Sursa foto: ziare.com

Autor: Elena Năstase

Se observă cu ușurință modul în care tehnologia extrem de avansată invadează viața oamenilor și tinde să le acapareze existența ȋn totalitate, creând dependență.

Ȋn mijloacele de transport ȋn comun, ȋn autoturismele personale, ȋn cafenele, pe străzi, ȋn magazine sunt din ce ȋn ce mai mulți oameni care se concentrează, uneori, numai pe telefonul mobil, laptop sau alte gadget-uri și nu se mai bucură de natură, de chipurile oamenilor. Ei sunt atȃt de absorbiți de aceste obiecte și de serviciile pe care le oferă, ȋncȃt uită de orice precauție atunci când traversează strada.

Permitem internetului să ne invadeze viața!

Pentru unii, internetul reprezintă un mijloc de evadare din realitatea cruntă ȋn care trăim, fuga de responsabilitate, creearea unei existențe, lumi paralele, cosmetizate, ȋn care se regăsesc ȋntr-o măsura din ce ȋn ce mai mare.

Nu este o încercare de a dezavua progresul și folosirea acestor mijloace moderne de comunicare, doar că, unora dintre noi, ne controlează viața prea mult și ne diminuează capacitatea de a face diferența dintre lumea reală și cea virtuală.

Toată această tehnologie seamănă cu un oximoron (bună rău). Se potrivește perfect, deoarece oferă avantaje nenumărate, dar are și o parte ȋntunecată care ȋți educă simțurile, trăirile ȋntr-o direcție greșită. Măsura face diferența.

Un paradox: este un mijloc de socializare și, ȋn aceeași măsura, de antisocializare. Ȋn fața computerului poate fi un individ volubil, curajos, iar ȋn contact direct cu oamenii să fie un om timorat, nesigur și retras. Spontaneitatea dintr-un dialog direct, față ȋn față cu oamenii, este pierdută ȋn favoarea unui dialog indirect din fața calculatorului.

Un alt paradox este singurătatea, deși ai sute, mii de prieteni ȋn realitatea virtuală, ai nevoie de o susținere nu numai verbală sau scrisă, ci și de un umăr pe care să ȋți pui capul, de o mȃnă care să te ridice atunci cȃnd ai căzut și să ȋți șteargă lacrimile atunci când te cuprinde tristețea, să te țină de mȃnă atunci cand ȋți pierzi echilibrul.

„Ne lipsește trupul, ceea ce vedem, ceea ce exprimă chipul persoanelor de lȃngă noi… ceea ce sărutăm, ceea ce ȋmbrățișăm”, spunea Mitropolitul Nicolaos ȋntr-un alt context, dar, se potrivește foarte bine ȋn acest context.

Mi se pare ciudat să văd mai mulți tineri adunați la o cafenea sau o terasă, care stau cu privirea doar ȋn telefon și nu poartă niciun dialog. Deși sunt ȋmpreună, sunt, totusi, separați, absenți, absorbiți de dialogul virtual. Fiecare ȋn lumea lui.

Realul devine anost și tinde să se lase ȋnlocuit de lumi imaginare mult mai atractive.

Există și o explicație științifico-medicală pentru fascinația pe care internetul o stȃrnește ȋn mințile noastre: Facebook-ul este o iluzie care se autoîntreține, el oferă „recompense intangibile”, prin like, share și comment, care acționează ca un drog, activează aceleași zone ale creierului ca și substanțele halucinogene, eliberând dopamina, hormonul care produce plăcere și implicit satisfacție. Astfel, se instalează o stare de bine artificială care te ține prizonier și care creează dependență. Ȋnsă, nivelul ridicat de dopamină crește riscul depresiilor.

Sean Parker, fost președinte al Facebook, ȋntr-un interviu, ne spune că: „Scopul inițial al rețelei a fost acela de a creea dependență. Prin ea se exploatează o vulnerabilitate ȋn psihologia umană.” Facebook-ul ne-a transformat ȋn furnizori de date.

Unii dintre noi ne pierdem discernămȃntul, rămȃnem ȋn lumea virtuală chiar și atunci cȃnd suntem ȋn afara ei, căci trăim cu gȃndul permanent la ce mai este nou ȋn rețea.

Studii recente arată că 92 % dintre tineri se conectează zilnic la internet și unul din cinci tineri se trezește noaptea ȋn mod regulat pentru a trimite sau pentru a verifica mesajele de pe rețelele sociale. Mediul online devine o a doua existență a lor, pentru unii devine un mod de a exista, de a supraviețui ȋntr-o societate bolnavă, fără repere morale, indiferentă la nevoile lor.

Incertitudinea și nesiguranța ȋi fac să aleagă lumea internetului, o lume a iluziilor. Se creează modele artificiale, fără conținut, dar care le oferă doza de nebunie necesară ieșirii dintr-un anonimat apăsător.

De foarte multe ori, prin intermediul internetului, se produce o manipulare ȋn masă ȋntr-o direcție contrară unor reguli elementare de bun simț. Se pierde capacitatea de a avea o opinie proprie, bazată pe o analiză obiectivă a realității.

De asemenea, se observă că tot mai mulți adolescenți dezvoltă probleme la coloana vertebrală, cifoze și scolioze din cauza poziției incorecte ȋn fața calculatorului. Din dorința de a petrece cȃt mai mult timp ȋn fața calculatorului cad pradă unei oboseli cronice, epuizări care vin la pachet cu anxietatea, depresia.

Se vorbește despre un fenomen ȋngrijorător, autismul virtual, care dezvoltă deficiențe grave: ȋntȃrzieri ȋn dezvoltarea psiho-motorie și ȋn dezvoltarea limbajului la copii.

Tot o realitate este și faptul că nu se pot contesta avantajele acestor tehnologii de ultimă generație. Indubitabil, a crescut calitatea vieții noastre, prin accesibilitate la informație, comunicare rapidă și diversificată.

La ȋnceputul anilor 2000, Părintele Galeriu vorbea apreciativ la adresa internetului, astfel: „Este un rod al informaticii, un rod fericit ce oferă, după ȋnțelegerea mea, o dată mai mult posibilitatea oamenilor să comunice.”

Toate aceste mijloace de comunicare folosite cu discernămȃnt, fără doar și poate, pot aduce un plus ȋn viața noastră dacă reușim să existăm și ȋn afara internetului.

Internetul ne-a deschis orizonturi noi, dar folosit ȋn exces, pe termen lung, ne poate afecta libertatea, umanitatea, transformȃndu-ne ȋn sclavii acestei lumi contrafăcute. Poate fi o fabrică de visuri intangibile ȋn lumea reală. Rețeaua socială este un instrument de care noi ar trebui să ne folosim, dar, ȋn realitate, el se folosește de noi. Este ca un culoar cu mai multe uși. Te transferă dintr-o cameră în cealaltă, fără să știi de unde ai plecat și unde poți ajunge, iar în toată această călătorie ți se spune o poveste captivantă, fantastică, dar ruptă de realitatea vieții.

Jurnalistul Paul Curcă, ȋn articolul „Un efect al facebook-ului”, ne vorbeste despre impactul rețelei de socializare asupra vieții noastre, astfel: [….] „Pe facebook, ca și pe net ȋn general, ca și ȋn alte locuri de pe față pămȃntului ȋn care ne simțim bine, se pierde posibilitatea transcendenței. E un loc unde Dumnezeu nu poate pătrunde [….] Transcendența dispare ȋn sensul că nu mai e o deschidere către o lume dincolo de lume, ci se ȋntȃmplă o rămȃnere ȋnăuntru, ȋn spațiul virtual, care le ȋnlocuiește pe toate celelalte, fără să fie vreunul dintre ele.”

Vă propun să faceți un exercițiu de voință și să renunțați pe o perioadă determinată la serviciile acestor tehnologii, bucurați-vă de natură, de oamenii din jurul vostru, de o conversație netulburată de soneria telefonului, de o carte cu file de hȃrtie și ridicați privirea să vedeți cȃt de frumos este cerul!

Articolul Internetul, avantaje și alienare apare prima dată în Jurnal Social.

În ultimul timp, tehnologia a avansat extrem de mult, încât este prezentă în tot mai multe sfere ale vieții cotidiene. Oferind un viitor mai luminos pentru persoanele cu dizabilități, scaunele rulante autonome sunt acum la orizont.

După ce au dezvoltat vehicule de golf autonome și mașini electrice, cercetătorii de Universitatea Singapore și MIT au inventat și prezentat un scaun rulant autonom în cadrul unui spital. Acest dispozitiv ingenios este o extensie a scuterului autonom, lansat de MIT, în urmă cu doi ani –dovadă a succesului echipei Singapore-MIT Alianța pentru Cercetare și Tehnologie (SMART), o colaborare între cercetătorii de la MIT și Singapore.

În fruntea acestui proiect inovator se află o româncă, Daniela Rus, profesor de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor şi Inteligenţă Artificială (CSAIL) la MIT. Ea a afirmat că tehnologia autonomă dezvoltată aici ar putea fi aplicată dispozitivelor cu greutate redusă, cum ar fi scuterele și scaunele rulante autonome. Acest proiect a durat timp de un an și jumătate. Scaunul rulant autonom are rolul de a oferi un grad ridicat de independență și mai mult control persoanelor cu dizabilități, sporind ușurința și confortul lor în viața de zi cu zi. Spre deosebire de scaunele rulante convenționale sau electrice, oamenii nu trebuie să se mai concentreze pe controlul dizpozitivului în timpul unei călătorii. În schimb, ei pot doar să se pună pe scaun, să introducă destinația dorită, iar scaunul va trimite destinația către sistemul dezvoltat de SMART și va reface traseul cel mai eficient. Ulterior, el va transfera în mod autonom oamenii către destinațiile lor fără alte instrucțiuni și fără să fie nevoie de cineva care sa-i împingă.

În timpul călătoriei, scaunul rulant autonom folosește senzori pentru a identifica mediul înconjurător și pentru a compara ceea ce vede cu ceea ce arată harta. Când vehiculul întâmpină obstacole și alte persoane neînregistrate pe hartă în timp real, acesta va reacționa și îi va ocoli. Dr. Daniela Rus consideră că această tehnologie inovatoare ar putea aduce o mai mare flexibilitate și mai multă mobilitate persoanelor cu dizabilități și, în același timp, ar ușura munca doctorilor și a asistentelor care s-ar putea concentra mai mult pe îngrijirea pacientului și mai puțin pe munca de logistică: dacă au obiectele necesare și personalul adecvat la locul potrivit.

,,Când am vizitat mai multe comunități de pensionari, am realizat că o bună mobilitate contribuie la creșterea calității vieții. Vrem să ajutăm oamenii să se deplaseze cu ușurință”, spune dr. Daniela Rus, prima femeie director al celui mare laborator de cercetare al MIT.

Scaunul rulant autonom are următoarele funcții:

• Este controlat complet de un computer de bord.
• Utilizează trei senzori LIDAR pentru a detecta obstacolele.
• Are șase roți ceea ce îl face foarte stabil.
• Are capacitatea de a trece cu ușurință prin spații strâmte, cum ar fi rampele înguste, holurile și ușile.
• Poate să efectueze o mișcare de 360 de grade.

Scaunul inovator nu este special doar pentru spitale, ci și pentru alte locuri, cum ar fi centrele comerciale sau parcurile de distracții pentru persoanele cu dizabilități. Acesta ar putea ajuta mai multe persoane cu dizabilități să iasă și să vadă lumea.

Articolul Scaunele rulante autonome, dezvoltate de echipa SMART, promit o mai mare independență pentru persoanele cu handicap apare prima dată în Jurnal Social.

O nouă tehnologie vine în ajutorul nevăzătorilor… Este vorba despre sistemul de semne și căi tatctile integrate LOGES – VET – EVOLUTION (LVE). Acesta reprezintă o colaborare între Asociația Italiană a Nevăzătorilor și a Persoanelor cu deficiențe de vedere UICI NPO și Asociația Persoanelor cu Dizabilități Vizuale ADV NPO, care ulterior a dat naștere Institutului Național pentru Mobilitate Autonomă a Nevăzătorilor și a celor cu deficiențe de vedere INMACI, notează cei de la Giulioli Pavimenti.

Loges – Vet – Evolution (LVE) este o tehnologie avansată dezvoltată de compania italiană Giulioli Pavimenti, cu 90 de ani de istorie și experiență în domeniul pavajelor de exterior și interior. Caracterististica extrem de inovatoare a acestei tehnologii rezidă în capacitatea sa de a furniza, pe lângă informațiile tactile, chiar și informații pe cale vocală prin integrarea cu sistemul electronic de mesagerie vocală.

Partea tactilă constă în zone prevăzute cu reliefuri special concepute pentru a fi percepute sub picioare, dar și contrastate vizuale, care urmează să fie instalate pe podea, pentru a permite nevăzătorilor și persoanelor cu deficiențe de vedere ,,orientarea și recunoașterea locurilor și a surselor de pericol”, prevăzute de lege (503/1996 DPR, DM 236/1989, etc.), instalate în spații și clădiri publice și private.

Aceste suprafețe sunt împărțite în coduri de informații ușor de înțeles, care permit crearea unor căi de ghidare sau căi tactile, și anume căi cu ghidări reale, precum și semne tactile simple – indicațiile precise necesare pentru a localiza un punct de interes, cum ar fi o stație de autobuz sau un semafor. Cele șase coduri sunt: ,,Direcția corectă”, ,,Stop /pericol”, ,,Pericol de traversat”, ,,Intersecție”, ,,Atenție /Serviciu” și ,,Obligația de întoarcere la 90°”.

Particularitatea specială care diferențiază în mod clar Loges – Vet – Evolution (LVE) de toate celelalte sisteme existente până în prezent, este că partea de jos a plăcilor care îl alcătuiesc sunt întotdeauna umplute cu o frecvență de radio care fac ca sistemul să fie programat să difuzeze în căști mai mult sonor în orice locație vă aflați, mediul înconjurător, prezența birourilor sau a facilităților de interes public, magazinele, precum și orele de program și alte informații pe care le considerați utile.

Sistemul tactil s-a răspândit deja din 1995 în zeci de mii de locuri în Italia și în alte țări. În acest sens au fost făcute unele modificări pentru a deveni mai vizibil și mai funcțional și, de asemenea, pentru a se adapta standardelor europene.

Loges – Vet – Evolution (LVE) a fost conceput cu scopul de a contribui în mod semnificativ la promovarea călătoriilor independente și în condiții de siguranță a persoanelor nevăzătoare și a celor cu deficiențe de vedere, precum și pentru a veni în sprijinul persoanelor în vârstă, a căror acuitate vizuală este de obicei redusă. Se preconizează ca elementele tactile să fie, de asemenea, contrastante cromatic sau, mai bine spus, sub aspectul coeficientului luminanței (contrast luminos-întunecat), doar în favoarea celor nevăzători și a celor cu deficiențe de vedere.

Articolul LOGES – VET – EVOLUTION (LVE) – o tehnologie avansată care vine în ajutorul persoanelor nevăzătoare apare prima dată în Jurnal Social.