Femeile și fetele cu dizabilități se confruntă frecvent cu discriminare pe criterii de gen și handicap. Acesta este unul dintre motivele pentru care CRPD a inclus o dispoziție specifică privind femeile și fetele cu dizabilități. Articolul 6 din CRPD impune statelor părți la convenție „să recunoască faptul că femeile și fetele cu dizabilități sunt supuse discriminării multiple” și „să ia măsuri pentru a se asigura că acestea beneficiază de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului”. În Comentariul general nr. 3, Comitetul CRPD a subliniat că, femeile și fetele cu dizabilități sunt afectate nu numai de discriminare multiplă, ci și de discriminare intersecțională și necesită măsuri specifice, se arată în Raportul european privind drepturile omului – nr.3.

,,Deși s-au înregistrat progrese în societate, discriminarea împotriva femeilor și fetelor există încă în prezent, poate chiar în moduri mult mai subtile. Femeile și fetele cu dizabilități se află încă la marginea tuturor mișcărilor pentru drepturile omului și rămân împotmolite într-o poziție dezavantajoasă în cadrul societății. Statutul femeilor și fetelor cu dizabilități nu doar că este mai rău decât cel al altor femei și fete, dar este și mai rău decât cel al omologilor lor de sex masculin și, mai ales, în zonele rurale, unde sistemele matriarhale și sistemele economice primare, cu mai puține servicii și oportunități pentru acest grup decât în mediile urbane, sunt încă predominante. ” a declarat Ana Pelaez, membru al Comitetului ONU pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor și președinte al Comitetului Femeilor al EDF

În practică, femeile și fetele cu dizabilități se confruntă cu bariere în cele mai multe domenii ale vieții și sunt încă tratate inegal, refuzându-li-se drepturile fundamentale, ceea ce constituie forme agravate de discriminare pe motive de handicap și sex. Femeile și fetele cu dizabilități intelectuale și / sau psihosociale, femeile cu deficiențe de auz și femeile cu dizabilități multiple se confruntă cu riscuri mai mari de a fi marginalizate și abuzate, precum și cu mai multe provocări pentru a raporta abuzurile și a cere dreptate.

În realitate, prejudecățile și lipsa măsurilor de sprijin împiedică accesul lor la educație, la ocuparea forței de muncă și la participarea acestora în societate în general, inclusiv participarea politică, în comparație cu alte femei și fete și bărbați cu sau fără dizabilități. Unitățile sanitare care pot părea neutre continuă să fie discriminatorii atunci când nu includ paturi de examinare accesibile pentru screening-uri ginecologice, interpretarea limbajului semnelor pentru femeile cu deficiențe de auz sau informații ușor de înțeles pentru viitoarele mame cu dizabilități intelectuale.

Violența și abuzul sub formă de sterilizare forțată, mutilarea genitală a femeilor și avortul constrâns sunt alte exemple clare ale negării drepturilor femeilor, adolescenților și fetelor cu dizabilități, fără a-și da consimțământul sau a înțelege pe deplin intențiile, în special referitoare la femei și fete cu dizabilități plasate în medii instituționale. Mărturiile lor pot fi chiar respinse de poliție sau în cadrul procedurilor judiciare, din cauza înlăturării capacității legale sau a „lipsei de credibilitate”, refuzându-li-se astfel accesul la justiție și la căi de atac efective.

Toate aceste acte și practici constituie încălcări grave ale drepturilor lor fundamentale și ar trebui condamnate și sancționate efectiv. Ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice („Convenția de la Istanbul”) de către UE și de toate statele membre este extrem de necesară.

Articolul Raportul european privind drepturile omului (nr.3) – Genul și dizabilitatea: femeile și fetele cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

În data de 18 aprilie 2019, s-a desfășurat webinarul ,,Accesul la sănătate”, organizat de proiectul european ,,Bridging the Gap II” ((BtG-II). Acest webinar face parte dintr-un ciclu de douăsprezece sesiuni, în care se vor aborda diferite aspecte ale includerii persoanelor cu dizabilități în cooperarea pentru dezvoltare.

Consiliul Național al Dizabilității din România a fost reprezentat la webinar de Lavinia Elena Niculicea. Webinarul a fost disponibil în engleză, franceză și spaniolă, oferindu-le participanților posibilitatea de a se angaja într-un dialog interactiv.

Webinarul a subliniat importanța accesului la sănătate, și anume incluziunea persoanelor cu handicap în serviciile de sănătate, în conformitate cu Articolul 25 al Convenției privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD).

Această sesiune a oferit o imagine generală a stării de sănătate a persoanelor cu dizabilități și a diferitelor subiecte legate de sănătatea persoanelor cu handicap, inclusiv:

• Necesitățile persoanelor cu dizabilități în ceea ce privește sănătatea;

• Nevoile nesatisfăcute ale persoanelor cu dizabilități privind asistența medicală;

• Bariere în ceea ce privește accesul la servicii și produse medicale gratuite sau la prețuri accesibile;

• Încălcarea drepturilor omului în contextul serviciilor de sănătate;

• Modul în care cadrul AAAQ poate îmbunătăți sistemele de sănătate.

Persoanele cu dizabilități (aproximativ 1/7 din populația globului – 19% dintre populația feminină și 12% dintre populația masculină) sunt vulnerabile la excluziune în ceea ce privește accesul la dreptul lor la sănătate. Ele se confruntă frecvent cu stigmatizare și discriminare, încălcarea drepturilor, lipsa unor servicii de sănătate adecvate și accesibile, excludere în ceea ce privește accesul la apă și canalizare, precum și la alte servicii de sănătate, având niveluri mai scăzute ale veniturilor care pot crește vulnerabilitatea lor la boli.

Agenda 2030 ia în considerare dizabilitatea în cadrul a 5-7 obiective, inclusiv angajamentele legate de dezagregarea datelor privind handicapul. Accentul pus pe asigurarea faptului că nimeni nu este exclus este crucial pentru Obiectivul 3 – ,,Asigurarea vieții sănătoase și promovarea bunăstării pentru toți la toate vârstele”, iar această centralitate este evidentă și în includerea obiectivului universal de acoperire a sănătății. Pentru atingerea obiectivelor legate de sănătate, trebuie acordată prioritate consolidării și creării unor sisteme de sănătate mai echitabile și abordării diferențelor în ceea ce privește acoperirea geografică și a grupurilor de populație cheie.

Statele sunt obligate să respecte, să protejeze și să-și îndeplinească dreptul la sănătate. Persoanele cu dizabilități sunt protejate de același cadru general al dreptului la sănătate ca și ceilalți. Cu toate acestea, sistemul internațional pentru drepturile omului a acordat puțină atenție nevoilor lor de sănătate până la adoptarea Convenției privind drepturile persoanelor cu handicap. Convenția trece de la o abordare medicală și paternalistă a dizabilității către o abordare bazată pe drepturile omului, care consideră persoanele cu dizabilități ca deținători de drepturi, mai degrabă decât ca simpli beneficiari de protecție, reabilitare sau bunăstare. Cadrul AAAQ (Disponibilitate, Accesibilitate, Acceptabilitate și Calitate) oferă un cadru util pentru identificarea obstacolelor în calea asistenței medicale incluzive pentru persoanele cu dizabilități.

Alessandra Aresu, consilier tehnic la Inclusive Health Policy Lead, a vorbit în cadrul webinarului despre dizabilitate și incluziune în legătură cu sănătatea.

,,De-a lungul anilor, s-a schimbat mult felul în care discutăm despre handicap, iar acest lucru, precum și motivul pentru care menționez asta, este deoarece modul în care privim dizabilitatea și modul în care sunt percepute persoanele cu dizabilități fac diferența atunci când vrem să promovăm drepturile persoanelor cu handicap și să promovăm, în acest caz, dreptul de a ajuta persoanele cu dizabilități.

La nivel global, handicapul este dezbătut din ce în ce mai mult dintr-o perspectivă a drepturilor naționale și, bineînțeles, instrumentul cheie pe care îl avem în mâinile noastre atunci când vorbim despre drepturile persoanelor cu dizabilități este Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care datează din 2006. Aceasta nu doar că menționează exclusiv că dizabilitățile se referă la diferite tipuri de deficiențe (fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale), dar atunci când se discută despre dizabilități, este esențial să luăm în considerare interacțiunea dintre deficiențe și diferite bariere, precum și faptul că întreaga societate și mediul împiedică persoanele cu handicap să-și realizeze pe deplin drepturile”, a declarat ea.

,,Printre articolele CRPD, articolul 25 este pe deplin dedicat sănătății. Atunci când vorbim despre sănătate, nu vorbim numai despre servicii de sănătate în general, ci și despre servicii de reabilitare, deci este momentul să subliniem faptul că reabilitarea face parte din sănătate. Și precizez acest lucru deoarece mulți actori care lucrează în sectorul sănătății la nivel mondial consideră de mult timp reabilitarea ca fiind o anexă, cumva un element extern care a fost definit și discutat separat, dar, de fapt, reabilitarea face parte din sănătate, iar când vorbim despre o sănătate incluzivă și când vorbim despre accesul la sănătate, este esențial să ne amintim că reabilitarea este o parte esențială a sănătății. Acum, când CRPD se referă la drepturile persoanelor cu handicap de a avea acces la sănătate, la informații și la servicii, ne reamintește și ce înseamnă accesul la sănătate. În primul rând, acesta înseamnă că persoanele cu dizabilități au dreptul la servicii de sănătate gratuite sau la prețuri accesibile, în același mod în care au acces persoanele fără handicap”, a mai adăugat Alessandra Aresu.

Statele trebuie să se asigure că facilitățile, bunurile și serviciile de sănătate sunt disponibile în cantități adecvate (disponibilitate); sunt accesibile din punct de vedere financiar, geografic și fizic, inclusiv informații și comunicări accesibile, fără discriminare (accesibilitate); respectă etica medicală, adecvate din punct de vedere cultural și sensibile la cerințele privind genul și ciclul de viață (acceptabilitate); și adecvate din punct de vedere științific și medical și de bună calitate (calitate).

În mod frecvent, chiar și politicile bine intenționate tratează persoanele cu dizabilități ca fiind ,,un obiectiv”, ca beneficiare pasive ale serviciilor sociale și de sănătate. Consultarea persoanelor cu dizabilități este esențială pentru a garanta că politicile și planurile răspund în mod eficient nevoilor acestora. Persoanele cu dizabilități pot duce o viață activă, productivă, lungă și sănătoasă. Sănătatea este o stare dinamică de bunăstare care rezultă dintr-o combinație a potențialului unui individ, a cerințelor vieții și a factorilor sociali și de mediu.

Indiferent de starea de sănătate sau de tipul de deficiență, persoanele cu dizabilități se pot bucura de o viață sănătoasă prin identificarea și realizarea aspirațiilor, satisfacerea nevoilor lor și schimbarea sau adaptarea la mediul înconjurător.

Articolul Webinarul ,,Accesul la sănătate” apare prima dată în Jurnal Social.

Tehnologia informației și a comunicațiilor, TIC, a revoluționat, în multe privințe, viața persoanelor cu dizabilități, permițându-le accesul la comunicare. Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, CRPD, este prima convenție ONU care ia în considerare TIC. Ea stabilește o abordare, întânită sub numele de „Universal Design”, „Design for All” sau „Inclusive Design”, care să realizeze o societate durabilă, accesibilă pentru toți.

„Design Universal înseamnă proiectarea produselor, mediului, programelor şi serviciilor, astfel încât să poată fi utilizate de către toate persoanele, pe cât este posibil, fără să fie nevoie de o adaptare sau de o proiectare specializate. Design Universal nu va exclude dispozitivele de asistare pentru anumite grupuri de persoane cu dizabilităţi, atunci când este necesar”, potrivit CRPD.

Încă de la începutul secolului, Federația Suedeză pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități a colaborat cu cercetători, pentru a găsi metode de participare activă la proiectare. În urmă cu 10 ani, EDF a inițiat pentru clasele de master un Design pentru Toți, la Conferința europeană despre incluziunea digitală din Viena, cu utilizatori, miniștri și lucrători din industrie, care crează prototipuri cu idei inovatoare de plată electronică.

Organizațiile membre ale EDF, reprezentând o gamă largă de persoane cu dizabilități cognitive, au fost extrem de active în inițierea unor proiecte care să răspundă nevoilor persoanelor care nu pot să citească un text, cu aplicații pentru cinema și televiziune, cu o mare utilizare pentru diferite nevoi. Ele sunt, de asemenea, implicate în standardizarea internațională a orientărilor pentru accesibilitatea cognitivă și a materialelor ușor de citit. În cooperare cu cercetătorii, s-au implicat și în învățarea privind nevoile diferite, colectarea datelor și îmbunătățirea metodelor de implicare a utilizatorilor în tehnologia comunicării.

Există însă multe provocări. Mulți oameni în vârstă, persoane cu dizabilități sau persoane care trăiesc în case de îngrijire nu dețin nici măcar un calculator. Nu există date despre TIC de la acest segment de populație, parțial din cauza metodelor folosite pentru colectarea datelor. Organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități nu sunt implicate în dezvoltarea rapidă a tehnologiei utilizând inteligența artificială, AI. Cum va fi integrată intelegerea diversitatii umane si a nevoilor care nu sunt ,,normă” în inovatiile AI, cu finanțare publică, atunci când nu există nici o cerință cu privire la Designul universal? Cetățenii au devenit involuntar cobai pentru câteva soluții TIC cu adevărat proaste, de exemplu în domeniul transporturilor. Agențiile și municipalitățile publice au început deja să utilizeze AI pentru a lua decizii privind prestațiile de securitate socială, fără a implica utilizatorii cu deficiențe de comunicare.

Comisia Europeană a început să lucreze în domeniul eticii privind AI. Dar orientările etice nu sunt suficiente. Actul european privind accesibilitatea nu va fi de ajuns. Este nevoie ca factorii de decizie să-și asume întreaga responsabilitate pentru implementarea CRPD, solicitând Designul universal al tuturor produselor și serviciilor TIC noi, inclusiv AI, cu implicarea activă a utilizatorilor cu dizabilități încă de la început și pe tot parcursul procesului, pentru a se asigura că nimeni nu este lăsat în urmă.

Articolul Tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC) a revoluționat, în multe privințe, viața persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD) a dat mișcării persoanelor cu handicap un cadru juridic puternic pentru a susține drepturile persoanelor cu dizabilități. Cele 33 de articole principale ale CRPD, care acoperă toate domeniile vieții, trebuie implementate și monitorizate. UE și toate statele sale membre au obligația legală de a le respecta.

Agenda pentru dezvoltare durabilă din 2030 oferă un imbold politic pentru a impulsiona realizarea CRPD. De fapt, există o suprapunere considerabilă între articolele Convenției și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD), deoarece Agenda 2030 a fost construită pe baza angajamentelor internaționale și naționale existente, cum ar fi CRPD.

Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități este un acord obligatoriu din punct de vedere juridic între statele semnatare, în timp ce Agenda 2030 si cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă reprezintă o viziune politică pentru o lume mai bună, care trebuie realizată până în anul 2030. Agenda 2030 și ODD-urile susțin în mod clar incluziunea persoanelor cu dizabilități. Acestea pot fi folosite ca o platformă de promovare pentru a atrage atenția factorilor de decizie asupra creării de politici și programe pentru persoanele cu dizabilități. De fapt, motto-ul Agendei 2030 este ,,a nu lăsa pe nimeni în urmă”.

Agenda 2030 se angajează, în același spirit precum CRPD, să-i împuternicească pe cei cu risc de vulnerabilitate, inclusiv persoanele cu dizabilități. De asemenea, aceasta promovează respectarea universală a drepturilor omului, a egalității și a nediscriminării.

Legătura dintre ODD-uri și articolele CRPD:

• Obiectivul 1: Fără sărăcie – eradicarea sărăciei în toate formele sale şi în orice context – se aplică tuturor articolelor Convenției.

• Obiectivul 2: Foamete „zero”, corelat cu Articolul 28 – Standarde de viaţă şi de protecţie socială adecvate.

• Obiectivul 3: Sănătate şi bunăstare, corelat cu CRPD Articolul 10 – Dreptul la viaţă, Articolul 11 – Situaţii de risc şi urgenţe umanitare, Articolul 23 – Respectul pentru cămin şi familie, Articolul 25 – Sănătatea și cu Articolul 26 – Abilitare și Reabilitare.

• Obiectivul 4: Educaţie de calitate, corelat cu Articolul 24 – Educația.

• Obiectivul 5: Egalitate de gen se aplică tuturor articolelor Convenției.

• Obiectivul 6: Apă curată și igienă, corelat cu Articolul 28 – Standarde de viaţă şi de protecţie socială adecvate.

• Obiectivul 7: Energie accesibilă și curată, corelat cu Articolul 28…

• Obiectivul 8: Muncă decentă şi creștere economică, corelat cu Articolul 27 – Munca şi încadrarea în muncă.

• Obiectivul 9: Industrie, inovație şi infrastructură, corelat cu Articolul 9 – Accesibilitate, Articolul 20 – Mobilitatea personală și Articolul 21 – Libertatea de expresie şi opinie şi accesul la informaţie.

• Obiectivul 10: Reducerea inegalităților, corelat cu Articolul 5 – Egalitatea și nediscriminarea.

• Obiectivul 11: Orașe și comunități durabile, corelat cu Articolul 9 – Accesibilitate, Articolul 11 – Situaţii de risc şi urgenţe umanitare, Articolul 19 – Viaţă independentă şi integrare în comunitate, Articolul 29 – Participarea la viaţa politică şi publică și cu Articolul 30 – Participarea la viaţa culturală, activităţi recreative, timp liber şi sport.

• Obiectivul 13: Acțiune pentru schimbările climatice, corelat cu Articolul 21 – Libertatea de expresie şi opinie şi accesul la informaţie și cu Articolul 25 – Sănătatea.

• Obiectivul 16: Pace, justiție și instituții puternice, corelat cu 7 articole: Articolul 4 – Principii generale, Articolul 10 – Dreptul la viaţă, Articolul 13 – Accesul la justiţie, Articolul 15 – Nimeni nu poate fi supus torturii şi niciunui fel de pedeapsă sau de tratament crud, inuman sau degradant, Articolul 16 – Nimeni nu poate fi supus exploatării, violenţei şi abuzului, Articolul 18 – Libertatea de mişcare şi cetăţenia și Articolul 29 – Participarea la viaţa politică şi publică.

• Obiectivul 17: Parteneriate pentru obiective, corelat cu Articolul 32 – Cooperare internațională.

Articolul Cum susțin Obiectivele de Dezvoltare Durabilă Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Avizul privind situația femeilor cu dizabilități, pentru care raportor a fost membrul comitetului executiv, Anca Gunta, a fost adoptat cu o largă majoritate (186 voturi pentru și 2 voturi împotrivă), în cadrul Comitetului Economic și Social European (CESE). Acest aviz stabilește o serie de recomandări pentru Uniunea Europeană cu privire la problema femeilor cu dizabilități.

Femeile cu dizabilități reprezintă 16% din totalul populației feminine din Europa, ceea ce înseamnă că în Uniunea Europeană (UE) există aproximativ 40 de milioane de femei și fete cu handicap.

Femeile cu dizabilități se confruntă cu discriminare intersecțională în toate domeniile vieții, incluzând dezavantajele socio-economice, izolarea socială, violența împotriva femeilor, sterilizarea forțată și avortul, lipsa accesului la serviciile comunitare, locuințele de calitate inferioară, instituționalizarea și îngrijirea medicală necorespunzătoare. Ele sunt private mult prea adesea de educație, de ocuparea unui loc de muncă, de participarea la viața politică și publică, în timp ce o serie de acte legislative le împiedică să ia decizii privind propriile vieți, inclusiv drepturile lor sexuale și reproductive. Femeile cu handicap întâmpină obstacole în calea exercitării drepturilor lor în calitate de cetățeni ai UE.

Prezentul aviz solicită UE și statelor sale membre să pună în aplicare Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (UNCRPD), recomandările pe care UE le-a primit în 2015 din partea UNCRPD cu privire la femeile și fetele cu handicap și Comentariul General nr. 3 al Comitetului ONU cu privire la articolul 6 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Întrucât UE este stat parte la UNCRPD, alături de cele 28 de state membre ale sale, ele trebuie să respecte în prezent Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD).

Convenția recunoaște la articolul 6 că „femeile și fetele cu handicap se confruntă cu forme multiple de discriminare; în acest sens, adoptă măsuri pentru a garanta accesul lor deplin și în condiții de egalitate la drepturile omului și la libertățile fundamentale. Statele părți vor lua măsuri adecvate pentru a garanta dezvoltarea, progresul și emanciparea femeilor, pentru a garanta că ele exercită și beneficiază de drepturile omului și de libertățile fundamentale stabilite prin prezenta convenție”.

În anul 2016, Comitetul pentru drepturile persoanelor cu handicap al ONU a adoptat Observația generală nr. 3 referitoare la articolul 6 din CRPD, care subliniază că statele parte la CRPD, inclusiv UE, ar trebui să ia măsurile menționate mai sus pentru a promova drepturile femeilor și fetelor cu dizabilități.

De asemenea, avizul solicită UE și statelor sale membre să includă o perspectivă referitoare la chestiunile legate de dizabilitate în strategia, politicile și programele sale viitoare privind egalitatea de gen și o perspectivă de gen în strategiile sale privind handicapul, inclusiv în viitoarea sa Strategie europeană 2020-2030 pentru persoanele cu dizabilități și în Pilonul european al drepturilor sociale.

UE și statele sale membre nu consultă și nu finanțează suficient organizațiile reprezentative ale femeilor și fetelor cu handicap. Atât la nivelul UE, cât și la nivel național, ar trebui luate măsurile necesare pentru stabilirea unui dialog structurat cu o linie bugetară independentă, suficientă pentru a asigura o consultare efectivă cu persoanele cu dizabilități, precum și participarea acestora, prin intermediul organizațiilor lor reprezentative, la implementarea și monitorizarea Convenției.

Ar trebui să fie luate măsurile necesare pentru a integra handicapul în toate actele legislative, politicile și strategiile de combatere a violenței, abuzului și exploatării. Violența împotriva femeilor ar trebui incriminată. UE ar trebui să ia toate măsurile legislative, administrative, sociale și educative adecvate pentru a proteja femeile și fetele cu handicap atât acasă, cât și în exterior, împotriva tuturor formelor de exploatare, violență și abuz și pentru a facilita accesul acestora la justiție, prin acordarea de asistență adecvată și de sprijin în interiorul comunității, luând în considerare nevoile lor specifice, inclusiv dispozitivele de asistare, în vederea evitării izolării și imobilizării la domiciliu.

Avizul solicită UE să ia măsuri pentru incriminarea violenței domestice și a violenței sexuale, precum și a altor tipuri de violență împotriva femeilor și fetelor cu dizabilități, inclusiv încetarea sterilizării forțate.

UE și statele membre ar trebui să ia toate măsurile pentru a se asigura că femeile și fetele cu handicap au acces în condiții de egalitate la servicii medicale specifice pentru persoane cu dizabilități și la servicii de bază accesibile. Toate femeile și fetele cu handicap trebuie să aibă posibilitatea de a-și exercita capacitatea juridică prin luarea propriilor decizii, beneficiind de sprijin atunci când doresc, în ceea ce privește tratamentul medical, inclusiv cu privire la păstrarea fertilității și a autonomiei reproductive.

Având în vedere ratele ridicate ale șomajului și inactivității pe piața forței de muncă în rândul femeilor cu handicap, UE și statele sale membre trebuie să elaboreze atât măsuri generale, cât și acțiuni pozitive destinate femeilor cu dizabilități, care să promoveze formarea profesională, plasamentul, accesul la locuri de muncă, remunerație egală pentru muncă egală, posibilitățile egale în materie de carieră, adaptările la locul de muncă și echilibrul între viața profesională și cea privată. Femeile cu handicap trebuie să aibă dreptul, pe o bază egală cu ceilalți, la condiții de muncă echitabile și favorabile, inclusiv la egalitate de șanse și și la egalitatea de remunerare pentru o muncă de valoare egală.

UE ar trebui să se asigure că femeile cu handicap pot participa pe deplin la viața publică și politică, mai ales la alegerile pentru Parlamentul European din 2019.

Articolul Avizul Comitetului Economic și Social European privind situația femeilor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.