Autor: Lavinia Elena Niculicea
A trecut un an de la începutul pandemiei, iar gândurile mele şi ale multor telespectatori au revenit la jurnalistul de ştiinţă Cristian Mureşanu, producătorul serialului ,,Ştiinţă şi Cunoaştere” de la TVR Cluj. Întrucât au trecut mai bine de doi ani de la ultimul nostru interviu, am dorit să aflu mai multe despre viaţa şi preocupările sale din prezent, mai ales despre modul în care reuşeşte să se menţină sănătos şi totodată să continue să producă emisiunile foarte valoaroase, în apartamentul personal, cu aparatura proprie şi într-un ministudio construit şi proiectat de însăşi autorul şi moderatorul emisiunii. O să povestim despre noile sale articole, emisiunile despre covid-19, hobby-urile sale excepţionale şi reuşita sa de a continua să combată boala degenerativă. De asemenea, vom afla şi părerea sa despre vaccinuri şi vaccinare.
Jurnal Social: Cum te simţi şi cum mai e viaţa ta acum la aproape 57 de ani ?
Cristian Mureşanu: Excelent, din toate punctele de vedere: sănătate, profesional, intim, material, emoţional, hobby-uri, cercetare ştiinţifică. Cred că am toate şansele să o menţin astfel şi după pensionarea mea la 60 ani.
Jurnal Social: Care a fost prima ta reacţie sau primele sentimente pe care le-ai avut atunci când a apărut pandemia şi s-a declarat starea de urgenţă ?
C.M.: În primele zile, am avut o anumită agitaţie, deoarece încercam să mă informez cât mai repede despre problema în cauză, dar ulterior am revenit la starea mea obişnuită, deoarece cunoaşterea înseamnă putere – citându-l pe Bruce Lipton. Asta înseamnă că dacă reuşeşti să cunoşti foarte bine problema sau partea care te influenţează în mod direct, atunci deja jumătate din rezolvarea ei este întrezărită. Cu toate acestea, oamenii care se panichează la toate teoriile conspiraţiei ar putea avea stări emoţionale negative cronice care reprezintă o ameninţare la adresa sănătăţii.
Jurnal Social: Deci vrei să spui că nu a existat nicio conspiraţie cu un an doi în avans, care să fi plănuit şi apoi să fi răspândit virusul ?
C.M.: După deja un an de zile de la pandemie, pot spune cu siguranţă faptul că toată această poveste este un fenomen natural, care se produce periodic, cel puţin o dată pe secol, însă este pentru prima dată când o pandemie afectează întregul glob, întreaga populaţie a globului, dar asta este cauzată de faptul că putem circula mai mult şi mai des, fapt care nu era posibil cu 100, 200 ani în urmă sau, mai precis spus, din punct de vedere financiar extrem de puţini şi-ar fi permis călătorii.
Jurnal Social: Şi totuşi se discuta de vreun an sau doi despre posibilitatea unei pandemii. De unde ştiau ei toate acestea?
C.M.: Există filme artistice produse în anul 2008 cu scenarii atât de realist concepute, încât e ca şi când s-ar fi copiat ştirile din anul 2020 pentru a fi folosite în 2008. E frapant, dar există specialişti care studiază comportamentul maselor şi elaborează scenarii cu scopul de a putea fi înţelese şi discutate. Serialul numit Survivors [https://en.wikipedia.org/wiki/Survivors_(2008_TV_series)], adică supravieţuitorii pandemiei, şi o să te rog pe tine Lavinia să descrii ce impresie ţi-au făcut acele câteva fotograme subtitrate extrase din film. Ai zice că în 2008, cineva a avut acces la o maşină a timpului şi a copiat ştirile din 2020 ca să scrie scenariul. Ei bine, e doar un scenariu fictiv dar elaborat de experţi cu scopul de a se turna un film cu nuanţe realiste. Doar primul episod al seriei descrie fidel pandemia din 2020, după care celelalte se îndreaptă spre povestiri fictive, fără nicio legătură cu realitatea.
Jurnal Social: M-am uitat la fotograme… E pur şi simplu incredibil cât de precis au redat problema, într-adevăr ştiri ,,copy-paste” din anul 2020 în anul 2008. Dar mai este un lucru care pur şi simplu frapează, şi anume faptul că tu ţi-ai construit în apartament toate acestea cu 10 ani înainte de pandemie. Ştiai că va urma să se întâmple toate acestea? Ştiai că se va introduce munca la domiciliu sau că ne-am putea confrunta cu o schimbare climatică?
C.M.: Nu ştiam nimic la modul unei certitudini, dar le bănuiam. În anul 2004, am început să studiez schimbările climatice (dar care includeau şi probleme pandemice, iar cartea finalizată în 2007 este o dovadă vie chiar şi după 15 ani). Am citit peste 700 de articole ştiinţifice şi am făcut un review enciclopedic al tuturor schimbărilor climatice şi geologice globale. După ce am finalizat studiul, am publicat cartea în trei ediţii consecutive, care a fost utilizată de către aproximativ 50 de doctoranzi şi masteranzi să îşi scrie tezele. Am luat în serios tot ceea ce am scris în carte şi am început să îmi modific şi adaptez locuinţa pentru a face faţă unui scenariu combinat: schimbări climatice, pandemie, criză economică, muncă la domiciliu, etc.
Jurnal Social: Şi ai scris în carte şi despre un posibil dezastru pandemic?
C.M.: Da. Există cîteva capitole dedicate, împreună cu scenarii, şi chiar influenţe directe ale furtunilor de praf şi nisip în apariţia şi răspândirea pandemiilor la oameni şi animalele domestice.
Jurnal Social: Şi concret ce ai făcut odată ce ai studiat şi înţeles aceste informaţii ?
C.M.: Concret, cel mai bun şi util lucru, care e de maximă importanţă pentru viaţa mea, a fost şi este biotransformarea. Ulterior, am încercat să îmi imaginez un scenariu climatic şi pandemic şi cum anume ar trebui să fie dotat apartamentul personal, pentru a putea face faţă chiar şi unei situaţii în care să pot sta acasă cam un an de zile, fără să fie nevoie să ies nicăieri, cu condiţia să existe gaz, apă, electricitate şi internet. Mai întâi, a fost nevoie ca apartamentul să îndeplinească toate condiţiile: lumină naturală minim 12 ore pe zi în toate camerele, ultimul etaj de bloc (unde aerul e cel mai curat) şi să fie la distanţă minimă de studio. La acea vreme, blocul începea lucrările de izolaţie termică în exterior, iar eu proiectam şi realizam un sistem de termoizolare şi fonoizolare în interior, după care a urmat montarea de geamuri termopan cu două foi, apoi cu trei foi şi imediat după acest upgrade de la două la trei foi, vechiul sistem cu două foi l-am recondiţionat şi remontat în spatele celui cu trei foi, având acum un sistem ultra-izolant termic şi acustic cu cinci foi, incredibil de performant, aşa că nu am pierdut investiţia iniţială, ci am readaptat-o unei noi investiţii.
Jurnal Social: Şi care era soluţia ta pentru a putea supravieţui un an de zile într-un apartament fără să ieşi deloc din bloc ?
C.M.: Aveam multe kilograme de orez, lapte praf de soia, mirodenii, ceaiuri şi… biotransformarea, pe care o am din 2006 şi care îmi permite să pot trăi sănătos şi în condiţii excelente cu doar 300 de grame de mâncare solidă pe zi, iar în condiţii de dezastru climatic pot reduce la 100 grame. De fapt, în prezent, corpul meu nu mai acceptă decât cam o masă unică pe zi şi eventual o gustare. În rest, doar apă şi lichide (ceai, cafea, sucuri). Am calculat câte kilograme de soia şi orez erau nevoie, le aveam stocate toate în bucătărie, deoarece cantităţile fiind mici, nu ocupau volum mare, iar termenul de garanţie era de doi ani. Nu am povestit public despre toate acestea, deoarece am observat că lumea vedea toate acestea ca fiind ciudăţenii ale unui om ciudat şi misterios.
Jurnal Social: Cum şi de ce ţi-ai construit studioul, într-o vreme când nimeni nu auzise vreodată de conceptul de muncă la domiciliu?
C.M.: Au fost mai multe motive… În primul rînd, am dorit să fiu independent, să îmi pot face propriul meu program de lucru, iar în al doilea rînd să învăţ şi câteva meserii tehnice în caz că s-ar fi întâmplat ceva grav (concedieri colective, restructurări, etc) şi să pot avea opţiuni la alegere. Am învăţat autodidact filmarea cu camera video, montajul, ilustraţiile, sunetul, lumini, am proiectat studioul folosind ceea ce vedeam deja în studioul real de la TVR Cluj. Am şi croma-key pe albastru, în caz de nevoie. Pe urmă, am conceput decorurile, am cablat microfoanele direct în fotoliile amenajate (cele portocalii), ca să nu fie nevoie să îndoi firele la fiecare înregistrare, aşa că ele merg pe sub mochetă. Culmea ironiei a fost că atunci când a venit pandemia, eu eram singurul dotat cu de toate… Aveam skype, zoom, captură video, cablu pentru preluare sunet prin telefonul mobil, mi-am instalat şi o plasmă TV în zona decorului neutru din mijloc, aşa că acum am şi ilustraţii în timpul discuţiilor.
Jurnal Social: Dar ştiai că urmează aşa ceva pe glob ?
C.M.: Nu ştiam nimic. Toate erau doar la nivel de bănuieli, dar eu pur şi simplu am vrut să fiu pregătit. Adică mai bine să le am pe toate acestea şi să nu fi fost nevoie, decât să ajung în situaţia să nu le am şi să fie nevoie de ele.
Jurnal Social: Dar cum e posibil faptul că tu ai gândit foarte diferit de cum gândesc ceilalţi care nu sunt experţi sociologie şi psihologie comportamentală sau viitorologi ?
C.M.: De mic copil, am sindrom Asperger moderat, dar funcţional. După biotransformarea din 2006, a devenit Asperger înalt funcţional cu aptitudini deosebite în ştiinţele climatice şi biologie umană. Acest fapt a început să se amplifice cam din anul 2013 când am publicat cartea de biotransformări la Houston. Eu iau cam totul în serios, analizez la rece, aplic imediat în viaţa mea, iar dacă am rezultate, atunci le consemnez şi le comunic şi altora.
Jurnal Social: Cum te descurci tu şi cum se descurcă alţi jurnalişti cu munca la domiciliu?
C.M.: Covid-ul nu mi-a modificat stilul de viaţă, deoarece trăind cu Asperger, pentru mine, tot ceea ce se află dincolo de geam este neinteresant, aşa că munca de acasă a fost deja în obişnuinţa mea de 10 ani în ceea ce priveşte televiziunea şi de 30 ani în ceea ce priveşte emisiunile radio. Totul făceam acasă: înregistrări, texte de prezentare, montaj, documentare, desfăşurătorul emisiunilor şi mixajele audio. Referitor la alţi jurnalişti, am o informaţie de ultimă oră, deoarece am participat la un webinar al CIRCOM unde au fost prezenţi jurnalişti din peste 20 de ţări europene (online), şi cei mai mulţi au fost surprinşi brusc de trecerea la un sistem de tip muncă la domiciliu, deoarece ea are şi avantaje, dar şi dezavantaje. Avantajul e că îţi faci programul în modul optim şi nu eşti deranjat ca la birou. Dezavantajul e că volumul de muncă creşte, la acelaşi salariu, deoarece suplineşti munca unei echipe întregi. M-am conectat cu camera web, şi în spatele meu se vedea o parte din studio. Toţi au rămas uimiţi şi fascinaţi de faptul că eu aveam un studio dotat cu toate echipamentele, în care puteam face o emisiune integrală de la prima pînă la ultima secundă. Îmi menţionau numele de mai multe ori pe parcursul webinariilor. Puteţi vedea pe acest link în background o parte din studio https://youtu.be/WR_l9KjX94o .
Jurnal Social: Nu te-ai mai îmbolnăvit deloc din 2006 şi până în prezent?
C.M.: Am făcut o viroză moderată în 2008 după o filmare cu camera video în zăpadă, mai multe ore în şir, şi o altă viroză, severă de data aceasta, în decembrie 2019, imediat după ce am primit un colet poştal din China dintr-o provicie apropiată de Wuhan. A durat o lună de zile să mă vindec, dar nu am avut febră, aşa că nu cred că a fost coronavirusul de acolo, ci doar o coincidenţă.
Jurnal Social: Deci două răceli uşoare, fără febră în 15 ani. Dar câte aveai în cei 15 ani de dinainte de biotransformare?
C.M.: Aproximativ 50. Cam de trei ori pe an, însă, desigur, prin comparaţie, pe interval lung de timp, diferenţa e surprinzătoare.
Jurnal Social: Te-ai vaccinat vreodată? Mă refer la vaccinarea la vârstă adultă.
C.M.: Ca adult nu m-am vaccinat nici înainte de biotransformare şi nici după. Am fost vaccinat în copilărie, aşa ca toţi ceilalţi, după care, la fel ca şi acum, vaccinarea nu a fost o opţiune pentru mine, dar nici nu am ceva împotriva ei. Doresc ca cititorii să nu mă înţeleagă greşit. Pur şi simplu, nu am mai simţit nevoia.
Jurnal Social: Care e situaţia din prezent ? Te-ai vaccinat pentru Covid-19?
C.M.: Da. De data aceasta am optat pentru vaccinare, deoarece avem o situaţie cu totul excepţională care se manifestă prin numeroşi factori de risc, iar mie nu îmi place să îmi asum riscuri. Niciodată în viaţă nu am luat credit bancar pentru că e un factor de risc, nu am făcut investiţii pentru că există riscuri şi nu îmi place să călătoresc nicăieri. M-am vaccinat din mai multe motive: a) ca să reduc factorul de risc, b) să am o filmare video pentru emisiuni şi c) să am certificatul de vaccinare în caz că trebuie să merg la o cercetare de laborator în străinătate, dar în rest eu nu aş pleca nicăieri.
Jurnal Social: Cu siguranţă ai auzit de efectele secundare, diverse simptome postvaccinare, aş vrea să te întreb ce ai făcut pentru a fi sigur că poţi preveni apariţia lor sau acestea să fie banale, ca după orice altă injecţie obişnuită.
C.M.: Aş vrea ca cititorii să considere răspunsul meu ca fiind de ordin personal. Nu e un sfat medical şi nici nu poate fi asociat cu o garanţie că ceea ce am făcut eu asigură protecţia maximă pentru toată lumea.
Jurnal Social: Dar aceste idei nu le-ai primit de la o autoritate medicală?
C.M.: Ba da! Le-am primit de la invitatul de seamă al emisiunilor de ştiinţă, difuzate din ianuarie pînă în aprilie, în care am povestit tot ce se poate povesti despre pandemie, virusul Covid-19 şi vaccinuri. Eu am aplicat ceea ce am auzit în emisiune. Alţii, care nu vizionează în mod regulat emisiunile, nu ştiu, nu cunosc detaliile şi nu ştiu cum să procedeze conform protocolului ante-vaccinare pe care eu îl urmez cu stricteţe.
Jurnal Social: Ne poţi descrie pe înţelesul tuturor care e acesta şi cât costă analizele?
C.M.: Este vorba de patru paşi pe care oricine îi poate parcurge, iar costurile totale nu vor depăşi 200 de lei:
- Test IGG/IGM Covid-19, cu o picătură de sânge, pentru a pune în evidenţă faptul dacă există sau nu anticorpi specifici, adică dacă în ultimele 6, 9 luni, nu ai avut nicio infecţie cu Covid-19. Cost test 40 lei/bucată.
- Test Antigen Covid, cu beţişorul care se introduce în nas, pentru a pune în evidenţă faptul că în momentul prezent nu ai contactat Covid-19, deşi nu ai simptome, dar ai putea avea virusul. Cost test 40 lei/bucată.
- Analiză sanguină de laborator cu componentele: Hemoleucogramă 35 lei, evaluare D-dimeri 65 lei, cu scopul de a afla dacă nu există probleme legate de gradul de coagulare sanguină. Cei care au avut accidente severe, mai ales la picioare, lovituri, căzături severe, fracturi, boli varicoase şi alte boli legate de fenomenul de tromboză sau micro-tromboză, trebuie să facă testul.
- Eu personal am optat să iau o tabletă de Clorfeniramină cu aprox 30 minute înainte de vaccinare pentru a preveni posibile reacţii alergice medicamentoase (poate le am, poate nu le am, de fapt nu ştiu dacă le am…)
Jurnal Social: Informaţii tulburătoare pentru un cititor obişnuit. Dar de ce apar asemenea cazuri dramatice, atât în ceea ce priveşte boala, cât şi ocazional legat de fenomenele postvaccinare?
C.M.: Problema are multe valenţe, cu precizarea că răspunsul meu este unul de natură exclusiv jurnalistică. În primul rând, virusul e oportunist, adică profită de toate problemele de sănătate pre-existente în corp (care se mai numesc şi comorbidităţi), şi atunci el devine mai virulent şi pătrunde mai uşor în celule. România e o ţară cu foarte mulţi bolnavi, aşa că aceste comorbidităţi reprezintă cauza majoră a mortalităţii asociate cu Covid-19, care grăbeşte mult evoluţia bolilor preexistente şi mai rar dă mortalitate cauzată direct de Covid-19. Să nu mă înţelegeţi greşit, există mulţi pacienţi cu comorbidităţi neletale, sau letale pe termen lung, care ar fi avut şansa unei speranţe de viaţă măsurabilă în ani de zile, nu săptămâni, dacă nu s-ar fi infectat cu Covid-19. Am auzit mereu expresii de genul ,,păi avea cancer …, oricum era pe moarte”. Am avut o vecină de bloc care avea cancer în metastaze de la vârsta de 70 ani şi a trăit pînă la 80, deoarece cancerul la vârstă înaintată progresează foarte lent, din cauza metabolismului celular încetinit. Dar cei din această grupă de vârste, care au cancer şi mai fac şi infecţia cu Covid, au şanse să moară în câteva săptămâni. Vi se pare irelevant? Acesta e doar un exemplu din numeroasele păreri ilogice şi aiurite care se scriu pe internet de către cei care nu au nicio treabă cu ştiinţa şi cercetarea. Încercaţi să înţelegeţi faptul că Covid-19 este periculos şi trebuie luat în considerare cu maximă seriozitate şi atenţie.
Jurnal Social: Ce ne poţi spune legat de efectele mai severe postvaccinare?
C.M.: Legat de efectele postvaccinare, lumea nu e obişnuită să îşi facă analize şi teste medicale periodice, câtă vreme în aparenţă se simt bine şi nu au niciun simptom. Poţi avea fenomene nepericuloase sau incipiente de microtromboză, fără să ai nici cea mai mică bănuială. Chiar nu se merită să faci un test al D-dimerilor? Ne zgârcim la cîţiva lei, dar suntem foarte ieftini cu sănătatea. Un alt lucru care trebuie înţeles este faptul că efectele severe sau mortale post-vaccinare sunt extrem, extrem de rare, în raport cu numărul foarte mare de oameni (milioane) deja vaccinaţi, care nu au decât simptome de o zi sau două şi care trec fără impact asupra sănătăţii. Dintre toate categoriile de oameni, trebuie să recunoaştem faptul că vârstnicii sunt cei mai expuşi, atât în ceea ce priveşte infecţia cu Covid, cât şi efectele postvaccinare, dar ideea este că vaccinarea reduce riscul de a ajunge în starea gravă (şi 95% terminală) a unei infecţii cu Covid. Vaccinul nu poate să protejeze în a nu face infecţia, ci rolul său e de a stimula corpul să producă anticorpi în cantitate suficientă pentru a face faţă infecţiei. Vaccinul anti-Covid nu e echivalentul unui tratament anti-Covid. Gândiţi-vă la faptul că există mai multe cazuri de oameni care au murit de la o aspirină, decât de la vaccinul anti-Covid. Nu există nicăieri în Univers perfecţiunea absolută, dar există grade de siguranţă excepţional de bune, faţă de tot ceea ce se află în mediul natural şi/sau artificial adaptat de om.
Jurnal Social: Din punctul tău de vedere, care este soluţia eficientă pentru a elimina pandemia şi când crezi că vom scăpa de aceasta?
C.M.: Singurele soluţii general valabile sunt două principale şi una opţională: 1) adoptarea unui tratament adaptativ şi 2) vaccinarea periodică cu vaccinuri care la rândul lor să fie concepute adaptativ. Fără acestea două nu se poate concepe o ieşire din pandemie, sau dacă ne raportăm perioadelor istorice când nu existau vaccinuri, o pandemie putea avea durate de peste 100 de ani. Cred că nimeni nu şi-ar dori să prindă acum o pandemie pe viaţă, care să se menţină şi pe durata de viaţă a urmaşilor. Dacă nu ne dorim aşa ceva, atunci primele două soluţii sunt necesare. În ceea ce priveşte soluţia opţională, aceea are caracter individual şi se referă la ceea ce am practicat eu în ultimii 15 ani, adică biotransformarea, deoarece există câteva articole ştiinţifice în care au fost prezentate demonstraţii in vitro ale efectului antiviral al factorilor de creştere şi regenerare, (prezenţi în corp, dar mai ales în aparatul reproducător). Dacă aceştia ar putea fi recirculaţi în sistemul sanguin general, atunci se pare că ar putea avea un rol în întărirea sistemului imun. E vorba de TGF beta, FGF şi PGF, dar sunt convins că vor fi descoperiţi şi alţii care au proprietăţi antivirale.
Jurnal Social: Crezi că oamenii vor practica această transformare a fiinţei?
C.M.: Nu. Aceasta e doar o chestiune acceptată de către foarte puţini, pentru că restul aşteaptă ca medicina modernă a viitorului să le rezolve toate problemele posibile, imposibile şi imaginabile. Nu va practica nimeni biotransformarea în cel puţin următorii 100 de ani, deoarece aceasta e o practică ce pretinde efort individual şi perseverenţă. Se pare că aceste calităţi ne cam lipsesc.
Jurnal Social: Care sunt principalele teorii ale conspiraţiei şi ce mesaj ai avea pentru cei care cred în conspiraţii?
C.M.: În primul rând, să facă un exerciţiu de logică. Cu cât timp în urmă s-a zvonit despre propunerea unor discuţii despre o posibilă reducere a creşterii demografice? Din ceea ce am studiat eu, zvonistica datează de pe vremea administaţiei Jimmy Carter, anii ’70, şi timp de aproape 50 de ani la rând teoria conspiraţiei a promovat această idee. Ce s-a întîmplat din 1970 până în 2020? Populaţia globului s-a dublat. Iar această dublare nu a fost frânată nici de chemtrails, nici de poluarea mediului (care apropo, e foarte bine controlată acum, şi reducţia gazelor toxice e maximă), nici de medicamentele tot mai moderne. Dimpotrivă, medicamentele tot mai moderne, poluarea tot mai redusă (CO2 nu e agent poluant, iar atmosfera conţine o concentraţie normală de CO2!), tehnologiile medicale tot mai moderne şi vaccinurile au mărit nu doar factorul demografic, ci şi speranţa de viaţă simultan. Deja tindem spre centenarism. Avem peste 50.000 de centenari pe glob, ceea ce înseamnă că centenarismul nu mai e un fenomen neobişnuit. Nu există nicio conspiraţie Big Pharma care reduce populaţia globului. Dar este imposibil să se poată dezvolta medicamente perfecte, alimente perfecte, să avem reţele de comunicaţii perfecte sau o atmosferă perfectă, fără niciun produs toxic sau patogen. Să enumăr câteva dintre cele mai stupide conspiraţii Covid actuale:
- G5 stimulează sau creează Covid, (a se vedea David Icke),
- Covid a fost creat în laborator şi răspîndit în mod deliberat,
- Vaccinurile conţin microcipuri (sau nanocipuri – ca să poată trece prin acul foarte subţire) capabile să ne modifice comportamentul şi ele ar fi controlate de la distanţă şi evident, sunt alimentate de la o nano baterie care produce curent folosind drept electrolit sîngele,
- Virusul nu există, totul nu e decât o mascaradă mediatică care ajută marile corporaţii să facă profituri uriaşe din vânzarea vaccinurilor (a se vedea cei cu medicina germană a lui Ryke Geerd Hamer).
Din păcate este imposibil să se dialogheze pe baze raţionale cu oamenii care cred în aşa ceva. Este inutil să demonstrez de ce niciuna din aceste conspiraţii nu e adevărată, pentru că ei încontinuu vor aduce noi şi noi argumente, scoase automat din ,,maşinile” de debitat trăznăi.
Jurnal Social: Când am putea să ne întoarcem la o viaţă cât de cât normală ?
C.M.: Cam peste vreo 9 ani, după ce întreaga populaţie a globului va deveni imunizată (natural şi/sau prin vaccinare). Se pare că, deoarece viteza de propagare a pandemiei este cam de 120 milioane de cazuri de infecţie per an, iar mortalitatea directă şi indirectă cu Covid a ajuns la 3 milioane, deci mai durează cel puţin încă 6-9 ani, şi e de dorit, de fapt, să dureze mai mult, deoarece nu se pot asigura locuri în spitale, per unitate de timp, per număr de infectaţi cu simptome severe, dacă numărul lor e prea mare. Aşa că în mod paradoxal, tendinţa este ca să ţinem viteza de infectare per zi, şi mai ales cazurile noi cu simptome severe per zi cât mai reduse, dar răspândirea nu se poate opri cu nimic. Așadar, mai degrabă, trebuie să ne aşteptăm la o durată de încă 9 ani decât la una de 5-6 ani, dar este posibil ca după 5-6 ani, în unele zone, unde majoritatea populaţiei a fost imunizată, să se permită ridicarea temporară a restricţiilor pe durate de timp limitate, după care acestea, în special purtarea măştii, să fie reintroduse din nou. Asta e posibil, dar nu mai devreme de 5 ani.
Jurnal Social: Care sunt proiectele tale de viitor?
C.M.: Le-aş enumera: să scriu articole de ştiinţă care propun alte paradigme medicale ale anumitor boli, să creez un videobook din cartea mea, atât în limba română, cât şi engleză, să mă pensionez anticipat peste 3 ani şi să continui munca de cercetare, în vederea demonstrării biotransformărilor cu rezultate de laborator pe mai mulţi subiecţi de studiu (dacă îi voi găsi).
Jurnal Social: Ce mesaj ai pentru cititorii Jurnal Social?
C.M.: Există un film serial medical cu conţinut formidabil de interesant, din care am învăţat adevărate lecţii de viaţă, dar am aflat şi proceduri medicale care ar putea ridica nivelul de calitate a vieţii, al anumitor pacienţi cu dizabilităţi. Serialul se difuzează pe Netflix, deci oricine îl poate vedea. Ţin neapărat să vă ofer exemplul ameliorării semnificative a spondilitei anchilozante. Vă descriu ce am aflat din episodul 11 al sezonului 4 din seria The Good Doctor (https://en.wikipedia.org/wiki/The_Good_Doctor_(TV_series)). Spondilita anchilozantă este o boală terifiantă. Un pacient poate avea această boală la 10 ani, cu o inflamaţie atât de gravă, încât oasele din spate pot să fuzioneze într-un os mare unic şi noduros. Dacă nu-ţi poţi întinde spatele, nu-ţi poţi folosi picioarele. Pacientul nici măcar nu intră într-un scaun cu rotile standard. Neurochirurgia spune ca nu există posibilităţi reparatorii. Cu toate acestea, episodul 11 prezintă în mod argumentat un plan ştiinţific chirurgical, care ar putea corecta în mod semnificativ postura corporală şi funcţionalitatea mecanică a coloanei. În cazul în care proiectul ipotetic ar funcţiona pe un caz real, atunci pacientul ar putea beneficia de o anumită mobilitate de mişcare, adică deplasare cu un cadru metalic. Riscurile unei asemenea intervenţii sunt paralizia şi moartea. Proiectul explică faptul că toate încercările trecute şi prezente de reparare parţială a coloanei vertebrale a unui pacient cu spondilită anchilozantă au eşuat, deoarece apare o presiune mecanică asupra inimii, care a ocupat ani sau zeci de ani la rând o poziţie nespecifică, dar funcţională, iar îndreptarea oaselor spatelui nu va face altceva decât să mărească presiunea în interiorului toracelui. Pur şi simplu anatomia unui pacient cu spondilită anchilozantă s-a adaptat la contorsionările sale. Modificarea poziţiei corpului îi poate bloca vena cavă. Aceasta înseamnă că coloana lui vertebrală şi sternul blochează fluxul de sânge spre inima lui. Cu alte cuvinte, corpul unui pacient cu spondilită anchilozantă, în fază avansată, nu permite îndreptarea mecanică. Şi totuşi, este uimitor faptul că uneori, nu tehnologiile ultra-avansate ne ajută cel mai mult, ci ingeniozitatea unor scenarii fabuloase sau care pot părea fabuloase, deoarece nimeni nu le-a mai încercat până acum. Dar ce-ar fi dacă am vedea lucrurile altfel ? Haideţi să revenim la elementul care blochează cel mai mult reuşita proiectului, şi anume presiunea toracelui care este îndreptat mecanic. Toracele infudibuliform sau Pectus Excavatum este o afecţiune rară (eu m-am născut astfel, dar cu o formă uşoară spre moderată). Persoana se naşte cu o mare adâncitura în mijlocul pieptului, iar sternul apasă inima, iar dacă afecţiunea e severă atunci trebuie să rupi sternul, trebuie să spargi coastele şi să le propteşti cu tije metalice. Dar dacă s-ar face aceasta în cazul spondilitei anchilozante, înainte de îndreptarea finală a întregii coloane vertebrale, atunci se poate crea suficient spaţiu în piept. Vizionaţi episodul 11!
Jurnal Social: Formidabil! Într-adevăr, explicaţiile sunt pline de logică şi îndrăzneală, aşa că pe lângă tehnologiile mult lăudate pe care le avem, ar fi nevoie în primul rînd de multă ingeniozitate, idei îndrăzneţe şi pacienţi curajoşi care să participe la asemenea proiecte.
C.M.: Aş mai completa cu faptul că odată cu modificarea sindromului meu Asperger din spectrul autist, îmi apar înţelegeri medicale şi desene complexe, cam aşa cum se vede ilustrat în serialul ,,The Good Doctor” şi vă prezint aceste imagini comparative, doar pentru a reduce explicaţiile prin cuvinte.
În felul acesta am scris articolul despre boala canceroasă. Poate că merită să publicăm un interviu şi despre aceasta. Există un anumit element de speranţă şi optimisim care merită să fie adus în contetul unui viitor interviu.
Interesant.