Elena Lavinia Besnea, în vârstă de 39 de ani, este o tânără din Pitești care ne demonstrează că prin efort, ambiție și perseverență orice provocare poate fi cucerită. Ea a absolvit Facultatea de Management, Marketing în Afaceri Economice la Universitatea Brancoveanu din Pitești. De curând, a absolvit masterul în Managementul serviciilor sociale și de sănătate la Universitatea Pitești. De asemenea, Lavinia este director executiv al Asociației de Sprijin a Copiilor Handicapați Fizic Romania Filiala Argeș. Totodată, ea a obținut locul III la Step Chef Atipic, primul concurs de gătit pentru persoane cu dizabilități. Așadar, Lavinia este dovada vie că nimic nu te poate opri să visezi, să lupți și să reușești.

Lavinia povestește că dizabilitatea o are de la naștere, fiind născută cu labele picioarelor spre exterior. Cu toate astea, ea consideră că a avut o viață frumoasă, iar dizabilitatea a determinat-o o să privească viața dintr-o altă perspectivă, una profundă.

,,Am făcut operatie și am stat în ghips două luni, după care părinții au observat că s-a deformat coloana. Până la această vârstă, consider că am avut o viață frumoasă, cu bune și rele, ca orice om. Cred că dizabilitatea naște multe caractere frumoase. Noi suntem oamenii cu ochii sufletului deschiși. Avem ocazia să privim altfel privilegiile vieții, și dacă mie îmi lipsește ceva ce găsesc la cel de langă mine, pentru care aș putea să-l consider mai presus de mine, cu siguranță, cel de lângă mine găsește ceva la mine pentru care eu sunt mai presus față de el. Așadar, chiar dacă mulți nu cred sau nu vor să creadă, suntem diferiți și totuși, egali, doar că șansele sunt puțin altfel”, spune Lavinia.

Ea adaugă că a încercat să nu se concentreze pe dizabilitate, ci să-și pună în valoare abilitățile.

,,Sunt oameni care aleg să pună dizabilitatea pe primul plan și uită de abilitățile lor. Eu am încercat de fiecare dată să imi pun abilitățile pe tavă, am făcut abstracție de dizabilități ori de câte ori am putut, chiar am încercat să uit că am aceste probleme și uneori chiar mi-a ieșit. Acum e puțin mai greu, vin anii peste mine, mă așteaptă alte provocări și adaptări la tot ce fac (după vârsta de 30 de ani, am simțit un regres destul de puternic, mă mișc mai greu, rezist mai puțin decât în adolescență și în copilărie)”, mărturisește Lavinia.

Lavinia mai spune că  ,,dizabilitatea e o provocare și necesită multă adaptare. Chiar dacă nu este ușor, trebuie să cauți soluții să continui”.

În ceea ce privește experiența de studentă cu dizabilități, ea spune că a avut parte de o studenție frumoasă. Atât profesorii, cât și colegii au tratat-o normal, nelovindu-se de mentalități obtuze și de discriminare. Chiar s-a simțit ,,respectată și apreciată”.

Întrebată cât de greu este pentru o persoană cu dizabilități să aibă acces la un loc de muncă în societatea noastră, Lavinia a răspuns: ,,E greu în condițiile în care atât anagajatorul nu se pune în pielea persoanei cu dizabilități și nici persoana cu dizabilități nu se pune în pielea angajatorului. E nevoie să ne înțelegem reciproc, să ne știm nevoile și niciodată să nu ne gândim: ,,las’ că merge și așa!”. Persoana cu dizabilități trebuie să înțeleagă că nu angajează nimeni de milă, iar angajatorul trebuie să înțeleagă că persoana cu dizabilități are nevoie de sprijin, de suport, de adaptarea locului de muncă, de adaptarea programului de lucru. După o experiență neplăcută, anagajatorul cu greu va mai angaja o persoană cu dizabilități”.

Lavinia adaugă că mediul fizic este încă inaccesibil tuturor. ,,Degeaba avem lift, rampe la scara blocului, dacă pe stradă trebuie să trecem peste nu știu câte obstacole (mașină parcată în fața trotuarelor adaptate, autobuzele nu deschid rampele etc) să ajungem la serviciu. E greu, dar cu sprijin se poate!”, explică aceasta.

Dizabilitatea nu a împiedicat-o să lucreze, să ajute comunitatea din care face parte și să-și împlinească visurile. În prezent, lucrează în cadrul ASCHF-R filiala Argeș, ca director executiv.

,,Coordonez toată activitatea organizației, alături de cei șase colegi pe care îi am. Organizația are un centru de zi pentru persone adulte cu dizabilități, avem un atelier de reparații și distribuții metariale ajutătoare și mai derulăm diverse activități cu tradiție, precum 1 Iunie, 3 decembrie, Crăciun. Urmează să termin cursurile de master în vară. Locuiesc cu soțul si părinții mei. Avem trei cățeluși bichon maltez, pe care îi considerăm copiii noștri. Îmi place să călătoresc și ori de câte ori am ocazia, plec să văd locuri frumoase”, povestește Lavinia.

În afară de plăcerea de a călători, o altă pasiune a tinerei argeșence este gătitul. Lavinia spune că îi place să ,,cocheteze” cu bucătăria și să experimenteze rețete noi și interesante.

,,Mama gătește foarte bine, și eu mai stau pe lângă ea. De-a lungul timpului, m-am îndeletnicit cu tot felul de deprinderi: croșetat, desen și gătit. Îmi place să încerc rețete de pe internet, ceea ce mi se pare mai interesant și mai gustos. De mică, am cochetat când și când cu bucătăria”, afirmă Lavinia.

Pasiunea pentru gătit și dorința de a învăța lucruri noi au determinat-o să intre în concursul Step Chef Atipic. Această alegere a fost una fericită, aducându-i premiul al-III-lea.

,,Am aflat de competiție de la președinta organizației noastre naționale. Am primit pe mail date despre concurs. Mi s-a părut super interesant și recunosc că și premiul a fost și mai atrăgător. Mi-am zis că trebuie să încerc, că o să am de învățat și mă bucur că mi-am ascultat intuiția. Dar nu mă gândeam că o să ajung să iau locul 3. Departe de mine să cred că pot să trec atât de departe. Am venit la concurs fără pic de emoție și m-am lăsat dusă de val. Abia când mi-am auzit numele nominalizat de  Chef Antonio Passarelli m-a podidit plânsul”, spune Lavinia.

Lavinia povestește că participarea la Step Chef Atipic a fost una dintre cele mai frumoase experiențe de viață, fiind bucuroasă că prietenii și colegii ei, Bicleșanu Ileana Loredana și Dinuță Alexandru Gabriel, au reușit să o însoțească și să o susțină pentru a participa la acest concurs.

În ceea ce privește secretul care a făcut diferența la preparatul său, ea afirmă: ,,Sincer nu știu dacă am avut un secret sau un gust anume, am făcut toate preparatele ca pentru mine. Sunt o gurmandă, tot ceea ce am făcut a fost să pun mult suflet și să mă folosesc de cele mai bune ingrediente oferite în cutie de Chef Passarelli.

În prezent, Lavinia așteaptă cu nerăbdare vacanța, bucurându-se de absolvirea masterului. Între timp, își dorește ca proiectul ei, acela de a transforma o casă achiziționată în cel mai frumos centru de zi pentru persoanele cu dizabilități, adaptat nevoilor acestora, să devină realitate. Mai multe detalii despre proiect aici: https://aschfrdisabilitate.wordpress.com/2022/04/20/contam-pe-tine-sprijinul-tau-fara-sa-te-coste-nimic-poate-aduce-multa-bucurie-in-sufletele-persoanelor-cu-dizabilitati/

,,Pentru mine a fost o perioadă agitată, și mai am puțin de tras până în august când voi lua vacanță. Aștept cu nerăbdare vacanța să mă relaxez și să mă bucur, sper eu, de absolvirea masterului. Între timp, căutăm donatori pentru planul nostru de mutare a centrului de zi de la organizație, dintr-un apartament, într-o casă reamenajată și adaptată special nevoilor persoanelor cu dizabilități”, menționează Lavinia.

În final, Lavinia transmite cititorilor Jurnal Social  ,,să aibă încredere în ei, orice ar fi! Să se lase inspirați de tot ce e mai frumos în jurul lor și să pună suflet în tot ceea ce fac!”

Concursul Step Chef Atipic a fost organizat de Step-Hear România, Rampe Mobile și BILANCIA România și are ca demers incluziunea persoanelor atipice și promovarea dreptului la o viaţă normală pentru persoanele cu dizabilități. Partener principal al evenimentului a fost Nestlé România, iar parteneri strategici: Asociaţia Nevăzătorilor din România, Consiliul Național al Dizabilității din România și Grupul de Inovație și Expertiză Socială. Concurenții au fost jurizați de către: Chef Antonio Passarelli, Chef Mika Passarelli și somelierul Andrei Popa.

Premiile acordate câștigătorilor au fost în valoare de 4.600 de Euro.

Fotografiile folosite în ilustrarea acestui material sunt semnate Step Chef Atipic.

Articolul Elena Lavinia Besnea: Dizabilitatea e o provocare și necesită multă adaptare. Chiar dacă nu este ușor, trebuie să cauți soluții să continui apare prima dată în Jurnal Social.

Epidemia  de coronavirus și măsurile de izolare au dus la încurajarea unui nou tip de lucru: cel de acasă. De fapt, munca de acasă a devenit ,,noua normalitate” pentru mulți dintre noi în timpul pandemiei de COVID-19. În timp ce munca la domiciliu are în mod clar unele dezavantaje, totuși, există un segment de populație care ar putea profita de pe urma acestui tip de activitate: persoanele cu dizabilități.

Acest lucru este important deoarece persoanele cu dizabilități sunt adesea dezavantajate la locul de muncă. Studiile arată că persoanele cu dizabilități se confruntă deseori cu stereotipuri și atitudini negative din partea colegilor sănătoși și sunt supuse unui risc mai mare de a fi disponibilizate, în timpul unei crize ca aceasta.

Munca de acasă este o modalitate de care pot profita în special persoanele cu mobilitate redusă, care consideră că este dificil sau costisitor să se deplaseze în afara casei sau cei care au nevoie de flexibilitate pentru a face față pauzelor frecvente de la serviciu, de exemplu pentru programări medicale dese sau programări la terapie.

Studiile arată că angajatorii nu sunt dispuși să își exprime interesul pentru cererile de angajare ale persoanelor cu dizabilități, chiar și atunci când CV-urile lor sunt identice cu ale celor fără handicap, iar dizabilitatea este irelevantă pentru performanța de la locul de muncă.

În plus, alte studii au arătat că, odată angajați, mulți lucrători cu dizabilități trebuie să facă față stereotipurilor și prejudecăților supraveghetorilor și colegilor care limitează calitatea muncii lor.

De asemenea, angajații cu dizabilități sunt prost plătiți și mult mai expuși riscului să fie concediați de angajatori atunci când vremurile sunt dificile.

Unele dintre aceste bariere în calea angajării pot fi diminuate, prin munca de acasă. Angajatorii pot fi mai dispuși să angajeze persoane cu dizabilități pentru a lucra de acasă, ca să nu mai fie nevoie să se (pre)ocupe de accesibilizarea și adaptarea locului de muncă.

Pandemia, care a făcut ca munca de acasă să devină normală pentru o mare parte din forța de muncă, poate fi văzută ca un test major al capacității și disponibilității angajatorilor de a include și persoanele cu dizabilități.

Conform studiilor, angajații cu dizabilități – în special cei cu mobilitate redusă – au deja 20% mai multe șanse de a lucra de acasă. Dar, cu mai puțin de o treime dintre persoanele cu dizabilități angajate în 2019, este posibil ca milioane de oameni să poată lucra dacă mai mulți angajatori sunt dispuși să ofere flexibilitate la locul de muncă.

Nu trebuie să ignorăm faptul că pandemia ,,mușcă” serios din piața muncii și pierderea uriașă a milioane de locuri de muncă pe perioada crizei actuale, ceea ce probabil va afecta semnificativ persoanele cu dizabilități. Fără a minimaliza actuala devastare economică, merită să luăm în considerare modul în care structura muncii se poate schimba atunci când va trece criza, și, în cele din urmă, economia se va reface.

Rămâne de văzut dacă, după ce pandemia va trece, angajatorii vor reveni la atitudinea anterioară crizei sau mulți dintre ei își vor schimba modul în care se raportează la salariați, recunoscând că atât angajații, cât și compania, ar putea beneficia de munca la domiciliu și că aceasta reprezintă o adaptare rezonabilă pentru angajații cu dizabilități.

Articolul Pandemia de coronavirus ar putea revoluționa oportunitățile de muncă pentru persoanele cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.