La sfârșitul lunii mai, ca parte a unei vizite de monitorizare la București, România, am avut privilegiul să particip la un atelier organizat de Consiliul Național al Dizabilității din România, intitulat: ,,Respect și echitabilitate. Prevenirea și combaterea diverselor forme de abuz psihic, emoțional sau fizic asupra persoanelor cu dizabilități”.

Poveste veche, fapte noi

Am auzit și am învățat multe lucruri: Despre impactul cuvintelor violente asupra psihicului nostru, despre cum are loc discriminarea în contextul românesc pentru persoanele cu dizabilități, despre motivul pentru care agresiunea online este atât de răspândită, despre cum grupurile minoritare sunt adesea mai afectate, despre cum eugenia a fost folosită în trecut împotriva persoanelor cu dizabilități în România, cum litigiile pot și nu pot fi o opțiune pentru a opri agresiunea, despre  limitările legii în prevenirea violenței, despre rolul instituțiilor democratice și ale Drepturile Omului în prevenirea violenței, despre cum discriminarea și agresiunea afectează diferit grupurile și despre formele de abuz care apar. Și nu am fost surprinsă.

Fie că este online sau în persoană, la copii, la femei sau la persoane cu dizabilități, la persoane LGBTIQ sau de culoare, există întotdeauna amenințarea violenței sau a agresiunii față de cei percepuți ca fiind diferiți. Această poveste este foarte veche și există peste tot și a existat întotdeauna.

Agresiunea online

Ceea ce s-a schimbat însă este că faptul că agresiunea online devine normă. Cumva, faptul de a fi online îi oferă agresorului un fel de adăpost perceput sau protecție împotriva represaliilor, iar agresiunea este neobișnuit de violentă și escaladează rapid.

De asemenea,  discursul instigator la ură se răspândește mult mai rapid online și ajunge la un public larg într-un timp foarte scurt, fiind astfel un mod de normalizare a violenței și de desensibilizare a oamenilor față de încălcările drepturilor omului. Din acest motiv, trebuie abordat cât mai curând posibil. Atât în ceea ce privește ștergerea acestuia, cât și în ceea ce privește acordarea de asistenţă și sprijin persoanei căreia i se adresează.

Chiar și mici acte de agresiune pot lăsa urme psihologice asupra persoanelor vulnerabile, asupra unor persoane cu anumite dizabilități psiho-sociale și, în special, asupra copiilor. Agresiunea online poate fi la fel de problematică precum violența fizică, iar consilierea și sprijinul din partea experților și a colegilor ar trebui să facă parte din răspuns.

Comportamentul nostru

Instinctul nostru este de a combate ura cu ura, dar cercetările arată că oamenii discriminează mai puțin când au mai mult contact cu persoanele pe care le discriminează. Integrarea oamenilor în toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește dizabilitatea, expresia de gen, orientarea sexuală, rasa, religia și toate celelalte moduri în care oamenii pot exista și există, este benefică pentru noi! Ne deschidem mințile, învățăm despre alte moduri de a fi și devenim mai puțin excluzivi față de ceilalți. Aceasta este vestea bună!

Lider de gândire (În sensul de avangardist, cei care s-au gândit primii la asta)

Așadar, deși discriminarea și agresiunea sunt vechi de când lumea, ceea ce este nou și interesant este faptul următor: Consiliul Național al Dizabilităţii din România este ancorat în realitatea cotidiană modernă și a adus subiectul în discuție. Și mai mult, au adus perspectiva istorică, domeniile juridice și de bunăstare mintală și comunitatea care trăiește această violență, toate împreună pentru o zi de învățare, de partajare și de înțelegere a opțiunilor și a soluțiilor disponibile mișcării aici, la București. Și din ceea ce am văzut și auzit în acea zi, agresiunea are acum un adversar redutabil care se va opune ei.

Material realizat de Phillipa Tucker, coordonator pentru Europa Centrală și de Est în cadrul Forumului European al Dizabilității, prezentat în cadrul workshopului: „Respect și echitabilitate. Prevenirea și combaterea diverselor forme de abuz psihic, emoțional sau fizic asupra persoanei cu dizabilitate”.

Articolul Conectați la realitatea din București: Confruntarea cu violența și agresiunea împotriva persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Reprezentantul special al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite pentru violență împotriva copiilor, Dr. Najat Maala M’jid, a venit săptămâna trecută într-o misiune specială în România, pentru a discuta despre noi modalități de a proteja și promova în continuare drepturile copiilor, în special dreptul de a fi protejați de toate formele de violență, anunță UNICEF România.

Dr. Najat Maala M’jid a remarcat progresele României în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, subliniind că autorităţile de la Bucureşti au pus la punct ,,un cadru juridic foarte solid, foarte multe legi”, pentru a preveni şi pentru a pune capăt violenţei împotriva copiilor, însă implementarea eficientă a acestui cadru legal şi de politici rămâne o provocare.

,,România şi-a pus la punct un cadru juridic foarte solid, aveţi foarte multe legi. De asemenea, a întreprins măsuri importante pentru a preveni şi pentru a pune capăt violenţei împotriva copiilor. (…) Implementarea efectivă şi eficientă a acestui cadru legal şi de politici rămâne o provocare, pentru a continua extinderea tuturor demersurilor de protejare a copiilor de toate formele de violenţă, indiferent de contexte, inclusiv violenţă domestică, violenţă sexuală, mariaj timpuriu, bullying, pedeapsă corporală, trafic şi exploatare. Identificarea timpurie, protecţia şi îngrijirea copiilor care trăiesc în medii sărace şi rurale, a copiilor cu dizabilităţi, din grupurile minoritare, cu un accent special pe copii din minorităţile de romi şi copiilor în îngrijire alternativă şi, de asemenea, atenţia extrem de importantă pentru sănătatea mentală sunt esenţiale pentru soluţii durabile. Al treilea aspect este că investiţiile pentru prevenirea şi eforturile de a pune capăt violenţei împotriva copiilor nu pot aştepta”, a declarat, vineri, Najat Maala M’jid, într-o conferință.

Ea a invocat ideea unui pachet de servicii care să fie considerat drept ,,o investiţie cheie şi nu o cheltuială”, serviciile în prevenirea violenţei având impact asupra indivizilor şi a societăţii deopotrivă.  

În urma discuţiilor cu copiii, oficialul UNICEF a menționat că şi aceştia sunt îngrijoraţi de fenomenul violenţei cerând comunităţi mai sigure.  

,,Copiii şi-au exprimat preocuparea cu privire la normalizarea violenţei şi la accesul dificil la serviciile de protecţie a copilului şi solicită un mediu şi comunităţi mai juste, incluzive şi mai sigure pentru şi împreună cu ei”, a adăugat Najat Maala M’jid. 

Reprezentanta UNICEF a vorbit şi despre nevoia de consolidare a forţei de muncă din serviciile sociale ,,inclusiv cu stimulente pentru profesioniştii care lucrează în zonele rurale şi depărtate”. 

 ,,Am întâlnit multe persoane care erau lucrători sociali şi care sunt copleşite şi se simt singure şi au nevoie de sprijin. Cred că este extrem de important să nu uităm că o bună calitate a serviciilor sociale se bazează pe resurse umane care să se simtă bine în munca lor şi care să fie bine instruite”, a precizat aceasta.  

În ceea ce priveşte responsabilităţile în domeniul social, oficialul UNICEF spune că ,,o coordonare mai robustă este extrem de necesară, protecţia este împărţită între mai mulţi factori interesaţi şi, câteodată, nu este clar cine ce face şi cine ce responsabilităţi are”. Aceasta consideră răspunsul dat de România în ceea ce priveşte situaţia copiilor refugiaţi din Ucraina, unul ,,remarcabil”.

La rândul său, Gabriel Vockel, reprezentant adjunct UNICEF România, a declarat că violenţa trebuie abordată precum o problemă de sănătate, precum o boală, fiind întotdeauna de dorit să prevenim mai degrabă decât să o tratăm.

,,România trebuie să investească mai mult într-un pachet integrat de servici la nivel de comunitate, să combine serviciile de sănătate şi educaţie cu cele de protecţia copilului. Şi costurile pentru România şi profitul şi rezultatele acestor investiţii sunt foarte importante, fiind nevoie de o extindere la nivel naţional a acestui pachet minim de servicii. Nu este suficient să avem legislaţia adecvată şi serviciile adecvate, dacă aceste servicii nu sunt universal valabile tuturor copiilor şi familiilor lor. Dacă acest lucru nu se întâmplă, legislaţia în sine nu înseamnă foarte mult. Un al doilea punct este că eu cred că întreaga societate românească are nevoie de a consolida normele sociale pozitive și de a le recunoaşte, pentru că asta ne-ar ajuta să înţelegem și să spunem că violenţa împotriva copilului, indiferent de circumstanţă, este inacceptabilă”, a mai spus Gabriel Vockel. 

Articolul <strong>Oficial UNICEF: România şi-a pus la punct un cadru juridic foarte solid, pentru a pune capăt violenţei împotriva copiilor, însă implementarea efectivă şi eficientă a acestui cadru legal şi de politici rămâne o provocare</strong> apare prima dată în Jurnal Social.

În cadrul sferei de cooperare dintre Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) și reprezentanții Parlamentului României, marți, 13 aprilie 2021, a avut loc o întâlnire de lucru, în cursul căreia doamna Anca Dragu, Președinte al Senatului României și doamna Luminița Popescu, Secretar de stat al ANES, au abordat aspecte deosebit de importante în legătură cu prevenirea și combaterea violenței domestice și promovarea egalității de șanse dintre femei și bărbați.

Doamna Anca Dragu a subliniat faptul că acțiunile necesare pentru prevenirea și combaterea violenței domestice reprezintă una dintre prioritățile mandatului său actual, alături de internsificarea cooperării internaționale în scopul identificării modelelor de bună practică care ar putea fi preluate la nivel național.

Discuțiile s-au axat pe modalitățile de colaborare în vederea identificării celor mai bune soluții pentru implicarea activă a tuturor instituțiilor cu atribuții în domeniu, responsabilizarea autorităților administrației publice locale și necesitarea creșterii gradului de încredere a femeilor victime în intervenția autorităților.

Doamna Luminița Popescu a precizat faptul că ,,educația pentru asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați poate contribui la creșterea nivelului de conștientizare a tuturor femeilor, tinerilor și opiniei publice, cu privire la tipurile, cauzele, și consecințele tuturor formelor de violență împotriva femeilor” și a prezentat măsurile și acțiunile întreprinse de către ANES în ultima perioadă.

O altă dimensiune a dialogului s-a centrat pe măsurile necesare pentru promovarea femeilor în funcții de decizie și în viața politică, precum și pe identificarea soluțiilor legislative privind introducerea cotelor de gen și împuternicire a femeilor.

Întâlnirea a reprezentat  un prilej bun pentru reafirmarea rolului esențial pe care îl are dialogul permanent dintre reprezentanții Guvernului și cei ai Parlamentului și o premisă excelentă pentru asigurarea coeziunii femeilor din viața politică în ceea ce privește deschiderea unui orizont comun de acțiuni și de intervenție, cu și pentru femeile din România.

Articolul Luminița Popescu: Educația pentru asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați poate contribui la creșterea nivelului de conștientizare a opiniei publice cu privire la consecințele tuturor formelor de violență împotriva femeilor apare prima dată în Jurnal Social.