Pentru unii oameni, pentru anumite grupuri, cum ar fi persoanele cu handicap, excluderea este omniprezentă. Ea este endemică și are caracter global. Se estimează că există un miliard de oameni cu dizabilități pe planetă, sau altfel pus, 15% din populația lumii. Acesta nu este un segment de populație nesemnificativ. Având în vederea acest fapt, este important să se recunoască nevoile persoanelor cu handicap, acceptându-le şi incluzându-le în societate.
O susținătoare renumită în lume a drepturilor persoanelor cu handicap este Charlotte McClain-Nhlapo. Ea a sprijinit activ dezvoltarea politicilor de incluziune a persoanelor cu dizabilități la nivel național și internațional. În timpul negocierilor Conventiei Natiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilitati., ea a jucat un rol important în calitate de consilier al delegației din Africa de Sud și mai târziu în calitate de reprezentant mondial al instituțiilor naționale pentru drepturile omului.
,,Trebuie să înțelegem că persoanele cu dizabilități nu sunt un grup omogen. Acestea pot avea dizabilități vizibile sau avea dizabilități invizibile, ei pot locui în oraș sau în zone rurale, pot fi de sex masculine sau feminin. Trec dincolo de straturile noastre economice.”, declară Charlotte într-un discurs TED.
Ea, de asemenea, subliniază că e important să recunoaștem că persoanele cu dizabilități pot să se nască cu un handicap sau poate că îl dobândesc în urma unui dezastru natural. În Haiti, se estimează că 300 000 de persoane au devenit invalizi după cutremur. Știm că războiul și conflictul creează dizabilități. De asemenea, boala creează dizabilități. De ce este important acest lucru? Ei bine, acest lucru este important pentru că eu cred că persoanele cu dizabilități fac parte din diversitatea noastră umană și suntem aici ca să rămânem, nu plecăm nicăieri; Așa că trebuie să vă obișnuiți cu asta.
Ea amintește obțnerea a două câștiguri la nivel global. Primul este introducerea din Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap care a fost ratificată de 162 de țări.
Celălalt câștig foarte important este adoptarea recentă a obiectivelor dezvoltării durabile. Aceste obiective sunt globale. De fapt, sunt obiective foarte ambițioase.
E pentru prima dată când obiectivele au menționat incluziunea persoanelor cu dizabilități. Este eențial să vedem modul în care putem realiza aceste obiective pentru a ne asigura că includem persoanele cu dizabilități.
Charlotte ne propune 5 obiective care reprezintă temelia unei societăți incluzive.
,,Primul constă în faptul de a ne asigura că există un cadru legislativ și politic puternic. În multe dintre țările în care lucrez, nu există legi care să protejeze și să promoveze drepturile persoanelor cu dizabilități; și chiar și atunci când aceste legi există, ele nu sunt adesea implementate. Prin urmare, nu protejează și nu promovează viața persoanelor cu dizabilități. Deci legile și politicile sunt foarte importante.
Al doilea obiectiv arată cum să ne asigurăm că construim incluzând spații și servicii accesibile. În ceea ce privește spațiile, cred că este foarte important să privim conceptul de design universal; un concept care sugerează că trebuie să construim într-un mod care este bun pentru toată lumea.
Cred că trebuie să începem să ne gândim cum să ne asigurăm că serviciile noastre răspund nevoilor tuturor. Deci, serviciile sunt foarte importante, iar accesul este o parte esențială a acestora.
Cel de-al treilea obiectiv se referă la importanța datelor și a cercetării. Trebuie să continuăm să construim baza de date. Trebuie să înțelegem mai bine unde sunt persoanele cu dizabilități, cine sunt ei, cu ce tip de bariere se confruntă, și, cel mai important, cum putem începe să eliminăm aceste bariere, precum și să ofere soluții pentru a ne asigura că suntem mai incluzivi.
Cel de-al patrulea obiectiv este destul de complex și se axează pe schimbarea normelor sociale. Atitudinile negative față de persoanele cu dizabilități abundă. Noțiunea generală despre persoanele cu dizabilități este că acestea nu pot face multe lucruri și, prin urmare, sunt văzute într-o lumină negativă. Atfel că trebuie să începem să schimbăm stigmatizarea și prejudecățile care sunt generate de modul în care oamenii văd persoanele cu dizabilități.
Al cincilea obiectiv este, de asemenea, un obiectiv important și ne vorbește despre importanța participării și abilitarea persoanelor cu dizabilități. Acest lucru este absolut esențial pentru că prea adesea oamenii care fac legi, care fac politici, care dezvoltă servicii nu au nicio idee despre ceea ce doresc sau necesită persoanele cu dizabilități”, povestește Charlotte.
corect si ebine sa se discute si despre pers. cu hand institutionalizate
tot vorbim deintegrare dar nu pomenim nimic de unificarea stagiilor de pensiesii si nici de necesitatea de a inlaturara discriminarilor de gen din legislatia de pensii,-examinati dispozitiile art11 alin 1 si2 din legea nr 57/1992.-art44 dinOUG nr102/1999,-art47 si 48 din legea nr 19/2000,-art57 si 58 din legea 263/2010, veti putea constata ca persoanele cu handicap au avut prevazute stagii diferite de cotizare pentru pensii[femeile cu handicap grav 10 ani,-11,8 ani,ibarbatii cu handicap grav 11,8ani-15 ani,-femeile cu handicap accentuat 15ani-20-23ani. barbatii cu handica paccentuat 20-23,6 ani,ceea ce agenerat pensii de limita de varsta mai mici si foarte diferite in functie mai ales de sexulsi data nasterii persoanei cu handicap si in functie de data iesiriila pensie- de observat ca la unii sa cerut ca handicapul sa fie preexistent incadrarii in munca-cazul celor pensionati dupa 1 aprilie 2001,in timp ce pentru cei pensionati anterior acestei date se cerea doar sa fi realizat stagiude munca ca handicapat DE ce nu reintroduceti si sporulde 1% pentru fiecare an cotizatin plus la pensie,peste stagiu.sporde care cei cu handicap pensionati de limita de varsta anterior datei de 1 aprilie 2001 au beneficiat???