoanele cu dizabilități, dar și o dorință naturală de a purta de grijă altora.

Îngrijitorii trec printr-un proces atent de selecție, alcătuit din două interviuri, teste de empatie și personalitate, verificarea a două recomandări, a cazierului judiciar și a adeverinței medicale. În cadrul interviurilor, este verificată și atitudinea față de persoanele cu dizabilități, precum și dorința lor de a oferi ajutor, în funcție de tipul de handicap (locomotor, intelectual, vizual, etc.) sau de gradele de handicap grav sau accentuat.

De asemenea, partenerii care oferă serviciile de igienă personală au absolvit cursuri de infirmerie, iar o bună parte dintre ei au absolvit cursuri de îngrijitori la domiciliu. Marea majoritate dintre ei au experiență în îngrijirea altor oameni, fie cu o anumită dizabilitate, fie chiar invalizi, ori au lucrat în spital, cămin sau în alte instituții de acest profil.

Serviciile de îngrijire au prețul de 25 lei/oră – dacă nu doriți același partener (ex. vizite ocazionale); 30 lei/oră – dacă doriți același partener, de fiecare dată (ex. vizite săptămânale). Serviciile de îngrijire pot fi combinate, conform preferinței dvs. (ex. 1 oră cumpărături + 2 ore igienă personală).

Termenii și condițiile serviciilor de îngrijire a persoanelor cu dizabilități sunt următoarele: cererea unei vizite de cel puțin o oră, solicitarea vizitei cu cel puțin 48 de ore înainte de începerea acesteia, stabilirea datei, orei și a locului, menționarea detaliilor legate de dizabilitatea persoanei dragi care să îi ajute să trimită partenerul sau partenerii potriviți (spre exemplu, dacă este vorba despre un om cu mobilitate redusă ori care este invalid).

Partenerii The Care Hub preferă să lucreze doar câteva ore pe zi, de câteva ori pe săptămână. Din păcate, centrul nu vă poate ajuta în căutarea și angajarea unui asistent profesional permanent, însă vă poate sprijini o perioadă cu activitățile zilnice, până când veți găsi persoana potrivită.

Dacă doriți mai multe informații despre serviciile de îngrijire oferite de The Care Hub, sunați la numărul gratuit 0800 400 634, de luni până vineri, în intervalul orar 09:00 – 18:00, sau trimiteți un e-mail pe adresa: marketing@thecarehub.ro.

Articolul The Care Hub, centrul care oferă servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoanele cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.