Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor (IMCO) din Parlamentul European a votat, marți, 12 iulie 2022, raportul Centrului AccessibleEU în sprijinul politicilor de accesibilitate pe piața internă a UE, una dintre inițiativele emblematice ale Strategiei europene pentru drepturile persoanelor cu dizabilități 2021-2030. Raportul a fost condus de eurodeputata Katrin Langensiepen și a fost adoptat de 43 de europarlamentari pentru și o abținere.

Biroul intergrupului pentru persoane cu dizabilități salută inițiativa Comisiei de a înființa Centrul AccessibleEU, care urmărește ,,să sporească coerența în punerea în aplicare a politicilor armonizate în materie de accesibilitate și să faciliteze accesul la cunoștințele și competențele relevante, promovând o cultură a egalității de șanse și participarea deplină în societate a persoanelor cu dizabilități”,   potrivit proiectului de raport.

,,Intergrupul pentru persoane cu dizabilități dorește să reamintească rezoluția Parlamentului prin care se solicită Comisiei Europene să înființeze UE Access Board, o nouă agenție europeană pentru accesibilitate, similară cu alte organisme publice de succes din țări precum SUA sau Polonia. Prin urmare, Centrul AccessibleEU, prin activitatea sa, trebuie să deschidă calea pentru ca UE să înființeze o agenție de reglementare care să vizeze creșterea accesibilității persoanelor cu dizabilități în toate domeniile vieții”, informează Forumul European al Dizabilității  (EDF).

Raportul a fost consultat pe scară largă cu experți în accesibilitate și cu organizații reprezentative ale persoanelor cu dizabilități, precum EDF. Textul adoptat solicită Comisiei Europene să asigure, prin centrul AccessibleEU, cooperarea necesară între administrațiile publice, operatorii economici, profesioniștii în accesibilitate și persoanele cu dizabilități și organizațiile reprezentative ale acestora.

Unul dintre obstacolele în calea punerii în aplicare a legislației privind accesibilitatea este lipsa unor cadre de coordonare și cooperare între UE, statele membre și părțile interesate relevante.

Parlamentul consideră necesar să se aloce „finanțări adecvate atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere al resurselor umane”, și să „înființeze un secretariat și un forum care să conducă activitatea Centrului”.

Întrucât Centrul ar trebui să abordeze provocările specifice generate de anumite domenii ale politicilor privind accesibilitatea, raportoarea Katrin Langensiepen este de părere că sunt necesare subgrupuri specializate de experți pentru anumite domenii, cum ar fi mediul construit, achizițiile publice, accesibilitatea digitală, mass-media și cultura, precum și tehnologiile de asistare. Cu cât Centrul este mai specializat în diferite domenii, cu atât va fi mai bun rezultatul produs.

Raportoarea consideră că experții în domeniu ar trebui să colaboreze îndeaproape cu părțile interesate și cu titularii de drepturi din Forum pentru a sprijini activitatea Comisiei. Contribuția lor ar trebui să constea, de exemplu, în identificarea lacunelor și a neconcordanțelor dintre legislația existentă, evitând astfel publicarea propunerilor relevante ale Comisiei fără dispozițiile necesare privind accesibilitatea.

,,O sarcină esențială a Centrului ar trebui să fie sprijinirea statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare, monitorizarea și asigurarea respectării legislației în materie de accesibilitate. Forumul și experții în domeniu ar trebui să fie întotdeauna disponibili pentru a răspunde întrebărilor din lumea reală adresate de administrații publice sau de operatori economici. Ar trebui să se asigure orientarea și formarea părților interesate relevante și a titularilor de drepturi pentru a spori cunoștințele și competențele la nivel național”, se arată în proiectul de raport..

Potrivit sursei citate, pentru a facilita și a eficientiza acest proces și pentru a consolida dialogul cu nivelul național, raportoarea consideră că este esențial să existe puncte de contact naționale și „grupuri cu structură asemănătoare” de experți în domeniu, în fiecare stat membru. Înființarea unor astfel de grupuri ar contribui la eliminarea lacunelor în materie de cunoștințe și competențe și ,,la găsirea unor soluții adecvate în materie de accesibilitate, care țin seama de particularitățile contextelor naționale”. Întrucât organismele de standardizare ale UE elaborează standarde de accesibilitate, raportoarea consideră că o legătură strânsă cu Centrul este, de asemenea, indispensabilă pentru a reflecta mai bine nevoile societății în materie de accesibilitate.

,,Centrul ar trebui să funcționeze ca un hub care oferă instituțiilor și organismelor relevante ale UE și statelor sale membre, atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii, asistență și expertiză periodică în ceea ce privește politicile și cerințele tehnice în materie de accesibilitate.  De asemenea, Centrul ar trebui să stabilească un cadru de cooperare care să reunească organismele naționale și ale Uniunii relevante și toate grupurile de utilizatori, în special organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități, organizațiile societății civile, mediul academic și specialiștii din toate domeniile accesibilității, pentru a garanta aplicarea armonizată în întreaga UE, a oferi orientări și formare și a inspira învățarea politicilor și inovarea la nivel național și la nivelul UE, inclusiv prin identificarea și schimbul de bune practici”, se mai arată în proiectul de raport.

Articolul A fost votat raportul Centrului AccessibleEU în sprijinul politicilor de accesibilitate pe piața internă a UE apare prima dată în Jurnal Social.

Un nou raport realizat de UNICEF dezvăluie amplitudinea privațiunilor cu care se confruntă copiii cu dizabilități, care reprezintă 10% din copiii din lume, din perspectiva mai multor indicatori ai bunăstării, printre care sănătatea, educația și protecția, informează UNICEF, într-un comuncat de presă.

Conform unui nou raport al UNICEF, se estimează că, la nivel global, 240 de milioane de copii au dizabilități. Copiii cu dizabilități sunt dezavantajați comparativ cu cei fără dizabilități din perspectiva majorității măsurilor care vizează bunăstarea acestora, arată raportul.

„Noua cercetare confirmă ceea ce deja știam: în realizarea drepturilor lor, copiii cu dizabilități se confruntă cu provocări multiple, adesea agravante. De la accesul la educație și până la posibilitatea de a li se citi ceva acasă, probabilitatea ca minorii cu dizabilități să fie incluși sau auziți este mai mică în cazul celor mai multe dintre măsuri. Prea des copiii cu dizabilități sunt, pur și simplu, lăsați în urmă”, a declarat Henrietta Fore, Director Executiv al UNICEF.

Raportul include date internaționale comparabile din 42 de țări și acoperă peste 60 de indicatori privind bunăstarea copiilor, de la alimentație și sănătate, la accesul la apă și salubritate, la protecția împotriva violenței și la educație. Acești indicatori sunt dezagregați pe criteriile: tipul și severitatea dificultății funcționale, sex, situație economică și țară. Raportul evidențiază barierele care stau în calea participării depline a copiilor cu dizabilități în societățile din care fac parte, precum și modul în care aceste bariere se traduc adesea în efecte negative asupra sănătății și vieții sociale.

Comparativ cu cei fără dizabilități, copiii cu dizabilități prezintă:

• probabilitate cu 24% mai mică să beneficieze de stimulare și afecțiune în copilăria timpurie;
• o probabilitate cu 42% mai mică să dețină competențe de citire și aritmetică de bază;
• o probabilitate cu 25% mai mare să sufere de distrofie și cu 34% mai mare să aibă deficit de creștere;
• o probabilitate cu 53% mai mare să prezinte simptome de infecție respiratorie acută;
• o probabilitate cu 49% mai mare să nu fi mers niciodată la școală;
• o probabilitate cu 47% mai mare să nu fie cuprinși în învățământul primar, cu 33% mai mare să nu fie incluși în învățământul gimnazial și cu 27% mai mare să nu fie cuprinși în învățământul secundar superior;
• o probabilitate cu 51% mai mare să se simtă nefericiți;
• o probabilitate cu 41% mai mare să se simtă discriminați;
• o probabilitate cu 32% mai mare să fie supuși unor pedepse corporale severe.

Totuși, modul în care este trăită dizabilitatea diferă foarte mult. Analiza demonstrează că există o gamă de riscuri și de efecte care depinde de tipul dizabilității, de locul unde trăiește copilul și de serviciile la care are acces. Acest fapt subliniază importanța proiectării unor soluții țintite împotriva inechităților.

Accesul la educație este una dintre temele examinate în raport. Deși, există consens privind importanța educației, copiii cu dizabilități continuă să rămână în urmă. Raportul constată că minorii cărora le este greu să comunice și să se îngrijească singuri prezintă cea mai mare probabilitate de a nu fi cuprinși în învățământ, indiferent de nivelul de educație. Rata de cuprindere școlară este mai mică în rândul copiilor cu dizabilități, iar disparitățile devin și mai mari când se ia în calcul și severitatea dizabilității.

„Educația incluzivă nu poate fi considerată un lux. Pentru mult prea mult timp, copiii cu dizabilități au fost excluși din societate într-un mod în care nu ar trebui să fie exclus niciun copil. Experiența mea de viață ca femeie cu dizabilități confirmă această afirmație”, a spus Maria Alexandrova, în vârstă de 20 de ani, tânără din Bulgaria care promovează educația incluzivă. „Niciun copil, în special cei mai vulnerabili, nu trebuie să fie obligat să lupte pentru drepturile sale singur. Avem nevoie ca guvernele, alte părți interesate și ONG-urile să ia măsuri pentru ca minorii cu dizabilități să beneficieze de acces egal și incluziv la educație”.

UNICEF lucrează cu partenerii săi la nivel internațional și local pentru a contribui la realizarea drepturilor copiilor cu dizabilități. Toți copiii, inclusiv cei cu dizabilități, trebuie să aibă un cuvânt de spus în problemele care le afectează viața, precum și șansa de a își realiza potențialul și de a își afirma drepturile. UNICEF face apel către guverne:

• Să asigure șanse egale copiilor cu dizabilități. Guvernele trebuie să lucreze împreună cu persoanele cu dizabilități în vederea eliminării barierelor fizice, de comunicare și de atitudine care le țin pe acestea din urmă în afara societății, asigurând înregistrarea nașterii, servicii de sănătate, alimentație și alimentare cu apă incluzive, educație echitabilă și acces la tehnologii de asistență. De asemenea, trebuie să facă demersuri pentru eradicarea stigmei și a discriminării din toate comunitățile.
• Să consulte persoanele cu dizabilități și, în prestarea unor servicii incluzive și echitabile de educație, să țină cont de gama integrală de dizabilități și de nevoile specifice ale copiilor și ale familiilor acestora. Astfel de servicii cuprind, printre altele, îngrijiri receptive și politici favorabile familiei, asistență psihiatrică și psihosocială, ocrotire împotriva abuzului și neglijării.

Analiza urmărește să sporească incluziunea celor 10% din copiii și tinerii din întreaga lume care au dizabilități, prin asigurarea condițiilor ca aceștia să fie luați în evidență, consultați și luați în seamă în procesele decizionale.

Noua estimare privind numărul copiilor cu dizabilități din lume este mai mare decât cea anterioară, având la bază o înțelegere mai semnificativă și mai incluzivă ale dizabilităților, care ia în calcul dificultățile din mai multe domenii funcționale, precum și simptomele anxietății și depresiei.

„Excluziunea este deseori consecința invizibilității. Foarte mult timp, nu am avut la dispoziție date sigure privind numărul copiilor cu dizabilități. Dacă nu îi numărăm, nu îi consultăm și nu îi luăm în seamă pe acești copii, nu reușim să îi ajutăm să își realizeze vastul lor potențial”, a mai afirmat Fore.

Raportul integral este disponibil aici

Articolul În lume sunt aproape 240 de milioane de copii cu dizabilități, arată cea mai cuprinzătoare analiză statistică realizată de UNICEF apare prima dată în Jurnal Social.

Joi, 28 octombrie 2021, începând cu ora 12:30, a avut loc lansarea Raportului de diagnoză a sistemului actual de evaluare a dizabilității.

Raportul face parte din seria de analize derulate prin proiectul Băncii Mondiale – Modernizarea sistemului de evaluare a dizabilității din România (Cod SIPOCA/SMIS2014+: 719/129751), la care ANDPDCA este partener. Este prima radiografie concretă și riguroasă a acestui sistem și un document extrem de important pentru persoanele cu dizabilități.

Activitățile de colectare, pregătire și analiză a datelor, alături de elaborarea raportului, au fost coordonate de domnul Victor Sulla, de domnul Manuel Salazar (lideri de echipă) și de doamna Manuela Sofia Stănculescu. La  acest  document și-a adus contribuția o echipă de consultanți internaționali și naționali. Echipa de consultanți români a fost formată din asistenți sociali, sociologi, psihologi, medici, experți în dizabilitate și persoane cu dizabilități. Următorii experți (în ordine alfabetică) au contribuit la colectarea și la analiza datelor, precum și la pregătirea rapoartelor: Marta-Iozefina Bencze, Mihai Berteanu, Georgiana Blaj, Diana Chiriacescu, Gabriela Comănescu, Bogdan Corad, Luminița Daneș, Georgiana Ioniță, Monica Marin, Georgiana Pascu, Cerasela Nicoleta Predescu, Cristian Roșu, Atena Stoica și Daniela Tontsch.

Proiectul vizează acordarea sprijinului necesar pentru sistematizarea legislației naționale din domeniul evaluării gradului de handicap, prin revizuirea acesteia conform abordărilor moderne de evaluare a dizabilităților (abordări care respectă cadrul CIF – Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății), și încurajarea unei schimbări de paradigmă (trecerea de la o abordare prin prisma afectării la o abordare din perspectiva dizabilității), prin creșterea capacității specialiștilor implicați în demersurile de evaluare a gradului de handicap la toate nivelurile.

Scopul prezentului raport de diagnoză este analiza mecanismului existent și a actualei proceduri de evaluare în vederea încadrării în grad de handicap din România. Raportul identifică provocările și realizările și determină modalitatea prin care se poate realiza o ajustare a sistemului la cadrul CIF, luând în considerare cele mai bune practici și lecțiile învățate la nivel internațional.

Raportul de față prezintă o analiză fondată pe dovezi, susținută de un amplu proces de colectare a datelor, desfășurat în perioada octombrie 2020 – aprilie 2021, la care au luat parte peste 740 de specialiști.

În prezentul raport au fost identificate următoarele provocări:

• Provocări cheie privind evaluarea și încadrarea în grad de handicap:

-Procesul și instrumentele de evaluare complexă în vederea încadrării în grad de handicap folosite de către SECPAH nu sunt aliniate la principiile CIF.

-Decizia este bazată predominant pe decizia medicului specialist, criteriile medico-psihosociale nefiind aliniate la conceptul dizabilității definit în cadrul CIF.

-La nivelul criteriilor medico-psihosociale, evaluarea deficienței/handicapului nu este susținută de o metodologie științifică solidă, fie de dovezi, fie de un puternic consens metodologic.

-Nu există o abordare unitară a încadrării în grad și tip de handicap la nivelul țării.

-Procesul decizional din cadrul SECPAH și CEPAH este lipsit de transparență, deoarece nu există proceduri standard.

• Provocări privind instituțiile și capitalul uman:

-Formarea privind cadrul CIF este minimă.

-Din perspectiva schimbării de paradigmă (trecerea de la o abordare medicală la una holistică), actuala expertiză tehnică nu este aliniată la CIF nici la nivelul CEPAH, nici în cadrul SECPAH.

-În general, SPAS și SECPAH nu au suficient personal specializat, în timp ce dimensiunea CEPAH nu corespunde numărului de persoane cu dizabilități înregistrate oficial la nivelul județului.

-Volumul de muncă al angajaților care deservesc persoanele cu dizabilități este foarte ridicat și variază considerabil în funcție de județ și specializare.

-Formarea personalului este minimă la toate nivelurile: SPAS, SECPAH și CEPAH.

• Provocări privind gestionarea informațiilor și informarea:

-Procesul de gestionare a datelor este foarte fragmentat  între județe și în interiorul județelor (la nivelul SECPAH, CEPAH și al secretariatului), îngreunând realizarea evaluării complexe într-o manieră corespunzătoare.

-Informațiile furnizate sunt incomplete și adaptate insuficient la diferitele tipuri de dizabilitate și la grupurile vulnerabile expuse riscurilor sociale.

-Lipsa unor programe adecvate de informare în domeniul dizabilității limitează resursele disponibile pentru persoanele cu dizabilități.

-Majoritatea activităților legate de evaluarea gradului de handicap se realizează pe suport de hârtie.

-Sunt necesare îmbunătățiri pentru reducerea barierelor cu care se confruntă grupurile vulnerabile. Actuala interfață dintre persoane și instituții reprezintă o verigă slabă a sistemului din domeniul dizabilității etc.

• Provocări privind evaluarea și nevoile managementului de caz:

-Nu există o metodologie specifică și instrumente adecvate de evaluare a nevoilor persoanelor cu dizabilități.

• Provocări privind tranziția de la copil la adult:

-Există o lipsă a informațiilor referitoare la procesul de tranziție.

-Absența consilierii îngreunează procesul de tranziție pentru numroase familii.

-Pentru mulți tineri cu dizabilități, tranziția este una abruptă și confuză.

• Provocări privind contestarea certificatului:

-Contestațiile privind încadrarea în grad de handicap sunt soluționate cu foarte multă subiectivitate.

-Judecătorii și avocații nu sunt instruiți în legătură cu criteriile medico-psihosociale și nici cu cadrul CIF etc.

Așadar, sistemul de evaluare a persoanelor adulte cu dizabilități din România trebuie reformat, iar reformele propuse ar trebui să includă trei piloni principali: îmbunătățirea evaluării și încadrării în grad de handicap prin introducerea cadrului CIF, îmbunătățirea accesului la servicii adaptate nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilități și integrarea tuturor sistemelor din domeniul dizabilității.

Acest raport se adresează, în primul rând, specialiștilor din cadrul ANDPDCA, care lucrează atât cu persoanele adulte cu handicap, cât și cu copiii cu dizabilități, precum și sutelor de specialiști implicați în evaluarea gradului de handicap la nivelul întregii țări.

Prezentă la eveniment, doamna Florica Cherecheș, președintele ANDPDCA a afirmat că raportul arată nevoia clară de schimbare de paradigmă în ceea ce privește evaluarea și percepția asupra dizabilității și creionează nevoia de formare a specialiștilor în evaluarea dizabilității, dar și în comunicarea cu oamenii. Ea a subliniat că, în contextul pandemiei, analiza sistemului arată că evaluările se fac, în mare parte, fără interacțiunea cu beneficiarul.

,,Îmbunătățirea sistemului de evaluare este un deziderat preluat și în noua Strategie Națională privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, la care lucrează specialiștii din ANDPDCA și care se află acum pe traseul de avizare. Acest proiect țintește să furnizeze sprijinul necesar pentru sistematizarea legislației, revizuirea acesteia și favorizarea unei schimbări de paradigmă. De la abordarea concentrată pe invaliditate, spre cea pe dizabilitate”, a declarat Florica Cherecheș.

Raportul poate fi consultat aici…

Articolul Lansarea Raportului de diagnoză a sistemului actual de evaluare a dizabilității apare prima dată în Jurnal Social.

Forumul european pentru persoanele cu dizabilități (EDF) a redactat cea de-a cincea ediție a Raportului privind drepturile omului, care prezintă impactul pandemiei de COVID-19 asupra persoanelor cu dizabilități din Europa, în anul 2020. Acest raport subliniază că UE și țările europene nu au reușit să includă persoanele cu dizabilități în răspunsul lor la pandemie, atât în Europa, cât și în răspunsul lor global, informează Forumul European pentru persoane cu dizabilități.

Acest eșec al autorităților a pregătit terenul încălcărilor dreptului la viață, la sănătate, la informație, la accesibilitate, la egalitate și nediscriminare, la educație, la muncă, la libertate și securitate. De asemenea, a fost încălcat dreptul persoanelor la protecție socială și dreptul de a fi implicați activ și consultați în toate domeniile care le afectează viața.

EDF a observat efectul devastator pe care l-a avut pandemia asupra populației din Europa și asupra celor mai marginalizați cetățeni europeni. De asemenea, a observat cum răspunsul la pandemie a dus în continuare la excluderea persoanelor cu dizabilități. Criza generată de COVID-19 a accentuat inegalitatea, discriminarea și opresiunea, iar cele mai afectate au fost grupurile vulnerabile, precum persoanele cu boli cronice și cele cu dizabilități.

,,Acest raport este începutul muncii noastre, și nu sfârșitul ei. Acesta arată că majoritatea guvernelor nu și-au respectat obligațiile legale față de persoanele cu dizabilități. De asemenea, raportul prezintă ce s-a întâmplat cu persoanele cu dizabilități în diferitele faze ale pandemiei și cum implicarea imediată a acestora și a organizațiilor lor reprezentative a obligat multe guverne să ia măsuri pentru a ne asigura drepturile”, a precizat Yannis Vardakastanis, președintele EDF.

Președintele EDF subliniază că unele guverne au auzit solicitările lor și au acționat, altele nu și că în toate țările, la toate nivelurile, e nevoie încă de multă muncă. Acest raport este dedicat tuturor persoanelor cu dizabilități care au murit de COVID-19, adesea singure și nesusținute, precum și persoanelor cu dizabilități, familiilor lor și rețelelor de sprijin, care astăzi sunt încă afectate în mod disproporționat de pandemia de COVID-19, victime ale izolării și discriminării.

,,Nu ne vom opri până când toate persoanele cu dizabilități nu vor fi incluse în societate, în Europa și nu numai. Nu ne vom opri până când toate instituțiile nu vor fi închise și nu se va oferi sprijin pentru ca persoanele cu dizabilități să trăiască trăi independent și să fie incluse în comunitate. Nu ne vom opri până când nu vom putea prospera cu toții și vom ști că, atunci când va sosi următoarea criză, viețile noastre nu vor fi considerate mai puțin valoroase”, a adăugat Yannis Vardakastanis.

Având în vedere consecințele dramatice ale crizei COVID-19 și provocările imediate cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, Forumul european pentru persoanele cu dizabilități solicită factorilor de decizie din UE și naționali să ia în considerare și să pună în aplicare recomandările lor, care includ:

1. Angajament politic și anchete: pentru a asigura drepturile persoanelor cu dizabilități în orice moment, inclusiv în situații de risc și urgențe umanitare, cum ar fi criza COVID-19, și pentru a examina impactul răspunsului guvernelor asupra persoanelor cu dizabilități. Acest lucru le va da asigurarea că aceleași greșeli nu vor fi repetate în viitoarele crize.

2. Consultare și implicare: Adoptarea de măsuri pentru a asigura implicarea sistematică a tuturor persoanelor cu dizabilități prin organizațiile lor reprezentative în toate deciziile care le afectează viața și includerea grupurilor cele mai dezavantajate. Aceasta necesită asigurarea unei finanțări adecvate pentru organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități.

3. Pregătire și răspuns adecvat: investirea într-un proces de pregătire care să includă persoanele cu dizabilități, pentru a preveni impactul devastator al viitoarelor crize și pentru a asigura un răspuns incluziv la criză. Răspunsul inclusiv la criză trebuie să includă anunțuri accesibile de sănătate publică și comunicare de urgență. De asemenea, trebuie să includă acțiuni țintite pentru sprijinirea persoanelor cu dizabilități. Aceasta presupune asigurarea alocării unor resurse specifice pentru a face serviciile de bază  incluzive și accesibile, de exemplu, programe de vaccinare, ocuparea forței de muncă, prevenirea măsurilor de violență, comunicații de urgență etc.

4. Date dezagregate: asigurarea că toate datele colectate sunt dezagregate în funcție de vârstă, sex și handicap. Persoanele cu dizabilități care trăiesc în instituții și alte locuri închise ar trebui incluse în toate datele colectate.

5. Buget și investiții adecvate: trebuie alocat un buget adecvat pentru promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, includerea lor în societate, punerea în aplicare a CRPD și consolidarea mișcării pentru persoane cu handicap.

6. Accesibilitate și incluziune: Asigurarea accesibilității și a incluziunii persoanelor cu dizabilități la toate nivelurile de guvernare, informații, măsuri de răspuns și recuperare, furnizarea de servicii și în societate. Impactul COVID-19 asupra economiei europene nu ar trebui să pună pe plan secund investițiile în ceea ce privește accesibilitatea tehnologiilor informației și a comunicațiilor, a transportului și a altor servicii, precum și a mediului construit.

7. Servicii și asistență: Asigurarea că serviciile de asistență de bază sunt accesibile tuturor persoanelor cu dizabilități și sunt recunoscute ca servicii esențiale.

8. Viața independentă: eliminarea instituționalizării, prin investirea urgentă în alternative de sprijin pentru o viață independentă, favorizând tranziția de la instituții la servicii comunitare.

9. Abordarea bazată pe drepturile omului: susținerea tuturor acțiunile, printr-o abordare bazată pe drepturile omului și pe CRPD:

• Asigurarea egalității și nediscriminării în legislație și în practică pentru toate persoanele cu dizabilități.
• Protejarea persoanelor cu dizabilități împotriva violenței, abuzului, excluziunii, constrângerii și a neglijării.
• Asigurarea monitorizării continue, independente a drepturilor omului.
• Consimțământul gratuit și informat să fie garantat înainte de vaccinare.

10. Drepturile femeilor: Asigurarea protecției femeilor și fetelor cu dizabilități împotriva violenței și abuzului și menținerea serviciilor de sprijin accesibile, inclusiv a celor referitoare la sănătatea și drepturile lor sexuale și reproductive.

Raportul prezintă, de asemenea, modul în care toate aceste acțiuni sunt necesare în lumina angajamentului UE și al statelor europene față de CRPD, pentru a ne asigura că vom construi o lume mai incluzivă în urma pandemiei COVID-19 și că vom fi mai pregătiți pentru viitoarele crize.

Articolul Raportul privind drepturile omului pe anul 2021: Impactul pandemiei de COVID-19 asupra persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

În data de 3 noiembrie, 2020,  a avut loc ședința online organizată de Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, din cadrul Senatului, în care s-a dezbătut Raportul de activitate al Consiliului de Monitorizare a implementării Convenției privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (înființat în baza Legii nr. 8/2016), pe anul 2019. La sfârșitul ședinței, senatorii prezenți la ședință au respins în unanimitate raportul de activitate al Consiliului de Monitorizare și au propus alegerea unei noi conduceri. Urma ca, pe 11 noiembrie, Plenul Senatului să dea un vot final.

Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, din cadrul Senatului, a constatat nerespectarea prevederilor legale prevăzute în Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică și Legea nr. 54/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, în sensul că nu a fost publicate pe site-ul instituției raportul de activitate pentru anul 2019,  în vederea analizării de către societatea civilă și toate actele normative. De asemenea, nu există minute ale ședințelor efectuate în cadrul Consiliului de monitorizare și un program pentru audiențe, organigrama și Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de monitorizare nu sunt actualizate, iar reprezentarea societății civile prin experții independenți nu este publicată pe site.

Un aspect important este faptul că mandatul domnului Gheorghe Aștileanu, fostul vicepreședinte al Consiliului de Monitorizare, a expirat din aprilie. Așadar, de mai bine de 6 luni, Comisia de Monitorizare nu are vicepreședinte, fiind încălcată Legea 8/2016.

Pe data de 30 iunie 2020, Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, din cadrul Senatului a audiat candidații pentru funcția de vicepreședinte a Consiliului de Monitorizare. Aceștia au susținut un test oral și unul scris din prevederile convenției  ONU,  Legea 8/2016  și Regulamentul de funcționare al Consiliului de Monitorizare. De peste 4 luni, rezultatele concursului nu au fost afișate.

Domnul Aștileanu subliniază lipsa de transparență cu privire la rezultatul concursului și lipsa unui vicepreședinte, precizând că din 1 iulie așteaptă votul de validare din Plenul Senatului.

La rândul său, domnul Mihai Lungu, candidat la funcția de vicepreședinte al Consiliului de Monitorizare,  consideră că, prin amânarea numirii unui vicepreședinte, situația persoanelor cu dizabilități instituționalizate este îngreunată.

,,Pe 30 Iunie 2020, am fost audiat de Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi din Senat, având contracandidat pe dl. Gheorghe Aștileanu și încă două inspectoare din cadrul Consiliului de Monitorizare. După două săptămâni, Comisia a elaborat un aviz și a fost trimis către Biroul Permanent al Senatului. De patru luni, Biroul Permanent nu a supus dezbaterii Plenului Senatului avizul Comisiei. Din această cauză, Consiliul de Monitorizare nu are un vicepreședinte, care ar fi putut în această perioadă de criză să vină în întâmpinarea persoanelor cu dizabilități instituționalizate. În ciuda faptului, că am sunat de mai multe ori la Comisia unde am fost audiat și la Biroul Permanent al Senatului, mi s-a răspuns de fiecare dată că avizul este în procedură”, a explicat Mihai Lungu.

Mihai Lungu susține că, în cazul în care va fi ales vicepreședinte, va îmbunătăți relația Consiliului de Monitorizare cu persoanele care au dizabilități, punctele de contact, Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, organizațiile neguvernamentale, mass media. De asemenea,  este important să se îmbunătățească transparența decizională și comunicarea cu petiționarii, precum și să se eleboreze o procedură eficientă de monitorizare a persoanelor cu dizabilități.

În România sunt peste 18.000 de persoane cu dizabilităţi instituționalizate în cele 400 de centre rezidențiale publice sau private. Sunt oameni care, de cele mai multe ori, trăiesc în condiții inimaginabile. În contextul pandemiei de Covid-19, situația acestor persoane a devenit și mai grea.

Potrivit datelor transmise de ANDPDCA, situația răspândirii Covid-19 în centrele pentru vârstnici sau centre pentru adulți și copii cu dizabilități indica în data de 30 octombrie 2020: 3116 de rezidenți infectați, 4872 rezidenți vindecați și 508 de rezidenți care au pierdut lupta cu noul Coronavirus.

În raportul de activitate al Consiliului de Monitorizare nu este inclusă o statistică reală cu numărul persoanelor cu dizabilități care s-au confruntat cu abuzuri sau au decedat anul acesta în centrele rezidențiale publice și private.

Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) a înaintat o sesizare  către Consiliul de Monitorizare, în data de 12.X.2020, prin care solicită să se verifice de urgență situația beneficiarului Marius Nicolae Hămbășan, internat în CENTRUL DE RECUPERARE SI REABILITARE PENTRU PERSOANE CU HANDICAP DUMBRAVENI, și a primit următorul răspuns:

„Consiliul de Monitorizare va avea în vedere efectuarea unei deplasări la CENTRUL DE RECUPERARE SI REABILITARE PENTRU PERSOANE CU HANDICAP DUMBRAVENI, luând în calcul bugetul acordat de lege pe anul 2020, cât și restricțiile impuse în contextual situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-COV-2.

Până la stabilirea efectuarii unei deplasări la CENTRUL DE RECUPERARE SI REABILITARE PENTRU PERSOANE CU HANDICAP DUMBRAVENI, Consiliul de Monitorizare, va întreprinde demersuri, solicitând puncte de vedere la D.G.A.S.P.C. SIBIU si la CENTRUL DE RECUPERARE SI REABILITARE PENTRU PERSOANE CU HANDICAP DUMBRAVENI, privind cele sesizate de dumneavoastră. Dorim să vă asiguram în continuare de întreaga noastră disponibilitate în soluționarea problemelor sesizate, în limitele competențelor legale .”

Până la această dată CNDR nu a intrat în posesia raportului de inspecție, deși un inspector s-a deplasat la Centrul din Dummbrăveni.

Articolul Avizul negativ, pe care l-a primit Raportul de activitate al Consiliului de Monitorizare din partea Comisiei pentru drepturile omului, ridică unele întrebări apare prima dată în Jurnal Social.

În acest an, EAPN România – Rețeaua Națională Anti-Sărăcie și Incluziune Socială (RENASIS) marchează Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei prin lansarea Raportului Poverty Watch România, se arată într-un comunicat emis de RENASIS.

Raportul este un demers realizat de către toate țările membre ale Rețelei Europene Anti-Sărăcie (EAPN), care își propune în primul rând să facă cunoscute experiențele și mesajele persoanelor afectate de sărăcie (PEP). Prin Poverty Watch România, RENASIS nu încearcă să furnizeze un raport academic despre sărăcie, ci să surprindă realitatea oamenilor care se confruntă cu sărăcia și perspectivele ONG-urilor care îi susțin și lucrează cu ei. Dintre mesajele colectate in Poverty Watch România amintim mărturiile cele mai puternice care arată că mai este mult de lucru:

C.V. : ,,Am 17 ani și este dureros pentru mine să văd un copil care vrea să învețe, dar condițiile de trai îl împiedică, și este și mai dureros să observ indiferența comunității vizavi de tineretul său și viitorul acestuia. Ni se spune că trăim într-un mediu dezvoltat, digitalizat și cu oportunități de dezvoltare, în care fiecare își poate atinge potențialul. Dar îmi dau seama că nu este chiar așa. Din păcate, în țara noastră, nu este încurajată dezvoltarea de sine, educația și accesul la cunoaștere, iar acest aspect ne limitează ca persoane, cetățeni și ființe umane.”  

E.C. : ,,Aș vrea să dărâmăm stereotipurile pe care le avem cu privire la <săracii care nu muncesc>, <ajutoarele de la stat care încurajează nemunca>, <bani mulți alocați pentru sprijinirea săracilor>. Trebuie să înțelegem că sărăcia în care trăiesc sute de mii de oameni din această țară este severă și se perpetuează de la o generație la alta.”

S.F. : ,,Este important să subliniem ideea că orice persoană își poate schimba viața și se poate adapta la anumite cerințe, cum ar fi recalificarea profesională, obținerea unui nou loc de muncă sau primirea de asistență din partea ONG-urilor. De fapt, totul ține de a da șanse și de a crea oportunități.”

P.A. : ,,I se poate întâmpla oricui să ajungă într-o situație dificilă în viață și să piardă totul. Având în vedere situația actuală cu pandemia de Covid-19, au fost afectați puternic foarte mulți oameni care și-au pierdut locul de muncă și au rămas fără resurse. Consider că, în astfel de situații, este important să primești ajutor și să fie cineva care să-ți ofere sprijin, deoarece nu poți trece singur printr-o astfel de situație.”

Pe de alta parte, Poverty Watch are în vedere monitorizarea tendințelor cheie și a politicii privind sărăcia și excluziunea socială, precum și creșterea gradului de conștientizare cu privire la problemele prioritare, impactul și realitatea persoanelor care se confruntă cu sărăcia. Totodată, fiecare țară face propuneri și recomandări concrete în domeniu, susținute de exemple și dovezi. Pentru 2020, Rapoartele Poverty Watch au atins o temă actuală, aceea a impactului pandemiei COVID-19 și al măsurilor guvernamentale asupra persoanelor care se confruntă cu sărăcie și excluziune socială.

Raportul Poverty Watch România poate fi consultat în limba română sau în limba engleză accesând website-ul EAPN Europa: https://www.eapn.eu/poverty-watches-2/

Articolul RENASIS marchează Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei prin lansarea Raportului Poverty Watch România apare prima dată în Jurnal Social.

Forumul european pentru persoane cu dizabilități (EDF) a lansat, pe 20 aprilie, cea de-a patra ediție a Raportului pentru drepturile omului, care analizează gradul de sărăcie și excluderea socială cu care se confruntă persoanele cu dizabilități din Uniunea Europeană.

În ciuda ratificării Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD), nu au fost înregistrate îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește condițiile de viață ale persoanelor cu dizabilități și ale familiilor lor din UE. În plus, problemele legate de venituri, de protecția socială și ocuparea forței de muncă sunt deseori citate de persoanele cu dizabilități, ca fiind aspecte prioritare. În consecință, acest raport analizează următoarele întrebări: Cât de afectate sunt persoanele cu dizabilități de sărăcie și excludere socială? Care sunt principalele cauze? Ce trebuie să facă factorii de decizie în acest sens?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, acest raport include un studiu comparativ al ratelor de sărăcie în rândul persoanelor cu dizabilități din diferite state membre, cu un accent special pe impactul crizei economice și al măsurilor de austeritate. De asemenea, analizează impactul diferitelor modele de evaluare a dizabilității și oferă o imagine de ansamblu asupra situației privind angajarea persoanele cu handicap din diferite țări. În sfârșit, sunt examinate obligațiile UE și ale statelor sale membre pentru a soluționa această problemă presantă, alături de recomandările politice specifice.

Ioannis Vardakastanis, președintele EDF, a subliniat că, deși, persoanele cu dizabilități din UE reprezintă un grup ce nu poate fi neglijat (100 de milioane), totuși, la nivel european, național și regional, factorii de decizie continuă să ignore schimbările politice care ar putea reduce riscul de sărăcie și sprijini persoanele cu dizabilități să participe activ la viața comunității.

,,Ceea ce va prezenta această publicație este modul în care persoanele cu dizabilități, în special femeile, sunt în mod sistematic mai expuse sărăciei și excluziunii sociale decât restul populației. Cu riscul de a nu-și putea plăti chiria, de a nu-și putea plăti încălzirea locuințelor, de a nu putea nici măcar să-și plătească cumpărăturile de bază,  fără să aibă acces la posibilitățile de mobilitate socială disponibile populației generale. Mai șocant, vom vedea măsura în care persoanele cu dizabilități au suportat criza financiară din ultimul deceniu, ceea ce a dus la înrăutățirea situației pentru mulți europeni cu dizabilități. Este timpul ca Europa să arunce o privire în oglindă și să evalueze cât de multă solidaritate ne arată societatea noastră. Acest moment de reflecție ar trebui să fie o oportunitate de a scoate la iveală adevăruri inconveniente și de a arunca o lumină asupra a ceea ce persoanele cu dizabilități și organizațiile lor reprezentative cu adevărat solicită pentru îmbunătățirea situației”, a menționat președintele EDF.

S-a constatat că 28,7% dintre persoanele cu dizabilități care trăiesc în UE riscă sărăcia. Acest număr va crește probabil în urma pandemiei. El evidențiază modul în care țările UE au eșuat, în mare măsură, în reducerea sărăciei cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, în special în urma crizei financiare.

Situația s-a agravat din 2010 în Estonia, Luxemburg, Germania, Suedia, Irlanda, Cehia, Lituania, Italia, Olanda, Malta și Spania. În toate țările UE, persoanele cu dizabilități sunt mai susceptibile să fie sărace și șomere decât persoanele fără handicap. De asemenea, se confruntă cu costuri suplimentare, deoarece trăiesc într-o societate care nu este adaptată acestora: costuri legate de handicap, estimate la 23.012 euro / an în Suedia sau 14.550 euro / an în Belgia.

EDF solicită factorilor de decizie din UE și naționali să respecte recomandările, prezentate integral la sfârșitul raportului.

• Implementarea pe deplin a Pilonului drepturilor sociale al UE, prin stabilirea unui plan de acțiune care să includă propuneri pentru includerea persoanelor cu dizabilități.

• Urmărirea Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități pentru următorul deceniu, inclusiv măsuri pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale a persoanelor cu handicap și a familiilor lor.

• Adoptarea legislației care va proteja persoanele cu dizabilități împotriva discriminării în toate domeniile vieții lor, după angajare.

• Promovarea creării de locuri de muncă prin stabilirea unei garanții privind drepturile persoanelor cu handicap, asigurând o ofertă de angajare, ucenicie, instruire sau învățare pe tot parcursul vieții. Acest lucru poate fi susținut, în continuare, prin sprijinul flexibil și centrat pe persoană pentru cei cu dizabilități care caută un loc de muncă, ajutându-i să nu piardă pensiile de invaliditate, în momentul încadrării în muncă, precum și prin stabilirea standardelor pentru adaptarea rezonabilă la locul de muncă, cu asistența necesară.

• Favorizarea utilizării metodelor de evaluare a dizabilității care urmează o abordare holistică și conformă cu CRPD, analizând o abordare centrată pe persoană și folosind o combinație de tulburări și considerente funcționale.

• Investirea în accesibilizarea tuturor structurilor și serviciilor de asistență furnizate publicului larg, pentru a permite persoanelor cu dizabilități să le utilizeze, reducând nevoia de a apela la servicii costisitoare și specializate. Astfel, se vor reduce costurile suplimentare pentru persoanele cu dizabilități.

Puteți accesa cea de-a patra ediție a Raportului pentru drepturile omului, aici: https://mcusercontent.com/865a5bbea1086c57a41cc876d/files/ad60807b-a923-4a7e-ac84-559c4a5212a8/EDF_HR_Report_final_tagged_interactive_v2_accessible.pdf

Articolul Țările UE nu au reușit să reducă rata sărăciei în rândul persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.