Comportamentul prejudicios este reprezentat de orice formă de exprimare fizică, verbală, motrică, ce aduce efecte dăunătoare/nocive asupra altei persoane. Acesta poate fi desfășurat cu bună știință sau ivoluntar. Prejudiciile aduse unei persoane pot fi: de ordin fizic (răniri, periclitarea stării de sănătate), de ordin psihic (aplicarea diverselor presiuni, inducerea stării de stres), de ordin emoțional (inducerea unor emoții, unor false impresii asupra propriei persoane), sau de ordin social (crearea unei imagini false asupra unei persoane, implementarea unei prejudecăți într-un anumit grup social).

Din punct de vedere psihologic, comportamentul prejudicios poate genera: instabilitate emoțională, reducerea sau anularea capacității decizionale, scăderea stimei de sine, implementarea unor false idei/impresii cu privire la propria persoană, șoc post-traumatic, atacuri de panică, somatizări (exprimarea unor emoții prin simptome fizice), deformarea abilităților de socializare, autovătămare, neasumarea actelor, frustrări, demoralizări, anxietate, stigmă, stări depresive, negativitate, pesimism, tulburări disociative, tulburări de alimentație.

Printre comportamentele de tip prejudicios se remarcă agresivitatea, abuzul și discriminarea. Complexitatea și multitudinea de simptome prezentate de victime, precum și gradul de dependență al acestora față de agresor, generează dificultăți majore în procesul de diagnosticare. În foarte multe dintre cazuri, comportamentul este sesizat doar de persoanele din afara cuplului agresor-victimă, nu și de către aceștia.

În cazul unui abuz sau act de agresiune este de preferat să notăm datele evenimentului nefericit și să le comunicăm coerent unei persoane din exterior, organelor de ordine, după caz. În cazul unui angajat, discutăm cu superiorul. În cazul în care există dovezi, ele vor fi prezentate persoanei din exterior. Cooperăm cu organele de ordine/autorități. Încercăm să nu mai ajungem în aceeași situație, întrerupem contactul cu abuzatorul, evităm acel anturaj sau dacă suntem obligați să revenim, o vom face însoțiți. Nu uităm să accesăm resursele sociale existente. Încercăm să nu mai ajungem în aceași situație, întrerupem contactul cu abuzatorul, evităm acel anturaj sau dacă suntem obligați să revenim, o vom face însoțiți.

Prevenirea actelor de abuz sau agresiune presupune multiple abordări: educaționale, psihologice, legale, impuse prin legislație etc.

Actele de agresiune vor fi prevenite, în primul rând prin educarea indivizilor. O educație adecvată va genera prezența unei conștiințe puternice, în fiecare dintre noi. Singurele persoane care nu vor beneficia de efectele acestei conștiințe sunt personele cu psihopatie. Monitorizarea adecvată, timpurie, în sistemul educațional, ar putea preveni nediagnosticarea acestor tulburări sociale.

,,Conștiința este o soacră a cărei vizită nu se termină niciodată.” Henry Louis Mencken

Impiedicarea actelor de discriminare, agresiune și abuz fizic, emoțional sau psihic se face prin promovarea unui set de valori și elemente de conduită cu rol de a educa atitudinea partenerilor sociali, coroborat cu taxarea diverselor atitudini ce susțin inegalitatea, în mod public și mediatizat. În cazul în care deja a fost înregistrat un abuz, se cere intervenția imediată, pentru a opri reproducerea lui și a minimaliza acțiunea asupra victimei. Partenerii sociali și instituțiile abilitate trebuie să dea dovadă de vigilență. Mediatizarea cazurilor ar trebui făcută astfel încât să nu sugereze replicarea comportamentului. Este de preferat ca o atenție sporită să fie acordată consilierii și monitorizării persoanelor care au jucat rolul abuzatorului, astfel încât acestea să nu își continuie acțiunile toxice. Nu în ultimul rând, se cere consilierea și monitorizarea victimelor și facilitarea accesului acestora la suport de specialitate, informații și suport de grup. 

Printre obiectivele procesului de preventie al comportamentelor de tip prejudicios se numără: participarea activă la procesul educațional a tuturor membrilor societății, adoptarea unui set de reguli și valori, utilizarea resurselor societății și a celor personale (cunoașterea drepturilor personale, cunoașterea legislației, cunoașterea limitelor sănătoase de relaționare, cunoașterea resurselor sociale disponibile, acceptarea ajutorului și a suportului), accesarea mediilor sociale adecvate fiecărui individ.

IMPORTANT!

Mânat de interese proprii, oricine poate deveni abuzator!

Constrâns sau nu de diverse detalii, oricine poate deveni victimă! Fiecare trebuie să cunoască pericolele acestor roluri asumate și să procedeze astfel încât să nu se întâmple!

Material realizat de Andreea-Valentina Ognean, psiholog clinician în cadrul Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România (ANCAAR), prezentat în cadrul workshopului: „Respect și echitabilitate. Prevenirea și combaterea diverselor forme de abuz psihic, emoțional sau fizic asupra persoanei cu dizabilitate”.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.