Autor: Cătălina Dincă

Doamna Dr. Tica Reinhardt, cea căreia i se spunea secolul trecut „anestezista lui Arseni”, doctorița care și-a depășit condiția, dedicându-și toată viața pacienților și spitalului Gheorghe Marinescu (Spitalul 9), acum Bagdasar Arseni, a încetat din viață în data de 29 decembrie 2020.

Acum aproximativ 88 de ani se năștea la Făcăieni, județul Ialomița, într-o familie modestă cu doi frați și o soră, o fetiță botezată Tica. Copiii ajutau la întreținerea gospodăriei și la muncile câmpului care asigurau traiul zilnic.

După cel de-al doilea Război Mondial și Marea Foamete din 1946-1947, viața era foarte grea, fetița nu avea încălțări sau rochițe, mergea în piciorușele goale pe ulițele satului, iar din hârtie creponată și-a creat o rochită, la școală pachețelul era din când în când un ștulete de porumb, însă notele ei erau numai de 5, echivalentul notei de 10 astăzi, calificative precum excelent, excepțional.

Pentru Tica, ajunsă la vârstă de 11 ani, munca la câmp a părut cumplită, nu era drumul pe care și-l dorea în viață, a conștientizat că trebuie să se axeze pe învățat, cartea îi putea deveni sprijin pentru a-și îndeplini visul de a fi în slujba semenilor. Discuția cu medicul satului și îndemnul acestuia: „doctoriță să te faci!”, a determinat-o să-și ia viața în mâini la vârsta de 11 ani ”.

Plecarea pe furiș a creat o ruptură în relația cu mama domniei sale, când s-a întors acasă după anii de liceu, pentru o perioadă scurtă de timp, a fost o perioadă grea pentru tânăra absolventă de liceu care voia să meargă mai departe la medicină. Mama Ticăi și-ar fi dorit ca tânăra absolventă să se mărite cu un inginer din sat. Refuzul categoric al fetei a deteriorat și mai tare relația dintre mamă și fiică. Era fata pe care mama nu a vrut-o, doar pentru că visul ei era diferit de cel al oricărei fete din satul acelor ani. Dar fiica devenită doctoriță, i-a salvat viața mamei de două ori, prima dată la vârsta de 50 de ani, și a doua oară la 76 de ani, prelungindu-i viața până la 79 de ani.

Tica a iubit foarte mult satul natal, nisipul fin și atmosfera de pe malul brațului Borcea, râul aflându-se la 200 m de casa părintească. A petrecut multe zile de vară cu fiul său când era copil pe plaja acelui râu.

Foto: Tica, acasă după absolvirea liceului

După susținerea examenului foarte dificil, la medicină, unde probele erau la materii precum: matematică, fizică, chimie, biologie, greaca veche, etc, termină facultatea de medicină, specialitatea ,,anestezie”, dar școala medicală din vremea aceea te pregătea pentru medicina generală. Tinerei doctorițe i s-a dat repartiție să facă rezidențiatul în Ardeal, câteva sate din judetul Dej. A fost cea mai fericită perioadă din viața sa. Aici și-a cunoscut soțul, un chipeș inginer miner cu care a avut un fiu, Marius Romeo, la vârsta de 27 de ani. Despre perioada petrecută la Dej și primii ani în rolul de mamă, au fost cei mai fericiți ani din viața domniei sale. Soarta însă a testat-o repede, fiul său, în vârstă de 3 ani s-a îmbolnăvit de holera șobolanului (probabil șoarecii au adus microbul în casă, iar copilul a atins/mâncat ceva infectat).

Foto: Dr. Tica Reinhardt și fiul său

Un specialist al spitalului judetean din Dej a început tratamentul, iar băiețelul a ajuns în pragul morții foarte rapid – era ținut pe supă de morcovi. Doamna doctor a hotărât să-și scoată fiul din spital și l-a tratat acasă – în ochii specialistului, mama nu avea suficientă experiență și pregătire ca să-l contrazică, și a refuzat să-i asculte opinia. Părea o nebunie faptul că s-a împotrivit specialistului, dar în câteva zile l-a salvat singură.

„Abilitatea de a deduce cauza exactă și a folosi puterea sistemului imunitar, precum și farmacologia pe care o avea la îndemână au fost atuurile ei speciale cu care i-a cam umilit pe cei cu „experiență” îndelungată.

Știu că a avut dușmani printre colegi exact pentru acest motiv – pentru ea au contat mai mult rezultatele deciziilor ei, aprecierea colegilor conta mai putin. Situatia s-a repetat în 1981 cu Ra, câinele familei, un Dog german, care s-a otrăvit în Parcul Tineretului și a început să urineze sânge, iar mersul era aproape imposibil, a trebuit să-l care în brațe. Mama a dorit să fie văzut de cel mai bun profesor veterinar de la facultatea de medicină veterinară. După câteva minute, mama l-a oprit din vorbit și i-a mulțumit, s-a întors apoi către mine și mi-a spus: „Du-mă la spital imediat!”, de unde a luat perfuzii și tot ce a considerat ea necesar. Câinele s-a refăcut rapid cu ce a decis ea să pună în perfuzii… și cu iubire. Curajul dă aripi, uneori ești împins să devii personajul propriului destin. Curajul și integritatea profesională pe care a avut-o este ceea ce i-a permis să primească imbolduri/îndrumări”, susține fiul său, Marius Romeo Reinhardt.

Familia soțului a îndrăgit-o mult, iar pacienții o apreciau foarte mult pentru felul cum îi trata și pentru diagnosticarea corectă, pentru implicarea și determinarea care creau legături de încredere și devotament. Când a trebuit să părăsească Ardealul, plecarea ei a fost deplânsă de către pacienții săi, dar și de săteni care aveau încredere în capacitatea ei, chiar dacă era un medic tânăr.

A susținut examen pentru a veni la București, la Spitalul Gheorghe Marinescu, acolo unde îi avea colegi pe unii dintre cei mai prestigioși medici la acea vreme, precum Constantin Arseni,

Foto: Lelia Gontea (dreapta), C. Arseni, Sabina Bratu (dreapta), Vali Zaharia, Tica Reinhardt (centru)

După ce a obținut postul în București s-a mutat în blocul 17 din Berceni, un bloc de muncitori. A ales zona pentru că se afla în apropierea spitalului, adesea doctorii erau chemați la urgențe. Lucrurile au început foarte bine, dar binele nu a durat prea mult, din păcate, soțul a început să bea și relația s-a deteriorat treptat, cu toate eforturile pe care le-a făcut, au ajuns la divorț în 1969. Fiul a ales să rămână cu mama, fără ca tatăl să se supere.

În anul 1972 a început o relație de prietenie cu Dr. Valeriu Zaharia, un medic neurochirurg din Ploiești. Oricine ar fi fost încântat să fie lângă o femeie frumoasă, deșteaptă, pasionată de munca ei și apreciată de cei mai mari medici ai timpului, o relație de prietenie care a durat 28 de ani.

,,Mama a făcut anestezii în toate secțiile spitalului: psihiatrie, maternitate, general, neurochirurgie etc. Medicul Constantin Arseni folosea întregul grup de anesteziști, cred că erau opt sau poate mai mulți, iar mama facea parte din acest grup. Ea n-a avut un titlu oficial de anestezistă a lui Arseni, acest titlu neoficial a venit cu timpul. Doctorul Arseni intra în multe operații dificile și adesea necesita un anestezist foarte bun, sau poate că adjectivele potrivite sunt: curajos, neconformist, ingenios! În multe din aceste cazuri el a dorit/preferat să colaboreze cu mama, cred că ăsta a fost motivul pentru care ceilalți doctori, și în special asistentele, au început s-o numească „anestezista lui Arseni” .

Mama a colaborat cu diferiți doctori. Doctorul Constantin Arseni, însă, era cel mai faimos, acesta a apreciat-o foarte mult pe plan profesional. Arseni era corect și imparțial când vorbea de mama. După ce mama și-a dat teza de doctorat în anul 1983, Arseni le-a spus celorlalți doctori că va fi greu pentru ei să producă o lucrare medicală ce se poate apropria în semnificație și importanță de lucrarea mamei. „Ar fi mai bine sa vă amânați lucrările cam trei sau patru ani și să veniți atunci cu ceva foarte relevant, vreau calitate!”, le-a spus Arseni celorlalți doctori. Teza ei de doctorat a fost acompaniată de diapozitive (filmulețe) pe care le-a prezentat când și-a expus lucrarea în fața comisiei de doctori. Arseni a fost așa de impresionat că a rugat-o să o mai prezinte și în spital, ca s-o vadă toți colegii. Teza arată cum moare inima (asemănări și diferențe la diferite nivele de „gravitate”, vârsta, etc). Informația aceasta ajuta/îndruma deciziile și acțiunile doctorului, pe scurt: ridica posibilitatea de supraviețuire a pacientului într-un mod care nu a fost examinat și considerat în prealabil”, explică Marius Romeo Reinhardt.

Teza de doctorat – Modificări cardio-vasculare origina neurogena în anestezia bolnavilor cu tumori cerebrale –coordonator prof. dr. docent BURLUI DUMITRU ,,Probleme de terapie intensivă și de Anestezie în neurochirurgie, neurologie și psihiatrie,, C. Arseni, Tica Reinhardt, editura Didactică și pedagogică București 1978 Circulația cerebrală și metabolismul cerebral Neuroleptanalgezia Îngrijirea postanestezică a bolnavului neurochirurgical. Agenții anestezici și adjuvanți ai anesteziei utilizați în neurochirurgie –împreună cu R Mateescu, A . Gonțea și F. Stanciu.

Un caz pe care l-am auzit de la doamna dr. Tica Reinhardt și care m-a impresionat a fost al unui pilot care suferise un accident de mașină, cu un traumatism foarte grav, căruia nu i se mai dădeau șanse, că va mai zbura vreodată. A avut prezența de spirit să ceară sprijinul a doi medici ORL, de la spitalul Fundeni, pentru a-i reface timpanele și a-i reda echilibrul corpului.

În cei 35 de ani de activitate i-au murit trei pacienți, media anuală a deceselor în acea perioadă era de 15 decese anual la un medic anestezit.

Fiul său s-a stabilit în S.U.A, New York înainte de 1989. Dr. Tica Reinhardt s-a pensionat în anul 1991, pentru a se muta în America, însă diferențele de cultură, climă etc. erau atât de mari, încât nu s-a putut adapta. Până în anul 2000 a mers în fiecare an la New York să-și vadă fiul, apoi s-a îmbolnăvit, recuperându-se în următorii ani.

Foto: Împreună cu fiul la NEW YORK

Ultimii 15 ani din viață i-a trăit singură în apartamentul modest din Berceni. Până-n 2016, la vârsta de 83 de ani, se descurca singură, mergea doi km pe zi prin parc, își făcea cumpărăturile singură, gătea, era specialistă în prăjituri, își făcea singură menajul, citea foarte mult, mânca puțin, dar echilibrat, nu-și administra medicamente, avea o sănătate de fier într-un trup firav.

La 70 de ani s-a apucat să învețe două limbi străine, în total cunoștea șapte limbi străine, printre care greaca veche și latina. Era o femeie frumoasă, distinsă, pasionată de orice descoperire, fericirea ei era să-și cumpere o carte nouă, plătea oricât pentru o carte. Viața ei era modestă, nu punea preț pe lucrurile materiale, era generoasă.

În anul 2016 a avut un accident casnic și a fost găsită după trei zile în casă fără apă și hrană, cu o hemoragie externă. A fost internată la spitalul Bagdasar Arseni, acolo unde 35 de ani a fost în slujba pacienților. A fost uimită să vadă cum era înconjurată de medici tineri care nu o cunoșteau, dar aflaseră ce a reprezentat în spitalul acela, fiind o legendă vie.

Dr. Tica Reinhardt s-a născut la data de 22 martie 1933 și a decedat la data de 29 decembrie 2020.

Articolul In memoriam – Dr. Tica Reinhardt, personajul principal al propriului destin: curajoasă, ingenioasă, nonconformistă apare prima dată în Jurnal Social.