Instituţiile publice de spectacole sau de concerte vor trebui să asigure accesibilizarea producţiilor artistice pentru persoanele cu dizabilități, pentru minimum o producţie artistică, potrivit unui proiect de lege adoptat de Camera Deputaţilor.

Camera Deputaţilor a adoptat, pe 26 iunie 2024, un proiect care, de la 1 ianuarie 2025, prevede ca instituţiile publice de spectacole sau concerte, indiferent de nivelul de subordonare şi de finanţare, singure sau în parteneriat, să asigure persoanelor cu handicap accesibilizarea producţiilor artistice, pentru minimum o producţie artistică anual, la alegere: dedicată, adaptată din repertoriul propriu sau găzduită.

Așadar, teatrele și sălile de concerte de stat, printre altele, vor trebui să pregătească cel puțin un spectacol pe an pentru persoanele cu dizabilități.

Ministrul Culturii, Raluca Turcan, a salutat această inițiativă legislativă, subliniind importanța sa pentru societatea românească.

„Un pas mare către normalitate! Asigurăm dreptul persoanelor cu dizabilităţi la cultură! Astăzi, Camera Deputaţilor a adoptat legea care instituie obligaţia tuturor instituţiilor de spectacole sau de concerte de a organiza, începând cu anul 2025, cel puţin o producţie artistică anual, adaptată/accesibilizată pentru persoanele cu dizabilităţi. Iniţiativa mea s-a bazat pe argumentul solid potrivit căruia persoanele cu dizabilităţi au aceeaşi nevoie şi dorinţă de a experimenta şi de a se bucura de muzică, de teatru, de operă, de spectacole şi alte forme de expresie culturală ca orice altă persoană, însă ele sunt complet dezavantajate din punctul de vedere al accesului la cultură. Am încredere că managerii instituţiilor de spectacole şi de concerte vor fructifica din plin această oportunitate. Mulţumesc reprezentanţilor societăţii civile care m-au inspirat şi m-au susţinut în acest demers”, a declarat Raluca Turcan.

Propunerea legislativă completează art 21 din Legea 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Pe 29 aprilie, Senatul a adopat proiectul, în calitate de prim for sesizat, votul Camerei fiind decizional. 

Articolul Instituţiile publice de spectacole sau de concerte vor trebui să asigure accesibilizarea producţiilor artistice pentru persoanele cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: Cătălina Dincă

Această lucrare a fost premiată cu locul 1 la concursul CARDIOATHENA și va deveni coperta unui tratat de medicină. Autorul este eleva Anna Maria  Curmei, o româncă de 16 ani care studiază la un liceu din Athena. Povestea desenului este foarte interesantă. Anna Maria nu avea inspirație, nu știa ce să deseneze, era ultima zi în care putea să trimită desenul, până la ora 12 noaptea. S-a rugat la Dumnezeu, iar în ultimele câteva ore până la termenul limită, l-a făcut direct din pensulă, terminându-l înainte cu cinci minute de termen.

„Mi-a fost greu, inspirația mi-a venit cu șase ore înainte să trimit lucrarea”, povestește Anna Maria pentru Jurnal Social.

Familia Annei povestește că aceasta nu a crezut că se va califica, mai ales că nu studiază la un liceu de pictură.

Lucrarea premiată înfățișează o persoană care ,,se identifică cu inima sa, trăiește și domnește ” – prima imagine, duce o viață nesănătoasă, plină de excese și vicii, nu doarme, mânca nesănătos, la început se simțea obosit, apoi avea dureri în piept, s-a operat, operația a reușit, iar în ultima ipostază se fotografiază cu medicii spre bucuria  tuturor.

Mesajul personajului arată ca modul nesănătos de a ne trăi viața duce la îmbolnăvirea inimii.

Din 450 de concurenți din Athena s-au calificat  trei

„ În momentul în care m-au anunțat, am avut presimțirea că voi câștiga, pentru că doamna de la telefon era foarte fericită pentru mine, dar totuși nu credeam că este aievea, ci că sunt într-un vis”, afirmă Anna Maria.

Din comisie au făcut parte atât pictori și oameni de specialitate, cât și cardiologi din Europa care au scris tratatul. Aceștia au apreciat aptitudinile artistice, originalitatea, imaginația, ideea și reproducerea în câteva imagini a unei vieți nesănătoase și efectele acesteia asupra sănătății.

„Festivitatea de premiere a fost emoționantă pentru mine. În momentul în care mi-am auzit numele, m-am intimidat. Acest premiu mi-a dat încredere, mai ales că mă pregătesc pentru Facultatea de arhitectură”, explică Anna Maria.

Acest concurs i-a dat aripi să zboare spre un orizont pe care îl cunoștea, dar nu credea că este aproape de fereastra ei, pictând din inimă fără vreo așteptare, ca o adevărată artistă care se lasă în văzduhul emoției.

Eleva Anna Maria  Curmei a fost descoperită de către o profesoară din liceu, într-o pauză la sfârșitul anului trecut, când Anna a desenat pe toată tabla o poveste despre Crăciun. Se pregătea să șteargă desenul, când profesoara a rugat-o să se oprească. După ce și directorul școlii a văzut creația Annei, grupul profesoral a decis ca desenul să rămână pe tablă, asemeni unei opere de artă. Școala păstrează și în prezent desenul. Pentru elevi a fost adusă o altă tablă.

Portofoliul de lucrări :

Articolul Coperta unui tratat de medicină, elaborat de reputați cardiologi europeni, va fi ilustrată cu lucrarea elevei românce Anna Maria  Curmei apare prima dată în Jurnal Social.

O mie de persoane cu dizabilități au oportunitatea de a se bucura de cele mai bune spectacole de teatru online, live, în confortul propriei case, prin intermediul platformei PiciordePlay.

În urma parteneriatului dintre Consiliul Național al Dizabilității din România și Organizația culturală PiciordePlay, 1000 de persoane cu dizabilități, din toată țara, vor beneficia de abonamente la teatru online LIVE dăruite de PiciordePlay, pentru tot parcursul anului 2024.

Astfel, în data de 9 martie 2024, primii înscriși au putut viziona piesa LEGĂTURI PRIMEJDIOASE, de Christopher Hampton, după romanul lui Choderlos de Laclos „Legături primejdioase”,  în regia lui Cristi Juncu și în traducerea Irinei Velcescu. Pe scenă au avut o prestație excelentă actorii: Florin Piersic Jr. și Diana Cavallioti (în rolurile principale), Alina Rotaru, Cezar Grumăzescu, Silvana Mihai, Ana Bianca Popescu, Rodica Mandache, Beatrice Peter, Ionuț Vișan. Coloana sonoră a fost semnată de Ada Milea, iar decorul și costumele ii aparțin Cristinei Milea.

La finalul pieselor transmise LIVE, spectatorii din online pot interacționa cu actorii. După modelul clasic când spectatorii pot oferi flori actorilor, în online le pot trimite felicitări, le pot împărtăși trăirile din timpul spectacolului sau le pot pune întrebări.

„Am creat această platformă pentru a elimina distanța dintre spectatori și scenele ce găzduiesc spectacole românești. De ce ar trebui să fim limitați de spațiu? De fusuri orare? De ce să lăsăm distanța să ne îndepărteze de energia magnifică a unui spectacol live?

Artiști independenți sau asociați ai unor instituții de artă din întreaga Românie dau viață unor spectacole de excepție. Uneori joacă în spații clasice binecunoscute, alteori pe scene experiment, unde nu te-ai aștepta să-i întâlnești. Uneori se joacă cu spectatori în sală, alteori nu, iar alteori sunt proiecții excepționale. Toate sunt momente artistice românești ce se desfășoară live, sunt filmate de o echipă de profesioniști cu echipamente de ultimă generație și sunt aduse prin tehnologie web exact acolo unde te afli. Pe ecranul unui telefon, al unui calculator sau pe cel al unui televizor, vei trăi alături de artiști momente vii și pline de energie, oriunde te-ai afla.

Spectacolele transmise live sunt disponibile pe platforma PiciordePlay timp de câteva zile după eveniment, în cazul în care nu ai putut să le urmărești live sau vrei să revezi momentele cele mai frumoase”, transmit fondatorii platformei PiciordePlay.

Daniela Tontsch, președinta Consiliul Național al Dizabilității din România, spune că ,,parteneriatul a fost gândit pentru a oferi acces la teatru persoanelor cu dizabilități care din diferite motive, cum ar fi spitalizare pe termen lung, domiciliul în zone rurale, afecțiuni medicale grave etc, nu pot ajunge la spectacole de teatru. Parteneriatul nu elimină niciun drept, dimpotrivă accesul persoanelor cu dizabilități la cultură trebuie să fie unul real”.

Alex Aramă, fondatorul Piciordeplay, precizează că ideea proiectului a luat naștere în mijlocul comunității de spectactori PiciordePlay, subliniind impactul pozitiv pe care îl are eliminarea distanței dintre spectatori și scene.

,,Ideea proiectului a fost nascută în mijlocul comunității de spectactori PiciordePlay, de unde am primit mesaje entuziaste cu privire la impactul pozitiv pe care îl are eliminarea distanței dintre spectatori și scene. Prin urmare, deși, eram conștienți de valoarea pe care o va aduce beneficiarilor proiectul «Pașaportul pentru teatru digital», tot am fost plăcut surpriși de nivelul de interes și de feecback-ul primit de la beneficiarii recomandați de Consiliul Național al Dizabilității din România. Pentru noi, acest parteneriat este extrem de valoros, pentru că beneficiem de puterea secretă a comunităților, de propagarea rapidă, amplificată, a faptelor bune. Asta, pe lângă calitatea de excepție a comunicării, bucuria implicării și entuziasmul pentru proiect”, adaugă Alex Aramă.

Mai jos puteți citi mesajele a două persoane cu dizabilități, beneficiare ale abonamenelor oferite de PiciordePlay, după vizionarea online, live, a piesei ,,Legături Primejdioase”.

,,Am avut oportunitatea și bucuria de a viziona online piesa de teatru Legături Primejdioase. Fiind persoană cu dizabilități, nu am am avut până în acest moment ocazia de a putea urmări spectacole de teatru din cauza lipsei accesibilității. În România, accesul la evenimentele cultură este, din păcate, limitat. Însă, datorită inițiativei extraordinare și a efortului depus de fondatorii platformei PiciordePlay, am putut să urmăresc de acasă prima piesă de teatru. A fost o experiență inedită și emoționantă!

Spectacolul a fost unul captivant, care mi-a reamintit că teatrul românesc are resurse generoase de talent, ce merită descoperite și apreciate. Totodată, acest spectacol a fost un prilej de reflecție, piesa având substraturi și oferind doze de umor și ironii fine. Felicitări pentru inițiativa lăudabilă! Mulțumesc pentru oportunitatea de a vedea această piesă de acasă!”

,,Felicitări, oameni frumoși! Mi-ați oferit o seară magică, trăind cu bucurie și emoție fiecare clipă petrecută alături de voi. Lumea proiectată de interpretarea voastră m-a deconectat de la realitatea mea, am simțit că sunt acolo, chiar dacă am o dizabilitate și, fizic, ar fi imposibil pentru mine. Felicitări pentru spectacol și pentru posibilitatea de a fi vizionat live din orice colț al lumii. Mulțumesc mult pentru darul vostru!”

Lista pentru beneficiari, pentru cei care doresc să se bucure de cele mai bune spectacole de teatru, de acasă, este deschisă.

Mai multe detalii despre activitatea PiciordePlay găsiți pe site-ul: https://piciordeplay.ro/ sau pe https://www.facebook.com/piciordeplay.

Articolul Platforma PiciordePlay oferă persoanelor cu dizabilități oportunitatea de a se bucura de cele mai bune spectacole de teatru online, live apare prima dată în Jurnal Social.

Miercuri, 21 februarie 2024, ora 12:00, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, Sala „Ileana Berlogea”, a avut loc conferinţa de presă care a avut ca temă Hotărârea dată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti privind accesibilizarea producţiilor artistice pentru persoane cu dizabilităţi şi a instituţiilor de cultură aflate în subordinea Primăriei Generale a Municipiului București.

La dezbatere, tradusă în limbajul semnelor române de către Lavinia Chițu, au fost speakeri: rectorul UNATC, prof.univ.dr. Liviu Lucaci, Ministrul Culturii, Raluca Turcan, primarul general al capitalei, Nicușor Dan și Oana Popa, inițiatoarea proiectului.

Discuția a pornit de la un spectacol al Teatrului de animație realizat în coproducție cu UNATC, accesibilizat pentru nouă tipuri de dizabilități, din 2021, regizat de Oana Popa, care trei ani mai târziu a contribuit la adoptarea unei hotărâri a Consiliului General al Municipiului București privind realizarea de spectacole pentru persoanele cu dizabilități, potrivit unui comunicat al UNATC.

„Mă bucur că ați acceptat ca UNATC să fie locul de dialog”, a spus în deschidere rectorul UNATC, prof.univ.dr. Liviu Lucaci. „Mă bucur foarte tare și mulțumesc directorilor de teatre, managerilor din instituțiile de cultură, care sunt în sală și nu sunt chiar puțini, care împreună cu autoritățile doresc să înțeleagă cum vor pune în pagină acest lucru, că sunt centrale sau locale”.

Subiectul conferinței a fost proiectul de hotărâre de consiliu aprobat şi votat în unanimitate pe data de 31 ianuarie 2024, în cadrul Consiliului General al Capitalei, prin care se aprobă faptul că începând cu 1 ianuarie 2024, instituţiile aflate în subordinea Consiliului General al Municipiului București, singure sau în parteneriat, vor asigura accesibilizarea a unei producții artistice/ an, conform Ghidului atașat în Anexa proiectului.

De asemenea, sumele pentru achiziții necesar accesibilizare săli vor fi incluse în rectificarea bugetară din acest an a Municipiului București și vor fi aprobate prin bunăvoința Primarului General al Capitalei.

Printre invitați s-au aflat: Sanda Hristudor, Consilier General în PMB, directori de instituții publice de cultură, manageri de teatre, artiști și reprezentanți ai asociațiilor pentru persoane cu dizabilități.

În cadrul conferinței, managerii prezenți în sală au expus intențiile de proiecte accesibilizate    pe    care    le    au,    începând    din    acest    an.

Ministrul Culturii, Raluca Turcan, a spus că va lansa o linie de finanțare pentru proiecte de teatru accesibilizat: „Faptul că avem un model în Primăria Capitalei, că avem deschidere din partea UNATC, că avem ocazia să stăm față în față cu managerii unor instituții de cultură, cred că reprezintă deja un punct extrem de important pentru o problemă gravă a societății, pentru că accesul la cultură pentru persoanele cu dizabilități este la fel de important și de relevant ca accesul la hrană, ca accesul la alte servicii care trebuie să fie egale pentru orice cetățean din țară”.

Primarul General al Capitalei, Nicușor Dan, a subliniat faptul ca Primăria pe care o reprezintă va aloca buget suplimentar – achiziție necesar accesibilizare săli.

„Dreptul la cultură este un drept fundamental. Facem azi un pas înainte pentru ca el să devină practic în acest an. Vreau să-i asigur pe directorii din subordinea primăriei că susținem, chiar susținem, o să votăm buget chiar pe 1 martie, dacă nu pe 4 martie. Avem bani pentru producții culturale, și proiectul acesta, având un vot unanim în Consiliul general, este o prioritate”, a afirmat Nicușor Dan.

Oana Popa, inițiatoarea acestui proiect și regizoarea primului spectacol de teatru accesibilizat pentru nouă tipuri de dizabilități, afirma faptul că scopul pentru care s-a luptat în tot acest timp și pentru reușita acestui proiect este, de fapt, un drept al omului.

„Dizabilitatea nu este un moft. Fiecare dintre noi putem, mai devreme sau mai târziu, să ajungem o persoană cu dizabilități. Dreptul la cultură este un drept al omului și trebuie respectat”, a menționat Oana Popa.

Reprezentanții UNATC își exprimă recunoștința anticipată pentru interesul și sprijinul acelora care vor prelua aceste informații, pentru promovarea culturii accesibile și, totodată, pentru contribuţia la crearea unei societăți mai incluzive prin intermediul artei şi spectacolelor.

Articolul Accesibilizarea producţiilor artistice pentru persoane cu dizabilităţi şi a instituţiilor de cultură aflate în subordinea Primăriei Generale a Municipiului București apare prima dată în Jurnal Social.

Recenzie de Cătălina DINCĂ

Baki Ymeri este poetul veșnic îndrăgostit de frumosul feminin. Poetul își dezvăluie sufletul tânăr plin de iubire și de amintiri în acest volum de poezii (,,Regina sufletului”). Versurile sale transmit o sensibilitate candidă, forța iubirii  pe care o poți trăi la orice vârstă, descriind minunat acele sentimente pure ale tinereții cu tente seducătoare ale erosului. Domnia sa, cu o naturalețe debordantă și o sensibilitate remarcantă, se îngrijește asupra fiecărui vers pentru a evidenția orice formă a iubirii.

Femeia visurilor sale ,, cu chip îngeresc“ și-o plăsmuiește/creionează prin cuvinte:  ,,Ce faci acolo, m-a întrebat/Neștiind că eu scriam deja despre ea “, prin ,,puterea iubirii “ ,,pielea “ luminează ,,stelele“, ,,glasul“ soarbe  ,,izvoarele“, ,,buzele“ încălzesc  ,,iernile“, ,,ochii“ orbesc  ,,zorile“, ,,sânii“ străpung ,,nopțile“, iar ,,pântecul“ rotește ,,soarele“. În poezia ,,De dragoste“, poetul  personifică iubirea  ,, Iubirea are mâini și picioare./Cu mâinile –ntinse / Aleargă spre mine“.

,,Anii, casa și averile toate “ sunt obstacole în calea iubirii, ,,bogăția“ este ,,aspră“  și ,, ne umple de frică“ atunci când îți vinzi dragostea în piață –,, La 18 ani/ Mergi la piață: / Nu vinzi acolo nimic/ Dar te întorci bogată acasă. Femeile care trăiesc pentru podoabe și mătăsuri, o realitate care doare, printre aceste lucruri trecătoare, poetul își vede doar ,, absența“. ,, Spun : Te iubesc!/ și aud numai prafuri/Cum se așează pe sunete/ Văd numai mătăsuri și aer “.  

 În poezia  ,,Stare de taină“ scriitorul ne dezvăluie că din ,,iubire“  și  ,,lacrimă“ a fost ,, zămislit“, ,, Tata din vreme în vreme,/ Certându-se cu toate necazurile / Istoriei și ale durerii,/ Îi dăruia mamei mele o lacrimă/ Astfel, din iubire și lacrimă/ Părinții m-au zămislit/ În acestă uimire/ Din care și eu gust/ Toată iubirea/Acestor cuvinte/ Crâncene de dulci “. Iubirea este pansamentul invizibil, cel mai dulce, ce alină orice chin lăuntric, răni de nesuportat, crâncenă încercare care îți dă forța să continui, speranța unui nou început. 

O altă dimensiune a iubirii este aceea a iertării și a împăcării, esența longevității relațiilor interumane: ,,Iubirea este sâmburele împăcării/ care te aduce mai aproape de Dumnezeu”. După noi rămâne doar iubire. Esența vieții este iubirea, este singurul izvor nesecat al omului prin care totul este posibil, chiar viața însăși. Dumnezeu ne-a creat din iubire, iar fiul său, Iisus Hristos, și-a sacrificat viața pentru noi toți, tot din iubire. Atât de simplu ne îndeamnă Sf. Augustin: ,,Iubește și fă ce vrei “, găsind în lăuntrul tău o infimă licărire de iubire, ea va crește, îți va lumina viața, iar dacă iubești, nicio firimitură de întuneric  nu  poți presăra peste cei pe care îi iubești.                                                                                   

L-am întâlnit de câteva ori pe domnul Baki Ymeri. Acesta este o personalitate marcantă a culturii europene, recunoscut de marii contemporani, erudit, dar plin de modestie, un adevărat poet cu un suflet de copil, trecând peste atâtea încercări ale vremurilor. Dragostea este nemuritoare, autorul va fi veșnic îndrăgostit, această iubire de frumos și de dreptate îi dă atât tinerețea sufletului, dar și a versului: Iubirea devine o artă/ Care mă urcă la cer/ Visele cer o viață/ Ca să fie împlinite“, iar ,,Fericirea începe/ Când se deschide Poarta Raiului“.

Articolul ,,Regina sufletului”, de Baki YMERI: Iubirea este sâmburele împăcării/ care te aduce mai aproape de Dumnezeu apare prima dată în Jurnal Social.

Recenzie de Cătălina DINCĂ

Cartea ,,Satul Mădulari, martor al devenirii mele” este o călătorie în spațiu și timp a autorului Gheorghe Constantinescu, mânat de dorul de părinți, de vatră și de oamenii satului din timpul copilăriei lui. E un jurnal al devenirii, autorul rememorând, cu lux de amănunte, anii copilăriei petrecute în Mădulari, începând cu prezentarea satului pentru ca, mai apoi, să descrie oamenii, tradițiile și obiceiurile lor, meșteșugurile și alte aspecte ce compun imaginea satului de deal. Stilul simplu, fără înflorituri, conferă cărții autenticitate și limpezime.

Amintirile despre satul Mădulari, ,,colțul de rai încărcat de sfințenie”, cu oameni frumoși si imagini mirifice ce i-au marcat ,,devenirea”, le transmite mai departe generațiilor tinere ca un fel de ,,zestre”, responsabilizându-i, totodată, cu păstrarea tradițiilor și transmiterea nealterată a acestora generațiilor viitoare.

Satul său natal, localizat în zona de deal a ,,Olteniei de sub munte” (zonă a județului Vâlcea), i-a marcat existența, fiindu-i, totodată, martor la ceea ce a devenit: un om plăcut lui Dumnezeu care a căutat înțelepciunea prin foamea de cunoaștere, studiind matematica și ingineria militară, domenii strâns legate. Prin cariera militară, își descoperă calități, precum onoarea, devotamentul curajul, disciplina, ascultarea, iar prin studiul teologiei (doi ani de teologie) și-a desăvârșit cunoașterea, redescoperind acel ,,Nihil sine Deo”, maximă învățată de la mama sa pe când era copil.

După o lungă căutare, autorul descoperă că ceea ce a trăit în satul său minunat este esența vieții; aici a descoperit credința, dragostea, iertarea și împăcarea, omenia (legea nescrisă a locuitorilor satului Mădulari), bună-cuviința, respectul și frica de Dumnezeu, sufletul frumos, simplitatea, bunătatea oamenilor, pe care le transpune, cu măiestria unui ,,sculptor al cuvintelor”, într-un tablou care prinde viață în imaginația cititorului.

Autorul a plecat din satul său natal cu un bagaj impresionant: omenia, buna cuviință, respectul, frica de Dumnezeu, iertarea și împăcarea, bună-cuviința; vedea în consătenii săi ceea ce avea dânsul în sine. Tot ceea ce a făcut, a fost să-și dezvolte și să-și valorifice acest bagaj.

Lucrarea impresionează prin realizarea artistică ce reflectă o realitate arhaică, dar încă  neapusă, pe care o resuscitează și care ar putea aduce o reașezare a omului modern mai aproape de Dumnezeu și de natură, de lucrurile simple, ce redau identitatea creștinului ortodox. Această realitate, de acum mai bine de jumătate de secol, este conservată cu minuțiozitate în conștiința autorului, realitate spirituală pe care familia, biserica, școala i-au creat-o în mod natural și firesc, acestora,  aducându-le  un omagiu pentru ceea ce a devenit omul Gheorghe Constantinescu.

Cartea iese în evidență prin combinația reușită între stilul accesibil, ușor și plăcut al scrierii, și profunzimea plină de înțelepciune a conținutului. Se citește pe nerăsuflate și se integrează apoi, încet-încet, în sufletul cititorului.

Articolul Recenzie ,,Satul Mădulari, martor al devenirii mele”, de Gheorghe Constantinescu apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: Ema Bragadireanu

Libertatea de exprimare este un principiu fundamental al democrației și al drepturilor omului, care oferă indivizilor dreptul de a-și exprima opiniile, gândurile și ideile, fără teama de represalii sau cenzură din partea statului sau a altor autorități. Acest concept are o semnificație profundă și aduce cu sine numeroase beneficii pentru societate.

Libertatea de exprimare reprezintă pilonul central al unei societăți libere și democratice. Ea implică dreptul fiecărui individ de a-și comunica ideile și convingerile, fie că sunt politice, sociale, culturale sau religioase, prin intermediul vorbirii, scrisului, artei sau mass-media. Această libertate nu se limitează doar la discursurile acceptate de majoritate, ci și la cele controversate sau chiar ofensatoare, deoarece diversitatea de opinii este esențială într-o societate deschisă.

Beneficiile libertății de exprimare:

• Promovează dezbaterea și progresul:

Libertatea de exprimare permite societății să abordeze subiecte dificile și controversate, promovând dezbaterea și schimbul de idei. Acest lucru duce la dezvoltarea soluțiilor mai bune și la progresul în domenii, precum știința, tehnologia și politica.

• Controlul asupra guvernului:

Cetățenii pot critica și controla acțiunile guvernului prin exprimarea liberă a nemulțumirilor și a opiniilor lor. Aceasta contribuie la prevenirea abuzurilor de putere și la menținerea unui echilibru în societate.

• Protejează minoritățile:

      Libertatea de exprimare este esențială pentru protejarea drepturilor minorităților și pentru combaterea discriminării. Ea permite ca vocea acestor grupuri să fie auzită și să sensibilizeze opinia publică cu privire la problemele lor.

• Inovare și creativitate:

 În cadrul mediilor creative și culturale, libertatea de exprimare este fundamentală pentru stimularea inovației și creativității. Artiștii, scriitorii și creatorii pot aborda subiecte sensibile și provocatoare care contribuie la evoluția culturii.

• Jurnalism independent:

Un mediu de presă liber și independent este esențial pentru dezvăluirea informațiilor și corectarea abuzurilor. Jurnaliștii pot investiga și aduce în atenția publicului probleme importante, fără teama de represalii.

• Autocorectare și responsabilitate:

Într-o societate cu libertate de exprimare, indivizii și organizațiile sunt responsabile pentru declarațiile și acțiunile lor. Alte persoane au dreptul să critice sau să contrazică ideile și afirmațiile lor, contribuind astfel la autocorectare și responsabilitate.

Dezavantajele libertatii de exprimare

• Propaganda și dezinformarea:

Libertatea de exprimare poate fi folosită pentru a răspândi propaganda și dezinformarea. În era digitală, este ușor pentru informațiile false să se răspândească rapid și să influențeze opinia publică. Grupurile sau entitățile cu interese ascunse pot utiliza acest drept pentru a manipula și a face ca oamenii să devină confuzi.

• Incitarea la violență și război:

Atunci când libertatea de exprimare este folosită pentru a incita la violență sau pentru a încuraja conflicte violente, aceasta poate avea consecințe devastatoare. Aceste apeluri la război sau la violență pot duce la destabilizarea societății și la pierderi de vieți omenești.

• Protecționism economic:

În lumea afacerilor și a economiei, libertatea de exprimare poate fi folosită pentru a manipula sau influența piețele. Companiile pot utiliza acest drept pentru a denigra concurența, pentru a crea confuzie în rândul consumatorilor sau pentru a evita reglementările necesare pentru protejarea intereselor publice.

• Securitatea națională:

În anumite circumstanțe, exercitarea libertății de exprimare poate pune în pericol securitatea națională. Divulgarea informațiilor clasificate sau publicarea de materiale, care pot ajuta teroriștii și inamicii naționali, poate submina eforturile de securitate și poate avea consecințe grave asupra unei țări.

Libertatea de exprimare nu este doar un drept fundamental, ci și o valoare esențială pentru o societate sănătoasă și democratică. Ea permite diversitatea de opinii, promovează dezbaterea deschisă și contribuie la progresul social și cultural. Cu toate acestea, trebuie să fie exercitată cu responsabilitate, ținând cont de limitele stabilite de lege pentru a proteja drepturile și siguranța tuturor cetățenilor.

Articolul Libertatea de exprimare apare prima dată în Jurnal Social.

Recenzie de Cătălina Dincă

Am primit această carte de la cel care împletește cu fire magice cifrele, iar pentru fata mea Andra, care are discalculie, matematica nu mai este un labirint, devenind știința preferată. Domnul Constantinescu, ofițer de carieră, inginer și totodată matematician, este autor a peste 20 de cărți.

În lucrarea ,,Călător prin viață”, editată la Editura Ghepardul, în anul 2021, domnia sa are un stil autentic, evocă cu măiestrie amintiri din copilărie și despre satul în care a crescut, adolescența și tinerețea sa, despre visurile, trăirile și persoana cea mai dragă, mama, iar la final face un bilanț al obiectivelor pe care le-a urmărit și ceea ce i-a fost de folos.

Mama autorului a jucat un rol important în viața dânsului, l-a iubit necondiționat, l-a susținut și încurajat, dar cel mai important lucru a fost să-i cultive nădejdea în Hristos, iubirea și iertarea, răbdarea, altruismul și sacrificiul.

Cartea ,,Călător prin viață” este un jurnal viu, întâmplările parcă s-ar fi petrecut mai ieri, sunt vii, colorate, au un parfum al trecutului pe care îl simți ca la Ion Creangă, dar în același timp sunt o serie de experiențe sincere, prin care învățăm împreună cu autorul cum să trecem peste toate necazurile/încercările, să mergem înainte cu Dumnezeu, fiindcă fericirea nu stă într-o persoană, într-un bun, într-o carieră. Fericirea există dintotdeauna, aceasta este un izvor care nu va seca niciodată, trebuie doar să deții acele calități pentru a o simti. Așa cum trebuie să-ți dezvolți o minte ageră, sufletul trebuie să-l cureți și să-l înfrumusețezi, iar talentul trebuie să-l ,,muncești”, același lucru se întâmplă și cu fericirea. Nu o vezi, nu o simți, dar ea există. Cu cât crești, cu atât te îndepărtezi de ea, devine un simbol, la maturitate o poți regăsi prin ceilalți când este cu lacrimi, și acest lucru nu este posibil departe de Dumnezeu, de credință, de lucrurile simple, de natură, de cei dragi, de semeni, de cei în nevoi.

Jurnalul scriitorului este, de asemenea, o lecție de viață, din care învățăm cum să trăim, ce să schimbăm la noi, cum să mergem mai departe, când să renunțăm, cum ne vindecăm și cum să ne pregătim de trecerea la Domnul. Nucleul vieții noastre este acelasi, esența vieții noastre este aceeași, scopul nostru este același – Hristos. Hristos este Calea, Adevărul și Viața. Acolo unde este primit Hristos, există viață, iubire, lumină și fericire.

Domnul Gheorghe Constantinescu este un om implicat în comunitate, toate proiectele domniei sale au ca scop binele și frumosul, în numele lui Iisus, și pentru sufletul domniei sale, acestea rodesc, îi aduc satisfacție și viață. Îi mulțumesc Domnului că am întâlnit un om minunat care dăruiește timp și învățătură, lăsând în urma sa mii de pagini de experiență de viață care ne pot fi de folos.

Articolul Călător prin viață – jurnal viu presărat cu nuanțe de culoare și parfum de trecut apare prima dată în Jurnal Social.

 Recenzie de Cătălina Dincă

Cartea Neagră a lui Giovanni Papini este un jurnal din timpul și după ultimul război mondial, dar nu despre război, ci despre conversațiile pe care le-a avut cu oamenii care au marcat secolul 20 (Molotov, Hitler), vechiul său prieten, Gog, un excentric milionar care a străbătut întreaga lume fără vreun scop, doar din capriciu, un antisocial bogat care voia să își găsească propriul drum, inspirându-se din dialogurile cu cele mai răsunătoare nume, cumpărând manuscrise ale celor mai cunoscuți autori sau căutând ineditul. De fapt, acest pelerin caută, caută, dar nu știe exact ce. Cu siguranță, încearcă să își dea seama care este sensul vieții aici pe pământ și pentru ce trebuie să ne pregătim, ce ne va aștepta după ce vom trece la Dumnezeu.

Acești oameni cu care s-a întâlnit, mulți dintre ei renumiți, nu au avut înțelepciunea și nici viața după care acesta tânjea (unii chiar sufereau de personalitatea lor, precum Dali). Scopul lor era limitat, iar numele, puterea, filozofia lor de viață au lăsat pete în istoria omenirii, care nu vor fi șterse decât cu vieți omenești care să spele aceste episoade maligne. Cred că a alergat aproape toată viața după iubire, credință, după lucrul care să-l odihnească, după Dumnezeu.

Papini începe povestirea seriei de scrisori primite, odată cu vizita lui Gog la fizicianul Ernest Lawrence, cel care a inventat bomba atomică, la câteva luni de la explozia bombei de la Hiroshima. Profesorul nu se socotește răspunzător, nici nu are vreo remușcare în ceea ce privește dezastrul provocat, ci consideră că a fost o simplă datorie de cetățean, fabricând o arma care să-i răzbune sau să-i protejeze patria.

Mi-a atras atenția discuția cu Molotov, care consideră că Occidentul care nu se mai bazează pe ,,principii, idei, valori, idealuri naționale, ci doar pe politici economice și care se declară observatori ai marxismului s-au convertit în practică unei doctrine marxiste, a materialismului istoric”, ceea ce sub aspect ideologic acesta ar fi pregătit pentru comunism. Rusia nu va avea nevoie de război pentru ,,a construi comunismul mondial”. Stalin considera că sistemul capitalist va crea un dezechilibru și o criză care va aduce dorința unei schimbări. I se părea neverosimilă posibilitatea unui război de cucerire dorit de republicile sovietice, pe când triumful comunismului mondial devine mult mai probabil, dacă nu sigur. Ceea ce m-a dus cu gândul, că de fapt, cele două ideologii sunt etapele aceluiași sistem îmbrăcate cu alte haine, o jumătate a lumii îmbrăcată în haine colorate, iar cealaltă în haine cenușii, având același postament, menite cu același scop.

Vizita lui Hitler pentru a descoperi un tiran de modă nouă și taina puterii sale. Hitler este de părere că păcatul care subminează statele azi este invidia, iar dacă puterea este în mâna unui singur om, invidia se micșorează. Regimul ideal este libertatea tuturor printr-o transformare radicală, iar societatea ar trebui să fie formată din oameni cinstiți și inteligenți conduși de un sfânt genial.

Întâlnirea cu Dali l-a săturat, după nici un minut, fără ,, a-l saluta”, fără să-i adreseze vreo întrebare, îi cunoștea personalitatea lui Dali, și ,,măria sa” nu putea pierde un minut cu Gog, în mintea sa, Dali ,,deschidea cea de-a doua eră din istoria umanității înainte de Dali și după Dali”.

Otorikuma, un istoric genial al Japoniei, care a fost împotriva războiului, după ce a învins coloși, precum China și Rusia ,,giganții bătrâneții”. A fost o nebunie să se măsoare cu SUA, la fel s-a întâmplat și cu Napoleon după cucerirea Germaniei și a Italiei, nu a reușit în Anglia, iar Rusia l-a ruinat. Părerea acestuia este că începând cu anul 1914,, omenirea este atinsă de o formă gravă de nebunie colectivă  ,,delirul”, ,,obsesia stării normale” – nimeni nu- și dă seama de ,,paradoxurile smintite”, doar Dumnezeu va readuce rațiunea și sănătatea, altfel se va termina printr-o catastrofă:

Paradoxul nr.1 – Conducătorii țărilor învinse sunt considerați criminali, dar toate armatele aflate în război comit atrocități. Paradoxul nr. 2 – învingătorii au sacrificat viețile omenești și miliarde pentru a distruge forțele armate ale adversarului, apoi furnizează puști, tunuri, avioane și miliarde popoarelor învinse, pentru ca mâine acestea să devină aliatul lor într-un război, probabil cu unii dintre aliații lor de ieri.

Țara de foc – Ascenzia – în republici, cele mai cinstite și inteligente persoane evită din instinct viața politică pe care o consideră murdară și putredă.

Discursul lui Pierre-Louis Gurjat despre pace: ,,Nu vă încredeți în aceste pălăvrăgeli ipocrite, în aceste declarații de rea credință. Le-am mai auzit, asemănătoare celor de azi, în 1914 și în 1938, ele au fost preludiul, prologul celor mai oribile și mai lungi războaie care au răscolit lumea. Când conducătorii politici, militari vorbesc prea mult despre pace puteți deja tremura de frică”. Când cu adevărat a fost pace, nimeni nu a vorbit despre ea.

Autorul Indian, Aurananda, a publicat în revista Maya, în 1976 publicată în Bombay, vorbește despre cauzele abrutizării progresive: – hebdomarele ilustrate (scandaluri, crime, etc) – cinematograful (falsă opulență, sentimentalism idiot, stil de viață artificial, înlocuirea lui ,,a gândi” cu ,,a vedea”) –, sportul (înlocuiește valorile morale și intelectuale cu cele fizice) –,  abuzul de alcool și substanțe, în special la tineri –, moda (zăpăcește mințile) – radioul (visării obositoare și bolnăvicioase), importanță exagerată acordată celor mai putini dotați. Experiența domniei sale confirmă concluziile articolului. Oare care ar fi fost concluzia acestuia referitoare la transformarea relaționării în online?

Autorul își amintește o mică nuvelă a lui Leon Tolstoi despre insula fericirii, compusă din copii până în 12 și bătrâni peste 70 de ani. Fiecare bătrân avea grijă de un copil, în total erau 12 suflete, așa crease țarul Alexandru, pentru că era sătul de răutatea oamenilor. Odată cu moartea acestora au fost aduse un preot mai mulți meseriași și tinere servitoare care au adus sfârșitul acelei insule preafericite.

În Cap Town, Gog îl întâlnește pe aviatorul Mr. Udai Singh, care nu mai putea trăi pe acest pământ ,,în noroi, nu mai suporta viața și agitația semenilor”. Coboară doar câteva minute pentru a alimenta, iar servitorul său îi lua locul. De sus nu vede oamenii, iar dacă se văd, acesta îi vede ca pe niște insecte mișcătoare și anonime.

Pelerinul ne relatează despre armata sultanului Baadur instruită de toți cei care erau închiși pentru crimă și care era formată din lei, lupi, tauri, elefanți, șerpi veninoși, urși. Înțeleptul și bunul sultan care nu voia să trimită oameni la război, considera că a ucide nu le este permis nici asasinilor. De aceea ar fi eliberat deținuții, în urma serviciului adus, în antrenarea animalelor, fără să ia parte la război. Armata de fiare intră în Cașmir, sperie oamenii simpli și slab înarmati ai Cașmirului. Aceștia fug sau sunt omorâți, fiarele nu mai ascultă ordinele înblânzitorilor, se năpustesc asupra lor, îi,,făcură bucăți” și fug în junglă, lucru neprevăzut de sultan.

Vizita lui Gog la Institutul științific pentru regres uman, care se află la o distanță mică de Honolulu, instituție al cărui director era biologul  australian Austin Findy. Această vizită l-a pus pe gânduri, astfel concluzionând că ,,numai lui Dumnezeu îi este permis să transforme ființele (animalele nu pot fi aduse la stadiul de om).

Piața de copii, o prăvălie sinistră, în care părinții care trăiau în mizerie și aveau ,,o turmă de copii” vindeau doi sau trei pentru puțin orez, mamelor fiindu-le frică de bărbat. Aceștia erau cumpărați, fie pentru că unii voiau să devină părinți, alții pentru jucării vii, pentru cerșit, pentru sacrificii umane în ritualurile magiei negre sau pentru cei care ,,apreciază în mod deosebit carnea fragedă de copil”.

Giovanni Papini consemnează și alte vizite ale lui Gog, precum cea la tribunalul electronic (ceea ce devine de neconceput pentru orice reprezentat al progresului), ori la biblioteca de oțel, ideea lui Mr. Harry Golding, având în vedere un al treilea război mondial. Alte discuți inedite pe care le-a avut cu astronomul dezorientat, de neaflarea perfecțiunii, ca ,,operă a rațiunii” ce va renunța la astronomie și se va mulțumi cu o viață simplă, discuția cu cel ce a revenit din moarte, cu pictorul care ura frumoasa natură, sau cu tatăl a 100 de copii care a transformat o sută de femei în mame și niciuna nu-l iubește, ,,solitarul depresiv”, mărturisirea lui Lin-Yutang despre însușirile poporului său – ,, este un popor abil și crud…, de aceea va deveni stăpânul lumii”.

Această carte m-a pus pe gânduri, chiar dacă eram ,,mica”, acum îmi doresc să fiu și ,,mai mica”, nesemnificativă, să îmi adun singurul micron de smerenie, pe care sper să-l regăsesc și să îmi cultiv răbdarea, să-mi observ orizontul din apropierea ferestrei și să îmi ajungă, să învăț să pășesc încet, chiar dacă mă clatin, să simt bucuria și, mai ales, acea cu lacrimi, să am curaj să merg înainte, chiar dacă printre noi sunt și boli și bolnavi, să îmi fie milă de bolnavi, dar să mă feresc de boală.

Articolul Recenzie ,,Cartea Neagră”, de Giovanni Papini apare prima dată în Jurnal Social.

Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură, Muzeul Municipiului București și Muzeul Național „George Enescu” – cu patronajul Ministerului Culturii, Ambasadei Republicii Argentina în România, Ambasadei Republicii Austria în România, Forumului Cultural Austriac din București, Ambasadei Regatului Spaniei în România și Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii în România și în parteneriat cu Galeria Tiny Griffon din Nuremberg, Floria și Wagner Arte Frumoase și Povești, anunță prelungirea perioadei de vizitare a expoziției Leontina Văduva și marile scene ale lumii.

Potrivit unui comunicat al Asociaţiei pentru Muzică, Artă şi Cultură, lucrările realizate de artistul Florian Doru Crihană, cu ocazia aniversării, în decembrie 2020, a îndrăgitei soprane Leontina Văduva, vor putea fi văzute în foyerul Muzeului Municipiului București – Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu nr. 2), una dintre cele mai frumoase clădiri din inima Bucureștiului, până la data de 8 martie 2021, dată la care va avea loc și finisajul acestei expoziții inedite. Fotografii realizate de Lucian Muntean.

„O expoziție-eveniment, dedicată sopranei Leontina Văduva la aniversare, se transformă, prin talentul și imaginația graficianului Florian Doru Crihană, într-o experiență multidisciplinară și multisenzorială, călătorie nostalgică în capitalele muzicale ale lumii și prilej pentru iubitorii de artă să descopere/redescopere cariera strălucitoare în operă, personalitatea artistică, rolurile preferate ale unei mari artiste lirice, originare din România. Succesele Leontinei Văduva la Paris, la Metropolitan Opera New York, Royal Opera House – Covent Garden, la Scala din Milano, Gran Teatre del Liceu din Barcelona, Teatro Colon Buenos Aires, Staatsoper din Viena sau La Fenice din Veneția sunt reinterpretate vizual de Crihană, de cele mai multe ori în lucrări-pandant, care omagiază pe de o parte rolurile reprezentative – Mimi, Manon, Leila, Mireille, Carmen, Antonia, Gilda, Norina, Susanna, Blanche, Violetta, și pe de altă parte celebrele clădiri și orașele-gazdă ale celor mai bune companii de operă din lume, pe scena cărora Văduva a urcat, cu remarcabil succes, de numeroase ori”, precizează Cristina Simion, curator și galerist Tiny Griffon Gallery, Nuremberg, Germania

***

Despre artiști:

LEONTINA VĂDUVA: după studii la Conservatorul din București, sub îndrumarea profesoarei Arta Florescu, soprana Leontina Văduva a debutat pe plan internațional în 1986 la Teatrul Capitole din Toulouse în Manon de Jules Massenet. Rolul, devenit una dintre cele mai dragi cărți de vizită, a purtat-o spre debutul londonez de la Royal Opera House Covent Garden, etapă care i-a adus prestigiosul premiu Lawrence Olivier (1988). Stabilită în Franța, țară care a adoptat-o de la bun început, și care i-a acordat în 1999 titlul de Chevalier des Arts et des Lettres, iar câțiva ani mai târziu cel de Officier des Arts et des Lettres, Leontina Văduva a devenit rapid una dintre cele mai bune ambasadoare ale repertoriului francez interpretând magistral rolurile Micaëla, Antonia, Julieta și Mireille pe cele mai importante scene ale lumii. Rolul debuturilor în Statele Unite ale Americii (San Francisco, 1996, Metropolitan Opera, New York, 2000) a fost Mimi din Boema lui Puccini. Printre dirijorii cu care a colaborat de-a lungul timpului se numără James Conlon, Sir Colin Davis, Alain Lombard, Sir Charles Mackerras, Zubin Mehta, Riccardo Muti, Kent Nagano, Antonio Pappano, Michel Plasson și Carlo Rizzi.

Discografia artistei include Carmen (1991) – dirijor Zubin Mehta, Rigoletto (1993) – dirijor de Carlo Rizzi, Povestirile lui Hoffmann (1996) – dirijor Kent Nagano, Boema (1996) – dirijor Antonio Papanno și recitalul Opera Arias (1997) – dirijor Plácido Domingo.

Un capitol special în videografia artistei îl reprezintă DVD-ul cu Romeo și Julieta, înregistrat în 1994 la Royal Opera House Covent Garden din Londra, sub conducerea muzicală a lui Sir Charles Mackerras şi în regia lui Nicolas Jöel, devenit referința absolută pentru celebra operă a lui Gounod. De asemenea, mult mai târziu, Leontina Văduva lansează DVD-ul Chanter, ma raison d’être (2001) un film realizat de Fabrice Maze ce prezintă cariera artistei în perioada 1990-2001.

Deosebitele sale calități artistice i-au adus numeroase distincții, printre care Medalia orașului Toulouse, premiul Royal Philarmonic Society of Music – Londra și Ordinul Meritul Cultural in grad de Mare Ofițer oferit de Președintele României.

În ultimii ani soprana Leontina Văduva a fost prezentă pe scena Ateneului Român și a Sălii Radio din București în cadrul evenimentelor organizate de Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură: Recitalul omagial Verdi–Wagner: Corespondențe (2013), Gala Aniversară “Viorica Cortez și Prietenii” (2014), Recitalul omagial “Enescu 60” (2015), Recitalul caritabil “Suflet în Culori”; Concertul aniversar “Ave: Leontina Văduva 30 de ani în muzică” în cadrul celei de-a II-a ediții a Vibrate! Festival; o ediție specială a întâlnirilor muzicale Opera FANtastica. Luminița Arvunescu în dialog cu Leontina Văduva, expoziția de costume LEONTINA VĂDUVA ON STAGE și Gala Aniversară LEONTINA VĂDUVA 30 (2016). În 2014 Leontina Văduva a lansat CD-ul Verdi–Wagner: Corespondențe, în 2015 a lansat calendarul aniversar2016 Leontina Văduva 30, iar în 2016 i-a fost conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte George Enescu din Iași.       

În prezent Leontina Văduva susține masterclass-uri pentru tânăra generație și predă la Conservatorul Claude Debussy din Paris și la HEMU – Haute Ecole de Musique din Lausanne. De asemenea, în ultimii ani, soprana Leontina Văduva, alături de pianista Alina Pavalache și regizoarea Anda Tăbăcaru Hogea, a susținut o serie de masterclass-uri la Tescani la Secţia „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu” a Muzeului Național George Enescu din București.

FLORIAN DORU CRIHANĂ s-a născut pe 7 aprilie 1958 la Galați, într-o familie de intelectuali, mama, Dorina Crihană – funcționară, iar tatăl, Vasile Crihană – militar cu grad de colonel la pompieri. A absolvit Școala generală nr. , Liceul de marină și Facultatea de Nave din Galați. Timp de 5 ani a lucrat ca inginer la Galați. Din 1991 devine artist liber, renunțând la cariera de inginer. Creația sa a avut un impact în lumea saloanelor de caricatură, în care a abordat mereu subiecte din societatea contemporană. Cele mai multe succese le-a obținut în Polonia, în Germania, în Turcia și Iran. Dieter-Burkamp – ziarist german, editor și colecționar de artă i-a influențat cariera pe 20 de ani și a publicat un album cuprinzător în Germania. Cu sprijinul lui Dieter Burkamp, Crihană a pătruns în colecții private și în muzee occidentale.

După câștigarea a 80 de premii internaționale în saloanele de grafică satirică, Crihană a decis să se retragă în atelier, pentru a aborda istoria Europei, istoria lumii. Astfel, a realizat serii despre orașele: Berna (30), Bologna (40), Brăila (40), Bruges (40), București (10), Fribourg (35), Galați (46), Istanbul (13), Lausanne (5), Legnica (40), Ljubljana (9), New York (36), Nürnberg (31), Pordenone (30), Potsdam (100), La Réole (30), Sacile (30), Strasbourg (35), Veneția (80). În același timp a mai realizat următoarele serii: 21 de Secole și Sfârșitul lumii (40), Fericirea clasei Mijlocii (30), Don Quijote de la Mancha (40), Musca (28), Satiră dezbrăcată (30), Experimentul Philadelphia (8), Portrete (30), Inventarul de simboluri (40), Secole ale Sturionului la Dunăre (30), Titanic (40), Turnul Eiffel (40), Leontina Văduva și marile scene ale lumii (30), Federico Caffè (8), Valoarea sărăciei (30), Bănci (30), Plicuri (30), Steampunk (16). Majoritatea au intrat în colecții private: Colecția Burkamp (600), Colecția Tudor Ionescu (30), Colecția Elena Susanu (16) și Colecția Drăgușin (250) – Comandorul de marină Lucian Drăgușin fiind un devotat susținător al creației artistului începând cu 2012 – sau de stat: Colecția Facultății de Economie din Roma (8), Colecția de artă a Muzeului Brăilei Carol I (40) și Colecția Centrului Cultural Legnica – Polonia (70).

Organizatori:

Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură, Muzeul Municipiului București și Muzeul Național George Enescu

Cu patronajul:

Ministerul Culturii, Ambasada Republicii Argentina în România, Ambasada Republicii Austria în România, Forumul Cultural Austriac din București, Ambasada Regatului Spaniei în România și Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii în România

Parteneri:

Floria.ro, Galeria Tiny Griffon din Nuremberg și Wagner Arte Frumoase și Povești

Parteneri Media:

TVR Internațional, Radio România Muzical, Radio România Cultural, Radio România București, Radio Trinitas, Radio Clasic, Agerpres, Revista Tango – Marea Dragoste, Revista Femeia, Ediția de Dimineață, spotmedia.ro, Modernism.ro, Ziarul Metropolis, LiterNet.ro, Opera Charm Magazine, Revista Urbea mea, IQads – Smark, Urban.ro, Bookhub, Catchy, Literomania, Agentiadearte.ro, Verbs describe us, PRwave, SensoTV, Jurnalul de Afaceri, 4arte.ro, InOras.ro, Onlinegallery.ro, Bucureștii vechi și noi, Orasulmeu, Bucharest Cultural Events, Promenada Culturală, Bună dimineața București, B365.ro, ArtOut, Republika Kritica, Revista Actualitatea Muzicală a UCMR, Calendar Evenimente, Bună ziua Iași, Autentici.info, București City News, RoEvents, Ceașca de Cultură, România Pozitivă, Jurnal de București.

Articolul Leontina Văduva și marile scene ale lumii – Operă ilustrată după un libret de Florian Doru Crihană apare prima dată în Jurnal Social.