Persoanele cu deficiențe de auz din România dar și cele din Ucraina au acum acces la o serie de materiale de informare în limba semnelor privind protecția împotriva abuzului și a exploatării sexuale în contextul activității umanitare. În 2022, peste 1000 de refugiați surzi din Ucraina au beneficiat de diverse forme de sprijin din partea Asociației Naționale a Surzilor din România (ANSR) în contextul crizei umanitare generate de conflictul armat din țara vecină. O parte dintre ei se află și acum în țara noastră, dar cei mai mulți s-au aflat doar în tranzit către alte țări din Vest.

Indiferent de situația de criză (dezastru natural, război, urgențe medicale generale), persoanele cu dizabilități reprezintă o categorie aparte de persoane vulnerabile ale căror nevoi trebuie acoperite de profesioniștii de care va depinde bunăstarea lor. Printr-un proiect finanțat de Interagency PSEA Community Outreach and Communication Fund (Fondul de Comunicare și Sensibilizare a Comunității Interinstituționale privind PSEA = Protecția Împotriva Abuzului și Exploatării Sexuale), Asociația Națională a Surzilor din România a realizat un total de 15 materiale video dedicate comunității surzilor din România și Ucraina. Aceste resurse abordează câteva teme specifice și sensibile precum diferența dintre abuz sexual și exploatare sexuală, conceptul de „hărțuire sexuală”, efectele abuzului sexual asupra victimelor sau conceptul de „safeguarding”.

Pentru a asigura deplina înțelegere a informațiilor, au fost create resurse în 2 limbi ale semnelor – cea din România și cea din Ucraina, întrucât fiecare populație distinctă de surzi are o limbă proprie a semnelor (lucru mai puțin cunoscut de majoritatea auzitoare). De asemenea, întreaga politică de Safeguarding a ANSR a fost transpusă și în limba semnelor. Dincolo de aceste materiale video, în cadrul proiectului au fost realizate materiale tipărite precum o broșură privind principiile PSEA aplicabile lucrătorilor umanitari, un ghid cu recomandări practice pentru interacțiunea adecvată cu persoanele deficiente de auz dar și un afiș cu aceleași principii internaționale. Toate aceste materiale au fost create în trei limbi – română, ucraineană, engleză.

În cadrul proiectului, ANSR a organizat mai multe întâlniri de consultanță cu persoane surde și hipoacuzice din România dar și din Ucraina (în format online). La realizarea materialelor video interpretate în Limba Semnelor Ucrainene, organizația a colaborat cu Societatea Surzilor din Ucraina, asociația reprezentativă a persoanelor cu deficiențe de auz din țara vecină. Totodată, a interacționat cu reprezentanți regionali ai rețelei PSEA.

„Prin acest proiect ne-am propus să atragem atenția asupra unor probleme de actualitate, sensibile dar importante, care sunt mai puțin accesibile persoanelor surde și hipoacuzice din țara noastră care comunică în Limba Semnelor Române. Am considerat oportună crearea versiunilor de materiale video pentru comunitatea Surzilor din Ucraina în contextul implicării noastre în gestionarea situației de criză din ultimii ani în care multe persoane cu deficiențe de auz au fost implicate fără voia lor. Asemenea discuții despre exploatare și abuz sexual, printre altele, sunt necesar de purtat în orice societate și în orice limbă, inclusiv în LSR” – a transmis Bogdan Anicescu, Directorul ANSR și coordonator al proiectului.

Toate materiale pot fi vizionate pe Pagina de Facebook a ANSR (https://www.facebook.com/asociatiasurzilor) dar și accesând acest link – 

În România, trăiesc aproximativ 22000 persoane surde. Asociația Națională a Surzilor din România, înființată în 1919, oferă servicii complexe pentru mii de beneficiari anual, precum interpretare, consiliere și sprijin în vederea integrării profesionale.Proiectul a fost realizat în perioada noiembrie 2023 – Februarie 2024 inclusiv.

Articolul Abuzul și exploatarea sexuală, explicate pe înțelesul persoanelor surde apare prima dată în Jurnal Social.

Comportamentul prejudicios este reprezentat de orice formă de exprimare fizică, verbală, motrică, ce aduce efecte dăunătoare/nocive asupra altei persoane. Acesta poate fi desfășurat cu bună știință sau ivoluntar. Prejudiciile aduse unei persoane pot fi: de ordin fizic (răniri, periclitarea stării de sănătate), de ordin psihic (aplicarea diverselor presiuni, inducerea stării de stres), de ordin emoțional (inducerea unor emoții, unor false impresii asupra propriei persoane), sau de ordin social (crearea unei imagini false asupra unei persoane, implementarea unei prejudecăți într-un anumit grup social).

Din punct de vedere psihologic, comportamentul prejudicios poate genera: instabilitate emoțională, reducerea sau anularea capacității decizionale, scăderea stimei de sine, implementarea unor false idei/impresii cu privire la propria persoană, șoc post-traumatic, atacuri de panică, somatizări (exprimarea unor emoții prin simptome fizice), deformarea abilităților de socializare, autovătămare, neasumarea actelor, frustrări, demoralizări, anxietate, stigmă, stări depresive, negativitate, pesimism, tulburări disociative, tulburări de alimentație.

Printre comportamentele de tip prejudicios se remarcă agresivitatea, abuzul și discriminarea. Complexitatea și multitudinea de simptome prezentate de victime, precum și gradul de dependență al acestora față de agresor, generează dificultăți majore în procesul de diagnosticare. În foarte multe dintre cazuri, comportamentul este sesizat doar de persoanele din afara cuplului agresor-victimă, nu și de către aceștia.

În cazul unui abuz sau act de agresiune este de preferat să notăm datele evenimentului nefericit și să le comunicăm coerent unei persoane din exterior, organelor de ordine, după caz. În cazul unui angajat, discutăm cu superiorul. În cazul în care există dovezi, ele vor fi prezentate persoanei din exterior. Cooperăm cu organele de ordine/autorități. Încercăm să nu mai ajungem în aceeași situație, întrerupem contactul cu abuzatorul, evităm acel anturaj sau dacă suntem obligați să revenim, o vom face însoțiți. Nu uităm să accesăm resursele sociale existente. Încercăm să nu mai ajungem în aceași situație, întrerupem contactul cu abuzatorul, evităm acel anturaj sau dacă suntem obligați să revenim, o vom face însoțiți.

Prevenirea actelor de abuz sau agresiune presupune multiple abordări: educaționale, psihologice, legale, impuse prin legislație etc.

Actele de agresiune vor fi prevenite, în primul rând prin educarea indivizilor. O educație adecvată va genera prezența unei conștiințe puternice, în fiecare dintre noi. Singurele persoane care nu vor beneficia de efectele acestei conștiințe sunt personele cu psihopatie. Monitorizarea adecvată, timpurie, în sistemul educațional, ar putea preveni nediagnosticarea acestor tulburări sociale.

,,Conștiința este o soacră a cărei vizită nu se termină niciodată.” Henry Louis Mencken

Impiedicarea actelor de discriminare, agresiune și abuz fizic, emoțional sau psihic se face prin promovarea unui set de valori și elemente de conduită cu rol de a educa atitudinea partenerilor sociali, coroborat cu taxarea diverselor atitudini ce susțin inegalitatea, în mod public și mediatizat. În cazul în care deja a fost înregistrat un abuz, se cere intervenția imediată, pentru a opri reproducerea lui și a minimaliza acțiunea asupra victimei. Partenerii sociali și instituțiile abilitate trebuie să dea dovadă de vigilență. Mediatizarea cazurilor ar trebui făcută astfel încât să nu sugereze replicarea comportamentului. Este de preferat ca o atenție sporită să fie acordată consilierii și monitorizării persoanelor care au jucat rolul abuzatorului, astfel încât acestea să nu își continuie acțiunile toxice. Nu în ultimul rând, se cere consilierea și monitorizarea victimelor și facilitarea accesului acestora la suport de specialitate, informații și suport de grup. 

Printre obiectivele procesului de preventie al comportamentelor de tip prejudicios se numără: participarea activă la procesul educațional a tuturor membrilor societății, adoptarea unui set de reguli și valori, utilizarea resurselor societății și a celor personale (cunoașterea drepturilor personale, cunoașterea legislației, cunoașterea limitelor sănătoase de relaționare, cunoașterea resurselor sociale disponibile, acceptarea ajutorului și a suportului), accesarea mediilor sociale adecvate fiecărui individ.

IMPORTANT!

Mânat de interese proprii, oricine poate deveni abuzator!

Constrâns sau nu de diverse detalii, oricine poate deveni victimă! Fiecare trebuie să cunoască pericolele acestor roluri asumate și să procedeze astfel încât să nu se întâmple!

Material realizat de Andreea-Valentina Ognean, psiholog clinician în cadrul Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România (ANCAAR), prezentat în cadrul workshopului: „Respect și echitabilitate. Prevenirea și combaterea diverselor forme de abuz psihic, emoțional sau fizic asupra persoanei cu dizabilitate”.

Articolul Agresivitate, abuz, discriminare. Impactul comportamentului de tip prejudicios, individual sau de grup, asupra unei persoane vulnerabile apare prima dată în Jurnal Social.

Consiliul Național al Dizabilității din România a organizat workshopul intitulat „Respect și echitabilitate. Prevenirea și combaterea diverselor forme de abuz psihic, emoțional sau fizic asupra persoanei cu dizabilitate”, luni, 29 mai, în intervalul orar 11 – 17, în sala Belvedere a Hotelului Internațional, situat în str. Str. Cauzași, nr. 27, sect. 3.

Evenimentul, la care au participat 50 de persoane, a reunit reprezentanți ai asociaților și ai organizațiilor persoanelor cu dizabilități, precum și reprezentanți ai instituțiilor responsabile cu protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități și drepturile omului: Forumul European al Dizabilității (EDF); Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO); Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD);  Asociația Distroficilor Muscular din România, Filiala București a Asociației Distroficilor Muscular, Asociația Ability Hub, Asociația Nevăzătorilor din România, Asociația Ridică-te și Umblă!, Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice, Asociația ,,Mai puternici  decât boala Parkinson„, Asociația Învingătorii Sclerozei Multiple, Asociația ,,DANROM” Făurei, Asociația Down Plus București, Federația Sindrom Down din România, Asociația Națională pentru Copii și Adulți cu Autism din România, Asociația de Sprijin a Copiilor Handicapați Fizic – România.

Printre vorbitori s-au numărat: doamna Phillipa TUCKER, coordonator pentru Europa Centrală și de Est în cadrul Forumului European al Dizabilității; domnul Adrian BULGARU, director al IRDO; doamna Adela CRĂCIUN, vicepreședinte al ANPDPD; doamna Maria COTOI, jurist în cadrul ANPDPD; doamna Andreea-Valentina Ognean, psiholog clinician; domnul Daniel CARAIVAN, sociolog, fondatorul Asociației DanRom; domnul Petre MATEI, practician al dreptului, avocat, membru al Baroului București; Dana NUȚA, președinta Asociației Ability HUB, președinta Federației Patronatelor pentru Educație și Antreprenoriat Social; Georgeta BUCUR, președinta Asociației Down Plus București și a Federației Sindrom Down din România.

Conform Curții Europeane a Drepturilor Omului, discursul instigator la ură este caracterizat drept un discurs destinat atacării, intimidării, umilirii, discreditării sau incitării la violență ori la acțiuni care pot produce prejudicii împotriva unei persoane sau unui grup de persoane pe motiv de rasă, etnie, naționalitate, vârstă, religie, sex, categorie socială, orientare sexuală, infectare cu HIV, dizabilitate.

Acesta se situează la granița unor drepturi fundamentale: dreptul la libertatea de expresie, dreptul la libertatea de gândire, conștiință şi religie, precum şi interzicerea generală a discriminării şi promovarea principiului toleranței şi respectul pentru demnitatea egală a tuturor ființelor umane, drepturi fundamentale considerate elemente de temelie în orice societate democratică.

Reglementarea discursului instigator la ură se înscrie în nevoia societăților democratice „de a preveni şi sancționa toate formele de expresie care răspândesc, instigă, promovează sau justifică ura bazată pe intoleranță”, definirea sa fiind legată de combaterea generală a discriminării, sub toate formele sale de manifestare, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Erbakan vs. Turcia (2006), paragraf 56.

În cadrul evenimentului, s-a arătat faptul că exercitarea dreptului la libertatea de exprimare include şi responsabilitatea legată de obligația respectării demnității egale a tuturor ființelor umane şi de dreptul persoanelor de a nu fi discriminate. Totodată, s-au abordat opțiunile, mecanismele și prevederile legale ce trebuie folosite pentru prevenirea și combaterea acestor abuzuri.

Doamna Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR), a afirmat că discursul instigator la ură devine o amenințare tot mai puternică la adresa libertății de exprimare și toleranței, pe măsură ce se răspândește prin mediul online și media clasică și în dezbaterea politică, inclusiv de către unii parlamentari.

,,Hărțuirea, discursul urii, limbajul vulgar, calomnia, insulta la adresa persoanelor cu dizabilități au devenit normalitate în spațiul public. Toate aceste forme de intoleranță au ca loc de manifestare, cu precădere, rețelele de socializare, mediu foarte greu de controlat.

Întrebarea care ne preocupă este dacă ne confruntăm cu un fenomen, utilizatorii acestor acte de intoleranță se folosesc de libertatea de expresie fără să admită încălcarea unor drepturi? Reprezentanții organizațiilor persoanelor cu dizabilități confirmă că din ce în ce mai multe persoane cu dizabilități sesizează diferite forme de abuz. În cadrul workshopului, s-a propus analizarea și formularea unor propuneri de legi, care să fie înaintate Parlamentului, și care să prevadă sancțiuni specifice pentru hărțuirea, discursul urii, limbajul vulgar, calomnia, insulta la adresa persoanelor cu dizabilități.

Pentru prima dată, la un astfel de eveniment, a participat un cuplu de persoane cu dizabilități dezinstituționalizate, Marius și Dorina Hămbășan. Marius a mărturisit că a fost martorul multor abuzuri în perioada în care a fost instituționalizat, iar în prezent descoperă abuzuri când merge în inspecție în diferite Centre de îngrijire din țară. Nu putem să nu vorbim despre abuzurile care există și să nu luăm măsuri, doar pentru că ele nu sunt cunoscute de către reprezentanții instituțiilor care au obligația de a asigura un sistem de asistență socială care să răspundă nevoilor identificate și să ofere o securitate socială universală și cuprinzătoare”, a declarat doamna Daniela Tontsch.

Domnul Adrian Bulgaru, director al IRDO, a reafirmat angajamentul institutului și rolul de partener de încredere asumat față de CNDR, dar și pentru toate persoanele cu dizabilități care trebui privite și tratate cu demnitate.

,,În acest an se aniversează 75 de ani de la proclamarea Declarației Universale a Drepturilor Omului. Potrivit Articolului  1 al Declarației „toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii”. Sub deviza educație, promovarea schimbării și emancipare, Institutul acționează în activitatea sa de zi cu zi în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului promovând aceste trei deziderate și sprijinind totodată atingerea Obiectivelor Dezvoltării Durabile, precum obiectivul 4 – educație de calitate, obiectul 10 – reducerea inegalităților.

Foto: Peter Klaus Tontsch

Prin toate activităție sale, IRDO promovează  principiile Declarației Universale a Drepturilor Omului, egalitatea de șanse între femei și bărbați precum și combaterea oricăror forme de discriminare, eliminarea stereotipurilor și prejudecăților față de orice persoană care este percepută ca fiind diferită și ale cărei drepturi sunt încălcate. IRDO susține educația incluzivă pentru toți și  modernizarea sistemului de evaluare a dizabilității în România.

Ne aflăm într-un context care impune mai mult ca oricând nevoia de solidaritate instituțională, trebuie să identificăm împreună cele mai eficiente mijloace de a contribui la respectarea drepturilor fundamentale.

Indiferent de problemele cu care persoanele cu dizabilități se confruntă considerăm necesară asumarea unui angajament ferm din partea autorităților în ceea ce privește protecția drepturilor acestora, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai, punând accentul pe nevoile speciale ale acestora. Demersurile autorităților trebuie să se constituie în alternative către o viață normală și să întâmpine nevoile persoanelor cu dizabilități.

Suntem alături de Consiliul Național al Dizabilității din România și de orice alt actor implicat în promovarea și protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități și ne dorim să contribuim la sensibilizarea cetățenilor față de nevoile dumneavoastră și să găsim noi abordări pentru modificarea percepției, a atitudinilor și a comportamentelor, în sensul promovării respectului în ceea ce vă privește și să atragem atenția asupra necesității de a acționa ferm atunci când vă sunt încălcate drepturile fundamentale”, a punctat domnul Adrian Bulgaru.

Doamna Adela Crăciun, vicepreședinte al ANPDPD, a precizat că violența asupra persoanelor cu dizabilități poate avea multe forme, însă indiferent de formă, aceasta are un efect negativ asupra persoanelor cu dizabilități.

,,Violența indiferent de forma sa are un impact negativ semnificativ asupra persoanelor cu dizabilități. Violența distruge corpul, sufletul și spiritul persoanei cu dizabilități. Pe lângă faptul că violența are impactul pe care îl are asupra persoanei cu dizabilități, faptul că societatea prezintă toleranță la aceste comportamente face ca acest tip de comportament să crească și mai tare sentimentul de neputință. Niciun fel de agresiune față de persoanele cu dizabilități nu trebuie tolerată sau ignorată”, a declarat dna Adela Crăciun.

Doamna Andreea-Valentina Ognean, psiholog clinician în cadrul Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România (ANCAAR), a subliniat faptul că prevenirea actelor de abuz sau agresiune presupune multiple abordări: educaționale, psihologice, legale, impuse prin legislație.

,,Actele de agresiune vor fi prevenite, în primul rând prin educarea indivizilor. O educație adecvată va genera prezența unei conștiințe puternice, în fiecare dintre noi.  Singurele persoane care nu vor beneficia de efectele acestei conștiințe sunt personele cu psihopatie. Monitorizarea adecvată, timpurie, în sistemul educațional, ar putea preveni nediagnosticarea acestor tulburări sociale.

Impiedicarea actelor de discriminare, agresiune și abuz fizic, emoțional sau psihic se face prin promovarea unui set de valori și elemente de conduită, cu rol de a educa atitudinea partenerilor sociali, coroborat cu taxarea diverselor atitudini ce susțin inegalitatea, în mod public și mediatizat. În cazul în care deja a fost înregistrat un abuz, se cere intervenția imediată, pentru a opri reproducerea lui și a minimaliza acțiunea asupra victimei. Partenerii sociali și instituțiile abilitate trebuie să dea dovadă de vigilență. Mediatizarea cazurilor ar trebui făcută, astfel încât să nu sugereze replicarea comportamentului. Este de preferat ca o atenție sporită să fie acordată consilierii și monitorizării persoanelor care au jucat rolul abuzatorului, astfel încât acestea să nu își continuie acțiunile toxice. Nu în ultimul rând, se cere consilierea și monitorizarea victimelor și facilitarea accesului acestora la suport de specialitate, informații și suport de grup”, a spus dna Andreea-Valentina Ognean.

Daniel Caraivan, fondatorul Asociației DanRom, a adus în atenția participanților o temă sensibilă și importantă, și anume eugenismul, pentru a înțelege contextul istoric în care s-au desfășurat eforturile de promovare a respectului și egalității pentru persoanele cu dizabilități. El a evidențiat în discursul său conceptul de eugenism, o teorie și un set de practici care au avut drept scop creșterea selectivă și excluderea unor grupuri considerate inferiori din punct de vedere genetic, inclusiv persoanele cu dizabilități. Totodată, a subliniat faptul că, în România, eugenismul a fost promovat în perioada interbelică, cu consecințe grave pentru comunitatea persoanelor cu dizabilități.

,,În acea perioadă, ideologia eugenică a fost promovată de organizații și medici, iar Societatea Română de Eugenie, înființată în 1925, a susținut eliminarea persoanelor cu dizabilități sau handicap din societate. Regimul fascist al lui Ion Antonescu, care a condus România în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, a aplicat politici eugenice brutale, iar mii de persoane cu dizabilități sau handicap au fost sterilizate forțat în acea perioadă întunecată.

Este esențial să ne reamintim aceste lecții din trecut pentru a ne asigura că astfel de practici nedrepte și inumane nu se repetă. Fiecare persoană merită respect și egalitate de tratament, indiferent de abilitățile lor. Trebuie să ne concentrăm pe crearea unei societăți incluzive, care să ofere sprijin și oportunități egale pentru toți cetățenii, indiferent de dizabilități.

Mulțumesc dnei Daniela Tontsch și Consiliului Naţional al Dizabilităţii din România pentru invitația de a participa la acest workshop important și pentru inițiativa lor de a aduce în atenția publicului aceste aspect!”, a declarat Daniel Caraivan.

Prezentă la eveniment, doamna Phillipa Tucker, coordonator pentru Europa Centrală și de Est în cadrul Forumului European al Dizabilității, a afirmat că discursul instigator la ură se răspândește mult mai rapid online și ajunge la un public larg într-un timp foarte scurt, fiind astfel un mod de normalizare a violenței și de desensibilizare a oamenilor față de încălcările drepturilor omului, prin urmare trebuie abordat cât mai curând posibil.

,,Chiar și mici acte de agresiune pot lăsa urme psihologice asupra persoanelor vulnerabile, asupra unor persoane cu anumite dizabilități psiho-sociale și, în special, asupra copiilor. Agresiunea online poate fi la fel de problematică precum violența fizică, iar consilierea și sprijinul din partea experților și a colegilor ar trebui să facă parte din răspuns. (…) Integrarea oamenilor în toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește dizabilitatea, expresia de gen, orientarea sexuală, rasa, religia și toate celelalte moduri în care oamenii pot exista și există, este benefică pentru noi! Ne deschidem mințile, învățăm despre alte moduri de a fi și devenim mai puțin excluzivi față de ceilalți. Aceasta este vestea bună!

Așadar, deși discriminarea și agresiunea sunt vechi de când lumea, ceea ce este nou și interesant este faptul următor: Consiliul Național al Dizabilităţii din România este ancorat în realitatea cotidiană modernă și a adus subiectul în discuție. Și mai mult, au adus perspectiva istorică, domeniile juridice și de bunăstare mintală și comunitatea care trăiește această violență, toate împreună pentru o zi de învățare, de partajare și de înțelegere a opțiunilor și a soluțiilor disponibile mișcării aici, la București. Și din ceea ce am văzut și auzit în acea zi, agresiunea are acum un adversar redutabil care se va opune ei”, a declarat dna Phillipa Tucker.

Vizualizează albumul foto aici

Consiliul Național al Dizabilității din România desfășoară proiectul „Criza din Ucraina: Soluții incluzive și recuperare pentru persoanele cu dizabilități, partea a II a”, cu asistență financiară din partea ONG-ului Christian Blind Mission (CBM) și a European Disability Forum (EDF) (Forumului European al Dizabilității).

,,Acest document a fost realizat cu asistența financiară a partenerului finanțator CBM și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității). Opiniile exprimate aici sunt cele ale Consiliului Național al Dizabilității din România și, prin urmare, nu pot fi considerate în niciun fel ca reflectând opinia oficială a partenerului de finanțare și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității).”

Mai jos puteți consulta agenda evenimentului.

Articolul „Respect și echitabilitate. Prevenirea și combaterea diverselor forme de abuz psihic, emoțional sau fizic asupra persoanei cu dizabilitate” apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: Daria Hanțiu

Dorin Turigel, în vârstă de 62 ani, locuiește în comuna Dobrești, județul Argeș. Acesta suferă de un handicap grav, având o boală autoimună, hematologică și cu complicații de diabet. Această boală se manifestă prin necoagularea sângelui. Din cauza unei dispute între vecini, a apelat la greva foamei.

În 2002 se afla în Italia când acesta a suferit o hemoragie și a trebuit să se interneze. Atunci a aflat pentru prima dată despre această boală care s-a dezvoltat pe parcursul vieții. După patru luni de zile petrecute în spital, doctorii italieni au reușit să-l stabilizeze. A făcut tratament doi ani de zile la o clinică de hematologie din Italia, fiind ajutat de doctorul Sandro Andriani.  Ulterior, a revenit în țară unde s-a pensionat din cauza gravității bolii. Afecțiunea de care suferă și  tratamentele i-au scăzut activitatea fizică. Fiind destul de sensibil trebuie să fie foarte atent cu factorii externi ce-i pot agrava starea de sănătate.

Domnul Dorin Turigel  este în continuare susținut de guvernul italian care l-a ajutat foarte mult pe durata tratamentelor, susținându-l și financiar. 

Turigel Dorin a apelat la greva foamei din cauza unei dispute între vecini. Acesta relatează că în 2002-2003 când pe atunci se afla în Italia, mătușa sa și-a vândut gospodăria unor frați din București. Aceștia au cumpărat în acte, o suprafață de 3.000 de m², deși mătușa acestuia avea doar 2.000 m². Aceasta tranzacție s-a efectuat cu ajutorul unei terțe persoane care ulterior a devenit primarul comunei. Acesta i-a ajutat să construiască casa întinzându-se pe 3.000 m², intrând pe drumul de acces către celălalte patru familii de sus. Aceste case sunt situate pe un deal. Timp de 15 ani nu au fost probleme, după care au blocat drumul.

În momentul în care această familie a blocat drumul, domnul Turingel a sunat la poliție, aceștia au venit, l-au sunat pe domnul primar, iar acesta le-a spus ca domnul Turingel are drum, un drum printr-o râpă pe terenul unui alt cetățean, și pe care timp de doi ani de zile nu urcase nici o mașină, nici măcar ambulanța, fapt care l-a obligat pe Dorin Turingel să apeleze la instanță.

În acest an, domnul Dorin  a făcut COVID, varianta Delta, iar ambulanța nu a putut să ajungă la el din cauza drumului. Acesta a trebuit să se forțeze să coboare drumul nebătucit pentru a ajunge la ambulanță.

Procesul mergea atât de greu, încât domnul Dorin, în august 2021, a cerut o ordonanță prezidențială pe motivul dizabilității lui, el având frecvent nevoie de ambulanță. Nu a câștigat procesul, iar Judecătoria Topoloveni, inexplicabil, i-a dat părții pârâte câștig de cauză, domnul Turigel urmând să plătească cheltuieli de judecată în valoare de 4.500 lei.

Dorin a trebuit să ceară bani împrumut pentru a-și plăti avocatul, iar la Judecătoria Argeș a câștigat, relatează acesta.

În ianuarie 2022, Judecătoria Argeș a dat o hotărâre definitivă prin care obligă pârâtul să deschidă drumul, însă acesta a deschis în partea de sus a drumului doar o bucată din gard pe unde abia poate trece o mașină, iar în partea de jos există un gard mobil pe care pot să-l închidă oricând doresc.

Nemulțumirile au continuat și de o parte și de alta.

„Motivul pentru care pârâtul a închis drumul este acela că negăsind 3.000 m² au decis să închidă drumul și un pârâu. Cu ajutorul primăriei, schimbând harțile cadastrale s-au întins și au mai obținut alți 400 m². Drumul cu pricina este situat în spatele casei, în mod normal nu ar trebui să deranjeze pe nimeni”, afirmă Dorin Turingel.

O altă nemulțumire a domnului Turingel este aceea că, după trei mandate de vice-primar și alte trei mandate de primar ale domnului Irinel Georgescu, comuna arată într-un mod execrabil.

Din spusele acestuia, pe tot parcursul anilor, domnul primar nu i-a răspuns la nici o cerere făcută. Ultima cerere pe care a făcut-o, a fost cu un an și jumătate în urmă.  Neprimind nici un răspuns a ales să intre în greva foamei, considerând că poate prin această grevă poate schimba ceva.

În data de 18 aprilie 2022, Dorin Turigel a început greva foamei, pe care a susținut-o în fața primăriei Dobrești, în mașina sa. Autoritățile locale au sesizat greva acestuia și au venit la fața locului pentru a vedea despre ce este vorba. Însă, Dorin Turingel a cerut să ia legătura cu Prefectura Argeș. Într-un final, acesta a obținut o conversație cu domnul prefect, acesta spunându-i că după Paște vă încerca să găsească toate actele necesare elucidării cazului.

La începutul grevei, primarul credea că este o glumă, dar ulterior și-a dat seama că această grevă este reală. După o discuție scurtă cu domnul Dorin, acesta și-a trimis secretarul cu actele cerute de către Dorin.  Greva a luat sfârșit în data de 19 aprilie 2022, urmând ca domnul Dorin să se vadă cu domnul prefect pentru soluționarea cazului.

Punctul de vedere al domnului Irinel Georgescu, primarul din Dobrești, fiind altul. Domnul primar susține că drumul cu pricina nu este un drum public, iar în momentul în care mătușa acestuia a vândut casa, ar fi putut să o vândă fără acel drum, dar dânsa a vândut toata suprafața, astfel încât, în momentul de față drumul se află pe teritoriul familiei Miron. De asemenea, domnul primar susține că celălalt drum este drumul public care poate fi circulat cu o mică intervenție.

Acesta susține că domnul Turigel nu este atât de bolnav pe cât dovedesc actele. De asemenea, acesta a fost ajutat de către primărie pentru a putea cumpăra o mașină și schimbarea unor piese auto și, nu în ultimul rând, primarul consideră că aceasta este o dispută strict între vecini.

Pentru a avea mai multe puncte de vedere, am încercat să iau legătura și cu Prefectura Argeș. Am reușit să stabilesc o posibilă conversație telefonică care nu s-a concretizat, deoarece nu mi s-a mai răspuns la telefon.

(1) Persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale și/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu șanse egale la viața societății, necesitând măsuri de protecție în sprijinul integrării și incluziunii sociale. (2) De dispozițiile prezentei legi beneficiază copiii și adulții cu handicap, cetățeni români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul ori reședința în România, se arată în  Legea nr. 448/2006, art. 2.

(2) Autoritățile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentanții societății civile, precum și persoanele fizice și juridice responsabile de aplicarea prezentei legi au obligația să promoveze, să respecte și să garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite în concordanță cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, precum și cu celelalte acte interne și internaționale în materie la care România este parte, se mai arată în Legea nr. 448/2006, art. 4.

Articolul O persoană cu dizabilități a făcut greva foamei din cauza unui abuz apare prima dată în Jurnal Social.

Persoanele cu dizabilități din Iran se confruntă cu discriminare, abuz și cu un mediu inaccesibil, a declarat Human Rights Watch și Centrul pentru Drepturile Omului din Iran într-un raport comun dat publicității.

Raportul de 71 de pagini, ,,Și eu sunt om: Discriminarea și lipsa de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități din Iran”, relatează barierele de zi cu zi pe care  persoanele cu dizabilități le întâlnesc atunci când merg la birouri guvernamentale, centre de asistență medicală și când folosesc transportul public. Persoanele cu dizabilități se confruntă, de asemenea, în mod regulat cu stigmatizare și discriminare din partea asistenților sociali guvernamentali, lucrătorilor din domeniul sănătății și alții. Mulți rămân izolați în casele lor, incapabili să trăiască independent și să participe în societate pe o bază egală cu ceilalți. Autoritățile iraniene ar trebui să modifice imediat legile și practicile discriminatorii și să creeze un plan clar de accesibilitate a serviciilor și facilităților publice.

,,Persoanele cu dizabilități din Iran sunt excluse din societate din cauza discriminării și a clădirilor și serviciilor publice inaccesibile „, a afirmat Jane Buchanan, director adjunct al drepturilor persoanelor cu handicap din cadrul Human Rights Watch.

,,Guvernul ar trebui să emită imediat declarații la cel mai înalt nivel conform cărora discriminarea față de persoanele cu dizabilități nu are ce căuta în Iran și să facă un plan clar și precis pentru asigurarea accesibilității transportului, serviciilor sociale și asistenței medicale”.

Human Rights Watch și Centrul pentru Drepturile Omului din Iran au efectuat interviuri amănunțite cu 58 de femei și bărbați cu diferite dizabilități, precum și cu militanți pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și specialiști din Iran.
Organizația Mondială a Sănătății și Banca Mondială estimează că 15% din populația lumii se confruntă cu o formă de dizabilitate. Pentru Iran, cu o populație de peste 80 de milioane de persoane, aceasta înseamnă că aproximativ 12 milioane de persoane au un anumit tip de handicap. Guvernul nu a colectat date dezagregate privind numărul persoanelor cu dizabilități, inclusiv în timpul recensământului național din 2016.

Human Rights Watch și Centrul pentru Drepturile Omului din Iran au descoperit probleme grave în activitatea Organizației de asistență socială din Iran, principala agenție însărcinată cu furnizarea de servicii persoanelor cu handicap. Persoanele intervievate au declarat că asistenții sociali guvernamentali i-au insultat și i-au umilit și nu le-au furnizat informații esențiale despre servicii și echipament. Ei au spus că serviciile și echipamentele agenției, furnizate pentru asistență, sunt adesea de slabă calitate, nu răspund nevoilor oamenilor și pot fi obținute numai prin proceduri de lungă durată și complexe.

Mulți dintre cei intervievați au afirmat că trebuie să depindă de membrii familiei sau de prietenii apropiați pentru ajutor în ceea ce privește nevoile de bază, precum hrănirea, îmbrăcatul sau igiena zilnică. Guvernul nu a alocat resurse suficiente pentru a dezvolta un sistem de asistenți personali, care pot fi cheia independenței și egalității multor persoane cu dizabilități.

Transportul public, drumurile și clădirile sunt adesea inaccesibile. De exemplu, unele autobuze au rampă accesibilă persoanelor care utilizează scaune rulante, dar e posibil ca șoferii de autobuz să nu știe să deschidă rampele. În orașele mai mari cu sisteme de metrou, unele stații au ascensoare, dar deseori sunt nefuncționale. Unii utilizatori de scaune rulante recurg la utilizarea de scări rulante, în ciuda pericolelor.

Hassan (nu este numele său real), un utilizator de scaun rulant, din Teheran, a spus: ,,Încerc să evit folosirea scărilor rulante, dar câteodată nu am altă opțiune. Cu scaunul meu rulant greu …, trecerea pe scarile rulante este o misiune imposibilă. Odată, aproape că am căzut. Dacă n-aș fi avut noroc, aș fi putut suferi leziuni care mi-ar fi periclitat viața.

Persoanele cu dizabilități fizice adesea nu pot avea acces la clinici medicale sau spitale, deoarece multe nu au rampe sau ascensoare. Persoanele cu vedere slabă sau nevăzătorii au spus că nu merg la centrele de sănătate din cauza faptului că clădirile nu sunt accesibile și personalul nu le oferă asistența de care au nevoie. Persoanele surdo-mute și cele cu deficiențe de auz au afirmat că nu pot utiliza serviciile de asistență medicală în mod independent din cauza lipsei de interpreți în limbajul semnelor.

Personalul medical poate oferi tratament persoanelor cu dizabilități fără consimțământul lor informat sau nu le furnizează informații complete și exacte cu privire la opțiunile de tratament. De exemplu, terapia electroconvulsivă este adesea efectuată în mod inutil și fără consimțământul informat al persoanelor cu dizabilități psihosociale.

Tratamentul este utilizat în spitalele de psihiatrie din multe țări pentru a trata tulburarea bipolară și depresia severă.

,,Prima dată când mi s-a administrat terapia cu electroșocuri, un medic m-a vizitat cu o zi înainte”, a spus Jafar (nu e numele său real), care are dizabilități psihosociale. ,,Apoi, m-au luat pentru a mi se face acest tratament și abia atunci am aflat despre ce a fost vorba. Am uitat multe lucruri după aceea. Mi s-au administrat electroșocuri în fiecare zi.”

Guvernul iranian a luat măsuri pentru a asigura drepturile persoanelor cu dizabilități. O agenție națională a început evaluarea accesibilității clădirilor publice. În martie 2018, parlamentul a adoptat o nouă lege privind dizabilitatea care crește pensiile de invaliditate și extinde acoperirea asigurărilor la serviciile de asistență medicală legate de dizabilități. Cu toate acestea, noua lege nu interzice în mod explicit discriminarea. Alte legi și politici rămân discriminative, iar unele includ limbaj peiorativ, cum ar fi ,,retardat mental”, ,,schilod” și ,,nebun”.

Convenția internațională privind drepturile persoanelor cu handicap, pe care Iranul a ratificat-o în 2009, interzice discriminarea și garantează dreptul persoanelor cu dizabilități de a trăi independent și de a fi incluși în comunitate pe o bază egală cu ceilalți. Guvernele trebuie să se asigure că mediul fizic și serviciile oferite publicului sunt accesibile în condiții de egalitate. Pentru a realiza acest lucru, Iranul ar trebui să pregătească un plan precis, cu pași concreți, pentru crearea unui mediu accesibil și specificarea măsurilor provizorii în vederea reducerii barierelor, pe timpul procesului de realizare a politicii pe termen lung, potrivit Human Rights Watch și Centrulului pentru Drepturile Omului din Iran.

,,Guvernul Iranului ar trebui să se asigure că milioane de voci ale persoanelor cu handicap sunt auzite în mod corespunzător și sunt tratate ca membri activi și egali ai societății, nu subiecți care inspiră milă”, a declarat Hadi Ghaemi, director executiv al Centrului pentru Drepturile omului în Iran.

Articolul Persoanele cu dizabilități din Iran se confruntă cu discriminare, abuz și cu un mediu inaccesibil apare prima dată în Jurnal Social.