De: Justinian Ion

Justinian Ion — Wed, 25 Dec 2019 14:52:54 +0000

Soția mea are gradul de handicap grav permanent. Este pensionară de cca. 12 ani, iar handicapul din iulie 2009. Dacă în primii doi ani reușisem să o pun cât de cât pe picioare, o fractură de col femural stâng, protezată dar nereușită, a pus capăt speranțelor. Acum se află în fotoliu rulant.
Aveți perfectă dreptate atunci când spuneți că aportul societății este insuficient, dar și faptul că el trebuie diferențiat în funcție de necesități. Soția are diabet tip II și datorită lipsei de mișcare are tendința de îngrășare. O dietă specializată, în afară de faptul că fizic este greu de alcătuit datorită falsificării alimentare, este și foarte scumpă. Mijloacele individuale de transport sunt de asemenea tipizate, mijloacele de transport în comun nu sunt adaptate decât prea puțin la aceste nevoi. Un transport cu trenul, pentru o astfel de persoană care are și incontinență pronunțată este imposibil. De un transport cu avionul nici nu vreau să mă gândesc.
Așadar sunt atâtea probleme care nu pot fi cât de cât îndeplinite pe calea acordării, doar, a unor ajutoare bănești sau prevederi legislative, pentru a căror aplicare trebuie să te bați îndelung cu acte originale, cu copii după ele, cu cereri, cu treceri pe la ghișee și cu multe emoții și așteptare. Mă gândesc că în astfel de instituții ar trebui să fie angajate persoane, care sentimental să fie atașate acestor probleme.
Eu nu am recunoașterea de asistent sau însoțitor personal, deși sunt soțul și unicul îngrijitor al soției. Soției i se asigură niște drepturi, dar mie nu. Ea are niște gratuități la îngrijiri balneare, dar eu nu am nici la transport nici la celelalte servicii hoteliere. Atunci, cine să meargă cu ea și să o ducă peste tot?
Am cerut la DSAPC sector 4 să mă ajute cu o persoană pentru curățenie și îngrijirea intimă a soției. Am 75 de ani și sunt și operat de hernie de disc. Nu o mai pot spăla în cadă. Mi s-a spus că avem aparținători. Da am doi băieți. Da, unul de 42 de ani și altul de 50 de ani. Pot să îi chem să o spele pe mamă-sa?
Primul lucrează în sistemul de apărare națională, timpul fiindu-i extrem de drămuit. Al doilea lucrează în MAI și are destule probleme personale.
Până la urmă, toate drepturile persoanelor cu dizabilități sunt drămuite de lipsa banilor, care poate ar putea fi folosiți mai mult în servicii utile diferențiat, pentru recuperări, pentru tratamente în ambulatoriu specifice sau în stațiuni balneo, pentru dietele diabeticilor și altele.
Eu mă întreb, de pildă cum putea comunitatea evreiască de membrii săi, să le aducă acasă, cu mașina, îmbrăcăminte, hrană și alte lucruri necesare? Noi nu putem lua niște exemple pozitive de la alții?

Comentarii la: Valoarea prestației sociale acordată persoanelor cu dizabilități

De: Justinian Ion