La invitația Consiliului Economic și Social European (CESE), Sorin Ilie Țața, delegatul Consiliului Național al Dizabilității din România, a participat la o întâlnire cu șase membri ai grupului CESE FRRL, pentru o discuție de grup de o oră și jumătate, în sesiunea Dreptul la nediscriminare, care a avut loc marți, 12 iunie, la Reprezentanța CE în România din București.

Pe parcursul a două zile, membrii CESE prezenți au organizat sesiuni în care a fost abordată situația drepturilor fundamentale și a statului de drept din România cu organizațiile societății civile, inclusiv partenerii sociali și alte părți interesate. Delegația s-a întâlnit și cu reprezentanți ai autorităților române. 

Cei șase membri CESE din diverse țări și grupuri de interese au fost: Frank von Fürstenwerth, Jörg Freiherr (GRI, ); Diana Indjova (GRIII, ); Rafal Bogusław Jankowski (GRII, ); Christian Moos (GRIII, , Vicepreședinte al grupului FRRL); István Komoróczki (GRI, ); José Antonio Moreno Díaz (GRII, ).

Discuțiile s-au desfășurat sub regulile Chatham House, asigurând astfel o confidențialitate strictă în ceea ce privește identitatea și afilierea participanților. Întâlnirea a început cu o scurtă prezentare a delegației CESE și a metodologiei utilizate, urmată de o prezentare rapidă a organizațiilor participante.

Principalele subiecte de discuție au inclus evoluțiile recente în domeniul drepturilor fundamentale și statului de drept în România, în contextul raportului anterior al grupului FRRL (Fundamental Rights and Rule of Law – Drepturi Fundamentale și Statul de Drept) din 2018, și recomandări suplimentare privind acțiunile posibile ale UE în acest domeniu.

Delegatul CNDR a adus în atenţia membrilor CESE, printre altele, o serie de probleme noi, dar şi care persistă în România, cum ar fi:

– Discriminarea în ceea ce priveşte mărirea indemnizaţiei de handicap, mărire care a s-a făcut doar pentru persoanele încadrate în grad grav de handicap, şi pentru care Consiliul Economic și Social al României a dat aviz nefavorabil, iar Consiliul Național al Dizabilității a solicitat Guvernului majorarea idemnizației de handicap pentru persoanele încadrate în gradele grav, accentuat și mediu;

– Discriminarea în ceea ce priveşte Legea pensiilor;

– Sărăcia;

– Lipsa accessibilităţii atât a spaţiului construit, cât şi a mediului digital, care limitează persoanele cu dizabilităţi pe toate planurile;

– Lipsa subvenţionării tehnologiilor asistive şi a unui standard minim de calitate al acestora;

– Problema asistenţilor personali plătiţi doar pentru 8 ore pe zi, cinci zile pe săptămână, chiar dacă persoana cu dizabilităţi are nevoie de asistenţă permanentă;

– Lipsa serviciilor de suport.

Despre CESE

Comitetul Economic și Social European (CESE) este un organism consultativ al UE, format din reprezentanți ai organizațiilor de lucrători și angajatori și ai altor grupuri de interese. CESE emite avize pe teme legate de UE adresate Comisiei Europene, Consiliului UE și Parlamentului European, acționând astfel ca o punte între instituțiile decizionale ale UE și cetățenii europeni.

Ce face CESE?

Le oferă grupurilor de interese un cuvânt de spus la nivel oficial cu privire la propunerile legislative ale UE. Are trei sarcini principale:

• să se asigure că politica și legislația UE sunt adaptate la condițiile economice și sociale, prin căutarea unui consens care să servească binelui comun
• să promoveze o Uniune Europeană participativă, oferindu-le organizațiilor de lucrători și angajatori și altor grupuri de interese posibilitatea de a-și face vocea auzită și asigurând dialogul cu acestea
• să promoveze valorile integrării europene și cauza democrației participative și a organizațiilor societății civile.

CESE a înființat în 2018 un Grup pentru drepturile fundamentale și statul de drept (Grupul FRRL), care are sarcina de a oferi un forum pentru OSC-urile europene pentru a se întâlni și a discuta despre drepturile fundamentale, democrația și statul de drept. Grupul FRRL promovează respectul pentru valorile europene enumerate la articolul 2 TUE prin creșterea gradului de conștientizare și evaluarea stadiului actual al acestor valori în statele membre și permițând schimbul de bune practici.

În acest scop, Grupul FRRL găzduiește audieri, conferințe și efectuează vizite de țară cu scopul de a identifica tendințele din Europa privind drepturile fundamentale și statul de drept, în măsura în care acestea se dezvoltă în contexte naționale.

Între 2018 și începutul anului 2024, Grupul CESE FRRL a vizitat toate cele 27 de state membre ale UE, încheind un prim ciclu de vizite în țară.

Aceste vizite conduc la un scurt raport de țară, care este publicat împreună cu observațiile autorităților țării vizitate.

Rapoartele vizitelor anterioare în țări sunt disponibile pe această pagină, în timp ce trei rapoarte de „sinteză”, care sintetizează 21 de vizite în țări, au fost emise și sunt disponibile în partea de jos a acestei pagini. Raportul de sinteză cuprinzând vizitele efectuate în 2023 este în prezent în pregătire.

În 2024, Grupul CESE FRRL a început un nou ciclu de vizite în țară.

Articolul Dialog între CNDR și CESE asupra Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități în România apare prima dată în Jurnal Social.

Fundația Star Hope România – membru FONSS, Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale – FONSS și Federațiile părinților cu copii cu dizabilități au organizat joi, 2 decembrie 2021, o conferință online dedicată marcării Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități.

La eveniment au participat ONG-uri active în domeniul dizabilității, reprezentanți ai autorităților centrale și locale, profesori, medici și specialiști în domeniul reabilitării, părinți care au copiii cu dizabilități, tineri cu dizabilități. Printre invitați s-au numărat doamna Therese Hyden, Ambasador al Suediei în România – o susținătoare a cauzei persoanelor cu dizabilități, doamna Elena Tudor, director al Direcției Protecția Drepturilor Copiilor – Ministerul Muncii și primarul Municipiului Iași, Mihai Chirică.

Această întâlnire a avut drept scop identificarea celor mai grave, mai dureroase probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în această perioadă de criză sanitară, printr-un dialog onest și eficient între părinți/ONG-uri și reprezentanți ai autorităților locale și naționale.

Participanții au vorbit despre cum li s-a schimbat viața în timpul pandemiei, dar și despre dificultăți mai vechi cu care se confruntă, cum ar fi: sărăcia, marginalizarea și depresia accentuate de pandemie.

Pierderea părinților, uneori a unicului părinte de sprijin, în urma infectării cu COVID19, a afectat copii și tineri cu dizabilități, autoritățile negăsind soluții potrivite pentru îngrijirea acestora pe termen lung în propria locuință, ci doar în sistem rezidențial. De asemenea, s-a evidențiat faptul că sistemul de protecție a copiilor si tinerilor cu dizabilități din România se bazează prea mult pe părintele care îndeplinește prea multe roluri.  Prin urmare, viața lui e cumplită, și copilul cu dizabilități este dependent de acesta.

Printre problemele dezbătute în cadrul conferinței se numără: pierderea abilităților cu greu obținute prin terapii costisitoare, degradarea stării de sănătate a copiilor și tinerilor cu dizabilități care nu au mai avut același acces la asistență și recuperare, accentuarea sărăciei persoanelor cu dizabilități care fac față din ce în ce mai greu costurilor crescute.

O altă problemă stringentă este lipsa accesului persoanelor cu dizabilități la servicii sociale. În cadrul evenimentului s-a punctat faptul că:

• 95% dintre persoanele cu dizabilități din familii nu beneficiază de servicii sociale de suport pentru ca nu le sunt accesibile fizic și financiar (sursa: Dizabnet, 2021);
• ONG-urile înlocuiesc deseori Statul Român, furnizând serviciile pe care acesta, deși are responsabilitatea, nu le acordă persoanelor cu dizabilități;
• 2 lei/zi este subvenția acordată de stat prin Ministerul Muncii pentru serviciile de recuperare pentru copii cu dizabilități, restul fiind din donații, fonduri europene sau banii părinților; sunt ONG-uri în dizabiltate care au și 80% din costul serviciilor de la donatori din străinatate;
• Asociațiile de părinți au funcționat în ultimii ani doar din donații individuale, unele fiind nevoite să sisteze activitatea în totalitate. În continuare, aceste ONG-uri mici sunt nesusținute de autorități și în pericol să-și pierdă licențele sau să se închidă, ceea ce va avea un efect grav asupra beneficiarilor lor.
• Autoritățile locale, deși afirmă faptul că sunt dispuse la sprijin nu oferă prin propriile structuri și nici nu cumpără de la ONG-uri serviciile de care au nevoie persoanele cu dizabilități. În fapt au o foarte mică implicare, deși persoanele cu dizabilități sunt și răspunderea lor.
• Contractarea serviciilor sociale conform legii în România este posibilă, dar foarte lentă sau deloc, iar ONG-urile nu au resurse să acopere numărul foarte mare de solicitări venite din partea persoanelor cu dizabilități.

Așadar, cei peste 100 de aparținători ai persoanelor cu dizabilități, persoanele cu dizabilități și ONG-urilor care prestează servicii sociale reuniți la evenimentul dedicat lor, solicită de la:

• Guvernul României – Ministerul Muncii și Ministerul Familiei: Înaintarea modificărilor la Legea 292- legea asistenței sociale (care deja sunt finalizate) către Parlament și trecerea de urgență la un mecanism prin care finanțarea serviciilor sociale să se facă după principiul ,,banul urmează beneficiarul” acolo unde acesta dorește să primească serviciile la care are dreptul. Înființarea de urgență de servicii pentru tineri și adulții care au rămas fără părinți, astfel încât să se evite instituționalizarea celor cu dizabilități în serviciile mari, rezidențiale.
• Minsterul Educației: Suplimentarea profesorilor de sprijin în grădinițe și școli: Formarea tinerilor specialiști care să lucreze ca profesori de sprijin.
• Primării și Consilii Județene: Bugetarea sumelor pentru achiziția de servicii sociale absolut necesare persoanelor cu dizabilități și achiziția acestor servicii de la ONG-uri dacă furnizorii publici nu le pot presta. Decontarea cheltuielilor de transport ale persoanelor cu dizabilități și însoțitorului pentru ca aceștia să poată ajunge la serviciile sociale.
• Părinții copiilor/adulților cu dizabilități: Mobilizare, unitate și insistență în a determina autoritățile locale să-și facă datoria în mod egal pentru toți cetățenii, și cei cu dizabilități și să aloce fonduri pentru serviciile sociale.
• Comunității: Schimbarea atitudinii față de copiii și adulții cu dizabilități. Etichetarea și prejudecățile îi afectează.

Articolul <strong>Ce ar face mai bună viața persoanelor cu dizabilități?</strong> apare prima dată în Jurnal Social.

Statul Român rămâne surd la nevoile persoanelor cu dizabilități și doar din obligație față de Uniunea Europeană mimează iluzorii îmbunătățiri și reforme. Este suficient să privim retrospectiv ce și cât s-a făcut de la aderarea României la UE.

În fiecare an, în data de 3 decembrie, marcăm Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități pentru a le promova drepturile și pentru o mai bună înțelegere a problemelor cu care se confruntă acestea.

Mă încearcă o durere profundă când scriu acest mesaj, pentru că sunt nevoită să repet ceea ce am supus atenției decidenților de nenumărate ori:

Indemnizaţia lunară a persoanelor cu dizabilităţi a rămas la valori umilitoare: 500 de lei pentru adultul cu handicap grav, 375 de lei pentru adultul cu handicap accentuat şi 60 de lei pentru adultul cu handicap mediu. Cu aceste indemnizații persoanele cu dizabilități nu pot acoperi nici 5% din costurile legate de dizabilitate și evident 0% din cele de subzistență.

Când noi spunem că nu se poate trăi cu aceste indemnizații de handicap, primim promisiunea perpetuă că de la anul vor fi indexate cu rata inflației. Adică primim “asigurări” că nu pot fi majorate dar că le va fi compensat nivelul de insuficiență. Adică nu primim absolut nimic.

Valoarea indemnizaţiei de handicap este calculată, începând de la 1 ianuarie 2018, conform OUG nr. 60/2017, care modifică Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Potrivit prevederilor actului normativ, la baza modului de calcul este Indicatorul Social de Referinţă (ISR) şi nu Indicele Preţului de Consum, aplicabil anterior acestei date. În prezent, valoarea ISR este de 500 de lei.

Conform ,,Analizei diagnostic privind incluziunea socială și situația grupurilor vulnerabile în România”, analiza care a stat la baza redactării Strategiei Naționale pentru incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2021 – 2027, ,,pentru un procent important din populația cu dizabilități a României, beneficiile pe care, de regulă, statul le acordă și asigură nu sunt suficiente pentru a fi scoasă de sub riscul sărăciei. […] Diferențele substanțiale dintre procentul persoanelor cu dizabilități expuse riscului de sărăcie în România după transferurile sociale și media Uniunii Europene pot conduce la ipoteza conform căreia sprijinul financiar oferit de către stat persoanelor cu dizabilități este unul insuficient […] diferențele dintre procentul persoanelor cu dizabilități din România aflate în risc de sărăcie și media Uniunii Europene sunt mari. Acestea pot fi recuperate atât prin creșterea indemnizației lunare, cât și prin adaptarea serviciilor sociale (în termeni de efecte) pe care organizațiile guvernamentale (prin DGASPC) și cele non-guvernamentale le acordă, la cerințele pieței muncii.”

Pandemia a evidențiat situația persoanelor cu dizabilități fără adăpost, o problemă rezultată din lipsa locuințelor sociale, de ani de zile.

A crescut îngrijorător numărul adulților cu dizabilități cărora le-au murit părinții și au fost obligați să solicite internarea în aziluri din cauza lipsei serviciilor de îngrijire la domiciliu, a inexistenței asistenților personali și a asistenților personali profesioniști etc.. În urma apelurilor unora dintre ei, m-am implicat cu tristețe în acest demers de instituționalizare.

Pe lângă insuficiența veniturilor necesare supraviețuirii și îngrijirii, persoanele cu dizabilități se confruntă cu întârzierea plății indemnizațiilor și salariilor asistenților personali.

Lipsa spitalelor și clinicilor accesibile, anxietatea şi lipsa oricărui mijloc de transport, fac ca programele de prevenţie, tratament şi recuperare să fie de neatins pentru persoanele cu dizabilităţi. Pentru aceşti oameni chiar şi investigaţiile şi analizele de rutină pot ridica obstacole insurmontabile. Deşi predispuşi la anumite boli ereditare pentru care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate derulează programe de prevenţie, aceştia se tem să iasă din casă, să se ducă într-un loc necunoscut şi lipsit de accesibilizări elementare. Atitudinea celor cu care interacţionează, de asemenea, poate fi un factor generator de anxietate.

La finele anului 2020, au fost declarate neconstituționale prevederile Codului Civil referitoare la măsura interdicției judecătorești și reprezentarea prin tutore a persoanelor cu handicap psihic lipsite de discernământ, o măsură de protecție a acestei categorii de persoane de a căror incapacitate juridică se poate profita în cele mai nefaste moduri. Conform încheierii CCR, în termen de 45 de zile, respectivele prevederi ar fi trebuit înlocuite cu altele și mai protective. Nu avem până la acest moment un mecanism nou de protecție.

Dintre propunerile proiectului publicat în transparență decizională atrage atenția noutatea conform căreia se limitează perioada de reprezentare de către tutore a intereselor persoanei cu dizabilitate la cinci ani, chiar și în cazurile în care lipsa discernământului este ireversibilă. De ce cinci ani și nu șapte sau 10? Ce se va întâmpla dupa cinci ani cu aceste persoane vulnerabile supuse riscului unor abuzuri preponderent cu caracter patrimonial? Vor fi asistate decizional? De către cine? Chiar și persoanele “total lipsite” de discernământ? De ce s-a introdus această limitare? Care este rostul acesteia? De ce nu s-a introdus revizuirea la cinci ani, altminteri nejustificată nici aceasta în cazul handicapului incurabil?

Iată o mostră despre modul în care se face reforma pentru persoanele cu dizabilități! Cu astfel de inovații introduse fără ca persoanele cele mai afectate în aceste situații, adică părinții adulților cu handicap psihic fără discernământ, cei care se chinuiesc cu ei, care nu-și trăiesc propriile vieți, ci pe cele infernale ale copiilor lor mari, să fi putut avea un cuvânt de spus, să fi fost abordați și întrebați ce cred despre aceste “noutăți”.

Mai mult, din partea acestor părinți a venit întrebarea: De ce tutela specială pentru cinci ani? De ce nu mult mai bine drept de reprezentare legală acordat părinților persoanelor adulte lipsite de discernământ, parinti care fac dovada că își îngrijesc descendenții cu dizabilitate mentala severa la domiciliul comun, că se sacrifică pentru ei zi și noapte? Știți ce economii importante a făcut Statul Român pentru că după declararea necostituționalității interdictiei judecatoresti, pe fondul vidului legislativ, unele drepturi conferite de Legea 448/2006 nu au mai fost accesibile persoanelor cu handicap mental sever pentru că nu se pot reprezenta singure și nici nu pot fi reprezentate? Nu este corect! Acesta este modul în care se “progresează” în privința reformării cadrului legal pentru o și mai bună aliniere a respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități din România la ale celor din spațiul occidental al Uniunii Europene!

Și acestea sunt doar o parte a problemelor cu care persoanele cu dizabilități se confruntă.

Statul Român rămâne surd la nevoile persoanelor cu dizabilități și doar din obligație față de Uniunea Europeană mimează iluzorii îmbunătățiri și reforme. Este suficient să privim retrospectiv ce și cât s-a făcut de la aderarea României la UE. Dar este evident că fără apartenența noastră la spațiul cu o veche cultură a toleranței și sprijinului pentru semenii cu dizabilitate, nu s-ar fi făcut nici puținul din bilanțul pe care îl putem analiza astăzi.

Pentru noi, persoanele cu dizabilități, data de 3 decembrie nu reprezintă un motiv de festivism.

Articolul Mesajul președintelui Consiliului Național al Dizabilității din România, Daniela Tontsch, cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Forumul european pentru persoane cu dizabilități (EDF) a lansat, pe 20 aprilie, cea de-a patra ediție a Raportului pentru drepturile omului, care analizează gradul de sărăcie și excluderea socială cu care se confruntă persoanele cu dizabilități din Uniunea Europeană.

În ciuda ratificării Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD), nu au fost înregistrate îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește condițiile de viață ale persoanelor cu dizabilități și ale familiilor lor din UE. În plus, problemele legate de venituri, de protecția socială și ocuparea forței de muncă sunt deseori citate de persoanele cu dizabilități, ca fiind aspecte prioritare. În consecință, acest raport analizează următoarele întrebări: Cât de afectate sunt persoanele cu dizabilități de sărăcie și excludere socială? Care sunt principalele cauze? Ce trebuie să facă factorii de decizie în acest sens?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, acest raport include un studiu comparativ al ratelor de sărăcie în rândul persoanelor cu dizabilități din diferite state membre, cu un accent special pe impactul crizei economice și al măsurilor de austeritate. De asemenea, analizează impactul diferitelor modele de evaluare a dizabilității și oferă o imagine de ansamblu asupra situației privind angajarea persoanele cu handicap din diferite țări. În sfârșit, sunt examinate obligațiile UE și ale statelor sale membre pentru a soluționa această problemă presantă, alături de recomandările politice specifice.

Ioannis Vardakastanis, președintele EDF, a subliniat că, deși, persoanele cu dizabilități din UE reprezintă un grup ce nu poate fi neglijat (100 de milioane), totuși, la nivel european, național și regional, factorii de decizie continuă să ignore schimbările politice care ar putea reduce riscul de sărăcie și sprijini persoanele cu dizabilități să participe activ la viața comunității.

,,Ceea ce va prezenta această publicație este modul în care persoanele cu dizabilități, în special femeile, sunt în mod sistematic mai expuse sărăciei și excluziunii sociale decât restul populației. Cu riscul de a nu-și putea plăti chiria, de a nu-și putea plăti încălzirea locuințelor, de a nu putea nici măcar să-și plătească cumpărăturile de bază,  fără să aibă acces la posibilitățile de mobilitate socială disponibile populației generale. Mai șocant, vom vedea măsura în care persoanele cu dizabilități au suportat criza financiară din ultimul deceniu, ceea ce a dus la înrăutățirea situației pentru mulți europeni cu dizabilități. Este timpul ca Europa să arunce o privire în oglindă și să evalueze cât de multă solidaritate ne arată societatea noastră. Acest moment de reflecție ar trebui să fie o oportunitate de a scoate la iveală adevăruri inconveniente și de a arunca o lumină asupra a ceea ce persoanele cu dizabilități și organizațiile lor reprezentative cu adevărat solicită pentru îmbunătățirea situației”, a menționat președintele EDF.

S-a constatat că 28,7% dintre persoanele cu dizabilități care trăiesc în UE riscă sărăcia. Acest număr va crește probabil în urma pandemiei. El evidențiază modul în care țările UE au eșuat, în mare măsură, în reducerea sărăciei cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, în special în urma crizei financiare.

Situația s-a agravat din 2010 în Estonia, Luxemburg, Germania, Suedia, Irlanda, Cehia, Lituania, Italia, Olanda, Malta și Spania. În toate țările UE, persoanele cu dizabilități sunt mai susceptibile să fie sărace și șomere decât persoanele fără handicap. De asemenea, se confruntă cu costuri suplimentare, deoarece trăiesc într-o societate care nu este adaptată acestora: costuri legate de handicap, estimate la 23.012 euro / an în Suedia sau 14.550 euro / an în Belgia.

EDF solicită factorilor de decizie din UE și naționali să respecte recomandările, prezentate integral la sfârșitul raportului.

• Implementarea pe deplin a Pilonului drepturilor sociale al UE, prin stabilirea unui plan de acțiune care să includă propuneri pentru includerea persoanelor cu dizabilități.

• Urmărirea Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități pentru următorul deceniu, inclusiv măsuri pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale a persoanelor cu handicap și a familiilor lor.

• Adoptarea legislației care va proteja persoanele cu dizabilități împotriva discriminării în toate domeniile vieții lor, după angajare.

• Promovarea creării de locuri de muncă prin stabilirea unei garanții privind drepturile persoanelor cu handicap, asigurând o ofertă de angajare, ucenicie, instruire sau învățare pe tot parcursul vieții. Acest lucru poate fi susținut, în continuare, prin sprijinul flexibil și centrat pe persoană pentru cei cu dizabilități care caută un loc de muncă, ajutându-i să nu piardă pensiile de invaliditate, în momentul încadrării în muncă, precum și prin stabilirea standardelor pentru adaptarea rezonabilă la locul de muncă, cu asistența necesară.

• Favorizarea utilizării metodelor de evaluare a dizabilității care urmează o abordare holistică și conformă cu CRPD, analizând o abordare centrată pe persoană și folosind o combinație de tulburări și considerente funcționale.

• Investirea în accesibilizarea tuturor structurilor și serviciilor de asistență furnizate publicului larg, pentru a permite persoanelor cu dizabilități să le utilizeze, reducând nevoia de a apela la servicii costisitoare și specializate. Astfel, se vor reduce costurile suplimentare pentru persoanele cu dizabilități.

Puteți accesa cea de-a patra ediție a Raportului pentru drepturile omului, aici: https://mcusercontent.com/865a5bbea1086c57a41cc876d/files/ad60807b-a923-4a7e-ac84-559c4a5212a8/EDF_HR_Report_final_tagged_interactive_v2_accessible.pdf

Articolul Țările UE nu au reușit să reducă rata sărăciei în rândul persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.