Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Dunja Mijatović, a transmis o scrisoare conducerii Senatului României și a Comisiei pentru Drepturile Omului din cadrul Senatului, cu referire la procesul de alegere a unui nou președinte pentru Consiliul de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD).

Aceasta subliniază în repetate rânduri, în cadrul scrisorii, asupra importanței respectării criteriului independenței în procesul de selecție și solicită ca mesajul său să ajungă atât la membrii Comisiei, dar și pe masa fiecărui senator care va avea un vot de dat pe acest subiect.

Comisarul observă că, în conformitate cu o serie de standarde internaționale relevante pentru funcționarea Consiliului de monitorizare, este necesar un proces de numire transparent, incluziv și bazat pe merit, pentru a asigura independența și încrederea publicului în conducerea Consiliului la nivel național: „Conducerea Consiliului de monitorizare ar trebui să se bucure de sprijinul și încrederea ONG-urilor, cu care această instituție este menită să lucreze îndeaproape”

 Mai jos redăm scrisoarea:

Stimate președinte al Senatului,

președinte al Comisiei pentru drepturile omului,

În calitate de comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei , mandatul meu este să încurajez respectarea eficientă a drepturilor omului în toate cele 47 de state membre ale Consiliului Europei. În acest scop, o parte importantă a activității mele constă în dialogul cu guvernele și parlamentele statelor membre și sprijinirea acestora  în ceea ce privește punerea în aplicare a drepturilor omului. În acest sens, acord o atenție specială protecției drepturilor persoanelor cu dizabilități, în special prin implementarea efectivă a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD). De asemenea, acesta a fost unul dintre subiectele abordate în timpul vizitei mele în România, în noiembrie 2018 și în raportul pe care l-am publicat în urma vizitei.

În acest context, vă scriu cu privire la viitoarea numire a noului președinte al Consiliului de monitorizarea a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități (Consiliul de monitorizare). Aș dori să profit de această ocazie pentru a vă atrage atenția asupra unor principii cheie care, în opinia mea, ar trebui respectate în cursul acestui proces în vederea asigurării conformității cu standardele internaționale și cu Legea nr. 8/2016 privind stabilirea mecanismelor prevăzute de CRPD.

Ca o condiție centrală, articolul 33 alineatul (2) din CRPD impune ca mecanismele instituite pentru a promova și monitoriza punerea în aplicare a Convenției să fie independente. Prin urmare, prevede obligația statelor de a ține seama, la desemnarea unor astfel de mecanisme, de principiile referitoare la statutul și funcționarea instituțiilor naționale de protecție și promovare a drepturilor omului, cunoscute și sub numele de „Principiile de la Paris” (Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 48/134 din 20 decembrie 1993). Recomandarea CM / Rec (2021) 1 a Comitetului de Miniștri către statele membre ale Consiliului Europei subliniază în continuare importanța vitală ca orice instituție pentru drepturile omului să fie înființată și să funcționeze în deplină conformitate cu standardele minime stabilite în Principiile de la Paris.

Principiile de la Paris conțin un set de standarde recunoscute la nivel internațional cu privire la credibilitatea, independența și eficacitatea instituțiilor naționale pentru drepturile omului. Acestea cer, în special, ca astfel de instituții să fie independente și să aibă o cooperare eficientă cu diferite părți interesate, inclusiv ONG-uri care lucrează în domeniul drepturilor omului. Această condiție crucială este, de asemenea, încorporată în articolul 33 alineatul (3) din CRPD, care impune ca societatea civilă, în special persoanele cu dizabilități și organizațiile lor reprezentative să fie implicate și să participe pe deplin la procesul de monitorizare.

În raportul meu privind vizita efectuată în țara dvs, menționat anterior, am identificat o serie de bariere sistemice în calea protecției eficiente a drepturilor persoanelor cu dizabilități în România. Deficiențele în ceea ce privește funcționarea structurilor naționale ale drepturilor omului, care au condus la importante lacune în monitorizarea punerii în aplicare a legislației naționale pentru protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități și a CRPD, au reprezentat o provocare distinctă. În mod deosebit, am constatat că activitatea și procedurile Consiliului de monitorizare au fost lipsite de transparență, inclusiv în ceea ce privește relațiile sale cu societatea civilă. În această privință, am fost îngrijorată în special de reducerea, în ultimii ani, a spațiului acordat ONG-urilor în vederea monitorizării situației persoanelor cu dizabilități care trăiesc în instituții. Deși, Consiliul de monitorizare este mandatat în mod specific prin Legea nr. 8/2016 pentru a facilita accesul ONG-urilor la instituțiile rezidențiale pentru persoanele cu dizabilități și la spitalele și secțiile de psihiatrie, sunt îngrijorată de faptul că, în practică, această dispoziție este adesea încă nerespectată.

După cum știți, persoanele cu dizabilități care trăiesc în instituții sunt expuse în mod special la încălcări grave ale drepturilor omului. O serie de rapoarte, inclusiv ale predecesorilor mei și ale altor instituții internaționale și naționale, precum și ale ONG-urilor, au arătat vulnerabilitatea extremă a acestor persoane, cărora le lipsește, cel mai adesea, orice cale de recurs atunci când devin victime ale unor astfel de încălcări. În această privință, rolul esențial referitor la accesul ONG-urilor la instituții a fost recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv în hotărârea sa de referință din 17 iulie 2014 în Cazul Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României. Curtea a constatat că, dacă nu ar fi fost implicarea ONG-urilor, cazul domnului Câmpeanu nu ar fi fost niciodată adus la cunoștința autorităților, fie ele naționale sau internaționale. Mai mult, fără reprezentarea furnizată de ONG-ul solicitant în fața autorităților naționale și a Curții, exista riscul ca statul să nu fie tras la răspundere.

Ca o condiție suplimentară, principiile de la Paris impun ca instituțiile naționale pentru drepturile omului să aibă un proces de alegere inclusiv și transparent  a noului președinte. Înțeleg că Legea nr. 8/2016 reflectă această cerință, stipulând că persoanele candidate la funcția de președinte al Consiliului de monitorizare sunt propuse de ONG-uri și că președintele este numit de Senat, ținând cont de opinia Comitetului său pentru drepturile omului. În mod crucial, legea impune ca cei care candidează să aibă expertiză în domeniul drepturilor omului, în special în domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilități.

Aceste condiții sunt, prin conceperea și efectele lor, inseparabile și interdependente. Acest lucru este exprimat și în Observațiile generale (G.O.) privind orientările interpretative referitoare la Principiile de la Paris, adoptate în 2018, de Subcomitetul pentru Acreditare al Alianței Globale a Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului (GANHRI), o instituție parteneră a Națiunilor Unite.

Subcomitetul a subliniat în G.O.1.8, ca o cerință esențială a Principiilor de la Paris, că un proces care promovează selecția bazată pe merite și asigură pluralismul este necesar pentru a asigura independența și încrederea publicului în conducerea superioară a unei instituții naționale pentru drepturile omului. Sunt ferm convinsă că succesul Consiliului de monitorizare, inclusiv monitorizarea eficientă de către acest organism a situației persoanelor cu dizabilități care trăiesc în centre rezidențiale, depinde îndeaproape de respectarea acestor principii. În special, conducerea Consiliului de monitorizare ar trebui să se bucure de sprijinul și încrederea ONG-urilor, cu care această instituție este menită să lucreze îndeaproape. Am încredere că veți face tot ce vă stă în putință pentru a folosi acest moment important în scopul de a vă asigura că principiile menționate mai sus sunt respectate.

O respectare scrupuloasă a acesteia este indispensabilă, în opinia mea, pentru protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități, în conformitate cu angajamentele internaționale ale României. Aș fi recunoscător dacă ați putea, de asemenea, să vă asigurați că toți membrii Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, precum și Senatul, primesc o copie a acestei scrisori.

Cu respect, Dunja Mijatović

Articolul Alegerea unui nou președinte al Consiliului de monitorizare ar trebui să fie o oportunitate pentru a consolida drepturile persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) l-a propus pe domnul Gheorghe Virgil Lazăr pentru postul de președinte al Consiliului de monitorizare a implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

Gheorghe Virgil Lazăr, în vârstă de 54 de ani, activează în domeniul organizațiilor neguvernamentale ale persoanelor cu dizabilități de peste 15 ani. În toată această perioadă s-a implicat activ în promovarea și apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități. Este absolvent al Facultății de Drept, specializarea Drept, fiind șef de promoție al unei grupe compuse din 64 de absolvenți, toți ceilalți fiind persoane fără dizabilități. Timp de 20 de ani, Gheorghe Virgil Lazăr a lucrat ca asistent medical la Spitalul Județean Brașov.

Gheorghe Virgil Lazăr povestește că dizabilitatea i-a apărut în fragedă copilărie, după vârsta de 6 luni, în urma unui tratament la care a fost prescrisă o doza prea mare de antibiotic. Viața sa conștientă a început practic după pierderea a peste 90% din vedere. Astfel, el nu a reușit să facă diferența între vederea considerată normală și restul de vedere care i-a rămas.

,,Pentru mine aceasta a reprezentat la acea vreme normalitatea, am început să conștientizez faptul că nu văd ca alți copii în momentul interacțiunii cu aceștia la joacă, la gradiniță și la școală. Eșecuri au fost mai multe, am încercat și eu ca orice copil să joc fotbal ori să merg pe bicicletă, activități care nu prea mi-au reușit. În ceea ce privește realizarile, cea mai importantă a fost că până în clasa a VIII-a am fost premiant într-o clasă din învățământul obișnuit, aceasta compensând într-un fel eșecurile despre care aminteam”, mărturisește Gheorghe Virgil Lazăr.

Dizabilitatea l-a ambiționat și i-a dat forța să transforme provocările în oportunități de a se implica și de a lupta pentru drepturile persoanelor cu handicap.

În anul 2005, Gheorghe Virgil Lazăr a fost ales în funcția de președinte al Asociației Nevăzătorilor din România – Filiala Brașov, iar din anul 2010 acesta deține și funcția de vicepreședinte la nivel național al organizației, fiind responsabil cu domeniul Resurse umane, incluziune și accesibilitate. Pe parcursul întregii sale activități profesionale, el a avut ocazia să valorifice cu succes calitățile manageriale de decizie și actiune.

,,Din anul 2005 am condus și coordonat activitatea Filialei Brasov a A.N.R. încercând să înființez noi servicii pentru persoanele cu dizabilități vizuale, în completarea celor oferite de organizație în mod tradițional. Astfel, constatând o nevoie existentă la nivelul comunității nevăzătorilor din județul Brasov, am reușit realizarea unui parteneriat public-privat, care s-a concretizat, prin înființarea primului Centru din România pentru readaptarea funcțională a deficienților de vedere tardivi, în anul 2009”, a precizat el.

Gheorghe Virgil Lazăr spune că a reușit, în anul 2010, înfiintarea unei unități protejate cu 100% angajați persoane cu dizabilități, oferind cinci locuri de muncă. În această perioadă a consiliat și îndrumat un număr însemnat de persoane, în vederea obținerii drepturilor prevăzute în legislația generală și cea specială privind persoanele cu dizabilități, inclusiv prin inițierea unor acțiuni în justiție atunci când au fost epuizate căile administrative.

,,M-am implicat direct în demersurile de apărare a dreptului de liberă practică a maseurilor nevăzători, inițiate de către Asociația Nevăzătorilor din România, acest drept fiind pus în pericol de un standard discriminatoriu, așa cum a constatat Consiliul Național pentru combaterea discriminării. Pledoariile mele în fața Instanței, în calitate de vicepreședinte al ANR, atât la Curtea de Apel București, cât și la Înalta Curte de Casație și Justiție, au dus la soluționarea favorabilă a demersurilor organizației, în sensul păstrării dreptului de liberă practică pentru maseurii nevăzători”, a afirmat Gheorghe Virgil Lazăr.

Întrebat ce crede despre activitatea și realizările Consiliului de Monitorizare, el a răspuns: ,,Nu am auzit despre realizările acestuia nici în mass-media, nici la întâlnirile cu organizațiile care activează în domeniul social la care particip în mod regulat. Am încercat să obțin informații de pe site-ul instituței, dar, din păcate, materialele publicate acolo sunt insuficiente, iar 90% dintre acestea sunt în formate inaccesibile pentru persoanele cu dizabilități vizuale”.

Ca persoană care a cunoscut dizabilitatea, mai întâi din viață, și mult mai târziu din manuale, care oricât de bine documentate și elaborate ar fi, nu se pot compara cu experiențele din viața reală, Gheorghe Virgil Lazăr pune un accent deosebit pe importanța acordată muncii sale și pe scopul declarat de a obține rezultate palpabile în procesul de îmbunătățire al nivelului de viață al persoanelor cu dizabilități, dar mai ales pentru garantarea, nu doar protejarea drepturilor acestor persoane, astfel ca ele să se bucure pe deplin de toate libertățile și drepturile fundamentale ale omului și să-și asume obligații în condiții de egalitate cu toți cetățenii.

,,În cazul in care Senatul Romaniei îmi va acorda încrederea și va hotarî numirea mea în funcția de președinte al Consiliului de monitorizare a implementarii Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, aș trece cât mai urgent posibil la măsuri concrete de punere în practică a prevederilor Convenției, nu numai în institutiile supuse monitorizării, ci și prin intermediul punctelor de contact din cadrul ministerelor prevăzute în legea 8/2016”, adaugă Gheorghe Virgil Lazăr.

Gheorghe Virgil Lazăr consideră că garantarea respectării drepturilor fundamentale și specifice, precum și îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități, aflate în instituțiile supuse monitorizării prevăzute în Legea nr. 8/2016, dar nu numai, poate fi realizată, ținându-se cont de următoarele priorități: creșterea numărului vizitelor în instituțiile supuse monitorizării, atât al celor programate, cât și al celor inopinate; colaborarea mai bună cu organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități și organizațiile care desfășoară programe de apărare a drepturilor persoanelor cu dizabilități, facilitând implicarea acestora în procesul de monitorizare; colaborarea cu autoritățile centrale și locale care au în subordine instituții supuse monitorizării în vederea identificării de soluții privind dezinstituționalizarea persoanelor cu dizabilități, în cazurile în care situația acestora o permite; intensificarea colaborării cu punctele de contact înființate prin lege, pentru o mai bună coordonare a activității Consiliului, în vederea implementarii pe deplin a convenției; transparentizarea activității Consiliului, inclusiv prin accesibilizarea site-ului instituției, așa cum prevede Legea 448/2006 și Ordinul normativ 189/2013, dar și printr-o mai bună comunicare cu mass-media și societatea civilă.

,,Printr-o mai bună colaborare cu punctele de contact se pot obține rezultate concrete și pe alte planuri, de exemplu, accelerarea procesului de accesibilizare a mediului fizic, informațional și comunicațional, așa cum este prevăzut în convenție, dar și în Legea 448/2016 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, întrucât, deși au trecut 15 ani de la intrarea în vigoare a respectivului act normativ, stadiul accesibilizării în țara noastră este încă la un nivel foarte scăzut”, punctează Gheorghe Virgil Lazăr.

Articolul Gheorghe Virgil Lazăr: Nu am auzit despre realizările Consiliului de monitorizare, nici în mass-media, nici la întâlnirile cu organizațiile care activează în domeniul social apare prima dată în Jurnal Social.

Receptăm cu îngrijorare continuarea jocurilor politice în jurul Consiliului de Monitorizare a implementării Convenției ONU a persoanelor cu dizabilități, care deși prin legea nr. 8/2016 e definit ca ”autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică”, este ținta unor aranjamente politice menite să ducă în funcții persoane tributare politic și nu profesioniști apți să asigure funcționarea Consiliului, în scopul pentru  care a fost înființat.

Aseară mass media ne-a surprins publicând despre intenția unor politicieni de a subordona Consiliul de Monitorizare, instituției Avocatul Poporului.

Față de această intenție precizăm:

1.      Consiliul de Monitorizare poate fi eficient numai dacă va avea conducere profesionistă neangajată politic

După ce timp de patru ani un troc politic a ținut în funcție o conducere ineficientă, în loc să fie înțeles faptul că doar un om dedicat, profesionist în domeniul dizabilității și protejării drepturilor persoanelor cu dizabilități, bun organizator și mai ales fără datorii politice poate garanta eficiența Consiliului de Monitorizare, se încearcă o nouă schemă de subordonare. Ideea că acest Consiliu nu e cunoscut și eficient e consecința numirilor politice de incompetenți. Pentru ca persoanele cu dizabilităţi închise în instituţii să fie cu adevărat protejate împotriva oricăror abuzuri, Consiliul de Monitorizare trebuie eficientizat prin depolitizare și profesionalizare, nu desființare sau subordonare.

Acest punct de vedere l-am susținut și în întâlnirea cu dna Anca Dragu, președinta Senatului, căreia i-am solicitat ca Senatul să asigure reguli de finanțare predictibile și transparente, autonomia Consiliului, și o structură de putere care să nu permită reprezentanților guvernului cu drept de vot să influențeze alegerea sau deciziile conducerii acestuia.

Actuala propunere de comasare a Consiliului de Monitorizare cu Instituţia Avocatului Poporului sau subordonarea primului celui de-al doilea va fi, din contra, o garanție a politizării în continuare, știut fiind că instituția Avocatul Poporului este ținta aceluiași interes politic precum Consiliul.

Mai mult, Avocatul Poporului se numește prin votul majorității parlamentare, președintele Consiliului de Monitorizare este numit în urma candidaturii analizate de Comisia pentru Drepturile Omului din Senat, candidaturile fiind propuse de ONG-urile persoanelor cu dizabilități și/sau care luptă pentru drepturile acestora.

Așadar prin această subordonare/comasare, societatea civilă pierde posibilitatea de a propune candidați cu adevărat profesioniști și capabili.

2.  Nu putem accepta o modificare ce ar duce la pierderea calității procesuale active în apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități şi a implicării pe deplin a societăţii civile

Prin legea sa de organizare, Avocatul Poporului se POATE sesiza la petiții, POATE să ceară documente de la autorități sau chiar să meargă în vizite neanunțate dar nu POATE facilita accesul, anunţat sau inopinat, al reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale în instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) din Legea 8/2016, în scopul monitorizării respectării drepturilor lor, pentru a asigura persoanelor cu dizabilităţi o reprezentare independentă în faţa unei instanţe sau în faţa oricărui alt organism independent, organizaţiile neguvernamentale menţionate au calitate procesuală activă în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acestor persoane.

Așadar, din nou monitorizarea societății civile asupra modului în care sunt respectate drepturile persoanelor cu dizabilități instituționalizate nu ar fi posibilă, ceea ce contravine ideii de bază a Convenției ONU a drepturilor persoanelor cu dizabilități.

3.      Consiliul de Monitorizare se concentrează pe respectarea implementării Convenției și Avocatul Poporului pe apărarea drepturilor cetățenilor în general

Riscul ca prin comasarea sau subordonarea Consiliului de Monitorizare, problema ce face obiectul de lucru al acestuia, să se piardă printre celelalte este major. Acestuia i se asociază riscul ca o problemă specifică să fie gestionată de persoane total nepregătite.  Chiar dacă Avocatul Poporului are adjuncți cu responsabilități pe domeniu, o studiere a CV-urilor acestora ne lămurește exact că nu există persoane cu competențe pe drepturile persoanelor cu dizabilități și sprijinul ce trebuie acordat acestora.

Acestea sunt doar primele trei contraargumente care fac noua încercare de a organiza Consiliul de Monitorizare una nepotrivită cu care nu putem sa fim de acord. Nicio invocare a rentabilității nu stă în fața nevoii de a funcționa în bune condiții și exact pentru scopul în care a fost realizat acest Consiliu:  apărarea şi protejarea împotriva încălcării drepturilor omului a unora dintre cei mai vulnerabili şi ascunşi membrii ai societăţii, persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate sau internate în spitalele de psihiatrie.

Reiterăm solicitarea noastră către grupurile politice de a nu împiedica autoreprezentarea și autoreglementarea pe care societatea civilă a propus-o în delegarea candidaților pentru Consiliul de Monitorizare, așa cum noi nu atingem în niciun fel dreptul reprezentanților noștri aleși de a supune selecției candidații pe care noi îi delegăm.

Semnatarii acestui comunicat sunt:

CRJ- Centrul pentru Resurse Juridice

FONSS- Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale

FDSC- Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Asociaţia TONAL, Sibiu

CNDR- Consiliul Național al Dizabilității din România

Rețeaua DizabNET

FEDRA- Federaţia pentru Drepturi şi Resurse pentru Persoanele cu Tulburări din Spectrul Autist

Federația ONG-urilor din Transilvania

Asociația Necuvinte

Fundația ”Alături de Voi” România

Fundația Corona Iași 

Fundația de Abilitare Speranța, Timișoara

Asociația Ceva de Spus, Timișoara

Fundația “Pentru Voi” Timișoara

Fundația Centrul de Mediere și Securitate Comunitară

Asociația Romanian Women’s Lobby

ActiveWatch

Asociația Pro ACT Suport

ANCAAR Iași

Fundația Tanner România

Fundația Serviciilor Sociale Bethany

Fundația Tanner România Mission

Fundația Star Of Hope România

Asociația “Sprijinirea Integrării Sociale” -ASIS

Asociația Ancora Salvării Iași

Centrul de Dezvoltare Socială Iași

ASPNS Luceafărul Neamț

Organizația Institutul Bucovina Soceava

Asociația 4 Change

Asociația Centrul Diecezan Caritas Iași

Asociația Bunul Samaritean Nicorești, Galați

Articolul Acceptăm doar dialogul constructiv! apare prima dată în Jurnal Social.

În data de 3 noiembrie, 2020,  a avut loc ședința online organizată de Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, din cadrul Senatului, în care s-a dezbătut Raportul de activitate al Consiliului de Monitorizare a implementării Convenției privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (înființat în baza Legii nr. 8/2016), pe anul 2019. La sfârșitul ședinței, senatorii prezenți la ședință au respins în unanimitate raportul de activitate al Consiliului de Monitorizare și au propus alegerea unei noi conduceri. Urma ca, pe 11 noiembrie, Plenul Senatului să dea un vot final.

Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, din cadrul Senatului, a constatat nerespectarea prevederilor legale prevăzute în Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică și Legea nr. 54/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, în sensul că nu a fost publicate pe site-ul instituției raportul de activitate pentru anul 2019,  în vederea analizării de către societatea civilă și toate actele normative. De asemenea, nu există minute ale ședințelor efectuate în cadrul Consiliului de monitorizare și un program pentru audiențe, organigrama și Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de monitorizare nu sunt actualizate, iar reprezentarea societății civile prin experții independenți nu este publicată pe site.

Un aspect important este faptul că mandatul domnului Gheorghe Aștileanu, fostul vicepreședinte al Consiliului de Monitorizare, a expirat din aprilie. Așadar, de mai bine de 6 luni, Comisia de Monitorizare nu are vicepreședinte, fiind încălcată Legea 8/2016.

Pe data de 30 iunie 2020, Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, din cadrul Senatului a audiat candidații pentru funcția de vicepreședinte a Consiliului de Monitorizare. Aceștia au susținut un test oral și unul scris din prevederile convenției  ONU,  Legea 8/2016  și Regulamentul de funcționare al Consiliului de Monitorizare. De peste 4 luni, rezultatele concursului nu au fost afișate.

Domnul Aștileanu subliniază lipsa de transparență cu privire la rezultatul concursului și lipsa unui vicepreședinte, precizând că din 1 iulie așteaptă votul de validare din Plenul Senatului.

La rândul său, domnul Mihai Lungu, candidat la funcția de vicepreședinte al Consiliului de Monitorizare,  consideră că, prin amânarea numirii unui vicepreședinte, situația persoanelor cu dizabilități instituționalizate este îngreunată.

,,Pe 30 Iunie 2020, am fost audiat de Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi din Senat, având contracandidat pe dl. Gheorghe Aștileanu și încă două inspectoare din cadrul Consiliului de Monitorizare. După două săptămâni, Comisia a elaborat un aviz și a fost trimis către Biroul Permanent al Senatului. De patru luni, Biroul Permanent nu a supus dezbaterii Plenului Senatului avizul Comisiei. Din această cauză, Consiliul de Monitorizare nu are un vicepreședinte, care ar fi putut în această perioadă de criză să vină în întâmpinarea persoanelor cu dizabilități instituționalizate. În ciuda faptului, că am sunat de mai multe ori la Comisia unde am fost audiat și la Biroul Permanent al Senatului, mi s-a răspuns de fiecare dată că avizul este în procedură”, a explicat Mihai Lungu.

Mihai Lungu susține că, în cazul în care va fi ales vicepreședinte, va îmbunătăți relația Consiliului de Monitorizare cu persoanele care au dizabilități, punctele de contact, Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, organizațiile neguvernamentale, mass media. De asemenea,  este important să se îmbunătățească transparența decizională și comunicarea cu petiționarii, precum și să se eleboreze o procedură eficientă de monitorizare a persoanelor cu dizabilități.

În România sunt peste 18.000 de persoane cu dizabilităţi instituționalizate în cele 400 de centre rezidențiale publice sau private. Sunt oameni care, de cele mai multe ori, trăiesc în condiții inimaginabile. În contextul pandemiei de Covid-19, situația acestor persoane a devenit și mai grea.

Potrivit datelor transmise de ANDPDCA, situația răspândirii Covid-19 în centrele pentru vârstnici sau centre pentru adulți și copii cu dizabilități indica în data de 30 octombrie 2020: 3116 de rezidenți infectați, 4872 rezidenți vindecați și 508 de rezidenți care au pierdut lupta cu noul Coronavirus.

În raportul de activitate al Consiliului de Monitorizare nu este inclusă o statistică reală cu numărul persoanelor cu dizabilități care s-au confruntat cu abuzuri sau au decedat anul acesta în centrele rezidențiale publice și private.

Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) a înaintat o sesizare  către Consiliul de Monitorizare, în data de 12.X.2020, prin care solicită să se verifice de urgență situația beneficiarului Marius Nicolae Hămbășan, internat în CENTRUL DE RECUPERARE SI REABILITARE PENTRU PERSOANE CU HANDICAP DUMBRAVENI, și a primit următorul răspuns:

„Consiliul de Monitorizare va avea în vedere efectuarea unei deplasări la CENTRUL DE RECUPERARE SI REABILITARE PENTRU PERSOANE CU HANDICAP DUMBRAVENI, luând în calcul bugetul acordat de lege pe anul 2020, cât și restricțiile impuse în contextual situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-COV-2.

Până la stabilirea efectuarii unei deplasări la CENTRUL DE RECUPERARE SI REABILITARE PENTRU PERSOANE CU HANDICAP DUMBRAVENI, Consiliul de Monitorizare, va întreprinde demersuri, solicitând puncte de vedere la D.G.A.S.P.C. SIBIU si la CENTRUL DE RECUPERARE SI REABILITARE PENTRU PERSOANE CU HANDICAP DUMBRAVENI, privind cele sesizate de dumneavoastră. Dorim să vă asiguram în continuare de întreaga noastră disponibilitate în soluționarea problemelor sesizate, în limitele competențelor legale .”

Până la această dată CNDR nu a intrat în posesia raportului de inspecție, deși un inspector s-a deplasat la Centrul din Dummbrăveni.

Articolul Avizul negativ, pe care l-a primit Raportul de activitate al Consiliului de Monitorizare din partea Comisiei pentru drepturile omului, ridică unele întrebări apare prima dată în Jurnal Social.