Material realizat de Liana Jidovu, în cadrul concursului  ,,Privește-mă prin ochii mei”, ediția a 3-a.

Scară la cer
de Marin Sorescu

Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scară la cer – zic,

Mi se aruncă de sus.

Desi am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.

– Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!

Acum 5 ani, Cristinei i s-a trimis o scară la cer. I s-o fi făcut Mamei dor de copilă și o fi vrut să o mai vadă, căci trecuseră 10 ani de când nu mai era cu ea. Suspectez în secret că era prea liniște pe sus și prea o țineau în rugăciuni și mătănii. Aveau nevoie de ceva animație și au zis să ia de la noi un înger cu împrumut. Mi-l imaginez deja pe Sfântul Petru râzând cu lacrimi la poarta Raiului după ce o întâlnește. Păi, nu-l înveselește Cristina? Cât ar fi el de serios și de vigilent cu sufletele pripășite acolo aiurea.

Rar am întâlnit un om atât de amuzant și sensibil în același timp. Vorbește mult, căci este o Povestitoare desăvârsită, și îți e mai mare dragul să o asculți. Povestea ei, spusă de ea ar suna teribil de amuzant. Poate o convingem să o scrie într-o zi. Până atunci avem doar povestea Cristinei, scrisă de mine. Un crâmpei de suflet bun, descusut în două ore și pus pe hârtie.

E miercuri, septembrie, și bate vântul afară. O aștept pe Cristina să stăm la povești. Povestea ei. Și nu numai. Povești despre speranță și minuni. Despre prieteni care au fost acolo când a avut nevoie, dar și despre prieteni pe care acolo i-a cunoscut. Oameni aflați în aceeași situație. Despre prieteni care nu mai sunt deloc… Oameni plecați cu treabă la ceruri.

Mă aștept cumva să fie dramatic, să plâng, căci între noi fie vorba, sunt o plângăcioasă. Apare însă omul ăsta vesel, cu glume inteligente, cu o autoironie desăvârșită.

La 33 de ani a aflat că are tuberculoză multidrog rezistentă. Au urmat luni bune de stat în spital și tratamente interminabile. 18 luni de antibiotic. Un an jumătate.

Ce mi se pare incredibil e că nu aud de la ea lamentări și reproșuri la adresa nimănui. Nu știe de unde a luat boala, dar știe că asta nu mai contează acum. Și mai e ceva: vorbește despre sistemul medical mai frumos decât orice alt om trecut prin spital pe care l-am cunoscut. Are numai cuvinte de laudă la adresa medicilor și asistentelor care i-au purtat de grijă cât a stat în spital.

În timpul tratamentului, a devenit alergică la unul dintre antibiotice. A fost momentul în care i s-a spus că s-ar putea „să nu se mai poată face nimic”. S-ar putea să nu se mai poată face nimic… Credeți că s-a lăsat Cristina descurajată? E genul de om care are și un plan B și unul C, și, credeți-mă, apelează și la alfabetul nipon dacă e cazul. Unul dintre planurile nebunești: să se ducă în altă țară, să se așeze pe jos în fața spitalului și să le spună că nu are de gând să moară. Să facă ceva!!! A întâlnit apoi pe cineva care avea acces la unul dintre medicamentele de care ea avea nevoie disperată. Si omul i-a spus: sunt alergic la ele și nu le mai pot lua. Ți le dau ție. Vreau ca tu să traiești! Un fel de ridică-te și umblă!

Din cauza tratamenutui, a devenit usor hipoacuzică și și-a pierdut jumătate de plămân. Cristina însă respiră viață prin toți porii. Și la fel emană bucurie în jur. Are puterea să glumească despre asta și îmi spune că atunci când se întalnește cu Ștefan, prieten bun, au împreună trei plămâni. Prietenia trainică dintre ei, legată în vremuri de restriște mi se pare atât de prețioasă. Se duc împreună de Crăciun la spital și vizitează pacienții.

Deși au avut deja tuberculoză, și pentru ei există riscul reinfectării. Și cu toate astea, sunt acolo an de an, să îi susțină pe cei care au nevoie. Ce exemplu minunat pentru noi ceilalți!

Îmi spune că în perioada în care a fost internată, asta i-a lipsit cel mai mult. Contactul cu oamenii din exterior. Ruptura de societate este una dintre cele mai mari probleme pentru bolnavii de tuberculoză. Readaptarea este anevoioasă, și unii dintre ei nu mai reușesc niciodată să își reia vechea viață.

Se oprește din când în când și îmi spune că a fost greu… Ca o reasigurare pentru mine și pentru ea că a fost crunt, dar hopul a trecut. O ascult cu atenție cum sare de la o poveste la alta, căci Cristina îmi spune că boala nu înseamnă numai suferință și tristețe în spital.

Petrecând atât de mult timp împreună, oamenii leagă prietenii, se susțin reciproc și uneori chiar se îndrăgostesc. Îmi dă exemplu apoi de prieteni care s-au căsătorit după ce s-au cunoscut în spital.

Deodată, mă șochează și îmi spune că cea mai mare frică a ei a fost să nu rămână „proastă”. Sunt ușor încurcată, căci nu înțeleg cum un om atât de inteligent s-ar putea gândi că e prost. Din cauza medicamentelor puterea de concentrare scade, și Cristina, cea cu glume bune si vorbele la ea, nu se mai vedea pe sine așa cum este, ci așa cum o făcea medicamentația să fie.

A vorbit cu un psiholog pe toată durata tratamentului. La spital există cineva care consiliază pacienții. E vital ca ei să primească îndrumare și ascultare din partea unei persoane, din afara familiei. Cineva obiectiv și competent în a direcționa puțina energie a pacientului spre vindecare. Familia îți oferă dragoste și înțelegere, însă uneori e nevoie de altceva. De cineva care să îți arate partea plină a paharului, pe care nu mai ai puterea să o vezi.

Acum Cristina participă la discuții cu alți pacienți, și cu fiecare om a cărui poveste o ascultă își retrăiește cumva propria boala. Cât de curajos să fii să te iei la trântă iar și iar cu balaurul ăsta teribil, doar ca să îi scapi și pe alții din ghearele lui!…

Am promis să nu dau cifre, care de altfel sunt la îndemâna oricui, la o simplă căutare pe internet, însă vă imaginați probabil că România stă prost la capitolul înbolnăvirilor de tuberculoză. Deși și-a primit statutul de Cenușăreasă, tuberculoza nu este o boală exclusiv a săraciei. Nu îi pasă câtuși de puțin de statutul gazdei și alege aiurea, la întâmplare. Ce-i drept, sărăcia te poate împiedica să ajungi la timp la medic pentru a primi un diagnostic. Tot sărăcia îi împinge pe unii bolnavi să abandoneze tratamentul și internarea și să reia munca. Cristina îmi povestește despre bolnavi care sunt unicii întreținători ai familiei și care sunt nevoiți să meargă în continuare la lucru. Ei sunt singura sursă de venit a familiei. Tot ea îmi spune că mai rău decât să nu începi tratamentul la timp este să îl întrerupi. Asta nu face decât să sporească rezistența bacilului la unele antibiotice. Și cum opțiunile de medicamente sunt și așa limitate, e un fel de sinucidere lentă.

Dacă aș vrea ca cititorul să rămână cu un mesaj după acest articol, acela ar fi unul pozitiv și mobilizant. Celor care se luptă deja cu boala le-aș transmite să lupte și să respecte protocolul medical. Dacă nu mai au puterea să facă asta pentru ei, să o facă pentru cei din jurul lor. Sau pentru cei pe care încă nu i-au cunoscut. Oameni pentru care vor însemna totul într-o zi. Să nu le răpească șansa de a-i cunoaște, fie prieteni sau chiar părinți.

Celor care au pe cineva drag care e bolnav le-aș spune să încerce să fie lângă ei cât mai mult. Ceea ce pentru noi pare doar o oră din timpul nostru, pentru un prieten bolnav poate fi mâna întinsă de care are nevoie atunci când nu mai are puterea să lupte.

Tuberculoza NU este o afecțiune ușor de dobândit. Pentru a contacta această boală, individul trebuie să fie în contact cu persoana infectată pentru o lunga perioadă de timp, de la căteva ore până la câteva zile.

Mă întreb dacă sunt oameni care vor să ajute la renovarea unui salon într-un weekend. Să ne strângem un grup de supereroi cu măscuțe și să ne apucăm efectiv să dăm cu lavabilă, să înlocuim geamurile și să strângem bani pentru paturi noi. Un singur salon. Ar fi un weekend care ar aduce cu siguranță mai multă bucurie decât orice excursie sau cafenea nouă. Imaginea spitalului nu e cea mai veselă și am putea să încercăm să facem lumea mai bună. Puțin câte puțin. Cu forțele noastre reunite. Ar fi un cadou minunat pentru bolnavi, dar și pentru oamenii care lucrează acolo și au grijă de cei dragi ai noștri.

Imaginează-ți că ești bolnav și vezi în fiecare zi, timp de mai multe luni această imagine. O să las o singură imagine, spre aducere aminte că putem face mai mult.

Articolul Scară la cer… apare prima dată în Jurnal Social.

Îmi place să scriu, dar mai ales să împărtășesc. Scrisul e acea parte din mine, care spune: Iubește ceea ce faci și fă-l să respire prin bucuria de a dărui. Îmi plac provocările… de a fi mai bun, de a învăța, de a inspira. Competiția ,,Privește-mă prin ochii mei” – concurs pentru jurnaliști și bloggeri – a apărut ca o oportunitatea de a sparge rutina și de a-mi cunoaște potențialul prin ochii celorlalți. Fiind vorba despre o competiție care abordează un domeniu de importanță majoră – sănătatea – și care se adresează pacienților ce luptă pentru viață, mi-am zis: Merită! Ce alt motiv mai convingător pot avea pentru a mă înscrie? Îmi doresc să particip la această competiție pentru a conștientiza opinia publică cu privire la provocările bolilor și schimbările ce se impun pentru creșterea calității vieții. Este nevoie de viziune, de implicare, de inovație! Dacă pot aduce un plus la toate minusurile sistemului de sănătate, simt că am câștigat. Doar împreună putem schimba ceva…

Alzheimer – boala care atacă din umbră și fură memoria

Există un hoț care atacă din umbră și fură memoria. O boală, așa zisă a uitării, care, în ultimul timp, încearcă să detroneze cancerul și să devină ,,boala secolului”. Este vorba despre Alzheimer, o maladie cruntă care se traduce prin suferință, neputință, stigmatizare, izolare, depersonalizare.

Imaginați-vă cum ar fi să nu puteți să vă mai recunoașteți partenerul de viață, copilul, să nu vă mai amintiți nici măcar cum vă cheamă. Din păcate, milioane de persoane trăiesc această realitate înspăimântătoare. Alzheimerul este o boală degenerativă progresivă a creierului, care apare, mai ales, la persoanele în vârstă, caracterizându-se prin tulburări de memorie, tulburări de raționament, dificultăți de percepție, de limbaj și de recunoaștere.

Probabilitatea de a avea Alzheimer crește semnificativ după vârsta de 70 de ani. Totuși, boala nu reprezintă o parte normală a procesului de îmbătrânire.

În ultimii ani, a avut loc o creștere dramatică a incidenței acestei afecțiuni. În 2015, la nivel mondial, erau diagnosticate cu Alzheimer peste 46 de milioane de persoane, iar numărul lor se estimează că va ajunge la 115,4 milioane, până în anul 2050. Anual, în lume, apar 7,7 milioane de cazuri noi, unul la fiecare patru secunde. În Europa, numărul persoanelor care suferă de demenţă este estimat la 9,9 milioane, adică 28% din totalul la nivel mondial.

În România, sunt peste 500.000 de pacienți care suferă de această maladie devastatoare. Dincolo de statistici, există oameni cu sentimente și nevoi, care speră într-un sistem de sănătate mai bun. Oare la capătul acestui tunel întunecos există o rază de speranță? Ce arată studiile dedicate acestui domeniu, cum putem împreună să ne mobilizăm pentru a găsi soluții în vederea reducerii riscului dezvoltării acestei boli, sunt întrebări la care încercăm să găsim răspunsuri.

Oamenii au visat mereu la o ,,fântână a tinereții”, din care ,,să bea” și să poată păcăli îmbătrânirea și moartea. E un vis vechi, de când lumea, pe care ei nu l-au abandonat nici în zilele noastre.

Medicina anti-îmbătrânire (anti-aging) a făcut salturi uriașe în ultimul timp. Oamenii de știință se află cu un pas mai aproape de descoperirea elixirului vieții – un medicament care să inverseze procesul de îmbătrânire. Este oare posibil să inversăm timpul biologic şi să redevenim tineri cu 10, 20 sau chiar mai mult? Este oare posibil să ne extindem durata de viață și, în același timp, să trăim tineri și mereu sănătoși? Pare un scenariu de film SF. Totuși, sunt tot mai multe studii în acest domeniu, iar rezultatele par să fie remarcabile.

Cercetări recente arată că boala Alzheimer ar putea fi diagnosticată, în viitorul apropiat, cu mult înainte de debut, şi asta datorită proteinei Tau.

O mare descoperire lua cu asalt lumea medicală miercuri, 5 iulie 2017. Oamenii de știința de la Medical Research Council Laboratory of Molecular Biology din Marea Britanie reușeau pentru prima dată să descopere structura atomică a proteinelor anormale care declanșează maladia Alzheimer și alte afecțiuni neurodegenerative, potrivit publicației Science Alert.

În noul studiu, cercetătorii au extras filamente produse de proteine tau din creierul unui pacient decedat care a fost diagnosticat cu Alzheimer, folosind tehnica numită criomicroscopie electronică. (cryo-EM). Aceștia consideră că înțelegerea structurii filamentelor este esențială pentru dezvoltarea de noi medicamente care să împiedice formarea lor și astfel să contribuie la combaterea maladiei Alzheimer și a demenței.

Afecțiunea Alzheimer, una dintre cele mai răspândite boli neurodegenerative, se caracterizează prin pierderea progresivă a ţesutului creierului din cauza acumulării a două tipuri de proteine – proteinele tau care formează filamente în interiorul celulelor nervoase și beta-amiloidele care formează filamente în afara neuronilor.

În creierele sănătoase, proteinele tau ajută celulele cerebrale să funcționeze, însă atunci când proteinele devin defecte, acestea formează aglomerări dezordonate în interiorul celulelor, despre care se crede că împiedică comunicarea dintre celule, conducând, în cele din urmă, la neurodegenerarea și la reducerea capacității cognitive, observată în afecțiuni, precum boala Alzheimer.

Echipa de cercetători, al cărui studiu a fost publicat în revista Nature, a declarat că descoperirile lor oferă noi posibilități de a studia o serie de alte boli în care acumularea de filamente de proteine anormale joaca un rol cheie, inclusiv boala Parkinsons, boala neuronului motor și bolile prionice și deschid o nouă eră a modelării medicamentelor.

,,Cunoaşterea părţilor din proteinele tau care sunt importante în procesul de formare a filamentelor este relevantă pentru dezvoltarea unor medicamente“, a spus Sjors Scheres, unul dintre coordonatorii studiului.

,,Acestea fiind spuse, ar putea dura mult mai mulți ani (poate chiar zeci de ani) pentru ca noi tratamente să iasă, în cele din urmă, pe piață – dar cel puțin acum suntem cu un pas mare mai aproape de dorința de mult așteptată, care până acum părea imposibilă. Este ca și cum ai trage în întuneric – poți totuși să lovesti ceva, dar este mult mai probabil să nimerești dacă știi ce este structura. Suntem încântați – această descoperire deschide într-adevăr o nouă eră în acest domeniu „, explică Sjors Scheres.

Un alt studiu, coordonat de Michael Fossel, profesor de medicină clinică la Universitatea de Stat Michigan, revoluționează medicina anti-îmbătrânire. De peste 30 de ani, cercetătorul Michael Fossel și colegii lui lucrează asiduu pentru a descoperi medicamentul minune, care ar putea inversa procesul de îmbătrânire și ar conduce la schimbarea destinului uman.

,,Suntem la un pas de a face un salt imens înainte şi vom deveni capabili să inversăm procesul de îmbătrânire într-un mod evident şi izbitor. Suntem pe cale de a vindeca şi nu doar de a preveni, maladiile legate de îmbătrânire dar mai mult, putem reseta procesul de îmbătrânire ca atare”, a declarat Michael Fossel, în cadrul emisiunii ,,Știință și cunoaștere”.

În toate celule noastre se gasesc telomerii, care pot fi comparați cu bucățile de plastic care protejează capetele șireturilor de la destrămare. Telomerii – descoperirea secolului XXI, premiată cu Premiul Nobel pentru medicină – au rolul de a proteja cromozomii. Lungimea acestor telomeri este direct proporțională cu tinerețea biologică și starea noastră de sănătate. Odată cu trecerea timpului, telomerii se scurtează tot mai mult, crescând riscul apariției bolilor asociate cu îmbătrânirea.

Bolile specifice vârstei înaintate, cum ar fi Alzheimer, sunt în cele din urmă cauzate de îmbătrânirea celulelor. În cazul bolii Alzheimer, celulele microgliale – un tip de celule imunitare ce se găsesc în creier și în sistemul nervos central – îmbătrânesc în timp și declanșează o cascadă de patologii. Aceste celule susțin neuronii din punct de vedere metabolic. Deoarece celulele microgliale se divid pe parcursul timpului, telomerii lor se scurtează și produc schimbări în expresia genelor. Astfel, microglia devine din ce în ce mai disfuncțională, fiind incapabilă să se mai ocupe de proteinele beta-amiloide, proteinele tau și alte molecule care necesită curățire. Rezultatul nu este numai acumularea de plăci amiloide și creșterea proteinelor tau, ci o pierdere treptată a neuronilor. Boala Alzheimer devine o tragedie personală și o enigmă clinică, până în acest moment.

Oamenii de știință au descoperit că există o enzimă numită telomeraza, care poate lungi telomerii. Din păcate, această enzimă se află numai în unele celule.

Începând cu anul 1996, dr. Michael Fossel a fost un promotor al terapiei telomerazei ca un potenţial tratament al bolilor legate de înaintarea în vârstă. Acesta consideră că, odată cu apariția terapiei cu telomerază, se poate reinițializa expresia microglială a genelor, permițându-le să elimine proteinele care definesc patologia și să inverseze boala înainte ca aceasta să avanseze. Niciodată înainte nu a existat vreun tratament care să prevină, cu atât mai mult să inverseze boala Alzheimer.

În studiile pe animale, s-a demonstrat eficacitatea acestei terapii revoluționare. Testele umane vor implica o injecție a genei telomerazei, care va funcționa temporar, apoi va deveni inactivă. Totuși, înainte de a deveni inactivă, aceasta va lungi telomerii în cadrul celulelor microgliale și va ,,reseta” expresia genelor. Se anticipează că tratamentul inițial va necesita 2-3 injecții pe o perioadă de câteva săptămâni. Michael Fossel se asteaptă ca tehnica să oprească și să inverseze procesul de îmbătrânire.

,,Am primit sprijinul deplin al unei mari companii globale de investiții farmaceutice. Studiile FDA la om… În următoarele câteva luni, vom finaliza contractele pentru FDA și pentru producerea terapiei noastre cu telomerază, TEL-01. Momentul nostru depinde de capacitatea noastră de a produce TEL-01 în cantitate și calitate suficiente pentru a satisface nevoile pacienților noștri în studiile viitoare. Avem un pacient în creștere, peste 100 de voluntari pentru FDA. Intenționăm să ne asigurăm că terapia cu telomerază este eficientă, sigură și credibilă.

Prin urmare, cercetarea terapiei cu telomerază va fi aplicată anul acesta pentru prima dată în lume pe pacienții cu Alzheimer.

Terapia propusă de doctorul Michael Fossel se adresează următoarelor boli: Alzheimer, Parkinson, cele legate de vârstă (pierderea masei musculare), tulburări vizuale, ateroscleroză, boli coronariene, accident vascular cerebral, osteoporoză, diabet zaharat de tip II, cancer, insuficienţă medulară, HIV etc

Până la introducerea pe piață a acestei terapii revoluționare, este important ca bolnavul cu Alzheimer să aibă acces la medicație, la îngrijire şi tehnici de reabilitare, care i-ar putea îmbunătăți calitatea vieții. Demenţa trebuie recunoscută ca o prioritate pe plan naţional în politicile de sănătate publică şi a celor sociale.

Rezultatele studiilor, făcute pe grupuri extinse de oameni şi pe perioade lungi de timp, au arătat în mod clar că Alzheimerul poate fi prevenit. De exemplu, anumite schimbări în dietă ar putea contribui la prevenirea maladiei.

Cercetări recente au deschis un nou orizont în ceea ce privește înțelegerea beneficiilor acizilor grași Omega 3 aduse sănătății creierului, spulberând convingerea medicală pe termen lung conform căreia micșorarea creierului și moartea celulelor nervoase sunt progresive și ireversibile.

Aproximativ 60% din materia cenușie a creierului este compusă din grăsimi, așadar nu este de mirare că acizii grași Omega 3 sunt strâns legați de starea de sănătate a acestui organ vital. Țesutul cerebral abundă în acizi grași Omega 3. Aproximativ 8% din greutatea creierului este alcătuită din acizi grași omega-3 – blocul de construcție pentru aproximativ 100 miliarde de neuroni. Prin urmare, Omega 3 este esențială pentru structura normală și funcționarea optimă a creierului.

Acizii grași Omega 3 au capacitatea de a opri declinul cerebral și patologia asociată înaintării în vârstă. Un nivel scăzut de Omega 3 duce la îmbătrânirea prematură a creierului, la o funcționare deficitară, crescând riscul de a dezvolta boli neurologice, boli degenerative ale sistemului nervos central, cum ar fi demență, Alzheimer și schizofrenie.

Omega 3 sunt considerați acizi grași esențiali deoarece organismal uman nu îi poate produce în mod natural și atunci trebuie asimilați din alimentație, fie prin suplimente, fie prin alimentele care le conțin. Principalele surse de acizi grași Omega 3 sunt: peștele (hering, somon, macrou, ton, sardine, anșoa), uleiul de pește, fructele de mare, uleiurile vegetale: de in, de soia, de canola.

Pielea electronică – un dispozitiv inovator pentru monitorizarea semnelor vitale

Suntem martorii unei reale revoluții a medicinei, prin tehnologie. Medicina viitorului se conturează tot mai clar, chiar sub ochii noștri, prin apariția unor tehnologii uluitoare. În prezent, există o mulțime de dispozitive care sunt proiectate să spună tot felul de lucruri despre corpurile dvs., dar puține sunt acelea pe care le-ați dori lipite de corpul dvs. pentru foarte mult timp.

Poate că, având în minte acest lucru, cercetătorii în inginerie de la Universitatea din Tokyo, în colaborare cu Dai Nippon Printing, au inventat un ecran ultra-subțire care se lipește de piele și și afișează semnele vitale (de exemplu, pulsul), în timp real. Dispozitivul, denumit ,,piele electronică”, este foarte elastic și se poate întinde cu până la 45% din lungimea sa inițială. Este mult mai rezistent la uzură și la întindere decât ecranele anterioare care pot fi purtate.

Noul dispozitiv este format din multe micro-LED-uri 16×24, fixate pe o foiță subțire de cauciuc. Cercetătorii japonezi susțin că acest tip de afișaj poate rezista o săptămână pe pielea pacientului, fără să provoace inflamații.

,,Pielea noastră electronică prezintă o grafică simplă cu mișcare. Pentru că este fabricată din materiale subțiri și moi, poate fi deformată liber”, a declarat profesorul Takao Someya, conducătorul proiectului.

S-ar putea să fiți tentat să utilizați ecranul pentru a vă verifica notificările, însă a fost conceput ca o alternativă la actualele dispozitive medicale folosite pentru monitorizarea semnelor vitale.

Pielea electronică este conectată la o electrocardiogramă care afișează, în timp real, informații despre bătăile inimii persoanei monitorizate. Cu ajutorul unei conexiuni wireless, semnele vitale ale pacientului pot fi trimise apoi către un cloud sau către un dispozitiv medical, ca medicul curant să le poată interpreta.

Un astfel de dispozitiv i-ar putea ajuta pe cei infirmi sau pe cei în vârstă pentru a le monitoriza starea de sănătate. Ei pot fi verificați rapid, în timp real, fără să mai fie nevoie de alte dispozitive. Având în vedere ritmul rapid de îmbătrânire al populației din Japonia, un astfel de sistem ar putea îmbunătăți calitatea vieții pacienților și a familiilor acestora.

,,Actuala societate în curs de îmbătrânire necesită gadgeturi ușor de utilizat pentru monitorizarea semnelor vitale ale pacientului la domiciliu, pentru a reduce povara asupra pacienților și a membrilor familiilor care oferă îngrijire medicală. Sistemul nostru ar putea servi drept una dintre soluțiile mult așteptate pentru a îndeplini această necesitate, ceea ce va duce în cele din urmă la îmbunătățirea calității vieții pentru mulți”, a adăugat profesorul Takao Someya.

Noul dispozitiv nu este cu mult mai avansat decât tehnologiile existente, însă interconectivitatea și natura lui unitară îl fac extrem de ușor de folosit. Pacienții care au nevoie de monitorizarea constantă a semnelor vitale ar putea utiliza tehnologia pentru a se asigura că informațiile sunt trimise direct de la dispozitiv la medicul lor, dar într-un mod care este neinvaziv, convenabil și fiabil.

Ecranul, care are doar 1 mm grosime, are încorporate un senzor compus dintr-un electrod și un modul de comunicare wireless. Aplicat direct pe mână, afișajul trimite și notificări, astfel încât pacientul să nu uite să-și ia la timp medicamentele. De asemenea, acesta face posibilă comunicarea la distanță cu medicul sau rudele.
Deși acest ecran, dezvoltat într-un studiu anterior, a fost capabil să măsoare temperatura, presiunea și mioelectricitatea (proprietățile electrice ale mușchilor), el a înregistrat cu succes o electrocardiogramă pentru prima dată în ultimul studiu.

Compania Dai Nippon Printing, care a colaborat la acest proiect, speră ca pielea electronică să poată fi lansată pe piață în decurs de trei ani, dar acest dispozitiv inovator are nevoie mai întâi de câteva îmbunătățiri în ceea ce privește viabilitatea structurii sale. Cercetătorii japonezi realizează studii ample pentru a vedea dacă această tehnologie poate fi produsă pe scară largă.

Articolul Pentru concursul jurnalistic ,,Privește-mă prin ochii mei!”: Alzheimer – boala care atacă din umbră și fură memoria apare prima dată în Jurnal Social.