De anul viitor, firmele și instituțiile publice cu peste 50 de angajați vor avea noi obligații în ceea ce privește angajarea, într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, a persoanelor cu dizabilități, potrivit unei ordonanțe recent publicat. Mai exact, aceste entități vor trebui să demonstreze că au solicitat sprijinul organizațiilor nonguvernamentale (ONG-uri) pentru angajarea persoanelor cu dizabilități și să raporteze anual autorităților o situație centralizată a posturilor ocupate de aceste persoane.

OUG 127/2024 aduce modificări importante mai multor acte normative, inclusiv Legii nr. 448/2006 protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Noul act normativ prevede ca autoritățile, instituțiile publice și firmele care au cel puțin 50 de angajați, care, conform legii, au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, să solicite sprijinul ONG-urilor în acest demers.

În plus, pentru a respecta această obligație, entitățile vor trebui să dovedească, printr-o cerere scrisă, că au solicitat sprijinul ONG-urilor care oferă servicii dedicate persoanelor cu dizabilități, în conformitate cu statutul acestora.

,,Pentru îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (2), entitățile trebuie să facă dovada că, printr-o cerere scrisă, au solicitat sprijinul organizațiilor nonguvernamentale care, potrivit statutului acestora, prestează servicii în folosul persoanelor cu dizabilități, în vederea respectării procentului stabilit de lege.

Pentru îndeplinirea obligației, entitățile vor prezenta către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă cererea scrisă, precum și dovada transmiterii acesteia către organizațiile nonguvernamentale, pentru a comunica posturile vacante adecvate ocupării de către persoanele cu dizabilități. Cererea va cuprinde descrierea atribuțiilor pentru posturile respective, calificările necesare, precum și norma de lucru”, se arată în ordonanță.

Noua obligație va intra în vigoare începând cu ianuarie 2025. Tot atunci intră în vigoare o altă prevedere a OUG 127/2024, și anume obligația ca firmele cu peste 50 de angajați să transmită anual, până la data de 31 ianuarie pentru anul anterior, către ANPDPD și ANOFM o situație centralizată a funcțiilor ocupate de persoanele cu dizabilități angajate și un inventar al competențelor solicitate la angajare.

Același act normativ prevede și extinderea Fondului de garantare a creanțelor salariale, modificări privind acordarea indemnizațiilor medicale pentru asigurații cu arsuri grave și acordarea unei indemnizații de solidaritate pensionarilor cu anumite grade de handicap.

Articolul De la 1 ianuarie 2025, noi obligații pentru angajatori privind angajarea persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

În contextul procesului de aderare a României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMSS) a organizat, în perioada 12 – 16 februarie 2024, la sediul central din București, misiunea de evaluare a Comitetului ELSAC (Employment, Labour and Social Affairs Committee).

Delegații OCDE, care s-au deplasat la București, au solicitat stabilirea unei întrevederi cu reprezentanții organizațiilor neguvernamentale pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.

Răspunzând invitației la reuniune, Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Diazabilității din România, a vorbit despre problemele stringente ale persoanelor cu dizabilități și despre factorii cheie care influențează starea socială a acestora.

,,Miercuri, 14 februarie 2024, am participat la o întrevedere cu reprezentanții Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). În cadrul reuniunii, am avut oportunitatea să vorbesc despre aspecte ce țin de starea socială a persoanelor cu dizabilități și despre factorii cheie care o influențează: legislația și politicile sociale care asigură (sau nu) drepturile și protecția persoanelor cu dizabilități; accesul la educație, cu accent pe adaptările și sprijinul educațional, accesibilitatea fizică; angajare și ocupare: lipsa programelor guvernamentale de integrare profesională a persoanelor cu dizabilități, cauze de natură legislativă legate de procentul scăzut de angajare în muncă a persoanelor cu dizabilități, discriminarea în procesul de angajare, stigmatizarea ca efect al lipsei accesului persoanelor cu dizabilități la oportunități de angajare și evoluția carierei lor; acces la servicii de sănătate, la dispozitive și tehnologii asistive; infrastructura urbană precară, care reduce participarea persoanelor cu dizabilități la activitățile zilnice și sociale și percepția publică despre dizabilități și modul în care afectează integrarea socială și interacțiunea pozitivă cu persoanele cu dizabilități în comunitate”, a declarat Daniela Tontsch.

OCDE este un for interguvernamental care are ca obiect de activitate identificarea, diseminarea şi evaluarea aplicării politicilor publice optime pentru asigurarea creşterii economice, prosperității şi dezvoltării sustenabile în rândul statelor membre, precum și la nivel global.

România a devenit stat candidat la OCDE în ianuarie 2022. Conform Foii de Parcurs, țara noastă va fi evaluată de 26 de Comitete ale OCDE și va trebui să integreze peste 250 de instrumente juridice la nivelul legislației, politicilor și practicilor interne.

În prezent, România se află în etapa tehnică a procesului de evaluare, care constă în transmiterea de informaţii suplimentare, organizarea de misiuni tematice şi susţinerea de prezentări în cele 26 de Comitete sectoriale OCDE esenţiale pentru acest proces. 

Articolul Întrevedere cu reprezentanții Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) care a vizat dezbaterea aspectelor ce țin de starea socială a persoanelor cu dizabilități și despre factorii cheie care o influențează apare prima dată în Jurnal Social.

În România, numărul persoanelor care se confruntă cu dizabilități este în creștere. La sfârșitul anului trecut, peste 900 de mii de persoane au fost încadrate într-un grad de handicap.

Potrivit datelor furnizate de Ministerul Muncii, în țara noastră erau, la finele lunii septembrie, peste 900 de mii de persoane cu dizabilități, în creștere cu peste 20 de mii față de luna iunie din anul 2022. Peste 98,23% se află în îngrijirea familiilor sau trăiesc independent (neinstituţionalizate), în timp ce 1,77 % sunt în grija instituțiilor statului.

Cele mai multe persoane cu dizabilități sunt înregistrate în București (peste 77.000 de persoane), urmate de județul Prahova (38.000 de persoane), iar cele mai puține sunt înregistrate în județul Covasna (peste 6.700 de persoane).

Aproximativ jumătate dintre persoanele cu handicap au vârste cuprinse între 18 și 64 de ani, în vreme ce peste 45% au peste 65 de ani. Pe de altă parte, datele arată că peste 40% dintre persoane au un handicap grav, peste 45% au handicap accentuat, iar 18% – handicap mediu și ușor.

Multe persoane încadrate într-un grad de handicap ar putea și ar dori să se angajeze în câmpul muncii, însă puține companii sunt dispuse să le ofere un loc de muncă.

Deși legea obligă firmele și instituțiile, care au minim 50 de angajați, să aibă, printre salariați și, cel puțin, 4% persoane cu dizabilități, de fapt doar în jur de 6% dintre cei peste 900 de mii de oameni cu handicap din România au un loc de muncă. Majoritatea companiilor aleg mai degrabă să plătească amenzi decât să angajeze persoane cu dizabilități. Amenda se calzulează în funcție de salariul minim brut pe economie și numărul de salariați cu dizabilități neangajați.

Potrivit datelor ANAF, obținute de jurnaliștii de la Europa Liberă, între 1 ianuarie 2022 și 30 noiembrie 2023, firmele de stat și private, dar și instituțiile publice, au plătit amenzi în valoare de aproape 5 miliarde de lei pentru neangajarea unor persoane cu dizabilități.

Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR), spune că dizabilitatea este o stare socială și nu o condiție medicală, iar în cazul în care ,,nu sunt create soluții de incluziune socială, dizabilitatea nu afectează doar persoana care o deține, afectează întreaga comunitate”. Potrivit acesteia, ,,cu cât este mai severă încadrarea în gradul de handicap, cu atât participarea pe piața forței de muncă este mai redusă.

,,Noi, la Consiliul Național al Dizabilității din România, nu am desfășurat programe de integrare profesională a persoanelor cu dizabilități cu autoritatea în domeniu, respectiv Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (A.N.O.F.M.), nu cunoaștem astfel de programe. Unicul nostru partener este Ability HUB, un grup de companii care susține toată pregătirea pentru incluziunea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii din resurse private.

Este un efort de echipă imens să pregătești o persoană cu dizabilități, care a stat în izolare socială ani de zile, să accepte să intre în comunitate, să se poarte profesional, să deprindă abilități pentru o anumită profesie, deși, la nivel declarativ, aceasta dorește să-și schimbe viața, să muncească. Pe lângă toate acestea, sunt costuri imense.

O cauză pentru care avem un procent atât de scăzut de persoane cu dizabilități angajate este că persoanele încadrate în gradele I și II de invaliditate nu se pot angaja, în deciziile acestora de pensionare scrie „capacitate de muncă pierdută”. Sunt peste 200 000 de pensionari încadrați în gradele I și II de invaliditate”,  a declarat Daniela Tontsch pentru Euronews România.

Președinta CNDR a precizat că încearcă de mai mulți ani să convingă Guvernul să permită persoanelor cu dizabilități să cumuleze pensia de invaliditate (,,Pensie de Incapacitate de muncă”) cu venituri din activități profesionale, argumentând că piața muncii s-a diversificat, iar persoanele care nu pot desfășura activități fizice, au alternativa activităților intelectuale, lucrând și de acasă.

,,Eforturile noastre s-au concretizat în Legea nr. 360 din 29 noiembrie 2023 privind sistemul public de pensii, Art. 62 (2) prin care se menționează că pentru oricare dintre gradele de invaliditate I, II, III, în funcție de diminuarea capacității de muncă și tipul raportului de muncă, capacitatea de muncă poate fi considerată păstrată pentru anumite activități profesionale.

Optimismul nostru a început să scadă, dacă nu vom fi consultați și implicați în procesul de elaborare a normelor de aplicare a legii, deși am solicitat asta, e posibil ca această prevedere să nu aibă rezultatele așteptate”, a mai spus Daniela Tontsch.

Articolul Multe persoane încadrate într-un grad de handicap ar putea și ar dori să se angajeze în câmpul muncii, însă puține companii sunt dispuse să le ofere un loc de muncă apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: Ema Bragadireanu

Într-o lume caracterizată de diversitate și schimbare rapidă, trebuie să recunoaștem cu tărie importanța asigurării accesului egal la oportunități și servicii pentru toate categoriile de cetățeni. Acest principiu fundamental trebuie să fie valabil pentru toți, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități. De ce este atât de crucial ca aceste persoane să aibă acces la fel ca restul oamenilor? Persoanele cu dizabilități au, ca oricine altcineva, drepturi ale omului fundamentale, printre care se numără dreptul la viață, la libertate și la securitate personală. Ele merită să aibă acces nediscriminatoriu la aceste drepturi și să nu fie excluse din societate din cauza dizabilităților lor.

Provocarile cu care persoanele cu dizabilități se confruntă zilnic:

• Accesibilitatea fizică:

Una dintre cele mai mari provocări este accesibilitatea fizică. Clădiri fără rampe sau lifturi, trotuare înguste și lipsa facilităților adecvate de transport pot face ca deplasarea să devină un adevărat obstacol.

 Soluție: Investiții în infrastructură accesibilă și educarea publicului despre necesitatea acesteia.

• Acces la educație:

Persoanele cu dizabilități se pot confrunta cu dificultăți în accesarea educației de calitate. Școlile și universitățile ar trebui să fie echipate pentru a oferi sprijin specializat și materiale adaptate.

Soluție: Dezvoltarea programelor educaționale inclusive și formarea profesorilor în lucrul cu elevii cu dizabilități.

• Angajare și locuri de muncă:

Găsirea și menținerea unui loc de muncă pot fi provocatoare din cauza discriminării sau a lipsei de accesibilitate la locurile de muncă.

Soluție: Promovarea angajării incluzive și sensibilizarea angajatorilor cu privire la beneficiile de a avea o forță de muncă diversă.

• Accesul la servicii de sănătate și asistență socială:

Uneori, serviciile de sănătate și asistența socială nu sunt suficient de adaptate pentru a satisface nevoile persoanelor cu dizabilități.

Soluție: Dezvoltarea serviciilor specializate și asigurarea unei mai bune instruiri pentru personalul din domeniul sănătății.

• Stigmatizarea și discriminarea socială:

Stigmatizarea și discriminarea pot afecta în mod semnificativ stima de sine și sănătatea mentală a persoanelor cu dizabilități.

Soluție: Promovarea conștientizării și a empatiei în societate și încurajarea relațiilor bazate pe respect și înțelegere.

• Izolare socială:

Din cauza dificultăților în deplasare și a limitărilor sociale, persoanele cu dizabilități pot să se simtă izolate.

Soluție: Sprijinirea inițiativelor sociale și a grupurilor de suport pentru a promova interacțiunea și integrarea socială.

• Dificultăți financiare:

Cheltuielile suplimentare pentru echipamente speciale, tratamentele și asistența personală pot duce la dificultăți financiare.

Soluție: Furnizarea de sprijin financiar și acces la servicii financiare adaptate pentru a ajuta la gestionarea costurilor.

Accesul egal pentru persoanele cu dizabilități nu este doar un drept fundamental, ci și un principiu cheie în construirea unei societăți cu adevărat funcționale și incluzive. Este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că toți cetățenii, indiferent de abilități sau dizabilități, pot participa pe deplin la viața socială, economică și culturală a comunității noastre. Este în beneficiul nostru să promovăm drepturile și accesul egal pentru toți, pentru a construi un viitor mai bun și mai incluziv pentru toți membrii societății noastre.

Articolul Lupta zilnică a persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Foto by Peter Klaus Tontsch

Autor: Vlad Andrei Stamate

Proiectul ASCEND – Întărirea capacității asociațiilor persoanelor cu dizabilități din Europa Centrală și de Est s-a desfășurat în perioada iunie-decembrie 2022 și este un proiect inițiat și susținut tehnic de către Forumul European al Dizabilității și finanțat de Citi Foundation, cu participarea activă a Consiliului Național al Dizabilității și al Asociației RENINCO din România.

Consiliul Național al Dizabilității din România s-a înființat în anul 2004, la solicitarea Comisiei Europene, ca cerință a aderării României la Uniunea Europeană. Este o organizație de tip federație, fără scop patrimonial, neguvernamentală, umanitară, apolitică, nonprofit, formată din organizații reprezentative la nivel național pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.

Asociația RENINCO România a fost înființată în anul 1994, în cadrul colaborării dintre UNICEF, Ministerul Învățământului și mai multe organizații nonguvernamentale. Misiunea asociației este sprijinirea și promovarea incluziunii în comunitate a copiilor și tinerilor vulnerabili.

Proiectul ASCEND a cuprins o cercetare în legătură cu educația, pregătirea profesională și viața socială a tinerilor cu dizabilități. În cadrul cercetării, respondenții chestionarului (193) și participanți în cadrul focus-grupurilor și interviurilor individuale au vorbit despre experiențele lor, s-au bucurat că există interes pentru ei, dovedindu-se extrem de motivați ca subiecți ai cercetării. Sugestiile pe care le-au formulat cu privire la dizabilitate, educație, ocupare, participare pot fi operaționalizate și se pot gasi pe agenda de lucru, în diferite proiecte și programe ale organizațiilor.

Au avut loc sesiuni de formare organizate în trei orașe (București, Ploiești și Botoșani), la care au participat 32 de tineri cu dizabilități, 10 părinți ai acestora și 22 de profesioniști, împreună discutând despre barierele legislative sau atitudinale și despre dorința tinerilor de a munci. În cadrul proiectului Ascend se oferă o nouă perspectivă asupra conceptului de dizabilitate. Aceasta este văzută ca un fapt social, și nu ca o problemă personală a persoanei cu dizabilități. Toate persoanele cu dizabilități au dreptul de a fi integrate la școală, la serviciu și în activități de timp liber.

În ceea ce privește integrarea școlară, tinerii cu dizabilități au întâmpinat de multe ori bariere, fie de ordin fizic, fie legate de mentalitatea profesorilor. O parte dintre ei au fost discriminați, deoarece școala avea clase la etaje unde nu exista lift, și tinerii cu dizabilități nu puteau urca. Alții au fost discriminați chiar de profesori, nepermițându-le să intre la ore sau dându-le note mici. Acest lucru scăzând stima de sine și încrederea elevilor cu cerințe educaționale speciale.

Când vine vorba despre angajarea în muncă, lucrurile stau și mai rău, doar o mică parte dintre tinerii cu dizabilități având un loc de muncă, unii fiind respinși de angajatori pe motivul că nu pot face față cerințelor jobului.

În cadrul proiectului a fost elaborat și un Document de poziție, inititulat „Tinerii cu dizabilități sunt AICI, ACUM!, care are ca expresii cheie:

• DIZABILITATE ȘI VALORIZARE
• EDUCAȚIE ȘI ȘCOALĂ
• ANGAJARE ȘI AUTONOMIE
• LOBBY ȘI ADVOCACY
• ASOCIERE ȘI IMPLICARE

Strategia națională privind drepturile persoanelor cu dizabilități 2022-2027 cuprinde două măsuri a căror implementare poate aduce îmbunătățiri în viața tinerilor cu dizabilități. Prima măsură se referă la un pachet de reglementări ale programelor de instruire pentru muncă. Cea de a doua măsură prevede elaborarea unor reglementări ale angajării asistate. Cele două măsuri au procedee clare de implementare, trebuie doar să fie puse în practică.

De asemenea, tinerii cu dizabilități pot face campanii de lobby și advocacy pentru apărarea drepturilor lor. Ei pot milita pentru adaptarea locurilor de muncă, a spaților de petrecere a timpului liber și pentru ca ele să nu rămână toată viața în sistemul de protecție socială.

La finalul proiectului, a avut loc pe data de 9.12.2022 o conferință cu participare largă, în cadrul căreia au fost prezentate rapoartele cercetării și au avut loc discuții.

Fotografie realizată de Peter Klaus Tontsch

Au luat cuvântul reprezentanți ai autorităților centrale, fiind prezenți reprezentanți ai Ministerului Familiei Tineretului și Egalității de Sanse (la nivel de consilier) și ai Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopții din cadrul acestui minister (prin Președinte),ai Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, din cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale (prin vicepreședinte), ai Ministerului Educatiei (la nivel de consilier). Au fost prezenți reprezentanți ai unor instituții importante, Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație/Unitatea de Cercetare în Educație, Universitatea București, Inspectoratul Școlar al Municipiului Bucuresti, Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională. Au fost de față participanți de la unsprezece organizatii nonguvernamentale: CNDR (prin președinte și secretariat executiv), RENINCO (președinte și doi vicepreședinți), ANSR (vicepreședinte și președinte Filiala de Tineret), ANR, Asociația Puzzle (președinte), ASCHFR (filialele București și Prahova, cu șapte tineri și însoțitori), Alternativa 2003 (cu șefa de centru și zece tineri), ANCAAR (președinte) Totul pentru tine (din București, cu vicepreședinte – moderator al conferinței), Să auzim glasul mamei (Constanța, prin președinte) Asociația Down plus București (patru persoane).

S-au creat două grupuri de discuții, primul în legătură cu educația și pregătirea profesională, și al doilea despre ocupație și viața socială a tinerilor cu dizabilități. Întrebările care au animat discuțiile au dorit să scoată la lumină barierele cu care se confruntă tinerii cu dizabilități în angajare, educație și viață socială. De asemenea, ce se poate face la nivelul administrației de stat, al ONG-urilor și a comunității, pentru ca tinerii cu dizabilități să se simtă parte integrantă a societății.

Fotografie realizată de Peter Klaus Tontsch

Concluziile proiectului referitoare la educație se referă, printre altele, la dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru învățare din școli, la urgentarea operaționalizării ocupației de facilitator care să ajute elevul cu cerințe educaționale să se integreze. Autoritățile să urmărească cu perseverență realizarea accesibilității la mediul fizic informațional și comunicațional.

Ne așteptăm ca măsurile strategice cuprinse în Strategia Națională ,,O Românie echitabilă”, 2022- 2027, să devină acțiuni concrete.

Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Sanse să invite la consultări tinerii cu dizabilități și organizațiile care îi reprezintă, astfel încât să împlinim dezideratul: ,,Nimic despre noi, fără noi!”.

În încheiere, aș dori să va împărtășesc din experiență mea personală în legătură cu educația. Sunt un tânăr în fotoliu rulant, care nu-și poate folosi mâinile și care vorbește cu dificultate. Am absolvit Facultatea de Sociologie și Asistență Socială de la Universitatea din București și cursurile Masterului Grupuri de Risc și Servicii Sociale de Suport și ale Masterului Sondaje de Opinie, Marketing și Publicitate ale aceleiași facultăți.

Parcursul meu școlar a fost pe cât de frumos, pe atât de sinuos. Am întâlnit atât oameni deschiși la minte, cât și oameni mai puțin aplecați asupra incluziunii mele în școală.

Aș vrea să încep cu clasele I-IV, unde am fost sprijinit întru totul de doamna invățătoare Elena Maftei, care, din păcate, s-a stins din viață. Dumneaei a fost ca o a doua mama pentru mine. A reușit să adapteze tot sistemul de evaluare și notare pentru a-mi fi mai ușor să rezolv exercițiile. Eu nu pot să scriu de mâna, și dumneaei îmi făcea teste grilă cu aceiași itemi ca ai celorlalți colegi de clasă, astfel încât să răspund acelorași întrebări.

Apoi, în clasa a V-a, lucrurile s-au schimbat un pic. Deodată am avut la fiecare materie câte un profesor diferit, și a trebuit să mă adaptez la cerințele lor. Mi-a fost puțin greu la început. Era o lume cu totul nouă pentru mine. Parcă atunci am dat prima dată cu ochii de viața reală. Eram în perioada adolescenței, în care am început să descopăr mai bine lumea din jurul meu, și mai ales cum funcționează ea. Am râs, am plâns, câteodată m-am simțit nedreptățit, alteori furios, dar am știut să le fac față cu brio acestor emoții.

După aceea a venit Evaluarea Națională, un moment în care am avut mari emoții. A fost primul mare moment de cotitură din viața mea, un moment în care trebuia să dau tot ce aveam eu mai bun în doar trei ore.

Am luat examenul cu o notă foarte bună, după care m-am înscris la Liceul Teoretic Ion Barbu. Au urmat apoi patru ani minunați. Mi-am făcut prieteni buni, am avut un parcurs educațional excelent, ieșeam cu colegii în pauză, mă bucurăm de fiecare moment și de fiecare îmbrățișare din partea fetelor. Eram răsfățat de soartă.

Apoi a urmat cel de-al doilea mare test, Bacalaureatul. Am reușit să îl dau și să îl iau cu note foarte mari. M-am înscris după aceea la cea mai incluzivă Facultate din București. Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din București, care m-a primit cu brațele larg deschise, mi-a oferit oportunități de afirmare și suport moral.

Aș dori să mulțumesc frumos tuturor celor care mi-au fost alături în parcursul meu educațional. Mă înclin în fața dumneavoastră!

NOTE

Articolul <strong>Proiectul ASCEND – Tinerii cu dizabilități sunt AICI, ACUM!</strong> apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: Vlad Andrei Stamate

Majoritatea țărilor europene au integrat progresiv în propriile politici naționale aspecte legate de educația, formarea profesională și angajarea persoanelor cu dizabilități, în conformitate cu principiile Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (2006). Convenția evidențiază principiile normalizării, ale egalității de șanse în ceea ce priveşte accesul la sistemul de educație, ale nediscriminării și importanța asigurării că toți cei care învaţă sunt educați într-un mediu, cât se poate de incluziv. Ori de câte ori acest lucru nu este posibil, politicile naționale susțin să li se asigure celor care învaţă șanse egale în ceea ce privește participarea și contribuția la societate, inclusiv viața independentă, autosuficiența financiară și autonomia.

În general, obiectivele principale sunt în continuare:

• ca toți cei care învaţă să devină cât mai înalt calificați posibil,
• să reducă numărul celor care abandonează timpuriu școala,
• să scadă sprijinul pentru locurile de muncă subvenționate și locurile de muncă protejate.

Scopul principal al politicilor naționale este ca persoanele cu dizabilități și cu cerinţe educaționale speciale să participe pe deplin, în condiții de egalitate cu ceilalţi, în toate sferele societății, prin implementarea unor măsuri practice. 

Prin urmare, au fost dezvoltate diferite niveluri de responsabilitate de către guverne, parlamente, comunități autonome, municipalități la nivel regional sau local și de către școli, personal individual și cursanți, pentru a atinge obiective concrete în situațiile proprii în care aceştia lucrează. 

Nu putem aborda angajarea fără să vorbim despre educație

În rapoartele proiectului Agenției „Educație și formare profesională: politici și practici în domeniul educației elevilor cu cerinţe speciale” (2009-2013) se afirmă că diferite măsuri sunt implementate la nivel de clasă, oferind o flexibilitate valoroasă pentru examene și ajustând mediul de învățare și strategiile de predare la cerințele cursanților, astfel încât să poată fi stabilite programe de formare inițială și educație individualizate. 

La nivel individual, cursanții cu cerinţe educaționale speciale primesc asistență educațională specială (de exemplu, tehnologie de asistență, interpreți în limbajul semnelor, materiale de învățare special pregătite, scribi sau alte forme de asistență practică) pentru a face curricula  accesibilă. În plus, cursanții pot beneficia de cazare și masă gratuite. 

În multe țări europene, pe lângă cursurile adaptate, există trasee educaționale speciale, individualizate, în care curriculum-ul este mai flexibil, iar competențele specifice ale cursanților sunt recunoscute. Asistenții sociali din școli oferă diferite activități. În Lituania, școlile angajează pedagogi sociali în aproape fiecare școală, inclusiv pedagogi specializaţi și psihologi.

Sunt necesare echipe extinse de profesioniști care să lucreze zilnic pentru a face față complexității nevoilor cursanților cu cerinţe educative speciale. Inițiativele sprijină, în general, cursanții cu cerinţe educaționale speciale, prin consiliere profesională, îndrumare vocaţională și orientare profesională.

Din cauza barierelor societale, persoanele cu dizabilități nu numai că au rate de angajare mai scăzute decât persoanele fără dizabilități, dar sunt adesea descurajate să caute un loc de muncă

Un studiu al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind tranziția de la școală la muncă, realizată în peste 20 de țări în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani, a arătat că un procent ridicat de persoane cu dizabilități din toate țările chestionate consideră că prejudecățile discriminatorii sunt un obstacol principal în găsirea unui loc de muncă. În plus, dizabilitatea a fost motivul pentru care aceste persoane au rămas în afara forței de muncă, în comparație cu accidentarea sau infirmitatea.

Nu numai că drepturile omului sunt puse în pericol atunci când persoanelor cu dizabilități li se refuză șanse egale de angajare, dar excluderea lor are ca rezultat și un cost economic pentru economiile naționale.

Crearea unor medii legislative și politice favorabile

Obținerea șanselor egale de angajare pentru persoanele cu dizabilități necesită o combinație cuprinzătoare de măsuri. Una dintre măsurile esențiale este crearea unui mediu legislativ și politic favorabil pentru includerea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii. Este important să ne amintim că barierele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în alte domenii ale societății, inclusiv educația și transportul, au, de asemenea, un impact uriaș asupra oportunităților lor de angajare și, prin urmare, trebuie abordate și ele.

Sistemele complementare de protecție socială – atât sistemele principale, cât și cele destinate exclusiv persoanelor cu dizabilități – pot juca un rol esențial în crearea bazelor necesare pentru ca multe persoane cu dizabilități să intre și/sau să rămână în muncă. Asigurându-se că persoanele cu dizabilități au o securitate a veniturilor, că nevoile lor legate de dizabilități și costurile suplimentare sunt îndeplinite și că au acces efectiv la serviciile de îngrijire a sănătății, aceste sisteme pot promova semnificativ participarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii și în societate, în general.

Creșterea capacităţii de angajare (angajabilității)

Dacă mediile legislative și politice pot ajuta la eliminarea unei game largi de bariere sociale, în același timp și obstacolele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în accesarea programelor de educație și dezvoltare a competențelor principale trebuie să fie abordate cu o vigoare deosebită.

Educație și formare profesională

Din cauza faptului că persoanele cu dizabilități sunt frecvent excluse din învățământul primar și secundar de masă, puține persoane cu dizabilități participă la educația terțiară. Mai mult, sistemele de educație și formare tehnică și de formare profesională (TVET) nu sunt, adesea, accesibile pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv lipsa de conștientizare a dizabilității în rândul personalului didactic, precum și metodele și instrumentele de instruire inaccesibile.

Majoritatea țărilor nu dispune de date privind tranziția către ocuparea forței de muncă, iar acesta este considerat un domeniu care necesită urgent îmbunătățiri. În tranziția către muncă, se urmărește reducerea ratelor de abandon școlar în perioada dintre școală și angajare. Acest lucru se poate realiza prin coaching legat de locurile de muncă, management de caz, servicii de consiliere profesională și evaluări realizate înainte de alegerea unui program, asistență activă în găsirea unui loc de muncă și consiliere pentru angajatori. După terminarea cursurilor, cursanții ar trebui să obțină un loc de muncă, cu un salariu minim. 

În unele țări, se acordă prioritate accesării locurilor de muncă deschise pentru cursanții care au nevoie de adaptare și acomodare specifice. Sprijinul este vital pentru o persoană cu dizabilități pentru obținerea și păstrarea locului de muncă, care este finanțat de municipalități, de stat sau, în unele țări, de ambele.  În sectorul public din unele țări, locurile de muncă sunt rezervate pe baza unui procent minim variabil (cotă), cu un număr de posturi desemnate pentru cursanții cu dizabilități. O „cotă de rezervare” înseamnă că toate întreprinderile cu mai mult de un anumit număr de angajați sunt obligate să angajeze un procent minim de lucrători cu cerinţe educaționale speciale. 

Măsuri din țările europene privind cursanții cu cerințe educative speciale

În țările din Europa există măsuri pentru promovarea ocupării locurilor de muncă în rândul cursanților cu cerințe educaționale speciale, care includ plata costului serviciului pentru angajare asistată /susținută, scutiri de la plata pensiilor și asigurărilor de invaliditate, recompense pentru depășirea cotei, ajutor financiar pentru lucrătorii cu dizabilități care devin antreprenori, reduceri în ceea ce priveşte costul asigurărilor sociale și reduceri de taxe pentru cei care angajează tineri cursanţi cu cerinţe educaționale speciale.

În  Danemarca, cursanții cu nevoi educaționale speciale primesc un „supliment pentru dizabilități”. Aceasta înseamnă că această compensație bănească pentru cursanții cu cerinţe educaționale speciale ia în considerare lipsa capacității acestora de a face faţă oricărui loc de muncă, în timpul studiilor. 

În Finlanda, cursanții cu cerinte educative speciale au posibilitatea de a primi burse de studiu și suplimente pentru locuință pe tot parcursul educational. În Letonia, cursanții cu cerinţe educaționale speciale au posibilitatea de a primi burse, conform Regulamentărilor Cabinetului privind bursele. Cursanții din clasele profesionale din școlile speciale beneficiază de masă și cazare gratuite.

În Țările de Jos, educaţia şi formarea profesională sunt gratuite până la vârsta de 18 ani. Pentru părinți sunt disponibile diferite programe de sprijin financiar (în funcție de venitul lor). Începând cu vârsta de 18 ani, cursanții cu cerinţe educaționale speciale pot primi o bursă de sprijin pentru muncă și angajare (Wajong) de la Institutul pentru Scheme de Beneficii pentru Angajați (UWV). 

Norvegia oferă sprijin financiar și stimulente pentru cursanţii cu cerinţe educaționale speciale. Fondul de împrumut pentru educație de stat nu oferă niciun aranjament de finanțare pentru a acoperi cheltuielile suplimentare pe care cursanții cu dizabilităţi din învățământul superior le-ar putea avea, dar există prevederi pentru a contrabalansa stimulentele pentru cursanți, pentru a-și finaliza programul în intervalul de timp stabilit.

În Elveția, cheltuielile  pentru cursanții cu cerinţe educaționale speciale sunt acoperite din asigurarea de invaliditate.

În Irlanda, elevii din școlile primare și post-primare au dreptul la transport școlar gratuit, atunci când este disponibil. Dacă acest transport nu este disponibil, se poate acorda o subvenție pentru a ajuta cu costul transportului privat. 

În Franța, cursanții cu cerinţe educaționale speciale beneficiază de materiale didactice adaptate, de adaptări ale modului de organizare și ale spaţiilor de formare și de modalităţi specifice de transport, menite să le faciliteze participarea la educație. 

În Polonia, programul de finanțare PFRON a ajutat la achiziționarea a aproape 87.000 de seturi de echipamente informatice și a sprijinit peste 26.100 de persoane în achiziționarea de scaune rulante electrice. În 2009, a acordat asistență financiară pentru aproximativ 13.000 de cursanți și a sprijinit achiziționarea de mașini (vehicule) adaptate pentru transportul persoanelor cu dizabilități. Peste 8.100 de persoane nevăzătoare și cu deficiențe de vedere au beneficiat de instruire pentru utilizarea calculatorului.

În Portugalia, studenții cu cerinţe educaționale speciale câștigă o bursă profesională de până la aproximativ 200 EUR pe lună, în funcție de venitul familiei lor și dacă cursantul a lucrat deja (are deja o experienţă de muncă). Cursanții cu cerinţe educaționale speciale primesc, de asemenea, o sumă fixă pentru mesele zilnice (aproximativ 4 EUR pe zi) și pentru cheltuielile de transport de acasă la centrul EFP.

Sprijinul / asistența poate fi oferită la mai multe niveluri diferite. În timpul procesului de tranziție, sprijinul individual prin resurse umane și fizice este esențial. Cu toate acestea, asistența acordată organizațiilor, atât pentru ca acestea să își adapteze mediul de lucru la cerințele cursantului, cât și pentru a le oferi resursele financiare necesare pentru a putea angaja și sprijini persoanele cu dizabilități pe termen lung, este fundamentală. În concluzie, sprijinul este vital pentru ca o persoană cu dizabilități să obțină și să-şi păstreze un loc de muncă.

Angajarea persoanelor cu dizabilități în România

Munca persoanelor cu dizabilități este reglementată prin Legea nr. 76/2002 și Legea nr. 448/2006, actualizată în 2019. Potrivit acestor legi, ai dreptul la muncă, în funcție de pregătirea profesională și de gradul de handicap, iar angajatorul trebuie să îți ofere același respect ca restului angajaților. De asemenea, Legea nr. 448/2006 actualizată mai menționează că de facilități și drepturi beneficiază tinerii și adulții cu handicap, cetățeni români, ai țărilor membre UE sau non-membre UE pe perioada în care au, potrivit legislației în vigoare, domiciliul sau reședința în România.

În general, autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private cu cel puțin 50 de angajați sunt obligate prin lege să angajeze un număr de persoane cu dizabilități egal cu cel puțin 4% din numărul total al angajaților. Firmele sau instituțiile care nu angajează persoane cu dizabilități pot opta pentru una dintre alternativele de mai jos:

• plata lunară spre bugetul de stat a unei sume echivalente cu 50% din salariul minim brut la nivel de țară înmulțit cu numărul de locuri de munca pe care nu au angajat persoane cu dizabilități;
• achiziționarea de produse sau servicii realizate de unități protejate autorizate într-o sumă egala cu 50% din cea datorată la bugetul de stat.

În concluzie, este important ca toate părțile interesate cheie să fie implicate în mod eficient, inclusiv tânărul / tânăra în cauză, părinții sau îngrijitorii acestora și, în multe cazuri, personalul școlii, cum ar fi psihologi, tutori, profesori și educatori, angajatori, societate civilă.

NOTE

Articolul Educație, formare profesională și angajare a persoanelor cu dizabilități în Europa apare prima dată în Jurnal Social.

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), a ajunţat, joi, 13 octombrie 2022, că va implementa, în perioada octombrie 2022 – decembrie 2023, două noi proiecte pentru încadrarea în muncă a șomerilor, în valoare totală de aproximativ 57 milioane de euro.

,,La începutul lunii octombrie 2022, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a contractat două noi proiecte finanțate din Fondul Social European, prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, care vor fi implementate până în luna decembrie 2023. Proiectele au fost depuse în cadrul apelurilor non-competitive lansate de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) la finele lunii septembrie 2022, pe Axele prioritare 2 – Îmbunătățirea situației tinerilor din categoria NEETs, respectiv 3 – Locuri de muncă pentru toți.”, se arată într-un comunicat al ANOFM.

Potrivit sursei citate, sumele alocate de MIPE în cadrul celor două apeluri menționate au fost aproape integral contractate de ANOFM pentru finanțarea măsurilor (subvenții pentru angajatori), care vizează ocuparea tinerilor cu vârsta între 16 și 29 de ani care nu au loc de muncă și nu urmează o formă de învățământ sau de formare profesională, precum și a șomerilor non-NEET.

ANOFM precizează că 972 tineri absolvenți cu domiciliul sau reședința în regiunile de dezvoltare eligibile, Nord-Est, Nord-Vest și Vest, înregistrați și profilați de Serviciul Public de Ocupare (SPO), vor fi sprijiniți prin intermediul proiectului PRO NEETs RMPD – Stimularea integrării absolvenților NEETs pe piața muncii, în valoare de aprox. 7 milioane de euro.

De asemenea, 8.444 de șomeri non-NEETs cu domiciliul sau reședința în regiunile mai puțin dezvoltate, în mod special persoanele pentru care identificarea unui loc de muncă ridică unele dificultăți, sunt principalii beneficiari ai proiectului PROACCES 4 – Subvenționarea locurilor de muncă pentru șomeri, în valoare de aprox. 50 milioane de euro.

Prezentul proiect vizează cu precădere următoarele categorii: șomerii care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, șomerii de lungă durată, lucrătorii vârstnici (45-64 ani), persoanele cu dizabilități, persoanele cu nivel redus de educație, membrii minorității rome, persoanele din mediul rural.

„Pornind de la măsurile active pe care le acordă clienților, care de-a lungul timpului și-au demonstrat utilitatea, valorificând oportunitățile pe care Uniunea Europenă le oferă, ANOFM își dorește să contribuie la menținerea unui mediu economic echilibrat. Cele două proiecte cu finanțare nerambursabilă întregesc portofoliul ANOFM în materie, ridicând suma contractată la aprox. 1,2 miliarde de euro, instituția menținându-și, astfel, poziția în rândul celor mai mari beneficiari POCU din România”, a declarat Florin Cotoșman, președintele ANOFM.

Și ministrul Muncii și Solidarității Sociale, Marius Budăi, transmite că ministerul pe care îl conduce va implementa două proiecte finanţate din fonduri europene destinate angajării tinerilor, dar şi a persoanelor peste 45 de ani.

,,Banii sunt destinați angajatorilor care încadrează în muncă persoane din aceste categorii de persoane, iar prin aceste proiecte venim atât în sprijinul mediului de afaceri, cât și în cel al șomerilor”, a menționat ministrul.

Articolul ANOFM implementează două noi proiecte destinate încadrării în muncă a șomerilor apare prima dată în Jurnal Social.

În Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 447/5.V.2022, a fost publicat Ordinul Ministrului muncii și solidarității sociale Nr. 743/4 mai 2022, referitor la modalitatea de decontare a sumelor de bani acordate angajatorilor pentru adaptarea rezonabilă la locul de muncă pentru persoanele cu dizabilități încadrate în muncă ca urmare a implementării proiectului „Facilitarea inserției pe piața muncii a persoanelor cu dizabilităţi”  POCU/605/3/1/130164, informează Autoritatea  Națională  pentru  Protecția Drepturilor Persoanelor  cu Dizabilități (ANPDPD).

Autoritatea  Națională  pentru  Protecția Drepturilor  Persoanelor  cu  Dizabilități, în parteneriat  cu  Agenția   Națională  pentru   Ocuparea   Forței  de  Muncă, implementează proiectul ”Facilitarea inserției pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități”, Cod MySMIS2014+: 130164, proiect cofinanțat în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020, Axa prioritară 3 – Locuri de muncă pentru toți, Obiectivul specific 3.1. Creșterea ocupării șomerilor și a persoanelor inactive, cu accent pe șomerii de lungă durată, lucrătorii vârstnici (55-64 ani), persoanelor cu dizabilități, persoanelor cu nivel redus de educație. Durata proiectului  este de 36 luni, iar obiectivul general este reprezentat de asigurarea accesului  persoanelor  cu  dizabilități,  în  condiții  de  egalitate cu ceilalți, la mediul fizic, informațional  și  comunicațional, în  vederea  creșterii  șanselor  de  ocupare și a  ponderii persoanelor cu dizabilități angajate pe piața liberă a muncii.

Potrivit ANPDPD, rezultatele așteptate ale proiectului sunt: 7000 persoane cu dizabilități informate și consiliate în vederea angajării, 200 persoane cu dizabilități, non-NEET pentru care se finanțează subvenții conform art.80 și  art. 85  din Legea nr. 76/2002  privind  sistemul  asigurărilor pentru  șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, 200 spații de muncă adaptate, o campanie de informare a beneficiarilor cu privire la achiziționarea produselor asistive, solicitări de decontare a voucherului, vouchere decontate.

Conform Ordinului nr. 743/2022 , apărut în Monitorul Oficial, beneficiază de decontarea sumelor de bani pentru adaptarea rezonabilă la locul de muncă, angajatorii care au încadrat în muncă pe perioadă nedeterminată cel puțin o persoană cu dizabilităţi care beneficiază de măsuri pentru stimularea ocupării forței de muncă vizând creşterea şanselor de ocupare, fiind înregistrată la agenția județeană de ocupare a forței de muncă/Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă București și care face parte din grupul țintă al proiectului.

,,Angajatorul care beneficiază de decontarea sumelor de bani în vederea adaptării rezonabile la locul de muncă pentru persoana cu dizabilități are obligația de a asigura menținerea raporturilor de muncă sau de serviciu ale acesteia pentru o perioadă de minim 12 luni. În cazul în care angajatorul beneficiază cumulativ de măsurile de stimulare a angajatorilor finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, și de sprijin sub forma decontării sumelor de bani pentru adaptarea rezonabilă la locul de muncă, obligația de  a asigura menținerea raporturilor de muncă sau de serviciu este pentru o perioadă de 18 luni”, scrie în noul ordin.

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap specifică ce înseamnă conceptul de ,,adaptare rezonabilă la locul de muncă”. Ușor modificată în 2020, definiția acestuia este „totalitatea modificărilor făcute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă al persoanei cu handicap; presupune modificarea şi/sau adaptarea programului de lucru în conformitate cu potenţialul funcţional al persoanei cu handicap, achiziţionarea de echipament asistiv, dispozitive şi tehnologii asistive şi alte măsuri asemenea”.

Pentru a cere decontarea sumelor de bani utilizate pentru adaptarea rezonabilă la locul de muncă, angajatorul trebuie să aibă cel puțin o persoană cu dizabilități încadrată în muncă și trebuie să facă dovada finalizării adaptării rezonabile la locul de muncă pentru persoana cu dizabilități încadrată în muncă.

Totodată, angajatorul poate solicita decontarea sumelor de bani pentru adaptarea rezonabilă la mai multe locuri de muncă, cu condiția ca pentru fiecare dintre acestea să existe cel puțin o persoană cu dizabilități încadrată în muncă.

„Adaptarea rezonabilă la locul de muncă se realizează conform nevoilor specifice ale persoanei cu dizabilități încadrată în muncă în condițiile art. 4, numai cu consultarea acesteia, indiferent de domeniul de activitate al angajatorului”, mai scrie în actul normativ.

Potrivit sursei citate, valoarea maximă decontată pentru adaptarea rezonabilă la un loc de muncă este 15.900 lei fără TVA. Contravaloarea TVA este suportată de către angajator.

Sunt prinse în ordin, totodată, și cheltuielile eligibile, care se cuprind de la reabilitarea/modernizarea clădirilor, inclusiv a spaţiilor interioare pentru persoane cu dizabilităţi, de exemplu toalete accesibilizate (instalații, echipamente, utilaje, avize, proiectare, inginerie), până la achiziția de laptopuri, multifuncționale, tablete ș.a.m.d.

În cazul în care se cumpără echipamente, trebuie respectate însă anumite plafoane (TVA-ul va fi suportat de angajator):

a) laptop/notebook — 4.000 lei inclusiv TVA;

b) computer desktop — 3.500 lei inclusiv TVA;

c) videoproiector — 2.500 lei inclusiv TVA;

d) imprimantă — 3.000 lei inclusiv TVA;

e) multifuncțională — 12.000 lei inclusiv TVA;

f) tabletă — 900 de lei inclusiv TVA.

Informații suplimentare se pot obține de luni-joi 8.00-16.30 și vineri 8.00-14.00 la telefon 0728.937.973, Giosan Florin sau la adresa de email asistive@anpd.gov.ro.

Puteți consulta mai jos noul ordin.

Articolul Decontarea sumelor de bani pentru angajarea persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

În data de 25 martie 2019, a avut loc webinarul ,,Accesul universal la încadrarea în muncă”, cea de-a opta sesiune dintr-un ciclu de 12 seminarii, organizat de proiectul european ,,Bridging the Gap II” ((BtG-II).

Consiliul Național al Dizabilității din România a fost reprezentat la webinar de Lavinia Elena Niculicea.

BtG-II urmărește să contribuie la incluziunea socio-economică, egalitatea și nediscriminarea persoanelor cu dizabilități prin instituții și politici mai incluzive și responsabile. Webinarul a fost disponibil în engleză, franceză și spaniolă, oferindu-le participanților posibilitatea de a se angaja într-un dialog interactiv.

Webinarul a evidențiat barierele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități și accesul acestora la muncă, cum ar fi lipsa oportunităților de educație și formarea egală, stereotipurile culturale și accesibilitatea informațiilor și a mediului fizic. Această sesiune a analizat, de asemenea, strategiile și măsurile de incluziune a persoanelor cu handicap, ce pot fi luate pentru a promova oportunitățile de angajare și de progres în carieră pentru persoanele cu dizabilități. Printre acestea se numără includerea planurilor naționale de dezvoltare pe baza nevoilor persoanelor cu handicap, stabilirea programelor de sprijin pentru ocuparea forței de muncă, microfinanțarea și asigurarea accesului la informații.

Conform Convenției privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD), persoanele cu dizabilități au dreptul de a lucra în condiții egale cu ceilalți. Articolul 27 din CRPD solicită statelor părți să ia măsurile adecvate pentru a proteja și promova realizarea dreptului la muncă al persoanelor cu dizabilități, inclusiv interzicerea discriminării pe bază de handicap în toate aspectele legate de ocuparea forței de muncă. Încadrarea în muncă este esențială pentru susținerea mijloacelor de trai, precum și un factor crucial pentru includerea în societate. A avea un loc de muncă este o trăsătură esențială a existenței umane, iar în multe societăți capacitatea de a lucra este privită ca fiind una dintre cele mai importante modalități prin care oamenii își pot aduce contribuțiile individuale în cadrul comunității lor. Chiar dacă există legi naționale și internaționale și în ciuda angajamentului organizațiilor internaționale și al organizațiilor persoanelor cu dizabilități (DPOs), persoanelor cu handicap din întreaga lume continuă să li refuze dreptul la muncă. Integrarea strategiilor de incluziune a persoanelor cu dizabilități în procesele de dezvoltare existente este o modalitate de a asigura drepturile persoanelor cu dizabilități în ceea ce privește munca și angajarea.

Stefan Trömel, Specialist Senior pentru persoanele cu dizabilități la ILO (Organizația Internațională a Muncii), a vorbit în cadrul webinarului despre incluziunea persoanelor cu dizabilități în vederea asigurării dreptului la muncă și încadrarea în muncă a acestora.

 ,,Termenul «în condiții egale cu ceilalți» este deosebit de relevant, în contextul ocupării forței de muncă, deoarece nimeni nu are dreptul absolut de a lucra. Există o mulțime de oameni cu și fără handicap, un număr mai mare de persoane cu dizabilități decât persoane fără dizabilități care nu lucrează și sunt șomeri din mai multe motive. Astfel, în comparație cu unele dintre celelalte drepturi pe care le puteți vedea în Convenție, cum ar fi dreptul la educație sau la dreptul la sănătate, în care guvernele ar trebui să impună accesul la aceste drepturi, în contextul ocupării forței de muncă, dreptul la muncă este mult mai dificil de realizat, pentru că există și alți factori care intervin. De asemenea, există o anumită limitare a dreptului la muncă în comparație cu unele dintre celelalte drepturi în ceea ce privește ce pot face statele. Celălalt element important care trebuie luat în considerare este faptul că, abilitatea noastră de a promova angajarea persoanelor cu handicap și o bună ocupare a forței de muncă, nu orice muncă, depinde foarte mult de educație”, a menționat el.

Stefan Trömel a mai precizat că, dacă persoana cu handicap, ca orice alt cetățean, nu are o educație bună, are foarte puține oportunități de a-și găsi un loc de muncă. În cazul în care există multe bariere în ceea ce privește accesul la informații, accesul în clădiri, accesul la locul de muncă, dacă existe obstacole în calea transportului, toate aceste elemente fac dificilă găsirea unui loc de muncă pentru persoanele cu handicap. De asemenea, faptul că multe persoane cu dizabilități sunt încă limitate în capacitatea lor juridică, nu pot semna în mod corespunzător un contract și altcineva va trebui să semneze în numele lor, contribuie la sporirea problemelor.

,,Există și alte elemente ale Convenției ONU, care sunt relevante și din perspectiva ocupării forței de muncă. În prezent, în multe țări, nu avem statistici bune privind angajarea persoanelor cu handicap și sunt foarte rare anchetele regulate efectuate cu accent pe persoanele cu dizabilități. Astfel, există o legătură clară, bineînțeles, cu articolul 31 al CRPD, care solicită statelor să furnizeze informații statistice. Cu toate acestea, informațiile statistice disponibile arată că există, în mod clar, o problemă în ceea ce privește angajarea persoanelor cu handicap. În mod evident, există un nivel mai ridicat al șomajului, deși într-adevăr, diferența nu este atât de mare în ceea ce privește nivelul șomajului, ci este în ceea ce privește nivelul de activitate, ceea ce înseamnă că, în special în țările mai dezvoltate, există mai mulți oameni cu dizabilități care nici măcar nu caută un loc de muncă, din mai multe motive, cum ar fi descurajarea, dezavantajele, un sistem de protecție socială prost conceput, astfel încât există o serie de elemente care explică de ce o persoană cu dizabilități este șomeră și inactivă.

Există o idee întâlnită în societate, nu doar în rândul angajatorilor și al mass-mediei, ci uneori chiar în rândul persoanelor cu dizabilități și al familiilor lor, că handicapul este aproape egal cu incapacitatea de a munci. Cred că trebuie schimbată această atitudine. Trebuie să clarificăm faptul că atunci când sunt făcute ajustări adecvate la locul de muncă, marea majoritate a persoanelor cu handicap vor putea să lucreze și vor munci la un nivel similar cu cel al persoanelor fără dizabilități”, a concluzionat Stefan Trömel.

Articolul Webinarul ,,Accesul universal la locuri de muncă” apare prima dată în Jurnal Social.

Tinerii reprezintă viitorul societății. Însă ei sunt segmentul social cel mai afectat de criză, din cauza perioadei tranzitorii din viață pe care o traversează, a lipsei de experiență profesională, a educației nepotrivite, a protecției sociale adesea limitate și a condițiilor de muncă precare. În plus, unii tineri sunt expuși riscului de discriminare și de excluziune socială.

Potrivit unui document UE, la ora actuală în Uniunea Europeană există 7,5 milioane de NEETs (adică tineri care nu au depășit nivelul de învățământ secundar inferior și au abandonat timpuriu învățământul și formarea), reprezentând 12,9 % dintre tinerii europeni, cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani.

În februarie 2013, Consiliul European a hotărât să creeze ,,Garanția pentru tineret” un program care își propune să combată șomajul în rândul tinerilor, asigurându-se că orice tânăr cu vârsta sub 25 de ani primește o ofertă de bună calitate de angajare, în termen de 4 luni de la absolvirea învățământului obligatoriu sau de la pierderea locului de muncă. Oferta trebuie să constea dintr-un contract de muncă, uncenicie ori stagiu sau un curs de formare continuă, adaptată la nevoile și situația fiecăruia.

Toate statele membre s-au angajat să implementeze ,,Garanția pentru tineret” în cadrul unei Recomandări a Consiliului din aprilie 2013. În România, planul de implementare a Garanției a fost aprobat pe 13 iulie 2017.

,,Garanția pentru tineret” este finanțată de la bugetul UE prin intermediul Fondului Social European și al Inițiativei Locuri de Muncă pentru Tineri. Acest program a devenit o realitate în țările UE și a ajutat la îmbunătățirea vieților a milioane de tineri europeni. Din 2014, peste 5 milioane de tineri s-au înregistrat în sisteme de ,,Garanții pentru tineret” în fiecare an, iar peste 3,5 milioane de tineri au acceptat o ofertă de muncă, educație continuă, stagiu sau ucenicie.

Cele mai recente rapoarte evidențiază practici concrete privind aspectele cheie ale ,,Garanției pentru tineret”. Aceste rapoarte se bazează pe experiența de la fața locului, după cinci ani de implementare a garanției în UE.

Chiar dacă funcționarea pieței muncii s-a îmbunătățit în mod considerabil, încă sunt tineri care se confruntă cu multiple obstacole în calea ocupării forței de muncă, cum ar fi persoanele cu dizabilități sau migranții.

Raportul privind măsurile de activare, în rândul tinerilor aflați în situații vulnerabile, prezintă practici promițătoare care sprijină tinerii cu nevoi mai specifice – pentru a se asigura că aceștia nu vor rămâne în urmă.

Pentru unii tineri, problemele legate de sănătate sau de locuințe ar trebui să fie abordate mai întâi, înainte de intrarea pe piața muncii, care necesită o cooperare puternică între furnizorii de servicii. Pentru alții, e important ca încrederea să le fie construită. În acest context, sprijinul individualizat și consilierea tineretului în parteneriat cu ONG-urile sunt cele mai eficiente, deoarece ele împuternicesc tinerii, creând un sentiment de proprietate și angajament față de integrarea lor.

Raportul arată, de asemenea, că flexibilitatea este esențială, de exemplu, ajustarea obiectivelor sau abordărilor în cazul în care tânărul nu se implică bine într-o intervenție.

Intervenția timpurie și măsurile de sprijin în favoarea integrării tinerilor sunt esențiale. În multe cazuri, sunt necesare reforme structurale, cum ar fi îmbunătățirea sistemelor de educație și formare profesională. Bugetele naționale trebuie să acorde prioritate integrării tinerilor pe piața muncii. A investi în tineri înseamnă a investi în viitorul nostru.

Articolul ,,Garanția pentru tineret” – un program care urmărește să combată șomajul în rândul tinerilor apare prima dată în Jurnal Social.