O echipă de cercetători de la Scripps Research Institute din Florida a creat un medicament promițător ce vizează molecula de ARN pentru tratarea distrofiei musculare miotonice de tip 1. Studiul realizat pe modele celulare experimentale și pe șoareci cu distrofie miotonică de tip 1 a arătat o îmbunătățire a stării mușchilor, fără efecte secundare evidente.

Persoanele diagnosticate cu distrofie miotonică de tip 1 au dificultăți în decontractarea mușchilor din cauza unui defect genetic, care generează toxine în celulele lor. În prezent, nu există tratament.
În acest moment, oamenii de știință consideră că sunt necesare mai multe studii suplimentare înainte ca medicamentul să fie testat pe oameni, însă ,,rezultatele arată mai bine decât ne-am putut imagina”, a spus autorul principal al studiului, Matthew Disney, profesor de chimie la Scripps Research Institute.

,,Aceste rezultate sugerează că tehnologia noastră poate fi folosită pentru a trata distrofia miotonică de tip 1 și alte boli moștenite, fără efecte secundare nedorite”, a adăugat el.

Se estimează că distrofia miotonică de tip 1, cea mai comună formă de distrofie musculară la adulți, afectează în jur de 1 din 8.000 de persoane, chiar dacă Fundația pentru Distrofie Miotonică, din San Francisco, a raportat că diagnosticarea greșită este frecventă, cel mai probabil din cauza raportării insuficiente. Studiile genetice sugerează că numerele reale sunt de peste trei ori mai mari, în jur de 1 din 2.500, potrivit lui Molly White, directoarea fundației.

Boala este moștenită. Simptomele apar în ultima parte a adolescenței sau la începutul maturității, odată cu acumularea schimbărilor genetice. Acestea includ contracții ale mușchilor, cataracta cu debut timpuriu, lipsa clarității mintale, slăbiciune musculară, dificultăți digestive și decesul cardiac subit. Severitatea și rata progresiei depind de factori ce includ natura defectului genetic.

Distrofia miotonică de tip 1 este cauzată de o mutație a genei care codifică sinteza proteinei, numită protein – kinaza distrofiei miotonice (DMPK). Această mutație determină o secvență de trei nucleotide, CTG (guanina, timina, citozina), să se repete de mai multe ori în ADN-ul genei. Grupurile toxice de proteine generează defecte genetice ulterioare, rezultând în slăbiciunea mușchilor, precum și alte simptome. O persoană sănătoasă ar putea avea între 5 și 35 de repetări ale secvenței CTG în cadrul acelei gene, fără a experimenta dificultăți evidente, însă persoanele cu distrofie miotonică de tip 1 ar putea avea 50, 100 sau chiar până la 4.000 de repetări ale secvenței CTG.

Noul medicament, dezvoltat de echipa prof. Disney, numit cugamicină, funcționează prin recunoașterea repetărilor toxice ARN și distrugerea transcriptului trunchiat al genei. Foarte important este că, în cazul animalelor tratate, medicamentul a lăsat versiunea sănătoasă a transcriptului genei intactă. Rezultatele au fost consistente atât pentru șoarecii cu distrofie musculară de tip 1, cât și în ceea ce privește fibrele musculare derivate de la pacient, numite miotuburi.

Cugamicina a fost realizată prin atașarea unei molecule ce leagă ARN-ul de un medicament existent, denumit bleomicină, care desface acizii nucleici.

,,Analizele țesutului dintr-un model al bolii pre-clinic au arătat îmbunătățirea a mai mult de 98% din defectele maladiei, fără vreo anomalie detectabilă”, a precizat prof. Disney.

Până în prezent, rezultatele au fost excelente, dar aceste studii încă se află în stadii incipiente, a spus Alicia Angelbello, autoarea principală a studiului.

,,O următoare întrebare cheie ar fi evualuarea eficienței compusului nostru pe o perioadă mai lungă de timp. Odată administrată cugamicina într-o doză de 10mg per kg, frecvența ,,descărcărilor miotonice” a fost redusă cu 50%, ceea ce este o îmbunătățire semnificativă. Faptul că putem îmbunătăți defectele musculare și genetice ale șoarecilor cu DM1, cu ajutorul moleculelor pe care le-am realizat în laborator, reprezintă un pas important în ceea ce privește învățarea modului de tratare a acestei boli”, a adăugat Angelbello.

Rezultatele studiului au fost publicate online pe 29 martie 2019, în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.

Articolul Un medicament promițător pentru distrofie musculară miotonică de tip 1 apare prima dată în Jurnal Social.

În data de 27 martie 2019, Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat medicamentul Mayzent (siponimod) pentru adulții cu forme recurente de sleroză multiplă (SM), cu sindrom izolat clinic, boală recidivantă și progresivă secundară activă.

Scleroza multiplă este o boală inflamatorie și autoimună care afectează sistemul nervos central și periferic. SM se caracterizează prin faptul că sistemul imunitar atacă în mod eronat teaca de mielină, un strat protector care acoperă fibrele nervoase din creier și din măduva spinării. Sistemul imunitar direcționează celulele imune, numite celule T și celule B, în țesutul țintă, unde declanșează inflamația. Acest lucru cauzează deteriorarea tecii de mielină și, în cele din urmă, a celulelor nervoase. Această distrugere perturbă comunicarea dintre creier și alte părți ale corpului, conducând la diverse tulburări neurologice, cum ar fi: oboseală, amorțeală sau furnicături la nivelul feței, brațelor, picioarelor, slăbiciune musculară, pierderea echilibrului, vedere încețoșată, tulburări de vorbire etc. Primele simptome apar în intervalul de vârstă 20-40 de ani, mai frecvent la femei decât la bărbați.

Pentru majoritatea persoanelor, scleroza multiplă debutează cu un curs recurent-remisiv, în care episoadele de agravare (recăderi) a funcțiilor sunt urmate de perioade de recuperare (remisiuni). De-a lungul timpului, o anumită dizabilitate urmează independent de recăderi, iar aceasta se numește scleroză multiplă progresivă secundară sau SPMS.

Eficacitatea medicamentului siponimod a fost demonstrată în cadrul unui strudiu clinic realizat pe un număr de 1651 pacienți cu SPMS.

„Scleroza multiplă poate avea un impact profund asupra vieții unei persoane”, a declarat dr. Billy Dunn, directorul Diviziei de Produse Neurologice din cadrul Centrului FDA pentru Evaluarea și Cercetarea Medicamentelor. „Ne-am angajat să continuăm să lucrăm cu companii care au în curs de dezvoltare opțiuni de tratament suplimentare pentru pacienții cu scleroză multiplă”, a adăugat acesta.

Rezultatele au arătat că administrarea medicamentului Mayzent de două ori pe zi le-a îmbunătățit în mod semnificativ starea de sănătate, după o perioadă de trei luni, cu 21%, comparativ cu un placebo. În plus, noul medicament a prezentat o diferență considerabilă în ceea ce privește volumul creierului și numărul de recăderi. Siguranța și toleranța lui a fost comparabilă cu tratamente similare.

Rezultatele studiului au fost prezentate în cadrul Reuniunii anuale a Academiei Americane de Neurologie din 2017.
Cele mai frecvente efecte secundare raportate de pacienții cărora li s-a administrat Mayzent au inclus cefalee, hipertensiune arterială și probleme hepatice.

Conform FDA, medicamentul poate crește riscul de infecții, astfel încât pacienții trebuie să aibă analize complete de sânge făcute înainte de începerea tratamentului. Alte riscuri potențiale includ o afecțiune a ochiului numită edem macular, scăderi tranzitorii ale frecvenței cardiace, scăderea funcției pulmonare, hipertensiunea arterială și afectarea fătului la femeile gravide.

Noul medicament, dezvoltat de compania farmaceutică Novartis, costă aproximativ 88.000 de dolari pe an. În România, în medie, aceste tratamente ajung cu 2-3 ani mai târziu.

Articolul Un nou medicament pentru tratarea sclerozei multiple, aprobat în Statele Unite apare prima dată în Jurnal Social.

Boala Parkinson este o maladie degenerativă care începe cu mulţi ani înaintea debutului clinic şi ale cărei cauze sunt încă necunoscute. Parkinson este cea de-a doua afecţiune neurologică progresivă ca frecvenţă, după Alzheimer.

Boala Parkinson distruge neuronii care secretă dopamină și are ca rezultat tremor la nivelul membrelor, rigiditate musculară și dificultate de deplasare. Deși există tratament pentru ameliorarea simptomelor, în prezent nu există niciun remediu pentru această boală. Se pare că oamenii de știință japonezi sunt tot mai aproape de descoperirea unui tratament pentru boala care macină milioane de persoane.

Universitatea din Kyoto, Japonia, a anunțat realizarea primului transplant de celule stem pluripotente induse (iPS), pentru a trata boala Parkinson.

Celulele nervoase create din celulele stem derivate artificial, cunoscute sub numele de celule iPS, au fost transplantate în creierul unui pacient de 50 de ani, în octombrie, în cadrul unui tratament, pe care cercetatorii speră să-l dezvolte până la stadiu de a putea fi acoperit de sistemul de asigurări de sănătate din Japonia.

,,Prin colaborarea cu companiile, dorim să dezvoltăm un sistem de producție în masă, care să ne permită să furnizăm celule nervoase derivate din celule iPS în toata lumea „, a declarat Jun Takahashi, profesor la Centrul pentru cercetare celulară de la Universitatea Kyoto și conducător al studiului.

În Japonia, se estimează că există 160.000 de persoane cu tulburări neurologice progresive, iar la nivel mondial boala Parkinson este diagnosticată la 300 000 persoane în fiecare an. Mulți pacienți dezvoltă simptome în jurul vârstei de 50 de ani sau mai mult, iar incidența crescută a acestei maladii este cauzată de îmbătrânirea populației.

Studiul clinic a fost efectuat de către centrul de cercetare și Spitalul Universitar din Kyoto, medicii verificând siguranța și eficacitatea transplantului.

Shinya Yamanaka, care conduce centrul, a câștigat Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină, în 2012, împreună cu cercetătorul britanic John Gurdon, pentru descoperirea modului în care celulele mature pot fi reprogramate pentru a deveni pluripotente. Celulele iPS se pot dezvolta în orice tip de țesut din organism, fiind văzute ca un instrument promițător pentru medicina regenerativă și dezvoltarea de medicamente.

Celulele utilizate au fost create pe baza unor celule stem iPS provenite de la donatori, care au un anumit timp de imunitate și care îi ajută să fie mai puțin predispuși la respingerea transplanturilor. Se așteaptă ca celulele stem iPS să restaureze producția normală de dopamină.

În cursul unui tratament, care va fi monitorizat timp de doi ani, medicamentele supresoare imune vor fi injectate pentru a evita o eventuală respingere.

Transplantul realizat luna trecută a fost atent monitorizat, existând riscul apariței unei tumori în creier. Până în prezent, nu s-au găsit hemoragii în creier sau alte simptome grave, potrivit universității.

,,Am făcut o trepanație în partea stângă a craniului (pacientului) și am transplantat aproximativ 2,4 milioane de celule”, a declarat presei chirurgul Takayuki Kikuchi, de la Universitatea din Kyoto.

Studiul va implica alţi şapte pacienţi, cu vârste cuprinse între 50 şi 60 de ani, care au îndeplinit criteriul de a fi primit tratamente medicamentoase, fără rezultate eficiente, şi care suferă de boala Parkinson de mai bine de cinci ani.

,,După ce am auzit vestea primului experiment, simt că cercetarea înaintează cu pași fermi. Cu toții așteptăm cu nerăbdare un rezultat pozitiv”, a spus Hisao Hiramine, un bărbat în vârstă de 70 de ani, care suferă de Parkinson și care prezidează o asociație de pacienți, din Tokyo.

În afara Japoniei, celulele neuronale extrase din fetușii avortați au fost transplantate în creierul pacienților, în cadrul cercetărilor clinice, efectuate în anii ’80 și ’90. Deși metoda s-a dovedit a fi eficientă într-o anumită măsură, ea a ridicat probleme etice și a produs efecte secundare: mișcări necontrolate.

Celulele iPS utilizate în cadrul acestui studiu, sunt de înaltă calitate, pentru uz clinic și ar putea fi preparate și într-o cantitate mare.

Cercetarea prezentă vine după ce guvernul japonez, susținut de Institutul Riken, a realizat primul studiu din lume pentru a transplanta celulele retinei provenite din celule stem, cu scopul de a trata pacienții care suferă de afecțiuni oculare grave.

Printre alte studii clinice legate de medicina regenerativa, Universitatea Osaka intenționează să transplanteze celule musculare cardiace derivate din celule iPS în inimile pacienților care suferă de insuficiență cardiacă gravă.

O altă echipă de cercetare de la Universitatea din Kyoto urmează să înceapă un test care folosește trombocite create din celulele stem pentru a trata pacienții cu anemie aplastică.

În Europa sunt peste 1,5 milioane de pacienţi cu Parkinson, în întreaga lume numărul acestora fiind de aproximativ 6,5 milioane. În România, potrivit celor mai recente statistici, sunt 73.000 de pacienţi cu Parkinson. În prezent, peste 30 de medicamente destinate bolii Parkinson şi peste 600 de medicamente destinate bolilor neurologice se află în cercetare şi dezvoltare.

Dincolo de statistici, există oameni cu nevoi și dorințe, cu dureri și speranțe.

Articolul Primul transplant de celule stem pluripotente induse (iPS), realizat de oamenii de știință japonezi, pentru a trata boala Parkinson apare prima dată în Jurnal Social.

Gândiți-vă cum ar fi să nu puteți vedea cerul senin, stelele, să nu puteți admira o floare sau un peisaj mirific de toamnă, să nu puteți vedea chipul celui drag, zâmbetul copilului dvs. Milioane de persoane se află în această situație dificilă și speră ca o rază de lumină să le apară în acest întuneric. Se pare că soluția salvatoare vine din partea oamenilor de știință britanici.

Pacienți diagnosticați cu o afecțiune rară ce provoacă orbirea și-au recăpătat vederea în urma unui tratament experimental bazat pe terapia genică.

Studiul, început în 2011, la Spitalul de Oftalmologie Oxford, a inclus 14 pacienți cărora li s-a injectat, o singură dată, în spatele ochiului, un virus inofensiv purtător al unei gene lipsă. Până la sfârșitul studiului, s-a observat o îmbunătățire considerabilă a vederii la nivelul întregului grup de pacienți.

Tratamentul revoluționar a prevenit pierderea vederii la 12 participanți fără complicații. 6 dintre aceștia au reușit să identifice peste cinci litere în cadrul testelor de vedere. Pacienții au fost monitorizați până la 5 ani, timp în care abilitățile vizuale s-au menținut doar la un sfert dintre ochii pacienților care nu au fost tratați. Tratamentul bazat pe terapia genică a fost, în general, bine tolerat și nu au existat probleme semnificative în ceea ce privește siguranța.

Toți participanții sufereau de coroideremie, o boală moștenită genetic, care duce la orbire. Boala este considerată incurabilă și afectează cu preponderență bărbații. Pacienţii cu această maladie gravă manifestă o mutaţie a genei CHM care opreşte treptat funcţionarea celulelor sensibile la lumină ale ochiului. Vederea se deteriorează progresiv începând din copilărie şi cei mai mulţi bolnavi ajung să orbească complet până la 40 de ani.

,,Primele rezultate ale îmbunătățirea vederii, pe care le-am observat, s-au menținut cât timp am monitorizat acești pacienți și la câțiva care au beneficiat de injecție, în cadrul terapie genice, în urmă cu peste cinci ani. Studiul clinic a schimbat în mod semnificativ viața acestora”, a spus prof. Robert MacLaren de la Spitalul de Oftalmologie Oxford.

Studiul pilot de anvergură redusă, publicat în ediția din această săptămână a revistei Nature Medicine, a deschis calea pentru o cercetare cu o amploare mult mai mare, desfășurată în prezent, în care sunt implicați peste o sută de pacienți din nouă țări europene și din America de Nord. Acum studiul este condus de Nightstar Therapeutics, o companie care dezvoltă terapii genetice, creată de Universitatea Oxford și Syncona.

În cazul în care testele clinice au succes, se trece la aprobarea oficială a tratamentului de terapie genică de către organismele de reglementare relevante din întreaga lume. Luna trecută, Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) a aprobat în mod oficial primul tratament de terapie genică pentru o altă boală oftalmologică. Specialiștii prezic că alte boli incurabile din prezent vor urma probabil și vor avea tratamente de terapie genetică aprobate în anii următori.

Terapia genetică este un tratament nou care se dezvoltă în prezent în cadrul mai multor studii clinice,fiind utilizat pentru o varietate de afecțiuni. Aceasta presupune modificarea sau repararea ADN-ului. Metoda folosită în mod obișnuit constă în inserarea în corpul pacientului a unui virus ce are rolul de a ,,infecta” organismul cu versiunea ,,corectă” a unei gene.

,,Toate studiile revoluţionare sunt realizate pe umerii altora. Misiunea noastră este de a finanţa cercetarea ce va stopa pierderea vederii şi suntem încântaţi că facem parte din această realizare, care va aduce beneficii imense în viitor. Această tehnică ar putea transforma modul în care tratăm bolile şi ar putea avea o largă aplicabilitate în cazul unei game largi de afecţiuni”, a declarat dr. Neil Ebenezer, director al departamentului de cercetare din cadrul organizaţiei caritabile britanice Fight For Sight.

Persoanele care trăiau într-un film alb-negru au șansa acum de a (re)cunoaște și alte nuanțe…

Articolul O terapie genetică revoluționară a dus la îmbunătățirea vederii persoanelor în pericol de a orbi apare prima dată în Jurnal Social.