Tehnologia informației și a comunicațiilor, TIC, a revoluționat, în multe privințe, viața persoanelor cu dizabilități, permițându-le accesul la comunicare. Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, CRPD, este prima convenție ONU care ia în considerare TIC. Ea stabilește o abordare, întânită sub numele de „Universal Design”, „Design for All” sau „Inclusive Design”, care să realizeze o societate durabilă, accesibilă pentru toți.
„Design Universal înseamnă proiectarea produselor, mediului, programelor şi serviciilor, astfel încât să poată fi utilizate de către toate persoanele, pe cât este posibil, fără să fie nevoie de o adaptare sau de o proiectare specializate. Design Universal nu va exclude dispozitivele de asistare pentru anumite grupuri de persoane cu dizabilităţi, atunci când este necesar”, potrivit CRPD.
Încă de la începutul secolului, Federația Suedeză pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități a colaborat cu cercetători, pentru a găsi metode de participare activă la proiectare. În urmă cu 10 ani, EDF a inițiat pentru clasele de master un Design pentru Toți, la Conferința europeană despre incluziunea digitală din Viena, cu utilizatori, miniștri și lucrători din industrie, care crează prototipuri cu idei inovatoare de plată electronică.
Organizațiile membre ale EDF, reprezentând o gamă largă de persoane cu dizabilități cognitive, au fost extrem de active în inițierea unor proiecte care să răspundă nevoilor persoanelor care nu pot să citească un text, cu aplicații pentru cinema și televiziune, cu o mare utilizare pentru diferite nevoi. Ele sunt, de asemenea, implicate în standardizarea internațională a orientărilor pentru accesibilitatea cognitivă și a materialelor ușor de citit. În cooperare cu cercetătorii, s-au implicat și în învățarea privind nevoile diferite, colectarea datelor și îmbunătățirea metodelor de implicare a utilizatorilor în tehnologia comunicării.
Există însă multe provocări. Mulți oameni în vârstă, persoane cu dizabilități sau persoane care trăiesc în case de îngrijire nu dețin nici măcar un calculator. Nu există date despre TIC de la acest segment de populație, parțial din cauza metodelor folosite pentru colectarea datelor. Organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități nu sunt implicate în dezvoltarea rapidă a tehnologiei utilizând inteligența artificială, AI. Cum va fi integrată intelegerea diversitatii umane si a nevoilor care nu sunt ,,normă” în inovatiile AI, cu finanțare publică, atunci când nu există nici o cerință cu privire la Designul universal? Cetățenii au devenit involuntar cobai pentru câteva soluții TIC cu adevărat proaste, de exemplu în domeniul transporturilor. Agențiile și municipalitățile publice au început deja să utilizeze AI pentru a lua decizii privind prestațiile de securitate socială, fără a implica utilizatorii cu deficiențe de comunicare.
Comisia Europeană a început să lucreze în domeniul eticii privind AI. Dar orientările etice nu sunt suficiente. Actul european privind accesibilitatea nu va fi de ajuns. Este nevoie ca factorii de decizie să-și asume întreaga responsabilitate pentru implementarea CRPD, solicitând Designul universal al tuturor produselor și serviciilor TIC noi, inclusiv AI, cu implicarea activă a utilizatorilor cu dizabilități încă de la început și pe tot parcursul procesului, pentru a se asigura că nimeni nu este lăsat în urmă.