Epidemia de coronavirus și măsurile de izolare au dus la încurajarea unui nou tip de lucru: cel de acasă. De fapt, munca de acasă a devenit ,,noua normalitate” pentru mulți dintre noi în timpul pandemiei de COVID-19. În timp ce munca la domiciliu are în mod clar unele dezavantaje, totuși, există un segment de populație care ar putea profita de pe urma acestui tip de activitate: persoanele cu dizabilități.
Acest lucru este important deoarece persoanele cu dizabilități sunt adesea dezavantajate la locul de muncă. Studiile arată că persoanele cu dizabilități se confruntă deseori cu stereotipuri și atitudini negative din partea colegilor sănătoși și sunt supuse unui risc mai mare de a fi disponibilizate, în timpul unei crize ca aceasta.
Munca de acasă este o modalitate de care pot profita în special persoanele cu mobilitate redusă, care consideră că este dificil sau costisitor să se deplaseze în afara casei sau cei care au nevoie de flexibilitate pentru a face față pauzelor frecvente de la serviciu, de exemplu pentru programări medicale dese sau programări la terapie.
Studiile arată că angajatorii nu sunt dispuși să își exprime interesul pentru cererile de angajare ale persoanelor cu dizabilități, chiar și atunci când CV-urile lor sunt identice cu ale celor fără handicap, iar dizabilitatea este irelevantă pentru performanța de la locul de muncă.
În plus, alte studii au arătat că, odată angajați, mulți lucrători cu dizabilități trebuie să facă față stereotipurilor și prejudecăților supraveghetorilor și colegilor care limitează calitatea muncii lor.
De asemenea, angajații cu dizabilități sunt prost plătiți și mult mai expuși riscului să fie concediați de angajatori atunci când vremurile sunt dificile.
Unele dintre aceste bariere în calea angajării pot fi diminuate, prin munca de acasă. Angajatorii pot fi mai dispuși să angajeze persoane cu dizabilități pentru a lucra de acasă, ca să nu mai fie nevoie să se (pre)ocupe de accesibilizarea și adaptarea locului de muncă.
Pandemia, care a făcut ca munca de acasă să devină normală pentru o mare parte din forța de muncă, poate fi văzută ca un test major al capacității și disponibilității angajatorilor de a include și persoanele cu dizabilități.
Conform studiilor, angajații cu dizabilități – în special cei cu mobilitate redusă – au deja 20% mai multe șanse de a lucra de acasă. Dar, cu mai puțin de o treime dintre persoanele cu dizabilități angajate în 2019, este posibil ca milioane de oameni să poată lucra dacă mai mulți angajatori sunt dispuși să ofere flexibilitate la locul de muncă.
Nu trebuie să ignorăm faptul că pandemia ,,mușcă” serios din piața muncii și pierderea uriașă a milioane de locuri de muncă pe perioada crizei actuale, ceea ce probabil va afecta semnificativ persoanele cu dizabilități. Fără a minimaliza actuala devastare economică, merită să luăm în considerare modul în care structura muncii se poate schimba atunci când va trece criza, și, în cele din urmă, economia se va reface.
Rămâne de văzut dacă, după ce pandemia va trece, angajatorii vor reveni la atitudinea anterioară crizei sau mulți dintre ei își vor schimba modul în care se raportează la salariați, recunoscând că atât angajații, cât și compania, ar putea beneficia de munca la domiciliu și că aceasta reprezintă o adaptare rezonabilă pentru angajații cu dizabilități.
ar putea dar nu in Romania unde dizabilii gasesc greu si rar un loc de munca si ala prost platit,la nivel de salariu minim.- timp in care unii dizabili sau valizi gen Tomescu,TUpilus trai neneaca in numeroase comitete si comisii din tara si din UE cu salarii si diurne mari pentru ei si cu indemnizatii mici si pensii mizere pentru noi -traiasca parada modei si alpinismul pentru dizabili !!!