Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), în parteneriat cu Asociația RENINCO România (Rețeaua Națională de Informare și Cooperare pentru integrarea in comunitate a copiilor și tinerilor cu cerințe educative speciale), desfășoară proiectul ASCEND, care a început la 1 iunie, anul acesta, și se va încheia la data de 15 decembrie 2022.

Potrivit unui comunicat al RENINCO România, proiectul ASCEND – Întărirea capacității asociațiilor persoanelor cu dizabilități din Europa Centrală și de Est – și-a propus să aducă în atenție problematica tinerilor cu dizabilități, în mod deosebit în domeniile educației și angajării în muncă, și soluțiile posibile prin care se poate închide breșa substanțială din prezent în asigurarea suportului, astfel încât ei să-și împlinească educația, să găsească și să păstreze un loc de muncă, să trăiască independent.

Totodată, proiectul a deschis temele comunicării cu organizațiile persoanelor cu dizabilități și a așteptărilor tinerilor cu privire la programele și politicile naționale și europene privind dizabilitatea.

,,Proiectul a cuprins o «cercetare», iar raportul final este relevant pentru tot ceea ce constituie încă obstacole în educație și pregătire profesională, în muncă și viața socială. Datele de cercetare sunt impresionante prin mărturiile celor care luptă curajos pentru împlinirea visurilor lor.

În cadrul sesiunilor de «formare», organizate în trei orașe, tineri cu dizabilități, părinți, profesioniști au discutat despre aspecte legislative sau de atitudine care sunt încă bariere, despre speranța pe care o au în îmbunătățirea politicilor publice privind educația și ocuparea în muncă”, se menționează în comunicat.

Evenimentul de încheiere a proiectului are loc vineri, 9 decembrie a.c., în intervalul orar 10 – 15, la Hotel Continental (Calea Griviței nr. 173, Sala Enescu) și reunește persoane care au participat la cercetare și/sau cursuri de formare, tineri cu dizabilități și unii părinți, reprezentanți ai autorităților publice, profesioniști.

În cadrul evenimentului vor fi prezentate rezultatele cercetării și concluziile activităților de formare, precum și Documentul de poziție pe care partenerii proiectului îl vor înainta autorităților publice implicate, solicitând ca problemele ce afectează viața și ascensiunea tinerilor cu dizabilități să fie tratate de urgență.

Proiectul ASCEND este susținut de Forumul European al Dizabilității (EDF), cu suport financiar de la Citi Foundation și implementat în cinci țări: Bulgaria, Republica Cehă, România, Slovacia și Ungaria.

Articolul <strong>Proiectul ASCEND – Întărirea capacității asociațiilor persoanelor cu dizabilități din Europa Centrală și de Est – a ajuns la final</strong> apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: Vlad Andrei Stamate

Majoritatea țărilor europene au integrat progresiv în propriile politici naționale aspecte legate de educația, formarea profesională și angajarea persoanelor cu dizabilități, în conformitate cu principiile Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (2006). Convenția evidențiază principiile normalizării, ale egalității de șanse în ceea ce priveşte accesul la sistemul de educație, ale nediscriminării și importanța asigurării că toți cei care învaţă sunt educați într-un mediu, cât se poate de incluziv. Ori de câte ori acest lucru nu este posibil, politicile naționale susțin să li se asigure celor care învaţă șanse egale în ceea ce privește participarea și contribuția la societate, inclusiv viața independentă, autosuficiența financiară și autonomia.

În general, obiectivele principale sunt în continuare:

• ca toți cei care învaţă să devină cât mai înalt calificați posibil,
• să reducă numărul celor care abandonează timpuriu școala,
• să scadă sprijinul pentru locurile de muncă subvenționate și locurile de muncă protejate.

Scopul principal al politicilor naționale este ca persoanele cu dizabilități și cu cerinţe educaționale speciale să participe pe deplin, în condiții de egalitate cu ceilalţi, în toate sferele societății, prin implementarea unor măsuri practice. 

Prin urmare, au fost dezvoltate diferite niveluri de responsabilitate de către guverne, parlamente, comunități autonome, municipalități la nivel regional sau local și de către școli, personal individual și cursanți, pentru a atinge obiective concrete în situațiile proprii în care aceştia lucrează. 

Nu putem aborda angajarea fără să vorbim despre educație

În rapoartele proiectului Agenției „Educație și formare profesională: politici și practici în domeniul educației elevilor cu cerinţe speciale” (2009-2013) se afirmă că diferite măsuri sunt implementate la nivel de clasă, oferind o flexibilitate valoroasă pentru examene și ajustând mediul de învățare și strategiile de predare la cerințele cursanților, astfel încât să poată fi stabilite programe de formare inițială și educație individualizate. 

La nivel individual, cursanții cu cerinţe educaționale speciale primesc asistență educațională specială (de exemplu, tehnologie de asistență, interpreți în limbajul semnelor, materiale de învățare special pregătite, scribi sau alte forme de asistență practică) pentru a face curricula  accesibilă. În plus, cursanții pot beneficia de cazare și masă gratuite. 

În multe țări europene, pe lângă cursurile adaptate, există trasee educaționale speciale, individualizate, în care curriculum-ul este mai flexibil, iar competențele specifice ale cursanților sunt recunoscute. Asistenții sociali din școli oferă diferite activități. În Lituania, școlile angajează pedagogi sociali în aproape fiecare școală, inclusiv pedagogi specializaţi și psihologi.

Sunt necesare echipe extinse de profesioniști care să lucreze zilnic pentru a face față complexității nevoilor cursanților cu cerinţe educative speciale. Inițiativele sprijină, în general, cursanții cu cerinţe educaționale speciale, prin consiliere profesională, îndrumare vocaţională și orientare profesională.

Din cauza barierelor societale, persoanele cu dizabilități nu numai că au rate de angajare mai scăzute decât persoanele fără dizabilități, dar sunt adesea descurajate să caute un loc de muncă

Un studiu al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind tranziția de la școală la muncă, realizată în peste 20 de țări în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani, a arătat că un procent ridicat de persoane cu dizabilități din toate țările chestionate consideră că prejudecățile discriminatorii sunt un obstacol principal în găsirea unui loc de muncă. În plus, dizabilitatea a fost motivul pentru care aceste persoane au rămas în afara forței de muncă, în comparație cu accidentarea sau infirmitatea.

Nu numai că drepturile omului sunt puse în pericol atunci când persoanelor cu dizabilități li se refuză șanse egale de angajare, dar excluderea lor are ca rezultat și un cost economic pentru economiile naționale.

Crearea unor medii legislative și politice favorabile

Obținerea șanselor egale de angajare pentru persoanele cu dizabilități necesită o combinație cuprinzătoare de măsuri. Una dintre măsurile esențiale este crearea unui mediu legislativ și politic favorabil pentru includerea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii. Este important să ne amintim că barierele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în alte domenii ale societății, inclusiv educația și transportul, au, de asemenea, un impact uriaș asupra oportunităților lor de angajare și, prin urmare, trebuie abordate și ele.

Sistemele complementare de protecție socială – atât sistemele principale, cât și cele destinate exclusiv persoanelor cu dizabilități – pot juca un rol esențial în crearea bazelor necesare pentru ca multe persoane cu dizabilități să intre și/sau să rămână în muncă. Asigurându-se că persoanele cu dizabilități au o securitate a veniturilor, că nevoile lor legate de dizabilități și costurile suplimentare sunt îndeplinite și că au acces efectiv la serviciile de îngrijire a sănătății, aceste sisteme pot promova semnificativ participarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii și în societate, în general.

Creșterea capacităţii de angajare (angajabilității)

Dacă mediile legislative și politice pot ajuta la eliminarea unei game largi de bariere sociale, în același timp și obstacolele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în accesarea programelor de educație și dezvoltare a competențelor principale trebuie să fie abordate cu o vigoare deosebită.

Educație și formare profesională

Din cauza faptului că persoanele cu dizabilități sunt frecvent excluse din învățământul primar și secundar de masă, puține persoane cu dizabilități participă la educația terțiară. Mai mult, sistemele de educație și formare tehnică și de formare profesională (TVET) nu sunt, adesea, accesibile pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv lipsa de conștientizare a dizabilității în rândul personalului didactic, precum și metodele și instrumentele de instruire inaccesibile.

Majoritatea țărilor nu dispune de date privind tranziția către ocuparea forței de muncă, iar acesta este considerat un domeniu care necesită urgent îmbunătățiri. În tranziția către muncă, se urmărește reducerea ratelor de abandon școlar în perioada dintre școală și angajare. Acest lucru se poate realiza prin coaching legat de locurile de muncă, management de caz, servicii de consiliere profesională și evaluări realizate înainte de alegerea unui program, asistență activă în găsirea unui loc de muncă și consiliere pentru angajatori. După terminarea cursurilor, cursanții ar trebui să obțină un loc de muncă, cu un salariu minim. 

În unele țări, se acordă prioritate accesării locurilor de muncă deschise pentru cursanții care au nevoie de adaptare și acomodare specifice. Sprijinul este vital pentru o persoană cu dizabilități pentru obținerea și păstrarea locului de muncă, care este finanțat de municipalități, de stat sau, în unele țări, de ambele.  În sectorul public din unele țări, locurile de muncă sunt rezervate pe baza unui procent minim variabil (cotă), cu un număr de posturi desemnate pentru cursanții cu dizabilități. O „cotă de rezervare” înseamnă că toate întreprinderile cu mai mult de un anumit număr de angajați sunt obligate să angajeze un procent minim de lucrători cu cerinţe educaționale speciale. 

Măsuri din țările europene privind cursanții cu cerințe educative speciale

În țările din Europa există măsuri pentru promovarea ocupării locurilor de muncă în rândul cursanților cu cerințe educaționale speciale, care includ plata costului serviciului pentru angajare asistată /susținută, scutiri de la plata pensiilor și asigurărilor de invaliditate, recompense pentru depășirea cotei, ajutor financiar pentru lucrătorii cu dizabilități care devin antreprenori, reduceri în ceea ce priveşte costul asigurărilor sociale și reduceri de taxe pentru cei care angajează tineri cursanţi cu cerinţe educaționale speciale.

În  Danemarca, cursanții cu nevoi educaționale speciale primesc un „supliment pentru dizabilități”. Aceasta înseamnă că această compensație bănească pentru cursanții cu cerinţe educaționale speciale ia în considerare lipsa capacității acestora de a face faţă oricărui loc de muncă, în timpul studiilor. 

În Finlanda, cursanții cu cerinte educative speciale au posibilitatea de a primi burse de studiu și suplimente pentru locuință pe tot parcursul educational. În Letonia, cursanții cu cerinţe educaționale speciale au posibilitatea de a primi burse, conform Regulamentărilor Cabinetului privind bursele. Cursanții din clasele profesionale din școlile speciale beneficiază de masă și cazare gratuite.

În Țările de Jos, educaţia şi formarea profesională sunt gratuite până la vârsta de 18 ani. Pentru părinți sunt disponibile diferite programe de sprijin financiar (în funcție de venitul lor). Începând cu vârsta de 18 ani, cursanții cu cerinţe educaționale speciale pot primi o bursă de sprijin pentru muncă și angajare (Wajong) de la Institutul pentru Scheme de Beneficii pentru Angajați (UWV). 

Norvegia oferă sprijin financiar și stimulente pentru cursanţii cu cerinţe educaționale speciale. Fondul de împrumut pentru educație de stat nu oferă niciun aranjament de finanțare pentru a acoperi cheltuielile suplimentare pe care cursanții cu dizabilităţi din învățământul superior le-ar putea avea, dar există prevederi pentru a contrabalansa stimulentele pentru cursanți, pentru a-și finaliza programul în intervalul de timp stabilit.

În Elveția, cheltuielile  pentru cursanții cu cerinţe educaționale speciale sunt acoperite din asigurarea de invaliditate.

În Irlanda, elevii din școlile primare și post-primare au dreptul la transport școlar gratuit, atunci când este disponibil. Dacă acest transport nu este disponibil, se poate acorda o subvenție pentru a ajuta cu costul transportului privat. 

În Franța, cursanții cu cerinţe educaționale speciale beneficiază de materiale didactice adaptate, de adaptări ale modului de organizare și ale spaţiilor de formare și de modalităţi specifice de transport, menite să le faciliteze participarea la educație. 

În Polonia, programul de finanțare PFRON a ajutat la achiziționarea a aproape 87.000 de seturi de echipamente informatice și a sprijinit peste 26.100 de persoane în achiziționarea de scaune rulante electrice. În 2009, a acordat asistență financiară pentru aproximativ 13.000 de cursanți și a sprijinit achiziționarea de mașini (vehicule) adaptate pentru transportul persoanelor cu dizabilități. Peste 8.100 de persoane nevăzătoare și cu deficiențe de vedere au beneficiat de instruire pentru utilizarea calculatorului.

În Portugalia, studenții cu cerinţe educaționale speciale câștigă o bursă profesională de până la aproximativ 200 EUR pe lună, în funcție de venitul familiei lor și dacă cursantul a lucrat deja (are deja o experienţă de muncă). Cursanții cu cerinţe educaționale speciale primesc, de asemenea, o sumă fixă pentru mesele zilnice (aproximativ 4 EUR pe zi) și pentru cheltuielile de transport de acasă la centrul EFP.

Sprijinul / asistența poate fi oferită la mai multe niveluri diferite. În timpul procesului de tranziție, sprijinul individual prin resurse umane și fizice este esențial. Cu toate acestea, asistența acordată organizațiilor, atât pentru ca acestea să își adapteze mediul de lucru la cerințele cursantului, cât și pentru a le oferi resursele financiare necesare pentru a putea angaja și sprijini persoanele cu dizabilități pe termen lung, este fundamentală. În concluzie, sprijinul este vital pentru ca o persoană cu dizabilități să obțină și să-şi păstreze un loc de muncă.

Angajarea persoanelor cu dizabilități în România

Munca persoanelor cu dizabilități este reglementată prin Legea nr. 76/2002 și Legea nr. 448/2006, actualizată în 2019. Potrivit acestor legi, ai dreptul la muncă, în funcție de pregătirea profesională și de gradul de handicap, iar angajatorul trebuie să îți ofere același respect ca restului angajaților. De asemenea, Legea nr. 448/2006 actualizată mai menționează că de facilități și drepturi beneficiază tinerii și adulții cu handicap, cetățeni români, ai țărilor membre UE sau non-membre UE pe perioada în care au, potrivit legislației în vigoare, domiciliul sau reședința în România.

În general, autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private cu cel puțin 50 de angajați sunt obligate prin lege să angajeze un număr de persoane cu dizabilități egal cu cel puțin 4% din numărul total al angajaților. Firmele sau instituțiile care nu angajează persoane cu dizabilități pot opta pentru una dintre alternativele de mai jos:

• plata lunară spre bugetul de stat a unei sume echivalente cu 50% din salariul minim brut la nivel de țară înmulțit cu numărul de locuri de munca pe care nu au angajat persoane cu dizabilități;
• achiziționarea de produse sau servicii realizate de unități protejate autorizate într-o sumă egala cu 50% din cea datorată la bugetul de stat.

În concluzie, este important ca toate părțile interesate cheie să fie implicate în mod eficient, inclusiv tânărul / tânăra în cauză, părinții sau îngrijitorii acestora și, în multe cazuri, personalul școlii, cum ar fi psihologi, tutori, profesori și educatori, angajatori, societate civilă.

NOTE

Articolul Educație, formare profesională și angajare a persoanelor cu dizabilități în Europa apare prima dată în Jurnal Social.

Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) a anunțat, miercuri, 7 septembrie 2022, că a lansat în consultare publică ghiduri pentru trei apeluri cu o alocare totală de 117 milioane de euro, pentru sprijinirea integrării pe piața muncii pentru categoriile vulnerabile.

,,Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a lansat în consultare publică Ghidurile Solicitantului pentru trei apeluri de proiecte finanțate prin Programul Operațional Capital Uman (POCU), care sunt menite să sprijine accesul pe piața muncii pentru anumite categorii vulnerabile”, se arată într-un comunicat transmis de MIPE.

Potrivit sursei citate, apelurile au următoarele obiective: sprijinirea calificării profesionale pentru meserii de bază și integrarea persoanelor vulnerabile pe piaţa muncii.

„Nu este o noutate că România se confruntă cu mari provocări pe piața muncii în ceea ce privește atât ocuparea, cât și combaterea sărăciei. Pregătim apeluri de proiecte care vor reprezenta o sursă importantă de investiții în acest sens. Mai concret, ele vor ajuta românii să își găsească un loc de muncă, va sprijini perpetuarea meseriilor de bază și va susține perfecționarea serviciilor sociale și a instituțiilor de pe piața muncii. Se acordă o atenție deosebită tineretului, minorităților și populației rurale”, a transmis ministrul Marcel Boloș.

Unul dintre apelurile de proiecte vizează „Îmbunătăţirea nivelului de competenţe profesionale şi creşterea gradului de ocupare a şomerilor şi persoanelor inactive în corelare cu nevoile pieţei muncii” şi dispune de o alocare financiară de 60 de milioane de euro, cu o valoare maximă a proiectului de un milion de euro.

Calendarul acestui apel de proiecte a fost aprobat miercuri, 7 septembrie, în ședința de Guvern. Apelul va fi lansat în data de 20 septembrie, cererile urmând a fi depuse între 20 septembrie și 20 octombrie, iar contractarea proiectelor fiind programată pentru perioada 5 – 30 decembrie.

Grupul țintă cuprinde aproximativ 6.000 de beneficiari, șomeri și persoane inactive, cu accent pe șomerii de lungă durată, lucrătorii vârstnici (55-64 ani), persoanele cu dizabilități, persoanele cu nivel redus de educație.

Potrivit MIPE, programele de formare țin cont de nevoile pieței muncii și vizează derularea de programe de formare necesare angajatorilor ce activează în unul din următoarele sectoare economice: turism și eco-turism, textile și pielărie, lemn și mobilă, construcții, industrie auto și componente, procesarea alimentelor și a băuturilor, sănătate și produse farmaceutice, energie și management de mediu, bioeconomie (agricultura, silvicultură, pescuit și acvacultură), biofarmaceutică și biotehnologii.

În cadrul acestor proiecte, sunt eligibile activităţi precum servicii de informare şi consiliere profesională, servicii de mediere a muncii, programe de formare profesională, evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale.

Pot solicita finanţare furnizorii acreditaţi de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă, furnizorii autorizaţi de formare profesională, centrele autorizate de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, universităţile, camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi patronale, asociaţiile şi fundaţiile.

„Angajatorii care angajează persoane din grupul ţintă se pot adresa structurilor teritoriale ale ANOFM pentru a beneficia de subvenţiile acordate conform art. 85 Legea 76/2002, respectiv: angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, şomeri în vârstă de peste 45 de ani, şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale, şomeri de lungă durată sau tineri NEET primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă în cuantum de 2.250 lei, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 18 luni”, se mai arată în comunicat.

Conform MIPE, principalii factori care contribuie la păstrarea unor valori ridicate pentru rata șomajului în rândul tinerilor care nu sunt încadrați în muncă și nici nu urmează vreo formă de educație (NEETs) sunt: nivelul scăzut de educație și pregătire a tinerilor la momentul tranziției spre piața muncii, neconcordanța dintre calificările tinerilor și abilitățile cerute de angajatori, impactul încă redus al schemelor de ucenicie şi al stagiilor profesionale, așteptările ridicate ale tinerilor de la un loc de muncă (salariul, mediul de lucru, alte beneficii), oferta limitată de locuri de muncă.

Un alt set de măsuri stabileşte implementarea unor ,,Măsuri pentru tinerii NEET II – Subvenţionarea locurilor de muncă” şi beneficiază de o alocare de 7 milioane de euro. Proiectele se adresează tinerilor NEETs absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ, cu vârsta între 16-29 ani, cu domiciliul sau reşedinţa în regiunile Nord-Est, Nord-Vest, Vest, înregistraţi şi profilaţi de către Serviciul Public de Ocupare, cu accent pe tinerii NEET din mediul rural şi pe cei aparţinând minorităţii rome.

Angajatorii care încadrează în muncă, pe durată nedeterminată, absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ, primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare tânăr NEET absolvent, o sumă în cuantumul precizat de art. 80 din Legea nr. 76/2002, informează MIPE.

Cel de-al treilea apel de proiecte vizează ,,Stimularea mobilităţii şi subvenţionarea locurilor de muncă pentru şomeri şi persoane inactive, persoane de etnie romă, persoane din mediul rural” din regiunile mai puţin dezvoltate. El va finanţa măsuri de ocupare, stimularea angajatorilor, prin acordarea de stimulente financiare (subvenţii), pentru a crea noi locuri de muncă sau a le ocupa pe cele existente cu persoane din grupurile vulnerabile, sprijinirea persoanelor care găsesc un loc de muncă într-o altă zonă/regiune să se adapteze la noul lor mediu, prin acordarea de prime de mobilitate (de instalare şi încadrare) şi de activare.

Finanţarea pentru acest tip de proiecte este de 50 milioane de euro.

Grupul ţintă pentru acest proiect cuprinde: şomeri şi persoane inactive, cu accent pe şomerii de lungă durată, lucrătorii vârstnici (55-64 ani), persoanele cu dizabilităţi, persoanele cu nivel redus de educaţie; cetăţeni români aparţinând minorităţii rome; persoanele din mediul rural, în special cele din agricultura de subzistenţă şi semi-subzistenţă.

Acest apel finanţează următoarele tipuri de acţiuni: subvenţionarea locurilor de muncă (acordarea subvenţiilor angajatorilor care angajează persoane din grupul ţintă) – activitate obligatorie şi relevantă și monitorizarea obligaţiilor asumate de angajator şi/sau persoanele din grupul ţintă, ca urmare a intervenţiei şi a sprijinului primit – activitate obligatorie şi relevantă. 

Articolul MIPE anunță apeluri de proiecte în valoare de 117 milioane de euro, menite să sprijine accesul pe piața muncii pentru anumite categorii vulnerabile apare prima dată în Jurnal Social.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale (MMPS) a anunțat, luni, că introduce noi măsuri de sprijin pentru formarea și angajarea persoanelor care beneficiază de venit minim garantat, precum și a tinerilor. Instituţia a elaborat un proiect de OUG care prevede, între altele, menţinerea ajutorului social încă 6 luni, dacă beneficiarul se angajează pentru o perioadă de cel puţin 24 luni.

,,Ministerul Muncii și Protecției Sociale a elaborat un proiect de ordonanță de urgență care vizează stimularea participării pe piața muncii a beneficiarilor de ajutor social, prevenirea dependenței lor de acest beneficiu, precum și introducerea unor măsuri care să contribuie la consolidarea ocupării forței de muncă și la reducerea șomajului în rândul tinerilor care nu au loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nu participă la activităţi de formare profesională”, a transmis Ministerul Muncii, într-un comunicat de presă.

Potrivit ministrului Muncii, campania efectuată la începutul anului pentru a verifica modul de stabilire și de acordare a ajutorului social a permis efectuarea unei radiografii a situației beneficiarilor de ajutor social de la nivelul comunităților supuse verificării, precum și identificarea  de persoane vulnerabile aflate în nevoie. 

,,Dincolo de aspectele evidențiate, care țin de nevoia de instruire școlară și calificare profesională pentru cei apți de muncă din familiile vulnerabile, s-a constatat și necesitatea introducerii de stimulente pentru creșterea gradului de ocupare în rândul beneficiarilor apți de muncă. Venim astăzi cu un set de propuneri concrete pentru a da o mână de ajutor reală celor care vor să iasă din starea de vulnerabilitate”, a declarat ministrul Muncii și Protecției Sociale, Raluca Turcan.

Una dintre prevederile proiectului de act normativ vizează menținerea ajutorului social, timp de încă 6 luni, din momentul angajării, dacă beneficiarul se angajează pentru o perioadă de cel puțin 24 luni.

Totodată, pentru a preveni dependența de acest tip de sprijin acordat de stat și pentru a stimula angajarea, se introduce obligativitatea ca persoanele apte de muncă beneficiare de ajutor social să se prezinte la agențiile pentru ocuparea forței de muncă din 6 în 6 luni sau ori de câte ori sunt solicitate de aceasta pentru a li se aplica măsuri de activare pe piața muncii.

,,Neprezentarea la agenția pentru ocuparea forței de muncă va fi asimilată refuzului unui loc de muncă și va conduce la încetarea ajutorului social, cu posibilitatea depunerii unei noi solicitări după o perioadă de 12 luni. În cazul în care contractul de muncă al unui beneficiar încetează din inițiativa angajatorului, în mai puțin de 24 de luni, sumele acordate cu titlu de ajutor social nu vor constitui debit și nu vor fi recuperate. În schimb, dacă raporturile de muncă încetează din motive imputabile angajatului, sumele acordate cu titlu de ajutor social vor fi recuperate pe întreaga perioadă”, se precizează în comunicat.

Reprezentanții MMPS susțin că, având în vedere că în urma campaniei de verificare s-a constatat că mulți dintre beneficiarii de venit minim garantat aveau dificultăți să intre pe piața muncii pentru că nu aveau nici studiile de bază finalizate, proiectul de OUG introduce prevederi referitoare la înscrierea persoanelor apte de muncă în programul educațional de tip ,,A doua șansă”.

Înscrierea în acest program se va face la recomandarea agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, pe baza locurilor disponibile comunicate de inspectoratele școlare, iar refuzul de participare va conduce la încetarea ajutorului social și interzicerea solicitării unui nou drept pentru o perioadă de 12 luni, ca și în cazul refuzului unui loc de muncă.

O altă măsură prin care MMPS susține persoanele vulnerabile să intre pe piața muncii constă în decontarea transportului pentru cei care urmează cursurile programului ,,A doua șansă”, la o distanță mai mare de 5 km față de locuință.

Astfel, se propune decontarea către autoritățile administrației publice locale a sumei de 500 lei/persoană/semestru școlar, din bugetul Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

Se estimează că anul acesta vor beneficia de măsura prelungirii acordării ajutorului social aproximativ 10.000 persoane, iar de includerea în programul ,,A doua şansă”, aproximativ 5.000 de beneficiari.

Potrivit MMPS, proiectul de ordonanță de urgență include și modificări ale Legii nr. 76/2002, respectiv introducerea unor măsuri care să contribuie la consolidarea ocupării forței de muncă și la reducerea șomajului în rândul tinerilor NEET.

,,Principala modificare vizează extinderea grupei de vârstă din definiția tânărului NEET, de la 16 – la 30, față de 16 – 25 de ani în prezent. Această modificare va implica o accesare mai mare de fonduri europene nerambursabile pe viitoarele programe operaționale, respectiv alte categorii de fonduri puse la dispoziție de către Comisia Europeană”, mai transmit reprezentanții Ministerului Muncii.

Se estimează că de măsura adoptată vor beneficia în perioada următoare, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, aproximativ 2.000 persoane, impactul financiar fiind estimat la 5.625.000 lei.

Articolul Noi măsuri de sprijin pentru formarea și angajarea persoanelor care beneficiază de venit minim garantat apare prima dată în Jurnal Social.

Tinerii reprezintă viitorul societății. Însă ei sunt segmentul social cel mai afectat de criză, din cauza perioadei tranzitorii din viață pe care o traversează, a lipsei de experiență profesională, a educației nepotrivite, a protecției sociale adesea limitate și a condițiilor de muncă precare. În plus, unii tineri sunt expuși riscului de discriminare și de excluziune socială.

Potrivit unui document UE, la ora actuală în Uniunea Europeană există 7,5 milioane de NEETs (adică tineri care nu au depășit nivelul de învățământ secundar inferior și au abandonat timpuriu învățământul și formarea), reprezentând 12,9 % dintre tinerii europeni, cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani.

În februarie 2013, Consiliul European a hotărât să creeze ,,Garanția pentru tineret” un program care își propune să combată șomajul în rândul tinerilor, asigurându-se că orice tânăr cu vârsta sub 25 de ani primește o ofertă de bună calitate de angajare, în termen de 4 luni de la absolvirea învățământului obligatoriu sau de la pierderea locului de muncă. Oferta trebuie să constea dintr-un contract de muncă, uncenicie ori stagiu sau un curs de formare continuă, adaptată la nevoile și situația fiecăruia.

Toate statele membre s-au angajat să implementeze ,,Garanția pentru tineret” în cadrul unei Recomandări a Consiliului din aprilie 2013. În România, planul de implementare a Garanției a fost aprobat pe 13 iulie 2017.

,,Garanția pentru tineret” este finanțată de la bugetul UE prin intermediul Fondului Social European și al Inițiativei Locuri de Muncă pentru Tineri. Acest program a devenit o realitate în țările UE și a ajutat la îmbunătățirea vieților a milioane de tineri europeni. Din 2014, peste 5 milioane de tineri s-au înregistrat în sisteme de ,,Garanții pentru tineret” în fiecare an, iar peste 3,5 milioane de tineri au acceptat o ofertă de muncă, educație continuă, stagiu sau ucenicie.

Cele mai recente rapoarte evidențiază practici concrete privind aspectele cheie ale ,,Garanției pentru tineret”. Aceste rapoarte se bazează pe experiența de la fața locului, după cinci ani de implementare a garanției în UE.

Chiar dacă funcționarea pieței muncii s-a îmbunătățit în mod considerabil, încă sunt tineri care se confruntă cu multiple obstacole în calea ocupării forței de muncă, cum ar fi persoanele cu dizabilități sau migranții.

Raportul privind măsurile de activare, în rândul tinerilor aflați în situații vulnerabile, prezintă practici promițătoare care sprijină tinerii cu nevoi mai specifice – pentru a se asigura că aceștia nu vor rămâne în urmă.

Pentru unii tineri, problemele legate de sănătate sau de locuințe ar trebui să fie abordate mai întâi, înainte de intrarea pe piața muncii, care necesită o cooperare puternică între furnizorii de servicii. Pentru alții, e important ca încrederea să le fie construită. În acest context, sprijinul individualizat și consilierea tineretului în parteneriat cu ONG-urile sunt cele mai eficiente, deoarece ele împuternicesc tinerii, creând un sentiment de proprietate și angajament față de integrarea lor.

Raportul arată, de asemenea, că flexibilitatea este esențială, de exemplu, ajustarea obiectivelor sau abordărilor în cazul în care tânărul nu se implică bine într-o intervenție.

Intervenția timpurie și măsurile de sprijin în favoarea integrării tinerilor sunt esențiale. În multe cazuri, sunt necesare reforme structurale, cum ar fi îmbunătățirea sistemelor de educație și formare profesională. Bugetele naționale trebuie să acorde prioritate integrării tinerilor pe piața muncii. A investi în tineri înseamnă a investi în viitorul nostru.

Articolul ,,Garanția pentru tineret” – un program care urmărește să combată șomajul în rândul tinerilor apare prima dată în Jurnal Social.