Autor: Vlad Andrei Stamate
Cum protejează Uniunea Europeană persoanele cu dizabilități
Țările membre ale Uniunii Europene au semnat Convenția Națiunilor Unite privind drepturilor persoanelor cu dizabilități, și în acest document se spune ce drepturi au persoanele cu dizabilități și cum trebuie țările să protejeze aceste drepturi. Persoanele cu dizabilități au aceleași șanse în viață ca și celelalte persoane, nu pot fi tratate nedrept sau prost doar pentru faptul că au o dizabilitate și pot lua parte la comunitate la fel ca și ceilalți membri ai comunității. Ele au dreptul să trăiască o viață independentă, să aibă un serviciu, să fie parte a comunității și să participe la toate aspectele vieții ca și celelalte persoane.
În martie 2021, Uniunea Europeană a aprobat Strategia privind drepturile persoanelor cu dizabilități pentru perioada 2021-2030, care este un plan de lucru pentru următorii zece ani, pentru a asigura corectitudinea abordării persoanelor cu dizabilități. Libertatea de mișcare este un lucru foarte important, astfel, toate persoanele din UE pot călători liber, pot să transfere bani și să își deschidă un cont bancar într-o altă țară sau să cumpere o casă în altă țară, pot alege să se miște, să lucreze sau să trăiască în orice țară din UE. Companiile nu pot refuza accesul persoanelor cu dizabilități în avion, pe un vapor, în tren sau în autobuz.
De asemenea, UE protejează dreptul persoanelor cu dizabilități la muncă, locurile de muncă trebuie să fie accesibile, iar birourile să aibă rampe, iar persoanele nevăzătoare sau cu probleme de auz trebuie să aibă acces la tehnologia asistivă, pentru a lucra fără probleme. Tinerii au dreptul la studiu, astfel pot studia în oricare universitate din Uniune, prin programul Erasmus. Persoanele cu dizabilități au dreptul la justiție, să înțeleagă toți pașii, să-și expună clar părerea, să obțină ajutorul necesar gratis asupra drepturilor lor, să aibă un avocat care să-i ajute să-și exprime clar părerea în instanță. Au dreptul la îngrijirea medicală, pot obține un card de asigurare de sănătate european pentru a a avea parte de îngrijire în același mod precum persoanele care trăiesc în țara respectivă atunci când călătoresc în altă țară. Accesul la televiziune, cărți, telefoane, internet și alte tipuri de tehnologie să fie neîngrădit.
Dreptul la vot
Tinerii cu dizabilități trebuie să aibă dreptul de a vota și de a candida la alegeri. Vocea lor este deopotrivă egală cu vocea altui membru al societății. Pentru persoanele cu dizabilități, din păcate, este greu și câteodată imposibil să voteze sau să candideze la alegeri. Problemele cu care se confruntă acestea în legătură cu alegerile sunt următoarele:
– Pentru persoanele cu dizabilități intelectuale informația nu este ușor de citit, astfel ei nu pot înțelege cum să voteze.
– Pentru persoanele care utilizează un fotoliu rulant, dacă alegerile au loc în clădiri care nu au rampe, ele nu vor putea merge să voteze.
Unele țări nu permit persoanelor cu dizabilități să-și facă propriile alegeri în materie de candidați politici. Convenția Națiunilor Unite afirmă că toate persoanele cu dizabilități au dreptul să voteze și să candideze la alegeri. Modul în care țările din Uniunea Europeană au acționat pentru a facilita dreptul de a vota este diferit de la țară la țară.
În unele țări pot trimite votul prin poștă, sau pot alege să voteze într-o clădire accesibilă, pot cere unei persoane de încredere să voteze pentru ei, sau pot avea informații într-un format accesibil, ușor de citit. În afară de aceste acțiuni, este nevoie ca toate materialele și informațiile despre alegerile europene să fie ușor de citit, astfel încât persoanele cu dizabilități intelectuale să le poată înțelege. De asemenea, la televizor să se folosească și limbajul semnelor pentru a fi informate și persoanele cu deficiențe de auz.
Accesibilitate
Auzim des atunci când vorbim despre persoanele cu dizabilități că unele clădiri sau activități nu sunt accesibile. Acestea devin accesibile atunci când sunt ușor de folosit de către toate persoanele, de exemplu, atunci când clădirile au rampe sau când informația este ușor de citit și o putem înțelege cu toții.
Protecția Socială
Despre protecția socială, despre politici pentru dezvoltare incluzivă se vorbește ca fiind un set de acțiuni finanțate de stat care să sprijine persoanele vulnerabile de a lungul întregii lor vieți. Să ajute persoanele aflate în situații de criză, să favorizeze incluziunea socială și să sprijine familiile. Multe persoane cu dizabilități nu pot vorbi despre sine ca fiind vulnerabile, dar sistemul de securitate socială este un mecanism important care reduce inegalitățile cauzate de inaccesibilitatea societății, și pentru a compensa costul suplimentar al vieții, cost care este o realitate pentru multe persoane cu dizabilități.
Vom vorbi acum despre o selecție a celor mai presante probleme legate de protecția socială a persoanelor cu dizabilități și despre cum pot fi abordate cel mai eficient aceste situații la nivelul Uniunii Europene. În zilele noastre, inflația și o creștere a costului vieții expun persoanele cu dizabilități la un risc crescut de sărăcie. În urma invaziei Ucrainei, a fost declanșată criza energetică, care a adus în cascadă la creșterea prețurilor pe toate palierele. Statisticile Eurostat relevă faptul că multe state membre ale UE se confruntă cu dificultăți în legătură cu asigurarea nevoilor de bază ale persoanelor cu dizabilități.
În articolul 5 al Convenției, care privește egalitatea și nediscriminarea, se exprimă obligația statelor părți de a oferi sisteme adecvate de protecție socială și bunăstare pentru a sprijini persoanele cu dizabilități. Astfel, se vor lua toate măsurile pentru recuperarea fizică, cognitivă și psihologică, reintegrarea socială, ținând cont de demnitatea și autonomia persoanei și luând în considerare nevoile specifice sexului și vârstei.
Articolul 28 subliniază faptul că persoanele cu dizabilități au dreptul la un nivel de trai adecvat pentru ele și familiile lor, prin asigurarea accesului la servicii, dispozitive și prin accesul la programe de protecție socială pentru reducerea sărăciei. Toate persoanele cu dizabilități sunt egale în fața legii și au dreptul la protecție egală.
Evaluarea dizabilității
Evaluarea dizabilității se face diferit în țările membre ale UE, și acest lucru a condus la o înțelegere fracturată a ceea ce este dizabilitatea și cine se califică pentru protecție socială. Există diferențe în evaluare, astfel încât o persoană poate fi persoană cu dizabilități într-o țară, dar nu și în alta, existând diferite tipuri de criterii de calificare, metode de evaluare și dovezi justificative. De aceea, mobilitatea persoanelor cu dizabilități este redusă, unei persoane cu dizabilități, dacă s-ar muta într-o țară nouă, i-ar fi dificil să se înregistreze din nou ca persoană cu dizabilități și să primească protecție socială. În practică, persoanele cu dizabilități nu-și pot permite să se adapteze într-un nou loc dintr-o țară nouă, prin urmare, li se refuză dreptul la libera circulație, una dintre pietrele de temelie ale drepturilor cetățenilor Uniunii Europene.
Cardul european pentru persoanele cu dizabilități
În Strategia privind drepturile persoanele cu dizabilități, Comisia Europeană, pentru a recunoaște evaluarea dizabilității în toate țările membre, s-a gândit să creeze un card european pentru persoanele cu dizabilități. Aceasta este una dintre acțiunile care le arată cetățenilor schimbarea pe care Uniunea Europeană o poate face în viața lor. Cardul este necesar să fie acceptat în toate statele membre și să fie însoțit de un regulament, pentru a-l face obligatoriu din punct de vedere juridic în fiecare țară. Astfel, pentru persoanele care se mută într-un alt stat membru pentru perioade mai mari de timp sau în mod permanent, cardul va fi mijlocul de recunoaștere reciprocă și ar fi baza pentru ca persoana cu dizabilități să poată să solicite acces la serviciile de sprijin oferite de țara gazdă.
Cardul european pentru dizabilitate se bazează pe legislația Uniunii Europene și permite recunoașterea reciprocă a statutului de persoana cu dizabilități. El acoperă domenii diferite, precum transportul public, educația în cadrul programelor de mobilitate, facilitarea angajării pe piața muncii în faza de tranziție, beneficii de natură comercială. Lansarea acestui card ar trebui să fie asociată și însoțită de o campanie de conștientizare la nivel european atât pentru publicul larg, cât și pentru potențialii utilizatori ai cardului și pentru furnizorii de servicii. De asemenea, utilizarea cardului este voluntară, fiecare persoană cu dizabilități putând decide singură dacă dorește să aplice pentru card, deci nu este o obligație să-și dovedeasca dizabilitatea.
Ce poate face Uniunea Europeană pentru a apăra persoanele cu dizabilități
În continuare, Uniunea Europeană trebuie să asculte persoanele cu dizabilități și organizațiile lor, să lucreze pentru a face serviciile accesibile, să se asigure de faptul că toate persoanele cu dizabilități se bucură de dreptul lor și au acces la îngrijire medicală, serviciu, școli, transport. Dacă drepturile tale nu sunt respectate, poți trimite plângerea ta membrilor Comisiei Europene, poți contacta biroul Comisiei Europene din țara ta sau poți contacta organizația Equinet ori Forumul European al Dizabilităţii.
NOTE
Articolul se bazează pe surse preluate de la Forumul European al Dizabilității (EDF), traduse în cadrul proiectului ASCEND. Proiectul ASCEND, inițiat și susținut tehnic de către EDF, cu support financiar de la Citi Foundation, este focalizat pe întărirea capacității asociațiilor persoanelor cu dizabilități din Europa Centrală și de Est și este implementat în cinci țări: Bulgaria, Republica Cehă, România, Slovacia și Ungaria. La noi în țară, proiectul ASCEND este realizat de Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), în parteneriat cu Asociația RENINCO România (Rețeaua Națională de Informare și Cooperare pentru integrarea in comunitate a copiilor și tinerilor cu cerințe educative speciale). Acest document a fost produs cu asistența financiară de la Citi Foundation și cea a Forumului European al Dizabilității. Părerile exprimate aici sunt acelea ale Consiliului Național al Dizabilității și ale Asociației RENINCO din România, așadar nu se poate considera că ele reflectă opinia oficială a partenerului finanțator și a Forumului European al Dizabilității. |