Daniela Tontsch, președinta Federației Consiliul Național al Dizabilității din România, a publicat, pe pagina ei de socializare, povestea unei persoane cu dizabilități care a depus eforturi supraomenești, alături de mama ei, să poată învăța și să poată munci. Acum, aceasta este victimă a aplicării formulei de calcul din Legea 360/2023. După 15 ani de muncă imobilizată în scaun rulant, pensia ei recalculată este de 922 lei, mai mică ca indemnizația socială.
Irina K. este o doamnă de 70 de ani, care s-a îmbolnăvit de poliomielită la vârsta de doi ani. Diagnosticul din actele medicale este de tetraplegie și scolioză dorso-lombară. De la data îmbolnăvirii, nu a mai putut niciodată să stea în picioare sau să meargă, este dependentă de scaunul cu rotile. Funcțiile mâinilor le-a recuperat parțial.
Mama ei, un înger de femeie, și-a sacrificat toată viața pentru Iren: a dus-o cu scaunul cu rotile la școală, la liceu și la Facultatea de filologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Deși era o distanța de aproximativ de 1 km de locuința ei, fie ploaie, vânt, polei, mama ei o ducea la ore și o aducea la terminarea orelor. Iren povestește că tatăl ei făcuse un plan înclinat din scânduri ca să poată urca cele trei trepte de la intrarea în facultate. După ore, ducea acea rampă în subsolul facultății ca să nu dispară.
Uneori, se întrerupea curentul și trebuia să se întoarcă acasă, că nu putea urca scările cu scaunul rulant, dacă nu funcționau lifturile. Odată, povestește ea, s-a înterupt curentul în timpul cursurilor și doi profesori au ajutat-o să coboare. Unul a luat-o în brațe, iar celălalt a coborât scaunul rulant.
După ce a luat licența, a dat examene de traducător pentru cinci limbi, pe care le-a luat cu brio.
S-a angajat traducătoare la un Institut de prestigiu. La fel ca în facultate, mama ei o ducea dimineața cu scaunul cu rulant la Institut și o aducea înapoi acasa la ora 16. A lucrat în aceste condiții 15 ani, până când mama ei nu a mai putut-o duce, era foarte slabită, suferea de tensiune, diabet și insuficiență cardiacă. Nu mai avea forța necesară s-o urce pe Iren și s-o coboare bordurile, se temeau să meargă pe carosabil, din cauza circulației intense.
Iren a fost obligată să se pensioneze, tatăl ei murise de câțiva ani, iar mama ei, fiind tot mai bolnavă, a murit la trei ani după pensionarea lui Iren.
Iren a scris o carte intitulată „Păsări și colivii”, pe care a publicat-o în anul 2003. În volum ea povestește chinurile și frustrările de care au parte persoanele cu dizabilități din România și face un istoric al modului de raportare a societăților față de persoanele cu dizabilități, începând cu Grecia antică, unde copiii cu dizabilități, pentru că nu puteau deveni războinici, erau aruncați în prăpastia Target.
Iren pictează foarte frumos, dar nu poate vinde lucrările, pentru că nu mai poate merge la târgurile de artă.
Acum este revoltată de faptul că pensia ei recalculată este redusă la 922 lei. Întreabă dacă eforturile ei și ale mamei ei au fost în zadar. Merită o pensie mai mică decât indemnizația socială pe care o primesc oameni care nu au muncit niciodată?
Nelămurirea ei este: care să fie cauza pentru care i-a cășunat Guvernului să ne taie dreptul la indexarea pensiei în plată? Vor să facă economii pe seama seniorilor cu dizabilități, nu au bani la buget, sau ne desconsideră pentru că suntem diferiți? Ea se simte discriminată și consideră că formula de calcul a VPR nu este potrivită pentru noi, care aveam stagii reduse în toate legile mai vechi și am respectat legile și stagiile. Cum să ne penalizeze că am respectat legile? În ce țară din UE se mai penalizează oamenii pentru că respectă legile? Crede că guvernanții ar fi putut să ne introducă și pe noi lângă AGRICULTORI în art.154 și să ne raporteze pensia în plata la 81. Dacă pentru agricultori s-a putut, trebuie să se poată și pentru noi, nu să fim discriminați. A doua discriminare în lege o vede în faptul că indemnizația de 1.281 lei, a unora care n-au muncit niciodată, se indexează, iar pensile noastre în plată, NU.
Iren întreabă: „Nu avem destul două handicapuri, cel locomotor și vârsta, acum guvernanții vor să ne adauge și un handicap financiar?
În concluzie, dacă pentru alții s-a putut rezolva problema indexării pensiei în plată, prin art.154 și pentru cei cu indemnizații, iar pentru noi, nu, înseamnă că guvernanții sunt împotriva noastra și NU VOR să ne ajute.”
Iren are o voință puternică, o gândire clară, sănătoasă, înclinație spre artă și are deplinul meu respect, iar după ce veți citi povestea ei, sunt convinsă că la fel de mult o veți respecta și voi.
Totodată, Daniela Tontsch reamintește în postare că, pe 16 septembrie, în intervalul orar 10 – 14, vor avea loc proteste în fața Guvernului pentru anularea recunoașterii stagiului redus de cotizare pentru pensionarii cu dizabilități în Legea 360/2023.
