Atunci când vă gândiți la o dizabilitate, probabil că vă vin în minte anumite dispozitive auxiliare, cum ar fi un scaun rulant, un cadru sau cârje. Sau poate vă gândiți la cineva care are deficiențe de vedere sau de auz sau care are un handicap de învățare. Dar, de fapt, trei din patru persoane cu dizabilități nu au un handicap fizic sau mental care să fie vizibil, potrivit Asociației Persoanelor cu Disabilități Invizibile (IDA).

Chair dacă unele dizabilități nu sunt întotdeauna evidente, ele pot avea un impact negativ asupra calității vieții. Din acest motiv, creșterea gradului de conștientizare pentru toți cei care suferă în tăcere de o dizabilitate invizibilă este foarte importantă. În perioada 15-21 octombrie 2017, se celebrează ,,Săptămâna Dizabilităților Invizibile” (Invisible Disabilities Week), așa că este potrivit să facem invizibilul vizibil.

Ce este mai precis o ,,dizabilitate invizibilă”? Conform IDA, aceasta este o condiție fizică, mentală sau neurologică ce limitează mișcările, simțurile sau activitățile unei persoane și care este invizibilă pentru privitor. Din păcate, însuși faptul că aceste simptome sunt invizibile, poate duce la neînțelegeri, la false percepții și prejudecăți.

Dizabilitatea invizibilă se poate referi și la simptome, cum ar fi durere, oboseală, amețeli, disfuncții cognitive, leziuni cerebrale, diferențe de învățare, tulburări de sănătate mintală, precum și tulburări de auz și vedere. 96% dintre persoanele cu afecțiuni cronice trăiesc cu o boală invizibilă, potrivit Disabled World. Acestea includ multe boli rare, cum ar fi fibroza pulmonară idiopatică, boala Crohn, tirozinemia, fibroza chistică, angioedemul ereditar și multe altele. Milioane de oameni trăiesc cu aceste afecțiuni și se luptă să-și mențină calitatea vieții – adesea fără un tratament eficient pentru boala sau tulburarea lor.

Definirea dizabilității invizibile ne ajută să înțelegem diferențele și problemele subtile pe care fiecare persoană le trăiește zilnic. Faptul că o persoană are o dizabilitate nu înseamnă că este invalidă. Multe persoane de acest fel duc o viață activă și au abilități speciale. Din nefericire, oamenii judecă prin filtrul percepțiilor vizuale și în funcție de criterii estetice, ceea ce cauzează multă frustrare.

Totuși, există ONG-uri care educă și încurajează, precum organizația pentru persoane cu dizabilități, care lucrează neobosit pe parcursul întregului an pentru a aduce la cunoștința opiniei publice bolile, tulburările și dizabilitățile, care de multe ori trec neobservate. O săptămână în cursul anului, a treia săptămână a lunii octombrie este rezervată conștientizării dizabilităților invizibile.

,,Să recunoaștem, trăim într-o lume a dificultăților „, a spus Wayne Connell, fondatorul Asociației Persoanelor cu Disabilități Invizibile. ,,De multe ori este vorba de înfruntarea problemelor, de luptă, strădanii și încordare, care ne ajută să triumfăm în mijlocul suferinței. Când o persoană știe că are prieteni care îl îngrijesc și îl înțeleg, adesea acest lucru îi dă puterea necesară de a înfrunta lumea cu perseverență și curaj. “
Doar împreună putem asigura creșterea gradului de vizibilitate a acestor, adesea nevăzute dizabilități. Spune lumii că tu exiști. Cum? Prin sprijinirea acestor inițiative, prin implicare la nivel individual și colectiv.

Îți poți împărtăși povestea personală și poți distribui articole, bloguri și interviuri cu prietenii, membrii familiei, medici și grupuri pe Facebook, Instagram, Twitter, Pinterest și pe alte platforme sociale, pentru a sensibiliza opinia publică, educa și sprijini. De asemenea, îți poți posta pe Facebook fotografia de profil cu imaginea ,,Invisible Disabilities Week”.

Motivul din spatele acestei campanii este de a arăta că nu ești invizibil și doar pentru că oamenii spun ,,dar arăți bine”, nu înseamnă că nimic nu e în neregulă cu tine în interior.
Uneori, durerile și bolile pot trece neobservate de alții, dar niciodată de cei care trăiesc cu ele zi de zi.

Articolul ,,15-21 octombrie este Săptămâna Dizabilităților Invizibile” – un eveniment care își propune să facă invizibilul vizibil apare prima dată în Jurnal Social.