În data de 3 decembrie, 2022, cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități, a avut loc, sub patronajul Președintelui Camerei Deputaților, domnul Marcel Ciolacu, ,,Parlamentul Persoanelor cu Dizabilități”, eveniment organizat de Consiliul Național al Dizabilității din România.

În cadrul evenimentului, au fost prezentate discursuri motivaționale, susținute de persoane cu dizabilități care au parcurs cu succes diferite studii, persoane care s-au angajat și au păstrat locul de muncă, precum și discursuri legate de participarea politică a persoanelor cu dizabilități.

Unul dintre participanții la ,,Parlamentul  Persoanelor cu Dizabilități” a fost Laura Stifter, în vârstă de 30 de ani, nevăzătoare, absolventă a Facultăților de Teologie  (licența+master) și de Filosofie din cadrul Universității din București, iar în prezent doctorand la Facultatea de Filosofie, cu o cercetare în domeniul filosofiei morale și politice. De asemenea, ea este autoarea unei lucrări teologico-filosofice, pe tema argumentelor filosofice în favoarea existenței lui Dumnezeu, carte publicată la Editura Universității din București.

În prezent, Laura Stifter este profesoară în Învățământul preuniversitar (unde predă discipline, precum Religie, Filosofie, Logica si Educație sociala). Totodată, ea este profesor Merito, premiată în 2021, Merito fiind un proiect al fundației RBL, aflat sub înaltul patronaj al președintelui României (proiect prin care sunt premiați anual profesori din preuniversitar).
În plus, Laura Stifter este implicată politic de la începutul lui 2019, fiind mai întâi membră Demos, iar în prezent membră USR.

Mai jos vă prezentăm discursul Laurei Stifter, unul plin de forță și de claritate:

 ,,Stimați parlamentari, stimați reprezentanți ai societății civile, dragi participanți la „Parlamentul persoanelor cu dizabilități”, eu sunt Laura Stifter, am 30 de ani, am absolvit Teologia și Filosofia în cadrul Universității din București, iar în prezent sunt doctorand la Facultatea de Filosofie, cu o cercetare în domeniul filosofiei morale și politice. Sunt profesoară și-mi iubesc mult atât elevii, cât și profesia didactică. În 2021, am devenit profesor laureat Merito, premiu care m-a bucurat și onorat. Am ales să predau în învățământul de masă, deși ca persoană cu dizabilități, am fost inițial îndrumată ferm către învățământul special, fiind o susținătoare convinsă a educației incluzive și la rândul meu absolventă, ca șefă de promoție, a unui liceu de masă – Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București. Nu în ultimul rând, mă implic cu multă convingere în viața politică, fiind membră activă a USR. Și tocmai despre asta aș vrea să vă vorbesc în continuare, anume despre experiența mea ca membră de partid, ca un caz particular al participării politice a cetățenilor cu dizabilități.

Fotografie realizată de Peter Klaus Tontsch

Înainte de toate, aș dori să mulțumesc mult doamnei Daniela Tontsch, precum și întregii echipe a Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR), pentru invitația de a participa la acest eveniment deosebit, unic tocmai prin schimbarea radicală a paradigmei privind dizabilitatea, dinspre modelul medical înspre cel social. Prin organizarea acestui eveniment, CNDR pune astfel accentul nu doar pe nevoile cetățenilor cu dizabilități, ci pe drepturile, responsabilitățile și performanețele lor, pe promovarea lor în viața politică și civică. CNDR a înțeles că locul nostru, al persoanelor cu dizabilități, nu este nici izolați acasă, nici – mai grav – închiși în instituții segregate, ci locul nostru este aici, la tribuna Parlamentului, locul nostru este în mass-media, precum și în orice alte activități, profesii, proiecte, funcții cu maximă vizibilitate în spațiul public, astfel încât mesajul nostru despre incluziune și viață independentă să penetreze și să se disemineze cât mai puternic în societate. Noi nu suntem beneficiari pasivi ai carității celorlalți, ci putem fi și trebuie să fim cetățeni cu drepturi și responsabilități depline, capabili de performanță, merituoși atunci când reușim, responsabili atunci când greșim, la fel ca orice alt membru al societății.

În continuare, aș dori să vă vorbesc despre experiența mea ca membră a unui partid politic, iar apoi, în final, să transmit un scurt mesaj către liderii și reprezentanții de partide din sală, în privința modului în care un membru de partid cu dizabilități își dorește să fie tratat de către colegii săi.

1. De ce am ales să fac politică?

Am ales acest drum atât pentru a promova drepturile persoanelor cu dizabilități, cât și cu scopul de a susține alte cauze care, în opinia mea, sunt importante pentru cetățeni (legate de educație, cultură etc). De un an și jumătate sunt membră USR. De ce tocmai USR? Fiindcă-mi doream un partid liberal și modern, pentru că apreciam mult activitatea reprezentanților USR pe care o urmăream în mass-media și în social-media, dar am ales USR și din încă un motiv important, ținând tocmai de paradigma de înțelegere a dizabilității: încă dinainte de a veni în USR, am înțeles că acest partid asumă modelul social de raportare la dizabilitate, potrivit căruia dizabilitățile nu sunt defecte ale unor persoane, ci particularități individuale diferite față de cele ale majorității populației, particularități ce fac necesară adaptarea societății la acestea, prin măsuri de accesibilizare și egalizare a șanselor. Astfel, USR nu se raportează paternalist și „caritabil” la cetățenii cu dizabilități, ci îi tratează ca pe cetățeni autonomi și egali cu toți ceilalți membri ai societății, într-o abordare liberală și modernă. În acest sens, într-un mod amuzant, unul dintre momentele în care mi-am dat seama că viziunea acestui partid se potrivește foarte bine cu a mea l-a constituit citirea comparativă a două postări de pe Facebook: o postare de pe pagina oficială a unui primar USR în care acesta se referea la necesitatea accesibilizării spațiilor publice, în paralel cu postarea unui reprezentant al unui alt partid care-și făcea poze într-un centru rezidențial pentru persoane cu dizabilități, ținând o pledoarie patetică și goală de conținut despre cum oamenii cu dizabilități trebuie să aibă condiții cât mai bune în aziluri, să fie tratați, îngrijiți etc. Observând în paralel cele două mesaje atât de diferite, mi-am dat seama că locul meu este într-o organizație care vrea să-mi facă transportul și instituțiile publice cât mai accesibile, astfel încât să pot participa pe deplin și liber la viața cetății, iar nu în medii cu mentalitate anacronică, ai căror reprezentanți ar considera ok ca eu să stau într-un azil, atât timp cât am condiții bune acolo.

2. Experiența mea ca membră USR și un scurt mesaj către liderii de partid

Ca membră foarte activă în partid, sunt tratată cu normalitate, iar asta mă bucură și-mi dă curaj să continui. Normalitate, încredere și respect. Asta mi se oferă în USR, niciodată milă sau paternalism umilitor. De asemenea, nu sunt asociată doar cu domeniul dizabilității, colegii de partid nu mă încadrează cu forța într-un sertăraș/ șablon pornind de la particularitățile mele fizice, ci sunt asociată cu domeniile mele de competență, precum și cu profesia didactică și sunt implicată în activități subsumabile acestor domenii.

În încheiere, aș dori să transmit un mesaj tuturor celor care au sau vor avea persoane cu dizabilități în partidele lor:

Dragi reprezentanți politici de aici, din sală,

„Nimic despre noi, fără noi” este deviza acestui eveniment minunat la care participăm împreună. Persoanele cu dizabilități implicate politic doresc, pot și trebuie să se autoreprezinte în politică, participând la luarea oricărei decizii privind domeniul dizabilității. Dar stimați reprezentanți de partide, noi, în calitate de politicieni actuali sau în devenire, putem nu doar să ne reprezentăm pe noi înșine, ci inclusiv să-i reprezentăm pe ceilalți, anume pe cei fără dizabilități, din poziții de decizie. Unii dintre noi o facem deja: există consilieri locali cu dizabilități, iar la nivel european calitatea de parlamentar/ eurodeputat cu dizabilități nu mai este demult vreun motiv de mirare. Eu însămi, deși nu am încă funcții publice, îmi asum în USR inclusiv responsabilități fără legătură cu domeniul dizabilității, propunând, de exemplu, inițiative în legătură cu domeniul educației.

Fotografie realizată de Peter Klaus Tontsch

Astfel, noi, cei cu dizabilități implicați în politică, indiferent de partidele din care facem parte, cerem să fim tratați cu încredere și cu normalitate. Dragi lideri de partide, nu ne „protejați”, nu ne „menajați” ținându-ne acasă, ci tratați-ne exact ca pe orice alți membri de partid. În USR, mi se dau sarcini de partid și deadline-uri, sunt foarte activă, fac tot ceea ce este compatibil cu aptitudinile și competența mea profesională, la fel ca orice alt/ ă coleg/ ă. Participarea noastră politică nu-i un moft, ci un drept fundamental, iar pentru mulți dintre noi chiar o pasiune. S-a vorbit mult, în deschiderea acestui eveniment, despre protecție socială. Și da, într-adevăr, unele persoane cu dizabilități se confruntă cu situații critice, dar nu din cauza dizabilității în sine (dizabilitatea nefiind o boală sau un defect intrinsec), ci din cauza prejudecăților și discriminărilor de tot felul. De aceea, așa cum au argumentat și unii dintre antevorbitorii mei, rămâne esențial dreptul nostru, al persoanelor cu dizaiblități, la o viață independentă, activă și productivă în societate. În acest sens, repet iar și iar, tratați-i cu încredere și cu normalitate pe colegii dvs. cu dizabilități din partidele pe care le reprezentați, asigurându-le egalitatea de șanse în privința participării la viața de partid: accesibilizați sediile de partid și procedurile interne de vot, permiteți-le colegilor cu dizabilități să stea însoțiți la activități, dar nu încurajați această practică, încurajați-i să iasă din casă, să fie cât mai activi, vizibili și autonomi. Nu dorim să fim discriminați nici pozitiv, nici negativ. Dacă un membru cu dizabilități dorește să candideze la roluri/ funcții interne sau publice, analizați-i candidature, conform acelorași criterii de eligibilitate și grile de evaluare pe care le folosiți în cazul oricărui alt candidat. Iar dacă, totuși, bănuiți că o anumită funcție publică nu ar fi compatibilă cu dizabilitatea candidatului, nu îi respingeți candidatura sub alte pretexte, ci întrebați candidatul în mod direct cum își va îndeplini atribuțiile! Este foarte posibil ca respectivul candidat să dețină metode și tehnologii asistive despre care dvs. nu ați aflat și care-i pot permite să îndeplinească o sarcină aparent irealizabilă în condițiile dizaiblității sale. Nu împingeți un/ o candidat/ ă pe locuri neeligibile doar pentru că aveți temeri în privința dizabilităților sale, ci, iar și iar, discutați cu el/ ea în mod direct, onest, exprimându-vă îngrijorările și înțelegând punctul de vedere/ argumentele persoanei în cauză. Astfel, veți elimina riscul de a pierde colegi potențial productivi și competenți, doar din cauza unor prejudecăți discriminatorii pe tema dizabilităților.

Stimați participanți, dragi prieteni, haidem să participăm în viața politică, tratându-ne cu încredere unii pe alții și construind astfel, împreună, o societate cât mai liberă, diversă și incluzivă”.

Vizualizează albumul foto integral aici

Consiliul Național al Dizabilității din România desfășoară proiectul „Criza din Ucraina: Soluții incluzive și recuperare pentru persoanele cu dizabilități, partea a II a”, cu asistență financiară din partea ONG-ului Christian Blind Mission (CBM) și a European Disability Forum (EDF) (Forumului European al Dizabilității).

,,Acest document a fost realizat cu asistența financiară a partenerului finanțator CBM și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității). Opiniile exprimate aici sunt cele ale Consiliului Național al Dizabilității din România și, prin urmare, nu pot fi considerate în niciun fel ca reflectând opinia oficială a partenerului de finanțare și a European Disability Forum (Forumului European al Dizabilității).”